Mana Zilnica

Mana Zilnica

6 Februarie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

DE OSWALD CHAMBERS

Eşti gata să fii turnat ca jertfă?

„Eu sunt deja turnat ca o jertfă de băutură…” 2 Timotei 4:6,

„Eu sunt gata acum să fiu turnat ca o jertfă”. Acesta este un act al voinţei, nu al sentimentelor. Spune-l
lui Dumnezeu că eşti gata să fii jertfit; apoi acceptă consecinţele, indiferent care ar fi ele, fără nici o urmă de plângere, orice ar alege Dumnezeu. El te trece printr-o criză lăuntrică prin care nimeni nu te poate ajuta să treci. Din afară, viaţa ta poate părea aceeaşi; schimbarea se face în voinţa ta. O dată ce treci prin această criză la nivelul voinţei, atunci când ea se va manifesta în exterior, nu te vei mai gândi la preţ. Dacă nu-L laşi pe Dumnezeu să lucreze mai întâi la nivelul voinţei tale, rezultatul va fi doar stârnirea compasiunii faţă de tine însuţi.”Să legi jertfa cu funii de coamele altarului.” Altarul înseamnă foc – ardere, purificare şi izolare cu un singur scop: distrugerea oricărei afinităţi care nu este de la Dumnezeu şi a oricărei legături care nu este îndreptată spre Dumnezeu. Nu tu eşti cel care distruge aceste lucruri, ci Dumnezeu; tu leagă jertfa de coamele altarului şi ai grijă să nu laşi loc autocompătimirii atunci când începe focul. După ce ai trecut prin foc. nimic nu te mai poate apăsa sau tulbura. Atunci când apare o altă criză, îţi dai seama că lucrurile nu te mai pot atinge ca înainte. Care este focul care-ţi stă în faţă acum? Spune-I lui Dumnezeu că eşti gata să fii „turnat” ca jertfă şi Dumnezeu Se va dovedi a fi tot ceea ce ai visat vreodată că va fi.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Dar David s-a întărit în Domnul Dumnezeul lui.” 1 SAMUEL 3O:6

La începutul acestui verset ne spune că David era „în mare strâmtorare căci poporul vorbea să-l ucidă cu pietre.” Totul era împotriva lui; el pierduse totul. Prezentul era numai vrăjmăşie împotriva lui şi viitorul nu-i oferea nici o nădejde; dar pentru că David s-a întărit în Domnul, El a intervenit şi astfel credinciosul David a recuperat totul.Voi care sunteţi într-o mare îngrijorare, în luptă, hărţuiţi de vrăjmaş din toate părţile, ispitiţi să părăsiţi lupta, uitându-vă în dreapta şi-n stânga după o soluţie, întăriţi-vă în Domnul Dumnezeul vostru! Nu încercaţi să găsiţi un remediu al situaţiei în care vă aflaţi înainte de a primi de la El tot ajutorul pe care l-a pregătit pentru acest moment deosebit din viaţa voastră. Nu vă lăsaţi cuprinşi mai mult de gânduri negre, nu vă mai lăsaţi zdrobiţi închizându-vă în voi înşivă şi împinşi în disperare şi deznădejde. Aşteptaţi cu răbdare şi întăriţi-vă în Domnul Dumnezeul vostru! Aceasta însemnează: întoarceţi-vă la Sursă, la punctul de plecare, adică la cruce, unde Mântuitorul nostru a câştigat o biruinţă totală şi definitivă şi biruinţa Lui este şi a noastră. Aduceţi-vă aminte de făgăduinţele lui Dumnezeu pe care se bazează viaţa şi chemarea voastră şi care au zămislit în noi o nădejde vie. El nu Se poate tăgădui pe Sine Însuşi chiar dacă noi suntem necredincioşi. El este credincios când spune: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.” (Evr. 13 :5) Câte cuvinte de îmbărbătare şi câte făgăduinţe scumpe sunt în Cuvântul lui Dumnezeu şi care, toate sunt „Amin!” în Domnul Isus, fiind garantate, nu de eventuala noastră credincioşie ci de dragostea pe care o are Tatăl pentru Fiul Său. De dragul Domnului Isus, Dumnezeu îşi împlineşte toate făgăduinţele Lui căci: „Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtăşia cu Fiul Său, Isus Hristos, Domnul nostru.” (1 Cor. 1:9). Când avem nevoie de a citi o făgăduinţă sau o mângâiere şi o îmbărbătare în Biblie, să nu deschidem Cuvântul la întâmplare;. nu este potrivit şi afară de aceasta, dacă atunci când deschidem şi găsim un cuvânt de mustrare sau de avertizare sau ameninţare, cu siguranţă că n-o să-l considerăm ca din partea lui Dumnezeu. Să citim Scriptura cu sobrietate şi să învăţăm să căutăm făgăduinţele şi să le memorăm căci ne vor ajuta la vreme de nevoie şi vom fi astfel „întăriţi în Domnul Dumnezeul nostru.”

