Mana Zilnica

Mana Zilnica

3 Februarie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

DE OSWALD CHAMBERS

 

Evanghelia mai presus de orice alte legaturi

„Am ajuns ca gunoiul lumii acesteia.” 1 Corinteni 4:9-13

Aceste cuvinte nu sunt o exagerare. Singurul motiv pentru care ele nu sunt adevărate cu privire la noi, cei care ne numim slujitori ai Evangheliei, nu este faptul că Pavel a uitat sau n-a înţeles exact adevărul lor când le-a folosit, ci faptul că avem prea multe afinităţi ascunse, pentru a lăsa să fim făcuţi „gunoi”. „A împlini ce lipseşte suferinţelor lui Cristos'” nu este o dovadă de sfinţire, ci a faptului de a fi „pus deoparte pentru Evanghelie”.”Nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru”, spune Petru. Dacă ne mirăm de lucrurile cu care ne confruntăm, aceasta este din cauză că avem o inimă fricoasă. Avem afinităţi ascunse şi nu ne lăsăm să fim trataţi ca nişte gunoaie – „Nu mă voi înjosi; nu mă voi pleca”. Nu e nevoie să faci asta, poţi fi mântuit ca prin foc. dacă vrei. Poţi refuza să-L laşi pe Dumnezeu să te numere printre cei puşi deoparte pentru Evanghelie. Sau poţi spune: „Nu-mi pasă dacă sunt tratat ca un gunoi, atâta timp cât Evanghelia este vestită”. Un adevărat slujitor al lui Isus Cristos este un om gata să-şi dea viaţa pentru realitatea Evangheliei lui Dumnezeu. Când o persoană morală vine în contact cu josnicia, imoralitatea şi perfidia, ea simte o repulsie atât de puternică, încât, în disperare, îşi închide inima faţă de cel care o ofensează. Minunea realităţii răscumpărătoare a lui Dumnezeu este aceea că şi cel mai rău şi mai ticălos om poate fi cuprins în dragostea Lui. Pavel nu a spus că Dumnezeu l-a pus deoparte ca să arate ce om minunat poate face din el, ci ca „să descopere în mine pe Fiul Său”.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Am ieşit noaptea……şi am văzut zidurile Ierusalimului care erau dărâmate……şi am zis poporului…

„…Veniţi să zidim iarăşi zidul Ierusalimului!” Neemia 2:17

Al treilea principiu al construirii zidului este confruntarea cu realitatea. Când Neemia s-a întors la Ierusalim, a privit cu curaj şi cu simţământul responsabilităţii problema aceasta. Mai întâi el a cercetat zidul însuşi; l-a cercetat peste tot ca să realizeze cât era de ruinat, pentru ca să întocmească un plan potrivit pentru reconstruirea lui. Apoi el a cercetaţi poporul provocându-l la reconstruirea zidurilor. În sfârşit, Neemia s-a confruntat cu opoziţia (vs. 19, 20) afirmând cu îndrăzneală că va avea izbândă pentru că ştia şi credea că Dumnezeu va da puterea necesară şi cele trebuincioase pentru a duce la bun sfârşit planul lui de reconstruire! Dumnezeu este totdeauna iniţiatorul construirii unui zid spiritual. Principiul confruntării trebuie să fie practicat şi de credincioşii de azi. Dacă zidurile noastre duhovniceşti sunt în ruine sau au nevoie de reparare, trebuie mai întâi să privim problema în faţă, deschis si apoi să venim cu un plan de reconstruire spirituală. Avem, de pildă, o problemă cu „pofta cărnii” sau mai precis, cu ispite sexuale din pricina lucrurilor cu care
ne-am hrănit mintea? Să ne cercetăm dacă nu cumva singuri am alimentat această poftă, neascultând de Cuvânt care ne spune: „Nu purtaţi grija cărnii ca să-i treziţi poftele.” (Rom. 13:14). Sau este pierderea de timp cu lucrurile neroditoare ale întunericului (TV. etc.) sau lenevia care fac din viaţa noasta o ruină spirituală în locul unui zid duhovnicesc solid? Confruntarea implică negreşit plănuirea şi întreţinerea unui tot mai disciplinat şi consolidat stil de viaţă ca să poată începe reconstruirea. (Am putea însă spune, în sensul adevărat spiritual, că ruinele „spirituale” n-au fost niciodată un zid spiritual şi de aceea trebuiesc dărâmate complet, curăţit terenul de ele şi apoi să construiască un zid cu adevărat duhovnicesc. Construirea pe ruine duce la ruină (o stare spirituală) şi mai rea. N.Tr.). Să ne amintim însă că planul sau dorinţa noastră de a construi un zid sănătos şi duhovnicesc implică şi confruntarea cu tacticile lui Satan, care totdeauna are scopul să oprescă pe creştin să construiască. Dar când este în noi o dorinţă sinceră de a construi, Dumnezeu ne arată calea de a învinge opoziţia şi calea aceasta ne este arătată în amănunt în Cuvântul Lui.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

