Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “paste”

20 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

I-au pregătit deci o cină acolo și Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă cu El.

Ioan 12.2

O întâlnim pe Marta de trei ori în Evanghelii. Prima dată o vedem atunci când L-a primit pe Domnul Isus în casa ei. În mod evident, ea Îl prețuia pe Domnul și prețuia slujirea Lui, de aceea a dorit să ofere un adăpost Celui care nu avea unde să-Și plece capul. Totuși, așa cum mulți dintre noi am experimentat, slujirea noastră Îl poate eclipsa pe Domnul, dacă nu suntem veghetori. Aceasta este ceea ce s-a întâmplat aici – Marta a devenit atât de preocupată cu lucrurile pe care le avea de făcut, încât L-a pierdut din vedere pe Domnul, ajungând să-L mustre, atât pe El, cât și pe Maria, sora ei, care stătea la picioarele Lui și asculta cuvintele Sale și care, după părerea Martei, n-o ajuta atunci când avea nevoie. Având însă o astfel de atitudine, Marta tulbura chiar acele lucruri – pacea și comuniunea – de care ea voia ca Domnul să Se bucure atunci când El Se afla în casa ei. Domnul i-a răspuns în har, mustrând-o cu delicatețe și cu bunătate, astfel încât conștiința și inima ei să fie atinse și să-și judece gândurile, cuvintele și purtarea.

Rezultatul deplin nu-l vedem atunci când Domnul a venit în Betania pentru a-l învia pe Lazăr (Ioan 11.1-44), însă îl vedem mai târziu, la vizita Lui de după învierea lui Lazăr. Foarte curând după aceea, Domnul avea să meargă la cruce, fiind adevăratul Miel de Paște, însă, până atunci, El a găsit mângâiere în compania celor ai Săi, în ciuda uneltirilor vrăjmașilor (Ioan 11.45-57). Acest lucru ne arată bucuria pe care El o are astăzi, când cei ai Săi sunt strânși pentru Numele Său, în adunare.

S. Attwood

SĂMÂNȚA BUNĂ

Am fost găsit de cei care nu Mă căutau, M-am făcut cunoscut celor care nu întrebau de Mine.

Romani 10.20

Nimic împotriva lui Isus din Nazaret (2)

Tatăl nu știa ce să răspundă. De aceea, fata muribundă a continuat: „Știu foarte puțin despre Domnul Isus, pentru că nimeni nu mi-a vorbit despre El. Dar am citit în Noul Testament și acum știu că El este Mântuitorul meu. El mi S-a făcut cunoscut prin această Carte minunată. El m-a salvat și Îl iubesc, deși înainte nu-L iubeam, ci mai degrabă Îl uram. Acum știu că în curând mă voi duce la El și voi fi cu El pentru totdeauna. Și acum, te rog, nu mai vorbi niciodată împotriva lui Isus din Nazaret, ci mai degrabă citește Noul Testament; această Carte îți va arăta cine este El“.

Puțin mai târziu, puterile au părăsit-o și fata a plecat la Cel despre care mărturisise în timp ce era pe moarte. Tatăl a fost foarte întristat, dar s-a hotărât să-L caute și să-L cunoască pe acest Isus din Nazaret care îi permisese fiicei sale să moară atât de liniștită și de fericită. A început să citească cu atenție Noul Testament care îi aparținuse fiicei sale. Nu a trecut mult timp până când și el L-a găsit pe Domnul Isus ca Mântuitor și Răscumpărător.

Această întâmplare adevărată arată puterea vie pe care Cuvântul lui Dumnezeu a avut-o întotdeauna și nu încetează să o aibă. Citiți Biblia cu sinceritate și cu seriozitate și Îl veți găsi în ea pe Domnul Isus, singurul care vă poate face fericit pentru timp și pentru veșnicie!