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

de Fritz BERGER

Căci cei ce dorm, dorm noaptea şi cei ce se îmbată, se îmbată noaptea”. 1 Tesaloniceni 5 : 7

Dacă adormim înlăuntrul nostru, nu mai vedem dragostea şi bunătatea Lui Dumnezeu. În acest caz nu ne mai bucurăm de orele de Adunare. Repede se iveşte gândul: mai bine rămânem acasă azi, dar ce părere şi-ar face fraţii dacă aş lipsi? Dacă acesta este motivul venirii noastre, înseamnă ca diavolul ne-a prins deja. Astfel de gânduri pot să apară, dar important este ce facem cu aceste gânduri? Venim cu pocăinţă căutând locul în care am pierdut puterea? Revenim la izvor pentru a bea apa vieţii? Nu degeaba spune Cuvântul: „Fii plin de râvnă şi pocăieşte-te!” Dacă nu dorim pocăinţa nu putem ieşi din viaţa lenevită de păcat şi până la urmă nu ne mai interesează dacă omul vechi mai trăieşte, sau nu. Unii sunt prea obosiţi, sau leneşi pentru a lupta lupta cea bună. Se gândesc în sinea lor:”cel vechi este mort”, şi cu toate că se mişcă, eu îl consider, totuşi mort. Astfel vorbesc oamenii. Îl consideră mort? Nu, şi totuşi doresc să aparţină de cei ce cred în mântuire. Mulţi sunt înşelaţi spunând: cel vechi apare din nou. Eu, însă consider aşa: omul meu cel vechi este crucificat împreună cu Hristos, este mort cu Hristos, îngropat cu Hristos. Astfel citesc şi mă socotesc, pentru că aşa şi este scris. Umblu în Duh şi dau viaţa mea în moarte, nu fac ceea ce este pe placul trupului, ci pe placul Domnului. Astfel ramân mereu treaz.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

BINECUVÂNTAT ÎN CETATE

Dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, vei fi binecuvântat în cetate. Deuteronom 28.2-3

La oraş, fiecare este plin de griji şi ocupaţii multiple, şi acela care e nevoit să trăiască acolo zi de zi, găseşte că este un loc istovitor. Oraşul este plin de frământări neîntrerupte, de zgomot, de agitaţie. Numeroase sunt ispitele vieţii din oraş, precum şi nevoile de tot felul. Dar pentru cine stă sub adăpostul Celui Prea înalt, aceste greutăţi îşi pierd tăria; cu această binecuvântare, credinciosul găseşte plăcere în datoriile sale şi o putere în cererile lui. Binecuvântarea Domnului îl păzeşte de rău, păstrându-l în cinste. Atât pentru muncitori, funcţionari, cât şi pentru orice altă ocupaţie, viaţa de oraş constituie un prilej de a fi folositori, putând să lucreze cu folos pentru Domnul, printre aceste mulţimi grăbite. Putem prefera liniştea de la ţară, dar dacă nevoia ne cheamă la oraş, să n-o dăm la o parte, pentru că acolo este un loc nimerit desfăşurării activităţii creştine.Sprijinindu-ne pe această făgăduinţă, să ne aşteptăm la lucruri bune din partea Lui, având urechea deschisă pentru a auzi vocea Domnului şi mâna gata pentru a lucra după poruncile Sale. Ascultarea aduce binecuvântare şi există o mare răsplătire în păzirea poruncilor Sale.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi. Romani 4.25