de Fritz BERGER

 

Binecuvântarea Evangheliei

Apostolul Pavel spune : „Dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema! „În Coloseni 1 putem vedea atât de minunat cum ne învaţă apostolul despre noua noastră stare în Hristos Isus, versetele 12-14: „Mulţumind Tatălui, care v-a învrednicit să aveţi parte de moştenirea sfinţilor în lumină. EL ne-a izbăvit de sub puterea întunericului, şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor”, iar în versetele 19-22 : „Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în EL, şi să împace totul cu Sine, făcând pace prin sangele crucii Lui.    Şi pe voi, care odinioară eraţi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, EL v-a împăcat acum, prin Trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină. „Cine citeşte acest verset 22, poate observa că, prin Hristos, el este sfânt, fără prihană şi fără vină înaintea Tatălui. „Pe EL Îl propovăduim noi şi sfătuim pe orice om, şi învăţăm pe orice om, în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe orice om desăvârşit în Hristos Isus. Iată la ce lucrez eu şi mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine”, citim în versetele 28-29. În acest capitol putem vedea rezumatul învăţăturii apostolului. Este foarte important ca să nu ne abatem de la această învăţătură, pentru a nu fi blestemaţi. (Galateni 1:18).

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

EL DĂ DE BUNĂVOIE

„El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile? ” Romani 8.32

Aici avem mai mult decât o făgăduinţă, chiar o îngrămădire de făgăduinţe: o grămadă de rubine, de smaralde, de diamante, într-o bijuterie de aur. Răspunsul şi întrebarea textului nostru, vor fi totdeauna în stare să ne încurajeze. Ce ar putea să refuze Dumnezeu, după ce a dat pe Domnul Isus, prea iubitul Său? Dacă avem nevoie de tot ce este în cer şi pe pământ,
El ne va da; căci dacă ar fi fost o limită în darurile dragostei Sale, El l-ar fi păstrat pe Fiul Său. De ce avem nevoie astăzi? Nu avem decât să-I cerem. Putem să facem aceasta cu stăruinţă, dar fără să facem presiuni pentru a căpăta din mâna Lui un dar împotriva voii Sale. El ne-a dat pe Fiul Său, cu toată libera Sa voinţă. Cine ar fi avut atâta îndrăzneală ca să-I ceară chiar pe Fiul Său? Ar fi fost din partea noastră o îndrăzneală prea mare. Dar El L-a dat pe singurul Său Fiu, şi pentru că a făcut această jertfă, nu poţi tu, o, sufletul meu, sa ai încredere în Tatăl tău ceresc şi să crezi că El îţi va da toate lucrurile împreună cu El? Slaba ta rugăciune n-ar fi avut nici o putere, dacă dragostea Sa nu s-ar fi revărsat din inima Sa pentru a te inunda, – precum un izvor supraîmbelşugat, care se revarsă peste maluri -, peste toate nevoile tale.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

 

„Ioiada, fiul lui Paseah, şi Meşulam, fiul lui Besodia, au dres poarta cea veche. Au acoperit-o cu scânduri, şi i-au pus uşile, încuietorile şi zăvoarele.” Neemia 3.6