El iartă orice vină și curăță orice păcat, face inima fericită și liniștită chiar și în zilele de boală și de moarte.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 18.19-33 · Tit 2.1-8

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 25:39-55

Când răsuna trâmbiţa eliberării (v. 9), robul îşi recăpăta libertatea, săracul îşi recupera proprietatea, familiile se reuneau, fiecare moştenire revenea la adevăratul proprietar. Era o restaurare, o bucurie generală, simbol a ceea ce Israel şi lumea întreagă vor cunoaşte atunci când Satan va fi legat, iar creaţia, din contră, va fi dezlegată din robia sa. Suspinând şi „în dureri de naştere până acum“, pământul se va bucura sub împărăţia lui Hristos „de libertatea gloriei copiilor lui Dumnezeu“ (Romani 8.21). Asemenea săracului vândut unui străin (v. 47), poporul Israel, care din propriai vină şi-a pierdut moştenirea, şi-o va recăpăta în final din mâinile Celui care l-a răscumpărat: Hristos, adevăratul Boaz (Rut 4).

Dacă Dumnezeu trebuie să aibă ultimul cuvânt în tot ce priveşte creaţia, putem fi siguri că El îi va elibera deplin pe toţi cei care Îi aparţin. Un frate în Hristos poate să fi permis să i se răpească bucuria moştenirii şi să fi devenit sărac din punct de vedere spiritual. Gândul Domnului este să-l readucă în har, ştergându-i tot trecutul (El nu ne face cunoscut motivele pentru care acest frate a ajuns sărac), şi să-l facă să se bucure din nou de toate comorile cereşti.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ISUS VA REVENI! | Fundația S.E.E.R. România

„Vino, Doamne Isuse!” (Apocalipsa 22:20)

Ultima promisiune din Biblie este aceasta: „Iată, Eu vin curând!” (Apocalipsa 22:7) Iar ultima rugăciune din Biblie este: „Amin! Vino, Doamne Isuse!” (Apocalipsa 22:20). Ultima profeție majoră privind a doua venire a lui Hristos s-a împlinit în 1948, când națiunea Israel s-a născut încă o dată (vezi Amos 9:14). De atunci, ceasul profețiilor biblice a început să ticăie și numărătoarea inversă s-a pornit.

Cinicii și criticii spun uneori: „Creștinii afirmă de sute de ani că Isus va reveni, iar acest lucru nu s-a întâmplat!” Dar asta nu este altceva decât o dovadă suplimentară a revenirii lui Hristos. Și iată ce spune Sfânta Scriptură: „În zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor şi vor zice: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!”… Dar, preaiubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi. Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea.” (2 Petru 3:3-4, 8-13).

Așadar, Isus va reveni în mod cert – asigură-te că ești pregătit!

10 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

El a fost cunoscut dinainte, în adevăr, mai înainte de întemeierea lumii, dar a fost arătat la sfârșitul timpurilor pentru voi, care, prin El, credeți în Dumnezeu, care L-a înviat dintre morți și I-a dat glorie, astfel încât credința și speranța voastră să fie în Dumnezeu.

1 Petru 1.20,21

Acest Miel fusese cunoscut dinainte, cu mult înainte de răscumpărarea din Egipt, pentru că fusese cunoscut înainte de întemeierea lumii. La fel stăteau lucrurile și cu acești creștini ieșiți din iudaism, așa cum am văzut în versetul 2 din acest capitol. Ce lucru minunat să fii obiectul gândurilor și planurilor lui Dumnezeu într-un mod la fel de complet și de desăvârșit, precum a fost Mântuitorul Însuși!

Dar numai la sfârșitul timpului a fost momentul când El a fost arătat pentru acești creștini evrei, deoarece tot acest pasaj de aici nu li se adresează decât lor. Pentru ei fusese împlinită această imensă lucrare. El era Acela prin care ei credeau în Dumnezeu, iar fără El, această lucrare n-ar fi putut avea loc. Ca răsplată pentru jertfa Fiului Său, Dumnezeu L-a înviat dintre morți și L-a introdus în glorie, astfel încât credința și speranța lor să fie în Dumnezeu. Tatăl și Fiul erau la fel de interesați de lucrarea mântuirii lor – Fiul, prin sângele Său, iar Tatăl, prin învierea și gloria date Fiului – astfel încât Dumnezeu să fie Autorul lucrării, iar credința și speranța acestor evrei să aibă o temelie comună.

Aici, apostolul pornește de la învierea lui Hristos și de la gloria pe care Dumnezeu I-a dat-o, dar nu-i consideră pe cei cărora li se adresează ca înviați împreună cu Hristos și așezați împreună cu El în locurile cerești. Ei au un Hristos ceresc ca obiect al credinței și al speranței lor și trebuie să umble așa cum El a umblat aici, pe pământ.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Adevărat, adevărat îți spun că noi vorbim ce știm și mărturisim ce am văzut și voi nu primiți mărturia noastră. Dacă v-am vorbit despre lucruri pământești și nu credeți, cum veți crede când vă voi vorbi despre cele cerești?

Ioan 3.11,12

Născut din nou (12)

Fariseul Nicodim și-a început conversația cu Domnul Isus spunând: „Noi știm că ești un Învățător venit de la Dumnezeu“ (Ioan 3.2). În spatele acestui „noi“ erau acei lideri evrei care considerau că Îl pot judeca pe Isus. Ei I-au adus un oarecare omagiu, dar nici măcar nu erau siguri cine era El cu adevărat.

Apoi, deodată, Isus, folosind aceeași formă de plural, „noi“, dar nu ca expresie a mulțumirii de sine sau a ignoranței fariseice, ci a atotștiinței divine, i-a vorbit lui Nicodim despre Sine ca fiind Cel care este una cu Tatăl și care este El Însuși Dumnezeu (Ioan 1.1; 10.30) – i-a vorbit cum numai Unul care Se află într-o legătură strânsă cu Dumnezeu și care Îl cunoaște pe Dumnezeu și gloria Sa o poate face. Cunoașterea Sa despre toate cele pământești și cerești este absolută. El cunoaște lucrurile în esența lor, în scopul lor – iată ce conferă cuvintelor Domnului Isus, care sunt adesea atât de simple, o profunzime atât de greu de pătruns!

Fariseii aveau probleme în a înțelege și a crede atunci când Fiul lui Dumnezeu le vorbea despre nașterea din nou – un proces care are loc pe pământ. Cum vor reacționa atunci când va fi vorba despre „cele cerești“, despre plinătatea binecuvântării pe care Dumnezeu vrea să o dea celor care Îl acceptă pe Fiul Său prin credință?

Citirea Bibliei: 2 Samuel 12.1-31 · 1 Tesaloniceni 5.1-11

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 18:1-5; 19:1-19

Rânduielile conţinute în aceste capitole privesc sfinţe­nia practică a poporului Domnului. Ele implică mila (19.10), cinstea şi adevărul (v. 11, 12), dreptatea (v.13-15), bunăvoinţa şi dra­gostea (v.16-18). Este umilitor că întâlnim aceleaşi puneri în gardă adresate şi creş­tinilor, în epistole, atât în cea către efeseni, cât şi în cea către coloseni. Aceasta arată că firea veche dintr-un copil al lui Dumnezeu nu este cu ni­mic mai bună decât cea a israelitului de odi­nioa­ră. „Să nu faceţi după faptele ţării Egiptului …“ începe cap. 18, îna­inte de a enumera întinările cărnii care sunt o urâciune înaintea Domnului. „Spun deci aceasta – îi învaţă apostolul Pavel pe efeseni– să nu mai umblaţi cum umblă naţiunile … care, pierzând orice simţire, s-au dedat la destrăbălare …“ (Efeseni 4.17, 19; comparaţi de asemenea v. 25 şi 28 cu Levitic 19.11). „Um­blaţi în dragoste“, conchide apostolul (Efeseni 5.2) şi aceeaşi concluzie apare şi în v. 18: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“. Dom­nul Isus a citat acest verset şi l-a ilustrat într-un mod perfect prin El Însuşi. Din acest motiv, Iacov denumeşte conţinutul acestui verset „Legea îm­părătească (cea a Împăratului), potrivit Scripturii“! (Luca 10.28-37; Iacov 2.8).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PLANUL LUI DUMNEZEU PENTRU BANII TĂI | Fundația S.E.E.R. România

„Veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele…” (2 Corinteni 9:11)

Un pastor a spus odată comunității din care făcea parte: „Dragilor, avem destui bani aici, în această dimineață, pentru a construi o nouă biserică și aceasta este o veste bună”. Apoi a adăugat: „Vestea mai puțin bună este că ei sunt încă în buzunarele noastre!”

Unii dintre noi au crescut crezând că este greșit să Îi cerem bani lui Dumnezeu, deoarece este un semn de lăcomie și egoism. Da, poate fi așa, dar nu trebuie să fie așa! Atunci când te rogi: „Doamne, binecuvântează-mă financiar, ca să pot dărui pentru lucrarea Ta și să-Ți împlinesc planurile”, și chiar faci așa – atunci din punct de vedere spiritual te aliniezi cu planul lui Dumnezeu. În parte, creșterea explozivă a Bisericii Noului Testament s-a datorat unor creștini care au fost dispuși să-și vândă bunurile pentru a finanța voia lui Dumnezeu. Barnaba a fost unul dintre aceștia. Biblia spune că el „a vândut un ogor pe care-l avea, a adus banii şi i-a pus la picioarele apostolilor” (Faptele apostolilor 4:37). Dar Barnaba nu a fost singurul: „toţi cei ce aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vândute şi-l puneau la picioarele apostolilor.” (Faptele apostolilor 4:34-35) Printre cei care L-au urmat pe Hristos se aflau și femei căsătorite cu bărbați bogați și puternici. Prin urmare, Isus a avut nevoie de un trezorier care să se ocupe de fondurile lor, dar în cele din urmă acesta a eșuat din pricina lăcomiei.

Din punct de vedere biblic, iată care este concluzia când vine vorba despre bani: dacă Îl onorezi pe Dumnezeu, El te va onora pe tine! Dacă pui lucrarea Lui pe primul loc, El va binecuvânta munca ta! Domnul Isus a spus: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine…” (Matei 6:33-34)

Așadar, acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

9 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Părinții noștri au păcătuit și au făcut rău în ochii Domnului Dumnezeului nostru și L-au părăsit … Acum eu am pe inimă să fac un legământ cu Domnul Dumnezeul lui Israel, ca să se întoarcă de la noi aprinderea mâniei Sale. Fiii mei, nu fiți nepăsători; pentru că pe voi v-a ales Domnul să stați înaintea Lui, să-I slujiți și să fiți slujitorii Lui și să ardeți tămâie.

2 Cronici 29.6,10,11

Lecții din viața lui Ezechia (1) – Sârguință în lucrarea Domnului

Primul lucru pe care Ezechia l-a făcut după moartea tatălui său a fost să deschidă ușile casei Domnului, să le repare și să-i cheme pe preoți și pe leviți să se sfințească pe ei înșiși și să sfințească de asemenea casa Domnului. Ezechia a mărturisit că părinții lor fuseseră necredincioși și făcuseră ceea ce era rău în ochii Domnului. Acum el dorea să facă un legământ cu Dumnezeu, astfel încât mânia Lui să se întoarcă de la popor. I-a încurajat de asemenea pe preoți și pe leviți să nu fie neglijenți, fiindcă Domnul îi alesese în mod special pentru a sta înaintea Lui și pentru a-I sluji.

Vedem un exemplu minunat în felul prompt în care Ezechia a acționat și a vorbit în acel timp. Avem noi pe inimă lucrurile lui Dumnezeu așa cum Ezechia le-a avut? Toți cei care sunt în Hristos au fost făcuți împărați și preoți, de aceea și noi suntem chemați să fim sârguincioși.

Starea creștinătății este ruinată, însă nu trebuie să acuzăm generațiile trecute pentru acest lucru, căci și noi suntem la fel. Mai bine să ne judecăm pe noi înșine și să învățăm lecțiile trecutului, pentru a face ceea ce este bine și plăcut înaintea Domnului! Ceea ce Ezechia a făcut este un exemplu și pentru noi. Mai întâi trebuie să îndepărtăm toată necurăția din viețile noastre, tot ceea ce nu se potrivește cu templul lui Dumnezeu, căci noi suntem templul lui Dumnezeu (1 Corinteni 3.16). Apoi să nu fim neglijenți, ci să stăruim în slujirea pentru Domnul, dând mărturie despre El și slujindu-I ca mădulare ale trupului Său; și, prin Hristos, „să aducem o jertfă plăcută lui Dumnezeu, adică rodul buzelor care mărturisesc numele Său“ (Evrei 13.15).

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

El, care nu L-a cruțat pe Însuși Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate?

Romani 8.32

Biblia furată

La un târg dintr-un oraș din Franța era un stand cu Biblii. O tânără s-a apropiat cu o oarecare ezitare și a spus că dorește să plătească pentru Biblia pe care fiul ei de nouă ani o furase de acolo cu o zi înainte. Oamenii de la stand au fost la început surprinși, însă ulterior profund emoționați, când au auzit relatarea tinerei femei: Soțul meu este la pat de doi ani, acum în comă, iar fiul nostru suferă foarte mult din pricina aceasta. El s-a gândit că Biblia ar putea aduce o rezolvare. Întâi am vrut să vă returnez cartea furată, dar apoi am început să o citesc și acum vreau să o cumpăr.

Sperăm că, prin citirea Bibliei, femeia L-a găsit pe Cel care îi poate oferi nu numai un ajutor temporar, ci și pace cu Dumnezeu, har în fiecare zi pentru a nu dispera chiar și în situațiile cele mai dificile din viață și putere pentru a rămâne în liniște. Cât de inepuizabilă și de necuprins este oferta harului lui Dumnezeu, pe care El o pune la dispoziție, prin Domnul Isus, fiecărui om!

Dumnezeu îl iubește pe om, chiar dacă acesta este un păcătos și a încălcat poruncile Sale. Și tocmai de aceea L-a trimis pe Isus Hristos pe pământ, ca să moară pe cruce pentru păcatele celor care cred în El. Domnul Isus a plătit datoria noastră în fața lui Dumnezeu, astfel încât El poate ierta pe oricine își mărturisește păcatele și crede în Mântuitorul. „Căci sunt bine încredințat că nici moarte, nici viață … nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru“ (Romani 8.38,39).

Citirea Bibliei: 2 Samuel 11.1-27 · 1 Tesaloniceni 4.13-18

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 17:1-16

Dumnezeu Îşi rezervă dreptul asupra sângelui (am văzut deja în cap. 7.26, 27). Sub privirile Sale, în Locul Preasfânt se găsea de acum înainte, înnoit an de an, sângele jertfelor oferite (cap. 16). Şi acest sânge, de nelipsit pentru menţinerea relaţiei lui Dumnezeu cu poporul Său, vorbeşte constant inimii lui Dumnezeu despre lucrarea Fiului Său preaiubit.

Numeroase pasaje din Scriptură definesc virtuţile sângelui lui Hristos: El „face ispăşire pentru suflet“ (v. 11). „Curăţeşte de orice păcat (sau: de tot păcatul)“ (1 Ioan 1.7 vezi şi nota g). Chiar cea mai mică greşeală pe care am comis-o trebuie să fie ştearsă cu acest sânge şi nu poate fi curăţită altfel. Prin el am fost cumpăraţi „din orice naţiune“ (Apocalipsa 5.9 vezi şi nota k), „răscumpăraţi din felul … deşert de vieţuire“ (1 Pe­tru 1.18-19), spălaţi (Apo­calipsa 1.5), îndreptăţiţi (Rom. 5.9), împăcaţi (Coloseni 1.20), sfinţiţi (Evrei 13.12), apropiaţi (Efeseni 2.13); prin el o cale nouă este deschisă până în Locul Preasfânt (Evrei 10.19, 20). Şi tot prin el victoria noastră este câştigată (Ap. 12.11).

Preţios sânge al lui Isus! Virtuţile Sale, eficacitatea Sa       sunt o piatră de poticnire pentru cei care nu şi le însuşesc prin credinţă curată, dar pentru cei răscumpăraţi sunt un subiect etern de laudă şi de adorare. „Aceluia care ne iubeşte şi ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său: …a Lui fie gloria şi puterea în vecii vecilor! Amin“ (Ap.1.5).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂ TRATĂM MOARTEA ÎN MOD CORECT | Fundația S.E.E.R. România

„Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine.” (Psalmul 23:4)

Astăzi vom vorbi despre cum să tratăm în mod corect moartea, reținând câteva lucruri din versetul 4 al Psalmului 23: 1) Moartea este un lucru sigur. Se povestește că un ipohondru și-a scris aceste cuvinte pe piatra de mormânt: „Acum poate veți crede că am fost bolnav, și de aceea am murit!” Serios vorbind, dacă ești înțelept, nu vei fi obsedat de moarte, dar te vei pregăti pentru ea. 2) Moartea este o trecere. Cuvântul „umblu” din acest verset vrea să ne spună că fiecare pas pe care îl facem aduce data plecării cu o zi mai aproape, iar cuvântul „prin” ne spune că este doar o trecere temporară și nu destinația finală. Este ca o „metamorfoză” ce transformă o biată omidă într-un fluture frumos care se poate înălța. Biblia descrie noul tău trup în aceste cuvinte: a) „trup îmbrăcat în neputrezire”, ceea ce înseamnă că nu te vei mai lupta niciodată cu durerea sau cu boala (vezi 1 Corinteni 15:53). b) „trup nemuritor”, ceea ce înseamnă că nu vei mai avea vârstă și nu mai mori (vezi v. 53). c) „trup asemenea lui Hristos” (1 Corinteni 15:45-49). Adică, trupul pe care-l vei avea după înviere nu va mai fi din carne și sânge, pentru că acest trup nu poate moșteni Împărăția lui Dumnezeu, ci va fi complet schimbat. Nu ți se pare interesant faptul că mulți dintre oamenii care au murit și s-au întors la viață, povestesc despre ieșirea dintr-un tunel într-o lumină strălucitoare, cerească? Așadar, chiar trebuie să ne temem de moarte? Nu! Sau să ne temem de rău? Nu! De ce? Pentru că Domnul este cu noi, iar El a biruit moartea, mormântul și iadul! Domnul Isus a spus: „Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.” (Apocalipsa 1:18) Așa că, bucură-te: cheia destinului tău veșnic nu se află în mâinile tale sau ale altcuiva ca tine, ci în mâinile Celui care te iubește!

5 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Turte fără aluat din floarea făinii, frământate cu untdelemn, sau plăcinte fără aluat, unse cu untdelemn.

Levitic 2.4

Dumnezeu Se așteaptă și dorește ca inimile noastre să se preocupe cu această Persoană minunată, care este așa de scumpă pentru inima Sa. Trebuie să cercetăm și să vedem cât de prețioasă a fost această floare a făinii, dar și cum a fost ea caracterizată prin untdelemnul care era vărsat deasupra. Trebuie să recunoaștem că tot ceea ce a făcut Domnul Isus, toate cuvintele, toate faptele și toate sentimentele Sale arătau ungerea Duhului Sfânt. Iar în această jertfă nu era niciun aluat.

Când inima plină de profund respect se preocupă cu El, atunci se vede cum totul era fără aluat. Știm că aluatul vorbește despre păcat, însă într-un fel aparte. Este o imagine a caracterului omului păcătos. Aluatul este plămădeala care s-a învechit și care s-a stricat. El cuprinde totul, astfel că tot ce vine în contact cu el se strică. Aluatul mai are un caracter special: el se umflă și face ca, în aparență, totul să fie mai mare, mai frumos decât este în realitate. Acesta este păcatul care este ascuns în caracterul omenesc.

Însă la Domnul nu era așa. Putem vedea faptele Sale. El nu a făcut niciodată vreun lucru și nu a rostit niciodată vreun cuvânt pentru a fi plăcut înaintea oamenilor sau pentru a căpăta trecere înaintea ochilor lor. El nu a încercat niciodată, prin vorbe, fapte sau purtare, să obțină favoarea oamenilor sau să le câștige prietenia. El a trăit numai pentru Dumnezeu. Dumnezeu era singurul Său scop. El făcea numai ceea ce Dumnezeu voia. Nu a vrut nici măcar să mănânce, dacă Dumnezeu nu I-a spus. El întreba mereu care este voia lui Dumnezeu și, când făcea ceva, chiar când le vorbea oamenilor, El îndrepta atenția doar către Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să fie descoperit și slăvit. Când îi ajuta pe oameni, când îi vindeca pe bolnavi, El nu o făcea mai întâi pentru ei. Oamenii aveau, într-adevăr, binecuvântare din aceasta, însă scopul Său era întotdeauna Dumnezeu. Singura Sa țintă era să-L mulțumească pe Dumnezeu, să-I fie plăcut lui Dumnezeu, să-L descopere pe Dumnezeu, să fie ascultător de Dumnezeu. El nu a încercat niciodată să fie mai frumos decât era. Niciodată nu a fost ceva în El asemenea aluatului.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

În seara aceleiași zile, cea dintâi a săptămânii, pe când ușile locului unde erau adunați ucenicii erau încuiate de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!“.

Ioan 20.19

„Pace vouă!“

Duminica, în ziua învierii lui Hristos, dis-de-dimineață, Maria Magdalena a venit la mormântul în care fusese pus trupul Lui. Piatra care blocase intrarea fusese rostogolită, iar mormântul era gol. Profund uimită, Maria i-a chemat pe ucenici. Petru și Ioan au venit și s-au convins că într-adevăr trupul Domnului lor nu mai era acolo.

Ucenicii s-au întors acasă. Maria însă a rămas lângă mormântul gol și plângea acolo. Deodată, cineva a venit și a strigat-o pe nume. Era Isus Însuși, Mântuitorul ei! El i-a transmis un mesaj de o importanță fără margini pentru ucenici, pe care i-a numit „frații Săi“: Tatăl Său voia acum să fie Tatăl lor, iar Dumnezeul Său să fie Dumnezeul lor (Ioan 20.17).

În seara aceleiași zile, ucenicii se aflau împreună într-o cameră, cu ușile încuiate, pentru că se temeau că dușmanii care Îl răstigniseră pe Domnul lor vor pune mâna și pe ei. Despre ce vorbeau? Fără îndoială, despre El, pe care Îl văzuseră ultima dată răstignit. Unde era El? – Atunci Isus a venit în mijlocul lor și „le-a zis: Pace vouă! Și, după ce a zis acestea, le-a arătat mâinile și coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când L-au văzut pe Domnul“ (Ioan 20.19,20).

Și astăzi, Hristos dorește să fie prezent în mijlocul celor credincioși „adunați pentru Numele Său“ în fiecare duminică, ziua învierii Sale (Matei 18.20). Când ei citesc din Biblie și Îl găsesc acolo pe Domnul lor, se bucură la fel cum au făcut ucenicii din acea vreme.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 3.1-21 · Efeseni 5.1-7

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 23:6-19

„Să nu ucizi pe cel nevinovat şi pe cel drept“ (v.7), este obligat să spună DOMNUL poporului Său – ordin care va fi, vai, prea bine justificat, din vreme ce El, „Cel Sfânt şi Drept“, va fi trimis la moarte (Fapte 3.14-15). Străinul este şi el cuprins în aceste recomandări: el nu trebuia să fie nici strâmtorat, nici asuprit (v. 9; 22.21; vezi şi Ieremia 22.3). Levitic 19.34 merge mult mai departe: pe străin să-l iubim ca pe noi înşine. În Noul Testament, Domnul Isus declară că a te îngriji de străin este acelaşi lucru cu a-L primi pe El Însuşi (citiţi Matei 25.35 sf.). Mai mult chiar, nu a fost El Însuşi Străinul ceresc care S-a coborât pentru a-i cerceta pe oameni? Cum a fost inima Lui, atât de tandră, rănită de nerecunoştinţa celor în mijlocul cărora venise în dragos­te! Da, suntem invitaţi să înţelegem „sufletul celui străin“ (v.9), inima Mântui­torului.

Amintiţi-vă că şi voi aţi fost străini – adaugă DOMNUL. Acesta este secretul dragostei: «să ne punem în locul altuia»!

În v. 10-13, Dumnezeu ne arată cum grija Sa se manifestă pentru întreaga creaţie: pentru animale, pentru plante şi pentru pă­mântul în sine. Să învăţăm şi noi să respectăm tot ceea ce-I aparţine Tatălui nostru ceresc.

În sfârşit, în legătură cu închinarea să subliniem finalul v. 15: „nimeni să nu se înfăţişeze înaintea feţei Mele fără nimic“. De citit Deuteronom 26.2.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVIEREA LUI HRISTOS O GARANTEAZĂ PE A NOASTRĂ | Fundația S.E.E.R. România

„Să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor.” (Evrei 2:15)

Când Charles Lindbergh (una dintre cele mai cunoscute figuri ale aviației americane și prima persoană care a traversat în zbor Oceanul Atlantic) era pe moarte, din cauza cancerului, el a scris aceste cuvinte (și a dorit să fie citite la serviciul său de înmormântare): „Astăzi așezăm trupul lui Charles A. Lindbergh în locașul de odihnă finală; dar duhul său îl încredințăm Dumnezeului Celui Atotputernic, știind că moartea este doar o nouă aventură a existenței care ne aduce aminte de cuvintele pe care le-a rostit Hristos pe cruce: ‚Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!’” Moartea este doar „o nouă aventură a existenței”, deci nu ai niciun motiv să te sperii de ea sau s-o ignori! Datorită lui Hristos, o poți înfrunta fără teamă și cu încredere. În plus, învierea lui Hristos garantează învierea ta. Aristotel nu a avut dreptate, moartea nu este un lucru de temut. Grecii s-au înșelat: luntrașul Charon nu te va duce cu barca sa de partea cealaltă a râului Styx – în uitare, într-o lume a duhurilor unde nu există soare. În calitate de credincios, tu nu ești îngropat, ci ești strămutat! Biblia ne asigură: „Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire şi înviază în neputrezire; este semănat în ocară şi înviază în slavă; este semănat în neputinţă şi înviază în putere.” (1 Corinteni 15:42-43). Într-o zi, când Sfântul Francisc de Assisi cosea iarba din grădină, un om l-a întrebat ce ar face dacă ar afla că va muri la apusul soarelui, în acea zi… El a răspuns: „Mi-aș termina de cosit grădina.” Acest om era pregătit să moară și nu avea frică de moarte, ci era gata să profite la maximum de fiecare clipă a vieții. Și tu trebuie să trăiești la fel! Și nu uita că Învierea lui Hristos o garantează pe a ta. Hristos a înviat!

Navigare în articole