Domnul Isus este Cel care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre. El Sântul, Mielul fără cusur, Fiul lui Dumnezeu care din veci era la sânul Tatălui fiind desfătarea Lui. El a devenit Om străbătând pământul acesta în sărăcie şi amărăciune, fiind batjocorit de lume, lepădat şi apoi răstignit pe cruce. El a venit şi a gustat moartea iar acum şade la dreapta lui Dumnezeu încununat cu slavă şi cu cinste. Dumnezeu Însuşi a pus păcatele noastre asupra Mielului fără cusur. Tot ce trebuia, nu numai ce priveşte poziţia noastră, ci şi pentru satisfacerea cerinţelor Lui de a păstra neştirbită măreţia şi slăvirea Sfântului Său Nume, se poate găsi în moartea pentru ispăşirea păcatelor noastre. Mielul fără cusur a fost făcut păcat în locul nostru. Dumnezeu şi-a ascuns faţa de El, şi-a închis urechea şi L-a părăsit în ceasul cel greu. Din ce pricină? Din pricina nelegiuirilor noastre. Dumnezeu L-a părăsit ca să ne poată primi pe noi. Dumnezeu L-a pedepsit pe El aşa cum trebuia să fim pedepsiţi noi şi cum cerea starea noastră de oameni decăzuţi. Domnul nostru milostiv a luat locul nostru în moarte şi judecată ca noi să putem ocupa locul Său în adevăr şi în slava veşnică. Ce ne rămâne de făcut nouă care ne bucurăm din plin de această mare lucrare? De-am putea cânta şi mai mult din adâncul inimii: „Slavă, slavă şi adorare Celui care a fost făcut păcat pentru noi!” Câtă odihnă, câtă mângâiere şi câtă bucurie avem, când ne gândim la Făcătorul lumii, Acela care o ţine, care ne iubeşte veşnic sufletele, ne iubeşte în totul. Ochiul Lui veghează necurmat asupra noastră, inima Lui e îndreptată spre noi, El a luat asupra Sa grija pentru nevoile noastre trupeşti şi duhovniceşti! Să nu-i rănim dar inima Lui iubitoare şi să nu-i necinstim slăvitul Nume întorcându-ne faţa de la El!

OSWALD CHAMBERS

Bătând la uşa lui Dumnezeu

Doamne, Cuvântul Tău vine atât de liniştit şi de pătrunzător: „Dacă îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze și ” Dacă Imi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti” (loan 12:26). Ia-mă ca slujitor al Tău în acest sens.

MEDITAŢII ZILNICE

DE WIM MALGO

«Deşteaptă-te tu, care dormi, scoală-te din morţi şi Cristos te va lumina.» Efeseni 5,14

Mă tem, deşi Biblia îmi spune de multe ori: «Nu te teme». Totuşi, mi-e frică de ceva concret, şi anume de semnele înspăimântătoare ale vremii de pe urmă, vreme de care a vorbit Domnul Isus când a spus că «… dragostea celor măi mulţi se va răci» (Matei 24,12). Se vorbeşte mult astăzi despre dragostea de frate, de aproapele nostru. Dar eu mă gândesc la minunata şi arzătoarea dragoste dintâi pentru Domnul Isus. Te-ai pocăit astăzi cu lacrimi amare, ai depus mărturie cu pasiune pentru El, te-ai gândit să câştigi suflete pentru Miel, ţi-ai aplecat genunchii cu alţi copii ai lui Dumnezeu în rugăciune? Oare nu au pălit toate aceste lucruri, oare dragostea ta nu s-a răcit? Pavel spune: «Căci dragostea lui Cristos ne strânge …» (2 Cor. 5,14). Eu mă tem de acest lucru şi caut mereu prezenţa Domnului pentru a-L lăsa să mă cerceteze, să mă lumineze şi pentru a întreba: «Doamne, simt eu încă această primă dragoste?» Sau simt îngheţul mortal de la sfârşitul vremii care ameninţă să treacă peste noi? Atenţie: «dragostea celor mai mulţi se va răci» (Matei 24,12). Te rog din adâncul inimii: nu lăsa ca acest lucru să se întâmple în viaţa ta!