Din faptele legate de zidul cetăţii Ierusalimului putem scoate învăţături preţioase. Zidul ne spune despre separarea cerută de Dumnezeu. Nu totul însă a fost făcut cum trebuia la aceste lucrări de refacere. Eliaşib însuşi ca mare preot nu a dat un exemplu bun deoarece pentru pricini de rudenie nu a pus încuietorile şi zăvoarele la poarta oilor (vezi cap. 13.4-7). Dar iată că oamenii care lucrau la restaurarea porţii celei vechi au pus iarăşi încuietorile şi zăvoarele. Ce pildă serioasă ne stă înainte dacă privim cum aceşti oameni, plini de abnegaţie, se osteneau să restaureze totul după chipul vechiului Ierusalim! Poate ei îşi dădeau seama ce importanţă are Ierusalimul în ochii lui Dumnezeu. Ierusalimul era locul unde Dumnezeu vroia ca Numele lui să locuiască. Poarta din Nord-Est a Ierusalimului era în chip deosebit atacată de duşmani. Nu numai acest lucru a stat însă în faţa ochilor reziditorilor, ci şi însemnătatea lucrării pe care o făceau pentru generaţiile viitoare.Dumnezeu are şi în zilele noastre astfel de oameni al căror nume nu este cunoscut, dar care lucrează cu râvnă şi cu tragere de inimă la poarta veche. Astfel de oameni plini de energie lucrează cu entuziasm pentru a învăţa şi aplica în viaţă gândurile lui Dumnezeu în privinţa Adunării Sale. Vor întâmpina împotriviri chiar de la cei apropiaţi ai lor, deoarece ceea ce este „vechi”, ceea ce seamănă cu „poarta veche” nu mai este astăzi actual. Stă scris însă: „Nu muta hotarul cel vechi pe care l-au aşezat părinţii tăi” (Prov. 22.28). Să lucrăm şi noi stăruind în lucrurile şi în adevărurile pe care n-i le-a transmis Dumnezeu prin Sfânta Sa carte! Venirea Domnului Cristos este foarte aproape. Te va găsi oare acolo unde lucrurilor cereşti li s-a dat o formă distractivă, lumească, acolo unde în loc să fie lăsat Duhul Sfânt să lucreze, lucrează omul? Hotărăşte-te chiar acum pentru a asculta NUMAI de El!

 

OSWALD CHAMBERS

Bătând la uşa lui Dumnezeu

 

Doamne, suflă peste mine până cand dispoziţia mea sufleteasca va ti strâns unită cu gândul Tău. Ridică-mă ca să văd faţa Ta şi să mă încred în atotputernicia Ta fără teamă sau necredinţă vicleană.

 

 

MEDITAŢII ZILNICE

DE WIM MALGO

 

«A trimis cuvântul Său şi i-a tămăduit şi i-a scăpat de groapă.» Psalm 107,20

De cele mai multe ori subestimăm puterea Cuvântului lui Dumnezeu de a face minuni. El are însă o putere veşnică de vindecare şi de reînnoire «fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă, care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu care este viu şi care rămâne în veac» (1 Petru 1,23). Dacă acest Cuvânt poate sădi viaţa veşnică, nu este el oare capabil să ne înveselească, să ne vindece si să înnoiască viata noastră tulbure şi trecătoare? Iată ce I-a spus sutaşul Domnului Isus: «… ci zi numai un cuvânt şi robul meu va fi tămăduit» (Mat. 8,8). În problemele noastre de sănătate de regulă noi inversăm ordinea: căutăm vindecarea trupului, fară a vindeca mai întâi sufletul prin Cuvânt. Dacă sufletul tău nu e vindecat şi nu te străduieşti să rezolvi problema de la rădăcină, tortura va reîncepe. Atunci cauţi să învingi efectele, nu cauza. Iacov a strigat când soarele răsărea la Peniel: «… am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă şi ţotuşi am scăpat cu viaţă» (Gen. 32,30). Este sufletul tău săturat zilnic de Cuvântul lui Dumnezeu? Eşti vindecat în inima ta? Caută — înainte de vindecarea trupului — să găseşti prin Cuvânt vindecarea sufletului tău şi atunci vei experimenta minuni şi în trupul tău. 

