7 Ianuarie 2025
Adevărat vă spun, această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toți cei care au aruncat în vistierie. Pentru că toți au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i rămăsese ca să trăiască.
Lăsați-o; de ce îi faceți supărare? Ea a făcut o lucrare bună față de Mine […] Ea a făcut ce a putut: Mi-a uns trupul mai înainte pentru înmormântare.
Marcu 12.43,44; 14.6,8
Văduva remarcată de Domnul Isus în primul verset citat era extrem de săracă. Tot ce avea erau două monede de cea mai mică valoare. Venind la templu, ea a aruncat în cutia cu daruri ambele monede – tot ce-i rămăsese ca să trăiască. Ar fi putut să-I dea doar o monedă lui Dumnezeu, iar pe cealaltă s-o păstreze pentru sine. Oricine ar fi înțeles acest lucru, tot astfel cum ar fi înțeles și dacă ea n-ar fi pus nimic în cutia cu daruri. Domnul însă era acolo, și El i-a văzut pe cei bogați aruncând în cutie mult argint și aur. Această văduvă însă, a declarat El, a oferit mai mult decât toți ceilalți care dăruiseră din prisosul lor. Ea Îi dăduse lui Dumnezeu tot ce avea.
Darul femeii din cel de-al doilea verset citat a fost de o mare valoare: trei sute de dinari – salariul pe un an al unui lucrător cu ziua (Matei 20.9,10). Ce dar prețios I-a adus Maria Domnului, potrivit cu Ioan 11.2 și 12.3! În Matei și în Marcu ni se spune că I-a uns capul Domnului cu acest parfum scump, în Ioan 12 ni se spune că I-a uns picioarele Domnului, iar în Ioan 11 ni se spune în mod simplu că L-a uns pe Domnul. Marcu ne spune că ea a spart vasul și că a turnat parfumul din el pe capul Domnului – l-a dăruit pe tot Domnului și n-a păstrat nimic pentru ea.
Poate că darul văduvei a fost disprețuit de cei care l-au văzut. Maria a fost aspru criticată pentru că „a risipit“ acel parfum scump, care este o imagine a închinării noastre. Domnul însă a privit la atitudinea și la motivația acestor femei. Atitudinile și motivațiile noastre atunci când dăruim sau când lucrăm sunt mai importante pentru El decât timpul sau decât banii pe care îi cheltuim pentru El. Să facem și noi ceea ce putem pentru Acela care, din dragoste, S-a dat pe Sine pentru noi!
E. P. Vedder, Jr.
SĂMÂNȚA BUNĂ
Căutau deci din nou să-L prindă: dar El a scăpat din mâna lor. Și a plecat din nou dincolo de Iordan, spre locul unde boteza Ioan la început … Și mulți au venit la El și spuneau: „Ioan n-a făcut niciun semn; dar toate câte le-a spus Ioan despre Acesta erau adevărate. Și mulți au crezut în El acolo“.
Ioan 10.39-42
Mărturia lui Ioan Botezătorul
Lucrările pe care le-a făcut Isus sunt dovada de necontestat că acolo acționa din dragoste și cu autoritate o Persoană divină. Dumnezeu Tatăl este în Fiul, iar Fiul este revelat ca fiind una cu Tatăl în Însăși Ființa Lui, în gândurile Sale și în planurile Sale lăuntrice.
Dacă adversarii lui Isus în sfârșit au lăsat să le cadă pietrele din mâini, în schimb și-au menținut ura: au vrut să Îl ia captiv – pentru a treia oară (Ioan 7.30,32,44). Dar nu ei hotărau, ci Fiul lui Dumnezeu Însuși era Cel care decidea când era timpul potrivit. Și, cum acesta încă nu venise, El S-a întors în locul unde Și-a făcut prima apariție publică ca Mesia cel promis, lângă Iordan.
Ioan Botezătorul era mort de aproape trei ani. Cu toate acestea, mărturia lui a fost așa de impresionantă, încât mulți iudei încă își aminteau de el. Ioan a fost ultimul dintre profeții din perioada legii. Deși atunci miracolele nu erau la ordinea zilei, cum se întâmplă în general la sfârșitul unei dispensații biblice, mărturia lui despre Hristos a fost credibilă și mai eficientă decât miracolele.
Noi ne aflăm la sfârșitul erei creștine și nu trebuie să ne așteptăm ca Dumnezeu să lucreze prin semne și minuni făcute de oameni. Prin urmare, credincioșii de astăzi ar trebui să-l ia ca exemplu pe Ioan Botezătorul și să fie atenți ca ceea ce spun despre Hristos să fie la fel de adevărat.
Citirea Bibliei: Osea 7.1-16 · Iacov 3.13-18
de Jean Koechlin
Judecători 4:1-16
În nordul ţării, vrăjmaşul de altădată se regrupează sub acelaşi nume: Iabin, şi în acelaşi oraş-capitală: Haţor (vezi Iosua 11.1); şi îl asupreşte pe Israel timp de douăzeci de ani. Să fim atenţi să nu pierdem fructul victoriilor înaintaşilor noştri! Toată lupta trebuie purtată încă o dată, iar Debora, o femeie profet, „o mamă în Israel” (5. 7), va fi folosită de Domnul pentru a judeca şi elibera poporul. Femei şi tinere credincioase, să nu credeţi niciodată că sunteţi date de-o parte din serviciul pentru Adunare! Cu siguranţă, locul femeii nu este „să exercite autoritate peste bărbat”, nici să ia cuvântul în public (1 Timotei 2.12; 1 Corinteni 14.34). Dar câţi creștini ar fi obţinut eliberări remarcabile, dacă n-ar fi fost rugăciunile lor?
Debora îl cheamă pe Barac, dar acesta este lipsit de curaj. Are nevoie să se sprijine pe cineva. Credinţa lui în Dumnezeu nu-i este suficientă să se descurce fără ajutorul omului (Psalmul 146.3-5). Curajul nostru depinde întotdeauna de măsura încrederii pe care ne-am pus-o în Domnul. Când ne lipseşte curajul, să facem precum apostolii în capitolul 4 din Fapte. Ei I-au cerut lui Dumnezeu „toată îndrăzneala” (Fapte 4.29) şi, prin Duhul, au primit-o (Fapte 4.31).
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
AI NEVOIE DE AJUTORUL LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România
„…Despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:5)
Cărțile de dezvoltare personală și vorbitorii motivaționali sunt asemenea unor majorete care stau pe margine și strigă: „Poți s-o faci!” Ele pot fi de ajutor, dar dacă filozofia de tip „poți s-o faci” ar fi întotdeauna adevărată, n-am avea nevoie de Dumnezeu!
Apostolul Pavel a înțeles acest lucru. De aceea, a afirmat: „Pot totul în Hristos, care mă întărește.” (Filipeni 4:13) Descoperirea voii divine necesită credință în imposibil și o dependență copilărească față de Dumnezeu. Biblia este plină de bărbați și femei care și-au descoperit destinul în voia desăvârșită a lui Dumnezeu, făcând lucruri care, în mod normal, ar fi fost de neatins pe cont propriu.
Gândiți-vă la:
1) Noe și proiectul său imposibil. Noe a fost însărcinat să construiască o corabie de mărimea unui portavion – manual, și pe uscat!
2) Avraam și promisiunea sa imposibilă. La nouăzeci de ani, după ani de încercări nereușite de a fi tată, Dumnezeu i-a spus că pruncii săi vor fi la fel de numeroși ca stelele de pe cer și ca nisipul mării!
3) Maria și sarcina ei imposibilă. Imaginează-ți că-i spui viitorului tău soț: „Sunt însărcinată, iar tatăl copilului meu este Duhul Sfânt!” Dumnezeu a ales întotdeauna oameni obișnuiți pentru a face lucruri extraordinare – și toți au avut ceva în comun: fiecare a fost chemat să facă parte din ceva mai mare decât ei înșiși.
Datorită disponibilității lor de a se supune lui Dumnezeu și de a lăsa ca planurile Lui să se descopere în ei și să se împlinească prin ei, El i-a folosit în moduri uimitoare. Lui Dumnezeu Îi face plăcere să facă prin noi lucruri pe care numai El le poate face, astfel încât, la final, El să primească toată gloria, onoarea și lauda.
Amintește-ți azi că și tu ai nevoie de Dumnezeu, pentru că fără El chiar „nu poți face nimic”!
Mana Zilnica 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.