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

DE CHARLES H. SPURGEON


Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Rugaţi-vă întotdeauna. Efeseni 6:18

Câte rugăciuni am spus din momentul în care am învăţat să ne rugăm! Prima noastră rugăciune a fost o rugăciune pentru noi înşine; L-am rugat pe Dumnezeu să aibă milă de noi şi să ne ierte păcatele. El ne-a auzit. Dar după ce ne-a îndepărtat păcatele ca pe un nor, nu ne-am oprit. A trebuit să ne rugăm pentru harul sfinţitor, constrângător şi restrângător. Am continuat să cerem o reînnoire a credinţei, împlinirea făgăduinţelor, izbăvire din ispite, putere în nevoie şi ajutor în ziua încercării. Am fost siliţi să mergem la Dumnezeu ca nişte cerşetori. Mărturiseşte, copil al lui Dumnezeu: nu ai fost în stare să obţii nimic pentru suflet în altă parte. Toată hrana sufletului tău a venit din cer, şi toată apa pe care ai băut-o a izvorât din Stânca Vie — Isus Christos Domnul. Sufletul tău nu s-a îmbogăţit niciodată prin el însuşi; a depins în fiecare zi de bunătatea lui Dumnezeu. De aceea, rugăciunile tale s-au înălţat mereu spre Harul infinit. Nevoile tale au fost nenumărate; de ceea, cererile au fost multe. Pe cât de variate au fost rugăciunile tale, pe atât de nenumărate au fost binecuvântările. Nu ai motive să spui „iubesc pe Domnul, căci El aude glasul meu, cererile mele” (Psalmi 116:1)? Fiindcă pe cât au fost de multe rugăciunile tale, pe atât de multe răspunsuri ai primit. Dumnezeu te-a ascultat în ziua necazului, te-a întărit şi te-a ajutat, chiar şi atunci când L-ai dezonorat îndoindu-te şi tremurând în faţa scaunului milei. Aminteşte-ţi asta, şi umple-ţi inima cu recunoştinţă faţă de Dumnezeu, care ţi-a ascultat cu atâta bunăvoinţă sărmanele rugăciuni. „Binecuvântează suflete pe Domnul, şi nu uita nici una din binefacerile Lui” (Psalmi 103:2).

Seara

Rugaţi-vă unul pentru altul. Iacov 5:16

Ca o încurajare pentru rugăciunile de mijlocire din toată inima, amintiţi-vă că aceste rugăciuni sunt cele mai plăcute lui Dumnezeu, fiindcă rugăciunile lui Christos au acelaşi caracter. In toată tămâia pe care Marele Preot o aşează pe altarul tămâierii, nu este nici un grăunte pentru El Însuşi. Mijlocirea Sa este cea mai primită — şi cu cât mai asemănătoare este rugăciunea noastră, cu atât este mai plăcută. In vreme ce cererile pentru noi sunt acceptate, mijlocirile în favoarea altora au mai mult din roadele Duhului Sfânt — mai multă dragoste, mai multă credinţă, mai multă bunătate frăţească — sunt grăsimea jertfei noastre, cel mai bun dar oferit lui Dumnezeu prin meritele lui Isus Christos. Aminteşte-ţi, de asemenea, că rugăciunea de mijlocire este foarte răspândită. Câte minuni a produs! Cuvântul lui Dumnezeu o dovedeşte din plin. Credinciosule, ai o armă puternică în mâini; foloseşte-o bine, şi foloseşte-o constant. Foloseşte-o cu credinţă, şi vei fi un binefăcător pentru fraţii tăi. Când eşti ascultat de Rege, vorbeşte-I despre mădularele suferinde ale trupului Său. Când eşti în faţa tronului Său, şi Regele îţi spune „orice veţi cere de la Tatăl în Numele Meu, vă va da” (Ioan 16:23), nu cere numai pentru tine, ci pentru toţi cei care au nevoie de ajutor. Dacă ai har şi nu mijloceşti, harul tău este ca un grăunte de muştar. Ai har doar cât să-ţi scoţi sufletul din puţ, dar nu poţi ajunge la adâncime. Altfel, ai purta în barca ta toate nevoile celorlalţi, şi te-ai întoarce de la Domnul încărcat de binecuvântări pe care ei nu le pot obţine.

    Să-mi uite braţele puterea
Şi limba pentru veci să amuţească,
Să se oprească inima şi vrerea
De voi uita-ndurarea Ta cerească!

IZVOARE IN DEŞERT

El a prefăcut marea în pământ uscat, şi râul a fost trecut cu piciorul: atunci ne-am bucurat în El. (Psalmul 66:6)

Este o afirmaţie profundă aceea că au trecut râul cu piciorul. Chiar în locul în care noi ne-am fi aşteptat să vedem numai tremur, teroare, chin şi nelinişte, copiii lui Israel s-au oprit să se bucure în El!Câţi dintre noi pot relata această experienţă? Cine dintre noi, chiar în mijlocul vremurilor noastre de tristeţe şi nefericire, ar fi în stare să triumfe şi să se bucure, aşa cum au făcut israeliţii?Cât de aproape este Dumnezeu de noi prin promisiunile Sale, şi ce minunat strălucesc aceste promisiuni! Totuşi, în vremuri de prosperitate, pierdem din vedere strălucirea lor. Aşa cum soarele la amiază ascunde stelele de ochii noştri, tot aşa promisiunile Lui devin imperceptibile. Dar când se lasă noaptea – adânca, neagra noapte de necaz, o oştire de stele începe să strălucească, dând naştere constelaţiilor binecuvântate de speranţă ale lui Dumnezeu, şi promisiunilor pline de mângâiere din Cuvântul Său.Aşa cum a experimentat Iacov la Iaboc, numai după ce apune soarele vine Îngerul Domnului, Se luptă cu noi, şi noi putem învinge. Era noapte, în amurg (Exod 30:8), când Aaron a aprins candelele din Locul Sfânt. Şi de multe ori tocmai în timpul nopţilor de necaz sunt aprinse cele mai luminoase candele ale credincioşilor.

A fost în timpul unor vremuri întunecate de singurătate şi exil când Ioan a avut viziunea glorioasă a Răscumpărătorului său. Mulţi dintre noi avem astăzi „insulele noastre Patmos”, care nasc cele mai luminoase amintiri ale prezenţei îndurătoare a lui Dumnezeu, înălţând harul şi dragostea, în ciuda solitudinii şi tristeţii.

Câţi călători ai zilelor noastre, care trec încă prin Marea lor Roşie şi prin Iordanul lor de suferinţă pământească, vor fi în stare să privească înapoi din eternitate, plini de amintirea marii bunătăţi a lui Dumnezeu, şi să spună: „Noi am «trecut [apa] cu piciorul». Ba mai mult, chiar în aceste momente întunecate, cu valurile agitându-se în jurul nostru, noi ne-am oprit şi am spus: „Hai să ne bucurăm în El!” J. R. Macduff

Acolo, îi voi da iarăşi viile, şi valea Acor i-o voi preface într-o uşă de nădejde, şi acolo, va cânta. Osea 2:15

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Iov 36.22-33 şi 37.1-4

„Cine învaţă (pe alţii) ca El?”, întreabă Elihu (v. 22). Dumnezeu are şcoala Lui. Spre deosebire de cele ale oamenilor, ea durează întreaga viaţă. Dacă acceptăm să urmăm cursurile acestei şcoli, ea ne va da mai multă înţelepciune şi educaţie decât o pot face toate universităţile lumii (Psalmul 94.10,12; Isaia 48.17). După ce au auzit predica de pe munte, mulţimile au recunoscut că Isus îi învăţa „ca având autoritate, şi nu precum cărturarii lor” (Matei 7.29). Autoritate încununată de înţelepciune, de îndelungă-răbdare, de blândeţe, dovedită în special faţă de cei critici, acestea sunt câteva din minunatele caracteristici ale învăţătorului venit de la Dumnezeu pentru a-i învăţa pe oameni (Ioan 3.2). El nu mai este pe pământ, dar ne-a lăsat Cuvântul Său, sursa tuturor învăţăturilor de care are nevoie sufletul nostru. Elihu glorifică puterea lui Dumnezeu (v. 22), lucrarea Lui (v. 24), măreţia Lui (v. 26), dreptatea Lui şi bunătatea Lui (v. 31). Ce bucurie să putem exclama împreună cu el: „lată, Dumnezeu este puternic!” „Iată, Dumnezeu este înălţat!” „Iată, Dumnezeu este mare!” (36.5,22,26). «Să-L facă cunoscut pe Tatăl şi să glorifice Numele Său mare», acestea au fost pentru Isus, în timp ce Se afla pe pământ, scopul întregii Sale slujbe. Şi acesta este minunatul rezumat al învăţăturii Sale (Ioan 17.4,6,26).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi… Efeseni 4:30

Text: Efeseni 4:17-32

SCURT CIRCUIT SPIRITUAL

O mare parte a Statului Kentucky este alimentat cu energie electrică generată de turbinele de pe râul Kentucky. Într-o noapte a avut loc o pană de curent şi întreaga regiune a fost cuprinsă de întuneric. Inginerii au inspectat prima dată turbinele, dar n-au găsit nimic. După câteva ore de căutări zadarnice, inginerii au trimis un om să verifice conductorii care transmiteau curentul de la generatoare. Acolo au găsit cauza. Un şarpe se târâse până la aceste sârme şi a încercat să le traverseze. A atins două în acelaşi timp, şi a fost electrocutat instantaneu. Corpul lui a scurtcircuitat liniile de curent, producând pana de energie electrică. După ce şarpele a fost îndepărtat, lumina elecrică a revenit imediat.Ceva similar are loc în viaţa creştină. Din anumite motive, puterea spirituală care ar trebui produsă în vieţile noastre de către Duhul Sfânt, încetează să mai curgă. Când acest lucru se întâmplă, trebuie să facem investigaţii să vedem ce a întrerupt această putere. Apostolul Pavel ne spune unde să ne uităm. El spune că minciuna, mânia, furtul, cuvintele stricate, amărăciunea, ura, luptele, răzbunarea, vorbirea de rău, lipsa de amabilitate şi o atitudine neiertătoare pot bloca intrarea puterii Duhului Sfânt în vieţile noastre.Trebuie să fim permanent în alertă ca nici unul dintre aceste păcate să nu se încolăcească în vieţile noastre, cauzând scurt-circuite spirituale. Dacă onorăm pe Duhul Sfânt – şi nu-L întristăm – El şi puterea Lui vor curge prin vieţile noastre.

În felul acesta vom avea numai energia spirituală necesară pentru a trăi pentru Dumnezeu. P.R.V.

    Sunt slab, strivit de neputinţe,
    La picioarele-Ţi, supus, mă-nchin;
    Etern, binecuvântat, Spirit divin,
    Plin de putere, umple-mă deplin.  Stokes

Un mic păcat va aduna necazuri la necazul tău, şi va scădea energia şi îţi va înmulţi dificultăţile.

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU pentru astăzi

„Am fost zidiţi… pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele”

(Efeseni 2:10)

Dumnezeu te-a creat şi El ştie care îţi este menirea. El ţi-a pregătit „fapte bune”, care nu sunt neapărat lucrurile puse pe lista sarcinilor de îndeplinit de către partenerii noştri sau de angajaţii noştri. Ele sunt indicatoare ale adevăratului tău eu. Viaţa ta spirituală nu se limitează la anumite activităţi devoţionale. Ea se referă la puterea pe care ţi-o dă Dumnezeu ca să devii ceea ce a avut El în gând când te-a creat. Însă, aşa cum nimeni nu devine fericit numai pentru că scopul său este să fie fericit, a deveni persoana intenţionată de Dumnezeu nu se va întâmpla dacă te concentrezi mereu asupra propriei tale persoane. Propăşirea are legătură cu o viziune mai nobilă; nu se va realiza „căutând să fii numărul unu”. Cei ce propăşesc le aduc celorlalţi binecuvântare şi ei fac lucrul acesta în împrejurările cele mai neaşteptate şi mai smerite. Din când în când zărim persoana care am fost creaţi să fim. Poate spui ceva ce inspiră. Poate îţi exprimi compasiunea. Poate ierţi pe cineva care te-a rănit în trecut. Poate dăruieşti, în felul acesta sacrificându-te. Poate te abţii să spui ceva ce în mod normal ai spune. Şi în tot acest timp, întrezăreşti o clipă motivul pentru care te-a făcut Dumnezeu. Numai El cunoaşte întregul tău potenţial şi te conduce mereu spre cea mai bună versiune a propriei tale persoane. El foloseşte nenumărate instrumente, nu se grăbeşte niciodată – lucru ce poate fi frustrant. Dar până şi în frustrarea ta, El lucrează în tine răbdarea. El nu se descurajează niciodată din cauză că durează prea mult şi se bucură de fiecare dată când creşti. Numai Dumnezeu poate vedea „cea mai bună versiune a ta” şi este mai preocupat decât tine să ţi-o atingi.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

” Prin El deci săI aducem neîncetat jertfă de laudă lui Dumnezeu, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui”  Evrei 13.15

Să privim la natura jertfei pe care, ca preoți sfinți, avem privilegiul să o aducem. Noi trebuie să aducem „jertfe spirituale, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos” (1 Petru 2.5). Iată adevărata natură a jertfei pe care trebuie să o aducem; este o jertfă neîncetată de laudă. Binecuvântată, sfântă şi cerească preocupare! Ea nu trebuie să fie ceva ocazional, care să aibă loc doar atunci când totul ne merge bine sau doar când suntem adunați pentru închinare. Nu, ci ni se spune „săI aducem neîncetat jertfă de laudă lui Dumnezeu”. Nu trebuie să existe loc pentru murmure, nici pentru nemulțumire. Trebuie să înlăturăm lipsa de răbdare şi iritarea, precum şi tendința constantă de a ne plânge de împrejurări şi de cei din jurul nostru, de la adunare, de la locul de muncă sau din familie. Preoții sfinți sunt aduşi în prezența lui Dumnezeu, întro sfântă libertate, în pace şi în binecuvântare. Ei respiră atmosfera prezenței divine şi umblă în lumina ei, unde nu există lucruri care să hrănească nemulțumirea de inimă. Este un principiu faptul că, atunci când un om se tot plânge de împrejurările sale, el nu înțelege locul preoției sfinte şi, în consecință, nu manifestă roadele ei practice. Un preot sfânt este întotdeauna fericit şi Îl laudă mereu pe Dumnezeu. Este adevărat că poate fi încercat în mii de feluri, însă el vine cu încercările sale la Dumnezeu, nu la semenii săi, plângânduse. Lauda către Dumnezeu este ceea ce ar trebui să se audă de pe buzele tuturor celor credincioşi. C. H. Mackintosh

Sămânţa Bună

… Iată, Eu fac toate lucrurile noi …Apocalipsa 21.5

Dincolo de aparențe

Cu toate că Giovanni Papini a fost unul dintre cei mai mari oameni de litere ai Italiei, publicarea cărții sale despre viața lui Hristos, în anul 1921, a fost o mare surpriză pentru mulți dintre prietenii și admiratorii lui. De ce? Papini fusese ateu, un dușman declarat al Bisericii. Ce anume a cauzat convertirea lui bruscă? Ca mulți necredincioși, era și el, dincolo de aparențe, un suflet chinuit, dezgustat de o lume ce putuse accepta Primul Război Mondial.În timpul războiului și-a luat familia și a plecat să locuiască într-un sat de munte. Acolo, trăind printre țărani și observându-le rugăciunile, ceva a început să se întâmple cu el. Uneori, seara, ei îl rugau să le citească cu voce tare din Noul Testament. Această citire a Cuvântului lui Dumnezeu pe fundalul propriilor sale semne de întrebare a devenit o descoperire pentru el, și curând s-a hotărât să scrie o descriere a vieții lui Hristos. Nu după multă vreme, s-a convins că singura forță, ce putea schimba inimile oamenilor, era învățătura Mântuitorului. Această convingere străbate cartea sa.Da, cititorule, Isus Hristos face totul nou, dacă Îl accepți ca Salvatorul vieții tale. Tu ai nevoie de această schimbare; altfel vei merge în pierzarea veșnică! Dincolo de orice frumoase aparențe, sufletul tău tânjește după pacea pe care numai Dumnezeu o poate da prin credința în Fiul Său. Accept-o chiar acum!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: