Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “hristos”

27 dec. 2024

27 Decembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Eu sunt Rădăcina și Vlăstarul lui David, Steaua strălucitoare de dimineață.

Apocalipsa 22.16https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Domnul Isus este „Steaua strălucitoare de dimineață“. Alții Îl vor cunoaște în toată gloria Lui împărătească, ca „Rădăcina și Vlăstarul lui David“; lumea Îl va cunoaște ca pe „Soarele dreptății“, care va răsări pentru a alunga întunericul și pentru a aduce vindecare acestei lumi pline de suferință. Însă doar Adunarea Îl va cunoaște ca pe „Steaua strălucitoare de dimineață“. Când soarele strălucește, stelele nu pot fi văzute. El încă n-a răsărit deasupra acestei lumi întunecate ca Soare al dreptății, însă acum, în timp ce este încă întuneric, El este cunoscut de inima celor credincioși ca fiind Steaua strălucitoare de dimineață.

Două alte locuri din Scriptură Îl prezintă pe Hristos ca Steaua strălucitoare de dimineață. Apostolul Petru, în 2 Petru 1.19, scrie că profeția este o lampă în întuneric, dar că Hristos este Steaua strălucitoare de dimineață. Este adevărat că ambele surse de lumină strălucesc în întuneric, însă există o diferență între lampă și Steaua strălucitoare: lampa îmi arată că întunericul este încă aici, în timp ce Steaua strălucitoare îmi spune că ziua urmează să vină. Profeția ne atenționează cu privire la starea lumii din jur și la judecățile care se apropie cu repeziciune și, așa cum spune apostolul, facem bine dacă luăm seama la ea. Astfel, efectul profeției este de a pune capăt oricăror speranțe cu privire la veacul acesta și de a ne pune toate speranțele în Hristos. El este Cel care va veni, iar când afecțiunile noastre sunt atrase către El, ca fiind Centrul tuturor nădejdilor noastre, atunci se poate spune cu adevărat că Steaua strălucitoare de dimineață a răsărit în inimile noastre.

În Apocalipsa 2.28, Domnul spune cu privire la biruitor: „Îi voi da steaua strălucitoare de dimineață“. El deci oferă răsplata în viitor (versetul 26), însă, de asemenea, dă biruitorului o parte pentru inima sa în prezent. În mijlocul întunericului spiritual din Tiatira, biruitorul se va bucura de Hristos, cunoscut în inima sa ca fiind Steaua strălucitoare de dimineață.

H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!

    Evrei 4.7

    Împărate, îți dau ție acest baston!

    Când trebuie să facem anumite lucruri care ne par neplăcute, în loc să acționăm conform zicalei, Nu lăsa pe mâine ce poți face astăzi!, tot încercăm să le amânăm de azi pe mâine. În anumite domenii chiar este important să ne pregătim din timp, de exemplu când este vorba despre pensia pentru limită de vârstă; totuși, când trebuie să acționăm, suntem delăsători.

    Un împărat i-a oferit unui bufon de la curtea sa un baston de bufon, spunându-i: „Dacă vei întâlni vreodată un om mai prost decât tine, dă-i acest baston!“. Câțiva ani mai târziu, când împăratul era pe moarte, bufonul a venit la căpătâiul său. Împăratul i-a spus că acum trebuie să plece într-o mare călătorie. „Cu siguranță, te-ai pregătit de mult timp pentru această călătorie“, a spus bufonul. „Nu“, a zis împăratul, „nu am avut niciodată timp să mă pregătesc pentru ea“. — „Atunci, cu siguranță, nu ai știut că o vei face“, a spus bufonul nedumerit. — „Ba da, am știut.“ Atunci bufonul a scos bastonul și l-a întins către împărat, spunându-i: „Împărate, mi-ai spus odată să dau acest baston celui care este mai prost decât mine. Așa că acum ți-l dau ție. Știai că va trebui să pornești într-o călătorie fără întoarcere și totuși nu ai făcut niciun fel de pregătire. Ești cu adevărat cel mai necugetat om pe care l-am întâlnit vreodată“.

    Care este situația dumneavoastră? Este decisă destinația călătoriei dumneavoastră? Dacă nu, atunci pregătiți-vă câtă vreme se zice astăzi pentru o călătorie pe care toată lumea trebuie să o facă. Pentru că ziua de mâine nu vă aparține.

    Citirea Bibliei: Ezechiel 45.1-25 · Psalmul 147.1-10

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iosua 22:21-34

    Fiii lui Ruben, Gad şi Manase îşi explică intenţiile, iar sinceritatea lor este recunoscută de fraţii lor. La ce servea acest altar impunător? Nu exista lângă Iordan un monument mult mai reprezentativ, mormanul de douăsprezece pietre, simbol al unității poporului în poziţia sa cerească (Iosua 4)? Dar, cu siguranţă, aceste două seminţii şi jumătate îşi pierduseră (ca atât de mulţi creştini) plinătatea bucuriei pentru privilegiile lor.

    În creştinătate s-au ridicat multe „altare“ care izbesc privirile. Înălţate după imaginaţia omului, în loc să mărturisească unitatea Bisericii, ele îi proclamă mai degrabă divizările. Şi dreapta indignare a celor nouă seminţii şi jumătate ne arată cât de „în serios“ trebuie luată dezbinarea poporului lui Dumnezeu. Instituirea şi prezentarea unor principii măreţe, chiar dacă sunt conform Scripturii, nu vor înlocui realitatea bucuriilor din „ţară“.

    Credinciosul care a experimentat aceste bucurii nu este întotdeauna în măsură să dea altora multe explicaţii. Dar poate să-i invite: „Veniţi şi vedeţi“ (Ioan 1.39, 46). „Dacă aţi gustat, în adevăr, că Domnul este bun“, spune apostolul Petru, „de El apropiindu-vă… sunteţi zidiţi o casă spirituală …“  (1 Petru 2.3-5).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SIGURANȚA LOCULUI DE MUNCĂ (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „Cine-şi lucrează ogorul va avea belşug de pâine…” (Proverbele 12:11)

    Dacă crezi că viața perfectă și fericită este viața în care nu ești nevoit să muncești, mai gândește-te!… Dumnezeu a creat grădina Edenului, apoi l-a creat pe Adam, apoi i-a spus lui Adam că sarcina lui este să aibă grijă de ea.

    De ce? Pentru că munca dă demnitate și sens vieții noastre. De aceea, Biblia spune: „Cine- şi lucrează ogorul va avea belşug de pâine, dar cine umblă după lucruri de nimic este fără minte.” (Proverbele 12:11).

    În câteva episoade, vom vorbi despre siguranța locului de muncă. În 2023, rata șomajului în Marea Britanie era de aproximativ 4,2% (aproape trei milioane de muncitori). Cu astfel de statistici, este ușor de înțeles de ce atât de mulți dintre noi trăiesc cu teama de a nu deveni șomeri. Teama de a nu-ți pierde locul de muncă își are rădăcinile în următoarele neajunsuri: lipsurile („Cum îmi voi îndeplini obligațiile?”); inadecvarea („Nu sunt suficient de bun!”); neajutorarea („Ce mă fac acum?”); singurătatea („Voi fi izolat de rețeaua mea socială”)… Pentru unii, rușinea și umilirea pierderii unui loc de muncă sunt la fel de teribile ca pierderea venitului.

    Grija de a nu fi concediat poate deveni o profeție care se împlinește de la sine, deoarece anxietatea te face mai puțin eficient. Așadar, dacă trăiești cu teama constantă de a nu-ți pierde locul de muncă, este timpul să încetezi să-ți mai faci griji și să începi să dezvolți o strategie care să-ți îmbunătățească poziția… sau să-ți asigure o aterizare ușoară în cazul în care vei fi totuși concediat!

    Prima și cea mai importantă strategie trebuie să fie încrederea în credincioșia lui Dumnezeu care-ți promite prin Cuvântul Său că: „Domnul Dumnezeul tău te va umple de bunătăţi, făcând să propăşească tot lucrul mâinilor tale… dacă vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău…” (Deuteronomul 30:9-10).

    Așadar, azi – ascultă de Dumnezeu și încrede-te în Cuvântul Său!

    Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
    19 mai 2024

    19 Mai 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și I-a spus lui Isus: „Amintește-Ți de mine, Doamne, când vei veni în Împărăția Ta!“.

    Luca 23.42

    Scripturile au prezis că Mesia avea să fie răstignit împreună cu cei fără de lege (Isaia 53.12) nu numai prin profeția directă, ci și cu ajutorul imaginilor, așa cum este de exemplu cea a lui Iosif (Geneza 40.21,22). Iosif, care era nevinovat, a fost aruncat în închisoare, unde a stat împreună cu mai-marele paharnicilor și cu mai-marele brutarilor. El a fost pus în rândul celor fără de lege. Unul dintre aceștia a fost condamnat, iar celălalt a fost restabilit – o imagine remarcabilă a ceea ce avea să se întâmple cu cei doi tâlhari răstigniți de o parte și de cealaltă a lui Hristos.

    Luca menționează cu privire la cei doi tâlhari un lucru pe care celelalte trei Evanghelii nu-l arată: unul dintre ei s-a pocăit și a crezut în Hristos. Matei ne spune că amândoi tâlharii Îl batjocoreau pe Domnul la începutul suferințelor Sale pe cruce (Matei 27.44). Apoi, după cum ne spune Luca, a avut loc o schimbare radicală într-unul dintre ei.

    Ce s-a întâmplat? Harul lui Dumnezeu a lucrat în conștiința acelui tâlhar și, pe măsură ce orele se scurgeau, el a fost cercetat de cuvintele și de purtarea plină de evlavie a lui Hristos. El credea în mod clar în existența unei alte vieți, dincolo de moarte, și știa că nu era pregătit pentru ea. Și-a mărturisit păcătoșenia și L-a mărturisit pe Hristos ca Domn, spunând: „Doamne, adu-Ți aminte de mine!“. Răspunsul binecuvântat a fost: „Astăzi vei fi cu Mine în rai“ (Luca 23.43). Acest om, proaspăt mântuit, nu trebuia să aștepte până la instituirea Împărăției, pentru ca Domnul să-Și aducă aminte de el, ci avea să fie în rai în chiar acea zi. Domnul însă dorește ca noi să ne aducem aminte de El la Cina pe care El a instituit-o. Tâlharul pocăit n-a avut această oportunitate aici pe pământ, fiindcă a plecat imediat în cer. Cu noi însă, lucrurile stau altfel. Să ne folosim deci de această oportunitate atât timp cât suntem aici! Raiul și Împărăția vor veni, însă acum este timpul să vestim moartea Lui.

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Privind țintă la Isus, Căpetenia și Desăvârșitorul credinței noastre, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea și stă la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

    Evrei 12.2

    Căpetenia credinței noastre

    Ne putem îndrepta mereu privirea spre acest Domn slăvit. El ne este prezentat drept Căpetenia și Desăvârșitorul credinței. Căpetenie înseamnă conducător, adică unul care face primul pas și care merge înaintea celorlalți. Domnul Isus este Modelul și Exemplul nostru. El a parcurs cu fidelitate fiecare pas pe această cale și a ajuns la țintă. Drumul Său a fost unul nespus de dificil, trecând pe la cruce. Dar El nu S-a uitat la cruce și la rușinea ei, nici la suferințele pe care trebuia să le îndure, ci S-a uitat la ceea ce se afla în spatele crucii, și aceasta a fost bucurie pentru El.

    În ce consta această bucurie care se afla înaintea Lui? El S-a gândit, cu siguranță, la mântuirea celor pe care îi iubea și pentru care avea să-Și dea viața. Dar privirea Sa era fixată și asupra învierii și a înălțării Sale la Tatăl. Iar ca Om, El urma să fie primit sus în glorie. Știa că doar în acest fel ne va pregăti un loc, pentru ca noi să fim acolo cu El pentru totdeauna. Ce bucurie pentru El să fie înălțat sus în glorie după o viață atât de dificilă, care s-a încheiat cu moartea rușinoasă pe cruce! El S-a gândit la acest aspect pe tot parcursul suferinței și umilinței Sale. Această bucurie L-a susținut. În mod profetic, Îl auzim spunându-I lui Dumnezeu în Psalmul 16: „Înaintea feței Tale sunt bucurii nespuse și desfătări veșnice la dreapta Ta“. – Acum, această bucurie este împlinită și El ocupă locul de onoare la dreapta lui Dumnezeu.

    Citirea Bibliei: 1 Samuel 12.16-13.5 · Psalmul 95.1-11

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Exod 29:31-46

    Berbecul pentru consacrare trebuia să fie întâi jertfit, apoi mâncat de preoţi. Pentru a-L sluji pe Dumnezeu, credinciosul trebuie să se hrănească din Cel care până la moarte a fost în totul consacrat lui Dumnezeu. Apostolul ne îndeamnă: „Umblaţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi, ca dar şi jertfă lui Dumnezeu, ca parfum de bună mireasmă“ (Efeseni 5.2). Preotul trebuia să mănânce carnea pentru consacrare „la uşa cortului întâlnirii“, adică înainte de a sluji în Locul Sfânt. În fiecare din cele şapte zile trebuia adusă o nouă jertfă, ca urmare a exercițiilor spirituale şi a afectivităţii înnoite zi de zi.

    Sfârşitul capitolului spune despre jertfele care trebuia aduse „necurmat“, „din generaţie în generație“ (Numeri 28.3, 6, 10; Ezra 3.5), pentru a preamări necontenit înaintea lui Dumnezeu lucrarea crucii.

    După sfinţirea cortului, a altarului şi a familiei preoţeşti, Dumnezeu va putea locui în mijlocul alor Săi într-o ordine potrivită cu gloria Sa. Apostolul Pavel arată că există aceeaşi relaţie între locuirea în prezent a lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt în cei credincioși şi sfinţenia ce trebuie să-i caracterizeze pe aceştia (1 Corinteni 3.16, 17; 6.19).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FĂ CEVA ASTĂZI! | Fundația S.E.E.R. România

    „Copilaşilor, să nu iubim cu vorba… ci cu fapta…” (1 Ioan 3:18)

    Când un multimilionar a fost întrebat de câți bani este nevoie pentru a fi fericit, el a răspuns: „Doar de puțin mai mult!” Acum să presupunem că și tu ai mulți bani, dar îți pasă de ceilalți. Întrebare: „Ești implicat în împlinirea nevoilor oamenilor?” Pentru că citim în Biblie: „Cine are bogăţiile lumii acesteia şi vede pe fratele său în nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu? Copilaşilor, să nu iubim cu vorba… ci cu fapta…” (1 Ioan 3:17-18). Acest verset se poate reduce la două cuvinte: Fă ceva! În pilda samariteanului milostiv, doi oameni religioși au trecut pe lângă omul aflat pe moarte pe drumul Ierihonului, fără să se oprească să-l ajute. De ce? Nu era oare o bună ocazie de a pune în practică ce credeau și predicau? Cum deveniseră oare atât de insensibili și de indiferenți? S-au gândit oare: „Problema este prea mare, nu pot face nimic?” Erau ei atât de concentrați pe agenda comunității sau lucrării lor, încât au socotit că era mai importantă decât să dedice timp și resurse ca să-l repună pe picioare pe acest om? Domnul Isus a spus: „Dar un samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el şi, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin, apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el.” (Luca 10:33-34). Să reținem cuvântul „milă”; bunul samaritean a fost dispus să se implice emoțional. Și tu trebuie să faci la fel! Bob Pierce, fondatorul organizației World Vision s-a rugat odată: „Vreau ca inima mea să fie frântă de lucrurile care frâng inima lui Dumnezeu!” Ai vrea să poți rosti și tu o astfel de rugăciune? Atunci Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: fă ceva!

    Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

    Navigare în articole