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

DE CHARLES H. SPURGEON


Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Aşadar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic. Romani 8:12

Ca fiinţe create de Dumnezeu, Îi suntem datori cu toţii să-L ascultăm cu tot sufletul, inima şi puterea, încălcând poruncile Sale, aşa cum am făcut toţi, suntem datori dreptăţii Sale, şi avem o datorie atât de mare încât n-am putea-o plăti niciodată. Dar, fiindcă Christos a plătit datoria poporului Său, se poate spune că noi, creştinii, nu mai datorăm nimic dreptăţii lui Dumnezeu. Din acest motiv, credinciosul datorează şi mai mult iubirii. Eu sunt dator harului şi milei lui Dumnezeu, dar nu sunt dator dreptăţii Sale, fiindcă El nu mă va acuza niciodată pentru o datorie care a fost deja plătită. Christos a Spus „s-a sfârşit” (Ioan 19:30), şi prin asta a vrut să spună că tot ce datora poporul Său a fost şters din cartea de aducere aminte. Hristos a mulţumit pe deplin dreptatea divină. Nota de plată a fost achitată. Semnătura a fost bătută în cuie la cruce. Chitanţa a fost eliberată, şi noi nu mai suntem datori dreptăţii lui Dumnezeu. Dar, dacă nu mai suntem datori Domnului în sensul acesta, îi suntem de zece ori mai datori în alt sens. Creştine, opreşte-te şi judecă un moment. Cât eşti de dator bunătăţii divine! Cât de mult datorezi dragostei prin care şi-a jertfit unicul Fiu pentru tine. Gândeşte-te cât eşti de dator harului Său fiindcă, după o mie de păcate, El te iubeşte la fel de mult ca înainte. Gândeşte-te ce datorezi puterii Sale: cum te-a ridicat din moarte şi păcat, cum ţi-a păstrat viaţa spirituală, cum te-a ţinut să nu cazi şi cum, deşi o mie de duşmani ţi-au ieşit în cale, te-a făcut în stare să-ţi continui drumul. Gândeşte-te cât datorezi Statorniciei Sale: deşi tu te-ai schimbat de o mie de ori, El nu s-a schimbat niciodată. Eşti la fel de dator oricărui atribut al lui Dumnezeu. Eşti dator tu însuţi şi tot ce ai. Predă-te ca „o jertfă vie”; este „o slujbă duhovnicească”.

Seara

Spune-mi… unde îţi paşti oile, unde te odihneşti la amiază?

Cântarea Cântărilor 1:7

Aceste cuvinte exprimă dorinţa credinciosului de a-L urma pe Christos şi dorul său de părtăşie cu EL. Unde-şi paşti oile? In casa Ta? Merg şi eu, dacă te găsesc acolo. In rugăciune personală? Mă voi ruga neîncetat. In Cuvântul Tău? Le voi păzi cu scumpătate. Spune-mi unde le hrăneşti, fiindcă oriunde merge Păstorul, oile Îl urmează; nimeni altcineva nu le poate împlini nevoile. Eu nu pot fi mulţumit cu nimic altceva. Sufletul meu flămânzeşte şi însetează după prezenţa Ta înviorătoare. „Unde te odihneşti la amiază?” Fie că este dimineaţă sau amiază, singurul loc de odihnă este alături de Tine şi iubita Ta turmă. Odihna sufletului meu trebuie să fie o odihnă binecuvântată, şi numai la Tine o pot afla. Unde se află umbra stâncii? De ce să nu mă odihnesc acolo? „Căci de ce să umblu ca o rătăcită pe la turmele tovarăşilor tăi?” (Cânt. 1:7). Tu ai tovarăşi — de ce să nu fiu şi eu unul dintre ei? Satana îmi spune că sunt nevrednic, dar întotdeauna am fost aşa. Totuşi, Tu mă iubeşti de mult; de aceea, nu cred că nevrednicia mea poate fi o barieră în calea tovărăşiei noastre. E adevărat că sunt slab în credinţă şi gata să cad, dar chiar slăbiciunea mea mă îndeamnă să fiu întotdeauna acolo unde îţi hrăneşti turma, ca să fiu întărit şi păzit lângă izvoarele de apă. De ce să plec de lângă Tine? Nu am nici un motiv să plec, am mii de motive să rămân, fiindcă Isus mă cheamă să vin. Dacă mă lasă o clipă, este numai ca să mă facă să-I doresc prezenţa. Când mă va vedea că sufăr fiindcă sunt singur, mă va duce din nou la staul, acolo unde mieii turmei Sale sunt feriţi de arşiţa soarelui.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Îndată Duhul a mânat pe Isus în pustie.

(Marcu 1:12)

Aceasta părea a fi o cale stranie pentru Dumnezeu de a-Şi dovedi harul Său. „Îndată” – după ce? După ce s-a deschis cerul şi a coborât Duhul „ca un porumbel” (v. 10) şi Tatăl a rostit binecuvântarea Sa: „Tu eşti Fiul Meu preaiubit, în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea” (v. 11). Totuşi nu este o experienţă anormală.Şi tu, suflete al meu, ai experimentat aceasta. Nu-i aşa că momentele tale de cea mai adâncă depresie urmează imediat după atingerea celor mai măreţe înălţimi ale tale? Numai ieri te înălţai sus spre ceruri şi cântai în strălucirea dimineţii. Astăzi, însă, aripile tale sunt strânse şi cântecul tău nu spune nimic. La amiază te încălzeai la căldura zâmbetului Tatălui, dar seara spuneai din pustiu: „Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului” (Isaia 40:27).Nu, suflete al Meu, felul efectiv neaşteptat al schimbării este dovada că nu este anormal. Ai luat în consideraţie mângâierea cuvântului „îndată”, şi de ce vine schimbarea atât de curând după binecuvântare? Pur şi simplu ca să arate că este urmarea binecuvântării. Dumnezeu face să strălucească lumina Lui peste tine ca să te pregătească pentru pustiurile vieţii, pentru Ghetsimani-urile şi Calvar-urile tale. El te înalţă spre noi înălţimi, ca să te întărească, astfel încât să poţi coborî tot mai mult. El te luminează, ca să te poată trimite în noapte, să fii un ajutor pentru cei neajutoraţi.Nu eşti întotdeauna vrednic de pustiu – eşti vrednic de pustiu numai după minunata experienţă a râului Iordan. Nimic altceva decât viziunea Fiului te poate echipa să porţi povara Duhului, şi numai gloria botezului poate ţine piept foamei pustiului. George Matheson

După binecuvântări vine bătălia.

Timpul încercării care caracterizează şi îmbogăţeşte mult viaţa spirituală a unui om nu este un timp obişnuit, ci un timp când pare că s-a dezlănţuit tot iadul. Este un timp când realizăm că sufletul nostru este prins într-o plasă, şi ştim că Dumnezeu îngăduie să fim ţinuţi strâns de mâna diavolului. Şi totuşi este o perioadă care se sfârşeşte întotdeauna cu un anumit triumf pentru cei care şi-au încredinţat sufletele lui Dumnezeu. Şi încercarea „mai pe urmă aduce … roada dătătoare de pace a neprihănirii” (Evrei 12:11) şi pavează drumul de la un rod de treizeci la unul de o sută, aşa cum ni s-a promis că va urma (vezi Matei 13:23).

Aphra White

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

 

Iov 34.16-37

Prin propriile sale raţionamente, omului îi este imposibil să-L înţeleagă pe Dumnezeu, deoarece nu-i are ca termeni de comparaţie decât pe semenii săi. Pentru ca făptura Lui să-L poată cunoaşte, a fost nevoie ca Dumnezeu însuşi să Se reveleze pe Sine. Nici chiar inteligenţa noastră nu poate înţelege această descoperire divină. Numai credinţa este în stare. Dumnezeu Se manifestă acum prin Duhul Său. „Nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu… afară de Duhul lui Dumnezeu” (1 Corinteni 2.11). EI îi îndrumă pe credincioşi în tot adevărul (Ioan 16.13).Instruindu-l pe Iov, Elihu este o astfel de imagine. El îi arată patriarhului că încercarea de a-L cunoaşte pe Dumnezeu în lumina propriei experienţe şi a propriilor gânduri (v. 33) l-a rătăcit complet. N-a ajuns el să-L condamne „pe Cel întrutotuldrept” (v. 17)?!Ce ar fi trebuit să facă Iov, în loc să cultive şi să dezvăluie aceste gânduri nepotrivite despre Dumnezeu? Să-I ceară cu umilinţă: „Ce nu văd, învaţă-mă (arată-mi)” (v. 32). Aceasta este scurta rugăciune pe care fiecare dintre noi ar trebui să I-o adresăm Domnului în fiecare moment al zilei.

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

AI NEVOIE DE O DATĂ PRECISĂ?

…pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară. Ioan 6:37

Text:Ioan 6:34-40

Mulţi creştini născuţi din nou nu-şi pot aduce aminte cu precizie data când au primit mântuirea. Poate că au crescut într-un cămin de credincioşi şi n-au avut o convertire dramatică. Cu toate acestea, ei Il iubesc pe Isus şi se încred în El. Unii sunt deosebit de sensibili şi Satan încearcă să-i facă să se îndoiască de mântuirea lor, sugerându-le că din moment ce nu-şi amintesc data naşterii lor spirituale, s-ar putea să nu fi avut aşa ceva.
G. Campbell Morgan a spus cum trebuie să reacţionăm în această situaţie. El a spus: „Diavoul este bucuros să se agaţe de orice prin care poate dezechilibra pe cineva. Dacă el îţi va zice: „Nu ai o zi de naştere!”, fă ceea ce am făcut şi eu şi spune-i: „Dacă n-am avut una, atunci am să-mi fixez acum una”. Dacă Satan este foarte specific asupra unei date, ia chiar data de azi şi spune-I lui Dumnezeu: „Iată, mă dăruiesc cu totul Tie,/ Suflet, trup şi gândul meu întruna,/ Timp, prieteni, a lumii bogăţie,/ Ale Tale sunt pe totdeauna.” Isus a spus: „…pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară”. Si avem garanţia că o face în orice dată. Mântuirea noastră nu depinde de faptul că ştim cu precizie timpul când a avut loc, ci mai degrabă de faptul că Isus a murit pentru păcatele noastre şi că noi ne încredem în El. Crezând că Isus este Fiul lui Dumnezeu (1 Ioan 5:1), ascultându-L (Ioan 14:23), iubindu-i pe fraţii noştri (1 Ioan 3:14), sunt numai câteva din mărturiile clare ale naşterii noastre din nou. Dar dacă îndoielile se mai ivesc, fă ceea ce sugerează Morgan. Afirmă-ţi credinţa în Cristos, dăruindu-te Lui încă o dată azi. Apoi îi poţi spune lui Satan: „Acum am o dată precisă”. D.J.D.

    Credinţa mea-i în Salvatorul,
    Ce harul Lui mi-a dat;
    Mă-ncred în Cuvântul Său.
    Că El e-al meu cu-adevărat.  Anonim

Dacă, creştinii n-ar fi copiii lui Dumnezeu,
Satan n-ar încerca să-i facă să se îndoiască de faptul că sunt.

 

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU pentru astăzi

 

„Înverzesc în curţile Dumnezeului nostru” (Psalmul 92:13)

În lăuntrul tău se dă o luptă între sinele tău care trebuie să propăşească – persoana care ai fost creată să fii – şi sinele care se ofileşte. „Care e acesta?” întrebi tu. Sinele tău care se ofileşte se simte neliniştit şi nemulţumit. El te atrage spre vicii, cum ar fi uitatul necugetat la televizor, consumul de prea alcool, concepţia greşită despre relaţiile intime, cheltuirea fără măsură a banilor – lucruri menite să anestezieze temporar durerea. Gândurile tale alunecă automat înspre teamă şi mânie. Învăţatul nu pare că merită. Te gândeşti la propria persoană aproape tot timpul. Pe de altă parte, propăşirea (dezvoltarea, înflorirea şi prosperitatea) are loc:

1) În duhul tău. Simţi că începi să primeşti idei şi energie dintr-o sursă externă. Aşa şi este. Primeşti putere de la Duhul lui Dumnezeu. Noi vorbim despre a fi inspirat, ceea ce literal înseamnă că „Dumnezeu suflă peste tine”. Dumnezeu te însuflă; te întorci la viaţă şi simţi că ai un scop pentru care să trăieşti.

2) În mintea ta. Gândurile tale sunt marcate de bucurie şi de pace. Ai dorinţa de a iubi şi de a învăţa. Eşti transformat efectiv „prin înnoirea minţii” (Romani 12:2).

3) În timpul tău. În fiecare zi te trezeşti cu un sentiment al entuziasmului şi îţi dai seama că nu eşti prea tânăr ca să propăşeşti. Mozart compunea o muzică extraordinară la vârsta de cinci ani. Pavel i-a spus lui Timotei „nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea” (1 Timotei 4:12). Îţi dai seama şi că nu eşti niciodată prea bătrân ca să propăşeşti. Bunica Moses avea şaizeci şi nouă de ani când s-a apucat de pictură, iar artistul Marc Chagall a realizat câteva dintre cele mai bune lucrări ale sale la nouăzeci de ani. Te smereşti atunci când recunoşti că nu poţi fi tot ceea ce-ţi doreşti. Însă odată ce accepţi asta şi cauţi să maximizezi ceea de Dumnezeu doreşte să fii, începi să propăşeşti.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

 Şi vouă, care vă temeți de Numele Meu, vă va răsări Soarele dreptății cu vindecarea în aripile Lui.

Maleahi 4.2

Eu sunt Rădăcina şi Vlăstarul lui David, Steaua strălucitoare de dimineață. Apocalipsa 22.16

Prima expresie se găseşte la sfârşitul Vechiului Testament, iar cea dea doua, la sfârşitul Noului Testament. Bineînțeles, „Soarele dreptății” este Isus, aşa cum El este şi „Steaua strălucitoare de dimineață”. În fiecare caz, venirea Lui este cea descrisă. Poporul pământesc ales al lui Dumnezeu, Israel, este cel avut în vedere în Vechiul Testament. Ei Îl vor aştepta pe Domnul Isus să vină cu mare putere şi cu măreție, aşa cum soarele răsare în splendoarea sa, aducând „vindecarea în aripile Lui”. Frumusețea luminii şi căldurii Sale vor umple întregul pământ de bucurie.Adunarea ştie că Domnul Isus va veni ca Steaua strălucitoare de dimineață. Această stea (Luceafărul) răsare pe când este încă întuneric, înainte ca soarele să strălucească. Astfel, în timp ce lumea este cufundată în somn, binecuvântatul Domn al gloriei va veni deodată şi îi va răpi pe toți cei care se încred în El ca Mântuitor (fie că au murit, fie că sunt încă în viață), pentru a fi împreună cu El pentru totdeauna. Minunată speranță!Cum poate fi acest lucru posibil? Datorită faptului că El este „Rădăcina şi Vlăstarul lui David”. Adică, deşi El este, după naştere, din David, totuşi David este din El! Fiind Vlăstarul lui David, El este Om în adevăratul sens al cuvântului – un Om capabil să simpatizeze cu toate nevoile celor credincioşi. Însă, fiind Rădăcina lui David, El este „Dumnezeu peste toate, binecuvântat în veci”, Obiect al închinării tuturor celor răscumpărați prin sângele Său scump.Fiecare credincios are deci toate motivele să tânjească după venirea unui astfel de Domn, pentru a fi cu El şi ca El pentru totdeauna. L. M. Grant

 

Sămânţa Bună

 

Bucuria mântuirii

 

Toți prorocii mărturisesc despre El [Isus] că oricine crede în El, capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor. Faptele Apostolilor 10.43

Cu mulți ani în urmă, în orașul Cezareea locuia un ofițer roman pe nume Corneliu. El era cucernic și temător de Dumnezeu. În vremea aceea se găseau printre păgâni multe suflete dezgustate de slujirea la idoli și pe care Dumnezeu le pregătea pentru lucruri mai bune. Evlavia lui Corneliu se vedea în viața sa. Întreaga lui casă se temea de Dumnezeu ca și el; ba chiar în ceata de ostași avea soldați cucernici: dovada influenței pe care o avea asupra celor din jur. El făcea multe milostenii poporului și se ruga totdeauna lui Dumnezeu. Corneliu era deci un om cu inima îndreptată spre Dumnezeu; dar nu în aceasta stă mântuirea. Corneliu nu era mântuit prin evlavia, milosteniile și rugăciunile sale. Unicul Mântuitor era și este Domnul Isus. Pentru auzirea Evangheliei, Dumnezeu s-a folosit de apostolul Petru, pe care l-a trimis la Corneliu. Aceasta a fost o întâlnire binecuvântată, căci Duhul Sfânt a lucrat cu putere prin cuvântarea apostolului. Petru a vestit Evanghelia, vestea bună cu privire la Domnul Isus. Le-a spus cum Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. Acest mesaj primit în inimă cu sinceritate de către Corneliu și cei din casa lui a adus acolo bucuria mântuirii prin credința în Mântuitorul. Și același lucru se poate petrece și cu cititorul nostru.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: