Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “credinta”

04 mart. 2025

4 Martie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Așadar, pentru că Hristos a suferit în carne pentru noi, înarmați-vă și voi cu aceeași gândire. Pentru că cine a suferit în carne a sfârșit-o cu păcatul, ca să nu mai trăiască restul timpului în carne pentru poftele oamenilor, ci pentru voia lui Dumnezeu.

1 Petru 4.1,2

Hristos a suferit în carne pentru noi, până la moarte, dar noi trebuie să ne înarmăm cu acest gând, că Acela care a suferit în carne a sfârșit-o cu păcatul. Acest principiu este adevărat și pentru Hristos și pentru noi.

Ceea ce este adevărat numai pentru Hristos este faptul că El a suferit pentru păcatele noastre și că a sfârșit-o cu ele după ce S-a încărcat cu ele în carnea Sa care nu avea nicio urmă de păcat. Ceea ce este adevărat pentru noi este faptul că suferința în carne – căreia păcatul îi este atașat – fiind terminată, noi am sfârșit-o cu păcatul. Pentru noi, suferințele sunt un mijloc de eliberare de păcat; acesta va rămâne în carnea noastră până la sfârșit, dar nu va mai avea putere asupra unui om care este prea absorbit de suferință pentru a-și mai găsi plăcerea în păcat. În acest sens ne-am odihnit noi de păcat, în timp ce Hristos S-a odihnit de păcat desființându-l pentru alții. Versetul 2 ne dovedește că acesta este sensul din acest pasaj.

Pentru noi, eliberarea nu poate fi decât parțială, dar ea va fi cu atât mai completă, cu cât suferința ne va aduce în situația de a nu mai trăi restul vieții noastre în carne pentru poftele cu care Satan îi leagă pe oameni. Ca urmare a suferinței, noi înțelegem că acest vrăjmaș nu ne mai poate înșela ca în trecut și că trebuie să nu mai ascultăm de voința proprie, ci de o altă voință, aceea a lui Dumnezeu. Ce condiție fericită poate fi suferința pentru creștin!

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și, pe când semăna el, unele semințe au căzut lângă drum; și au venit păsările și le-au mâncat.

Matei 13.4

Pământul bun și pământul sterp (2)

Primul tip de sol era pământ tare, probabil o cărare bătătorită de la marginea câmpului. Semănătorul a aruncat sămânța, care a căzut pe cărare, dar nu a putut pătrunde dincolo de solul tare. Nu a prins rădăcină și a fost luată și dusă de ploaie sau, cum vedem în versetul de azi, mâncată de păsări. Semănătorul a folosit sămânță bună, dar n-a ieșit nimic din ea: un eșec total!

De ce, ca să folosim înțelesul figurat din parabolă, nu poate avea efect Cuvântul lui Dumnezeu în inima omului? Mesajul nu era nicidecum prea complicat sau prea dificil de înțeles. Cei care l-au auzit au refuzat să-l asculte și să-l primească. Nu au vrut să-l înțeleagă. Poate că unul și-a zis: „Nu din nou!“. Un altul s-a împotrivit vorbitorului sau Bibliei, așa că mesajul a trecut peste el. Iar un altul se gândea la alte lucruri, care păreau mai importante pentru el, așa că a refuzat să asculte și a rămas insensibil la cele auzite.

Domnul Isus a explicat că „cel rău“, însuși diavolul, este cel care „vine și răpește“ (versetul 19). Mesajul nu lasă o impresie puternică sau permanentă și astfel este pierdut definitiv.

Liderii religioși din acea vreme se încadrau în această categorie de sol. Mai ales ei se împotriveau Domnului Isus și mesajului Său. Aceștia „au respins pentru ei înșiși hotărârea lui Dumnezeu“ (Luca 7.30), așa că nu au adus rod. În ziua de astăzi încă se vestește Cuvântul lui Dumnezeu. Însă cei care-l aud au inimile împietrite și nu îl primesc, așa că nu aduc rod pentru Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Estera 8.1-14 · Proverbe 21.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 14.23-34

Deruta filistenilor este totală. Poporul s-a strâns la Saul pentru a-i urmări şi a-i tăia în bucăţi. Totuşi, israeliţii nu sunt înflăcăraţi de aceeaşi energie pe care Ghedeon şi însoţitorii lui o arătaseră în împrejurări similare. Aceştia din urmă merseseră după Madian „obosiţi, totuşi urmărind” mereu pe vrăjmaş, pentru că fuseseră învioraţi înainte de a porni la luptă (Judecători 7.6; 8.4).

Aici, din contră, Saul a interzis poporului o zi întreagă să se învioreze mâncând, în pofida misiunii arzătoare care le stătea înainte. Interdicţia legală, rod al imaginaţiei, ne duce cu gândul la atât de multe alte invenţii omeneşti în materie de religie! În cazul acesta, ea nu a adus decât consecinţe neplăcute: Pe de o parte, înfrângerea filistenilor este mai puţin completă decât dacă s-ar fi realizat cu o armată în putere.

Pe de altă parte, vine seara, când poporul are, în sfârşit, libertatea să mănânce, dar sunt atât de presaţi de foame, încât sacrifică animalele într-un fel în care carnea se consumă cu sânge, comiţând astfel un păcat de moarte (Levitic 17.10-14).

Oare nu era cu mult mai grav să nu asculte de Domnul decât să încalce ordinul firesc (carnal) al lui Saul?

CUM POȚI SĂ AI PACE (4) | Fundația S.E.E.R. România

„Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu…” (Psalmul 46:10)

Pentru a avea pace, tu trebuie să te concentrezi pe prezența lui Dumnezeu. Lucrul asupra căruia alegi să te concentrezi îți alimentează fie temerile, fie credința.

Biblia spune: „Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.” (Isaia 26:3). Acest verset ar putea fi sintetizat astfel: „Schimbă-ți focalizarea – uită-te la Dumnezeu!” Psalmistul spune: „Dumnezeu este… un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.” (Psalmul 46:1).

Și tot în acest psalm, El ni Se adresează (în vers. 10): „Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu.” Cred că aceste versete au fost scrise în timpul lui Ezechia; forțele inamice încercuiseră Ierusalimul și israeliții erau tensionați, așa că vor fi rostit această rugăciune! Cu cinci minute înainte de amiază, Dumnezeu i-a lovit pe asirieni cu o molimă și 185.000 dintre ei au pierit. Ierusalimul a fost salvat și toată lumea a fost fericită.

Acest psalm ne ajută să ne amintim că Dumnezeu este refugiul nostru. Indiferent cât de copleșitoare pare a fi situația, El este întotdeauna de partea ta pentru a te ajuta. Acest psalm ne informează cu privire la două lucruri legate de primirea ajutorului lui Dumnezeu în vremuri grele: primul este „să ne oprim”. Multe dintre necazurile noastre provin din incapacitatea noastră de a ne opri. Iar al doilea: „să știm că El este Dumnezeu”.

Știai că în centrul unui uragan sau al unei tornade există un miez liniștit numit ochi? La fel este și în viața noastră. Deși pare că totul explodează în jurul nostru, ne putem găsi un loc liniștit în prezența lui Dumnezeu. Când trăim în acest fel, „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, ne va păzi inimile și gândurile…” (Filipeni 4:7). Iar acesta este singurul mod sănătos de a trăi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
28 feb. 2025

28 Februarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Deci, după ce au mâncat, Isus i-a spus lui Simon Petru: „Simone, al lui Iona, Mă iubești tu mai mult decât aceștia?“.

Ioan 21.15

La cruce, toți ucenicii Îl părăsiseră pe Domnul și fugiseră. În această zi a învierii, mulți s-au întors la vechile lor preocupări. Dar, ca de fiecare dată, Petru a mers mai departe decât alții. La cruce, el L-a tăgăduit de trei ori pe Domnul; în această zi a învierii, el este acela care îi conduce înapoi la corăbiile și plasele lor. Acesta este motivul pentru care Domnul i Se adresează într-un fel special lui Petru; însă, chiar dacă El i Se adresează lui, face acest lucru spre folosul nostru, al tuturor. Pentru că aici, trebuie specificat, Domnul nu lucrează cu păcatul manifestat în actul tăgăduirii, ci cu răul nejudecat al vechii naturi, care ne expune pe toți la căderi similare, ba chiar la unele și mai grave.

Să ne amintim că nu este necesar să falimentăm în mod public pentru a ne abate de la calea dreaptă. Putem să ne abatem fără a-L tăgădui pe Domnul cu jurământ și blestem, pentru că Scriptura vorbește și despre cei care s-au abătut în inima lor (Proverbe 14.14).

Totuși, pentru încurajarea noastră, să ne amintim că, fie ne-am abătut în mod deschis, fie în inimă, orice credincios care s-a abătut poate fi restabilit, deși este posibil ca acest lucru să nu aibă loc decât pe patul de moarte. Este foarte important de subliniat faptul că toate restabilirile sunt inițiate de Domnul. Oaia rătăcită nu s-ar întoarce niciodată dacă Domnul, în harul Său, nu ar merge după ea. David spune: „El îmi restabilește sufletul“ (Psalmul 23.3). Naomi spune: „Domnul m-a adus din nou acasă“ (Rut 1.21). Binecuvântat să fie Numele Său că, în cele din urmă, El ne aduce pe toți acasă!

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pentru ce, când am venit, nu era nimeni? Am chemat și nu era nimeni care să răspundă? S-a scurtat, într-adevăr, mâna Mea, încât să nu poată răscumpăra, sau n-am Eu putere să salvez?

Isaia 50.2

De ce tace Dumnezeu?

Punem ușor această întrebare când auzim de catastrofe naturale, când vedem imagini ale unui atac, când suntem loviți în mod direct… De ce tace Dumnezeu față de o asemenea nenorocire? De ce a trebuit eu să sufăr aceasta? Am dori atât de mult un răspuns sau am vrea să Îl luăm la întrebări pe Dumnezeu pentru aceste probleme, iar El nu vorbește. Dar, oare chiar tace Dumnezeu? El le-a vorbit celor din Israel prin intermediul multor profeți, dar ei i-au respins, pe unii dintre ei chiar i-au omorât. Cu toate acestea, Dumnezeu L-a trimis pe pământ pe Însuși Fiul Său. Isus Hristos a predicat mesajul harului, a vindecat bolnavi și Și-a dat viața ca jertfă pe cruce pentru a ne răscumpăra. A făcut mult mai mult decât să spună niște cuvinte. A fost cea mai mare dovadă a iubirii lui Dumnezeu față de noi.

În prezent, Dumnezeu vorbește prin evanghelia harului. El pune întrebarea: „S-a scurtat mâna Mea, încât să nu poată răscumpăra?“. Majoritatea oamenilor sunt încă datori să Îi răspundă la această întrebare. Chiar dacă Dumnezeu pare să rămână tăcut față de problemele tale, El a vorbit, iar mesajul Lui este accesibil și îți stă la dispoziție în Biblie. Cuvintele Lui ar trebui să te facă să te mai gândești încă o dată și să-ți revizuiești starea, privind-o nu numai din punctul tău de vedere, ci și din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Cu toate că ai păcătuit, există speranță! Dacă te încrezi în Fiul Lui, în Isus Hristos, Dumnezeu îți va deschide calea către El și îți va da viață eternă.

Citirea Bibliei: Estera 4.1-17 · Proverbe 19.15-29

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 12.16-25; 13:1-5

Ploaia pe care Samuel a cerut-o în plină pe­rioadă a secerişului (când nu plouă deloc în aceste ţinuturi – Proverbe 26.1) a fost o minune desti­na­tă a dovedi poporului că profetul vorbea cu adevărat din partea Domnului.

Şi ce le spune el? În cuvinte mişcătoare, după ce se umili­seră, îi în­deamnă să se întoarcă de la lucrurile lor de ni­mic, care nu aduceau folos, ca să-I servească lui Dum­­ne­zeu cu toată inima (v. 20,21;  compară cu Tit 2.12-14).

Serviciul lui Samuel ca judecător s-a încheiat. Dar îşi păstrează încă lucrarea de mij­locitor, precum şi statutul de profet, pen­tru a le arăta din partea Domnului „calea cea bună şi dreapt㓠(v.23). Harul divin menţine pentru ei, în per­soana lui Samuel, această resursă dublă: Rugă­ciunea şi Cuvântul.

Noi avem, scumpi copii ai lui Dumnezeu, o Persoană care este mult mai mult decât această resursă: este minunată. Până la sfârşit, Isus nu va înceta să Se roage pentru fiecare dintre noi. Ca să putem urma calea cea bună şi dreaptă pe pământ, El ne dă Duhul Său şi Cuvântul Său. Cu asemenea resurse este chiar mai puţin scuzabil pentru noi decât pentru Israel atunci când nu trăim pentru gloria Lui.

Domnia lui Saul abia începe. El strânge poporul la Ghilgal, ca să facă faţă vrăjmaşilor săi, filistenii.

DUMNEZEU TE VA IERTA ȘI TE VA RESTAURA! | Fundația S.E.E.R. România

„…Curăţă-mă de păcatul meu!” (Psalmul 51:2)

Există vești rele și vești bune în ceea ce privește păcatul. Vestea rea este că, atunci când David a încercat să-și ascundă păcatul, Dumnezeu l-a expus înaintea întregii națiuni. Vestea bună este că, atunci când s-a pocăit de păcatul său, Dumnezeu l-a iertat pe David și i-a șters cazierul.

Ceea ce a făcut pentru David, poate face și pentru tine!

Tot ce trebuie să faci este să îngenunchezi și să te rogi… ca el: „Curăță-mă de păcatul meu… Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule…” (vezi Psalmul 51:2, 10). Dacă vrei să știi cum răspunde Dumnezeu la o astfel de rugăciune, iată ce i-a spus El, lui Solomon, fiul lui David: „Dacă vei umbla înaintea Mea… cu inimă curată şi cu neprihănire, făcând tot ce ţi-am poruncit, dacă vei păzi legile şi poruncile Mele, voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei tale în Israel, cum am spus tatălui tău, David, când am zis: „Nu vei fi lipsit niciodată de un urmaş pe scaunul de domnie al lui Israel.” (1 Împărați 9:4-5).

S-ar putea să simți că – din cauza păcatului tău, pe care-l știi doar tu și Dumnezeu – ești dincolo de orice speranță de răscumpărare, că ai pierdut ocazia de a fi folositor lui Dumnezeu și de a-ți împlini destinul… Nu crede asta! Te poți recupera. Poți fi restaurat. Poți fi iertat. Îți poți recâștiga integritatea. Poți fi vindecat și poți deveni întreg din nou. Iar atunci vei putea cânta: „Există o fântână plină cu har / ce curge din Emanuel la Calvar / Iar păcătoșii scufundați în această apă / Își pierd pe dată murdăria toată!”

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine este azi acesta: Dumnezeu te va ierta și te va restaura! Tot ce trebuie să faci este să-I ceri asta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
26 feb. 2025

26 Februarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Trecând prin valea plângerii, ei o fac un izvor; și ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări. Psalmul 84.6

Valea plângerii este un loc al durerii și al umilinței, însă și al binecuvântării. Pentru Pavel, acest loc a fost reprezentat de un țepuș în carne, de un lucru de natură să-l facă de disprețuit în slujirea lui față de galateni. Acest țepuș era cu adevărat smeritor, iar el L-a rugat de trei ori pe Domnul să-l îndepărteze. Însă, după ce L-a auzit pe Domnul spunând: „Harul Meu îți este de ajuns“, nu a mai cerut îndepărtarea țepușului, ci mai degrabă a început să găsească plăcere în slăbiciunile sale, pentru ca puterea lui Hristos să rămână asupra lui. Acesta era locul binecuvântării pentru Pavel. Valea plângerii s-a schimbat pentru el într-un loc de nespusă binecuvântare și apropiere de Dumnezeu. Pentru unii dintre noi, această vale poate să însemne pierderea a ceva sau a cuiva drag inimilor noastre, ori zdrobirea voinței noastre, ori ceva de natură să ne umilească; totuși, ea este și un loc al binecuvântării. Dobândim mult mai multă înviorare din lucrurile dureroase, decât din lucrurile plăcute. Valea plângerii este astfel transformată într-un izvor. Despre care lucruri plăcute din viața noastră am putea spune că au devenit un izvor de binecuvântare? Prospețimea și binecuvântarea au venit întotdeauna din lucrurile care ne-au produs durere, care ne-au smerit și care ne-au golit de eul nostru. Acesta este felul în care Dumnezeu ne arată cine este El. Astfel, trecând prin valea plângerii, El o transformă într-un izvor.

În 1 Tesaloniceni 5.18 citim: „Mulțumiți pentru toate“. Cum putem face acest lucru? A putut Pavel să mulțumească pentru țepuș, pentru acel lucru despre care el presupunea că-i va împiedica rodnicia? Câtă vreme privea la acel țepuș în sine, nu putea mulțumi pentru el, însă, când și-a fixat privirea asupra inimii și asupra mâinii care îl rânduise, a putut face acest lucru. Sunt multe lucruri pentru care, în ele însele, nu putem mulțumi: tăierea unei legături dragi inimii sau zdrobirea acelor afecțiuni asupra cărora se concentrează inima noastră. Trebuie să vedem însă dragostea care a rânduit aceste necazuri, precum și mâna care le-a administrat; apoi putem mulțumi pentru ele.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Doamne, pleacă de la mine, pentru că sunt un om păcătos.

Luca 5.8

Simon Petru – un om păcătos

Cu o ocazie anterioară, Petru și ceilalți apostoli au făcut cunoștință cu Isus din Nazaret. Acum ei urmau să renunțe la meseriile lor și să-L însoțească pe Domnul în călătoriile Sale. Înainte de toate, trebuia ca ei să-și cunoască inimile, mai ales Petru, purtătorul lor de cuvânt. Isus stătea în barca lui Petru. După ce a predicat, El i-a spus: „Depărteaz-o la adânc și coborâți-vă plasele pentru pescuit“. Petru s-a împotrivit; lucrul acesta era de neînțeles, câtă vreme ei petrecuseră toată noaptea la pescuit și nu prinseseră nimic în mijlocul lacului, unde apele ar fi fost cât de cât bune pentru pescuit. Chiar trebuia să se ducă din nou acolo și să arunce plasele? Nu părea foarte promițător.

Cu toate acestea, Petru a făcut ceea ce i-a spus Isus și dintr-odată plasele s-au umplut cu pești. Petru a fost uimit, chiar îngrozit. A trebuit să recunoască puterea lui Isus peste întreaga creație, chiar și asupra peștilor (Psalmul 8.6-9). Această Persoană a Divinității îl cunoștea deplin. Petru a devenit conștient, ca niciodată înainte, că era un om păcătos, lucru care a căpătat contur de atunci în gândurile, cuvintele și faptele sale. El a îngenuncheat, exclamând: „Doamne, pleacă de la mine, pentru că sunt un om păcătos“.

Cu cât cunoști mai mult măreția lui Isus Hristos, cu atât ești mai conștient de propria slăbiciune și păcătoșenie. Cu toate acestea, Fiul lui Dumnezeu este Răscumpărătorul tuturor celor care cred în El, nu doar pentru a le ierta păcatele, ci și pentru a-i elibera de puterea păcatului. Simon Petru a experimentat aceasta. Acum el a ajuns să-L cunoască mai bine și totodată să se cunoască pe sine. Și L-a urmat pe Isus.

Citirea Bibliei: Estera 2.11-23 · Proverbe 19.1-7

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 11.1-15

Autoritatea împăratului Saul se va afirma cu ocazia unei victorii asupra vrăjmaşilor poporului. Aceşti vrăjmaşi sunt bine cunoscuţi: fiii lui Amon. Sub ameninţările lor arogante şi crude, locuitorii Iabesului din Galaad se află într-o situaţie groaznică şi aproape fără ieşire.

Nu-i vedem întorcându-se spre Domnul; din contră, ar voi să facă o alianţă cu vrăjmaşul! Dar, exercitându-Şi îndurarea, Dumnezeu îi va scăpa prin mâna lui Saul. Aceşti locuitori din Iabes ilustrează într-o manieră frapantă teroarea, ocara şi în final robia mizerabilă care-i aşteaptă pe aceia care fac alianţă cu lumea şi cu prinţul ei (vezi Evrei 2.15). Saul, ca învingător, manifestă unele trăsături de caracter frumoase.

Pe lângă zel şi curaj, vedem la el nobleţe, generozitate, clemenţă (v. 13) şi o anumită modestie. Cum era şi corect, el atribuie victoria Domnului. Toate acestea reprezintă un start promiţător! Şi câţi tineri, asemenea lui, n-au avut un început foarte bun! Apoi s‑au poticnit la primul obstacol aşezat în cale ca să le încerce credinţa.

De ce se întâmplă aşa? Simplu, deoarece această credinţă n-a existat niciodată!

ÎNVAȚĂ SĂ ASCULȚI! | Fundația S.E.E.R. România

„Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” (Geneza 2:18)

Dumnezeu a creat ajutorul potrivit pentru tine ca să-ți împlinească nevoile fizice, emoționale… și, da, chiar și unele dintre nevoile spirituale. Adam s-a bucurat de o sănătate perfectă, a avut o slujbă perfectă și a trăit într-un mediu perfect. El avea chiar privilegiul de a se plimba cu Dumnezeu în fiecare zi. Cu toate acestea, el se simțea singur și incomplet.

Așa că Dumnezeu a hotărât: „Nu e bine ca omul să fie singur; am să fac un ajutor potrivit pentru el!” Să reținem cuvântul „ajutor”: Dmnezeu a vrut ca soția ta să te ajute să crești și să-ți împlinești destinul. Între voi există o legătură fizică, emoțională și spirituală, intimă. Nimeni de pe pământ nu te va cunoașt mai bine decât soția pe care ți-a dat-o Dumnezeu. Soția ta ar trebui să fie cel mai apropiat prieten, consilier și confident al tău. Iar asta necesită comunicare!

Dar o bună comunicare se bazează pe adresarea întrebărilor corecte și pe ascultarea cu atenție a răspunsurilor. Este nevoie să închizi televizorul, laptopul, iPad-ul și telefonul mobil. Înseamnă să întrebi: „Cu ce te confrunți astăzi?”, apoi să asculți suficient de mult timp pentru ca emoțiile ascunse să iasă la suprafață.

Ascultă până când înțelegi preocupările, sentimentele, temerile, speranțele și visele soțului sau soției tale. Ascultă cu atenție, astfel încât să poți evalua nevoile sale reale – pe care tu ești cel mai în măsură și cel mai bine echipat să le împlinești. Întrebările tale dezvăluie nivelul tău de preocupare, iar răspunsurile pe care le primești pot deveni fundamentul unei căsnicii lungi și fericite.

Este exact ceea ce a avut în vedere Dumnezeu când a spus: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.” (Geneza 2:24). Așadar, învață să asculți!

F. B. Hole

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
24 feb. 2025

24 Februarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Fiind îndreptățiți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.

Romani 3.24

Noul Testament pe scurt (6) – Romani

Epistola către Romani ne oferă adevărurile care formează temelia creștinismului. În ea, Dumnezeu este prezentat ca Judecător suveran, de o dreptate absolută, descoperind și expunând păcatul întregii omeniri. El nu îngăduie nicio scuză și nu cruță niciun rău, în nicio măsură. Toți oamenii sunt dovediți a fi vinovați înaintea lui Dumnezeu (capitolul 3.19). Totuși, rămânând complet drept, Dumnezeu poate oferi îndreptățire completă de orice vinovăție, fiindcă această îndreptățire este bazată pe „răscumpărarea care este în Hristos Isus“ (versetul 24), Domnul Isus fiind văzut ca mărețul Înlocuitor, care a purtat pedeapsa păcatului prin jertfirea Sa. Prin urmare, oricine crede în El este scăpat de orice acuzație și făcut drept înaintea lui Dumnezeu. Crucea este prezentată, de asemenea, ca fiind cea prin care a fost lucrată eliberarea de puterea păcatului. Adevărul este prezentat în așa fel, încât el să vină în ajutorul celui păcătos exact acolo unde acesta se află, conducându-l apoi, prin intermediul exercițiilor de inimă, afară din robia întunericului, în sfera libertății și a luminii. Picioarele celor credincioși sunt astfel bine întemeiate pe căile dreptății.

În capitolele 9, 10 și 11, planurile și căile lui Dumnezeu cu privire la Israel sunt arătate a fi în acord cu adevărurile revelate în creștinism. Dumnezeu este marele Biruitor, de aceea toți cei care se încred în El sunt binecuvântați.

De la capitolul 12 încolo sunt oferite instrucțiuni cu privire la purtarea practică, purtare bazată pe temelia solidă și eternă a harului care îndreptățește. Epistola către Romani este o carte măreață, de natură să consolideze sufletul și să-l încurajeze în manifestarea oricărei virtuți creștine.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Aruncă-ți pâinea pe ape, pentru că după multe zile o vei găsi.

Eclesiastul 11.1

Jim

În anii ‘90, o misiune creștină americană care se ocupa de sudul Asiei a editat în format mare o fotografie frumoasă a unor copii chinezi, însoțită de îndemnul la rugăciune pentru creștinii din China. Acest poster a fost plasat la intrare, în cadrul întâlnirilor de informare misionară din Franța, privind Biserica persecutată. Fotografia surprindea undeva, pe o stradă, într-un oraș din această țară atât de întinsă, aproximativ zece copii dintr-o populație de mai mult de un miliard de locuitori.

Peste ani, Jim, unul dintre membrii misiunii, întors de acum în Statele Unite, făcea deplasări dese dintr-un oraș în altul. Granițele Chinei începuseră să se deschidă, deși creștinii continuau să fie persecutați. Într-o zi, în timp ce conducea mașina, a văzut o tânără chinezoaică făcând autostopul pe marginea drumului. Împins de marea lui iubire pentru China, nu a putut rezista îndemnului de a opri mașina. În timp ce călătoreau, Jim a aflat cu bucurie că tânăra era o creștină care reușise să imigreze în Statele Unite. Încurajat, i-a povestit despre misiunea lui de altădată, al cărei scop fusese ajutorarea creștinilor din China. Pentru a-și întări spusele, Jim a scos din portofel fotografia cu acei copii, făcută la întâmplare cu mulți ani în urmă, fotografia afișului de la campania de rugăciune. Privind fotografia, tânăra a exclamat brusc, întinzând emoționată degetul spre unul dintre copii: „Aceasta sunt eu“. Ce încurajare pentru Jim și pentru toți care i-au purtat în rugăciune! Să ne rugăm pentru credincioșii din țările închise la evanghelie! Dumnezeul nostru „ascultă rugăciunea“ (Psalmul 65.3).

Citirea Bibliei: Estera 1.10-22 · Proverbe 18.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 10.1-12

Samuel îndeplineşte cu credincioşie actul care încheie slujba sa de judecător. El toarnă untdelemnul pe capul lui Saul, pentru a-l unge împărat. Apoi îi arată drumul, întocmai cum sperase tânărul (9.6). Nu mai este nici o problemă cu măgăriţele, pentru că au fost găsite. Dar Saul trebuie să parcurgă acum numeroase etape care-l vor pregăti pentru ocuparea tronului.

Va merge întâi la mormântul Rahelei: Moartea, sfârşitul omului firesc şi al tuturor avantajelor lui, constituie prima lecţie importantă pentru fiecare tânăr credincios. Dar locul mormântului Rahelei era şi cel al naşterii lui Beniamin, seminţie căreia Saul îi aparţinea. Beniamin, „fiul dreptei” tatălui, este o imagine a lui Hristos, în care cel răscumpărat se poate bucura atunci când îl socoteşte mort pe omul cel vechi.

A doua întâlnire, la Betel (casa lui Dumnezeu), ne vorbeşte despre închinare, cea la care tânărul credincios este invitat să ia parte împreună cu cei doi sau trei martori.

În final, în compania profeţilor şi în prezenţa vrăjmaşilor, Saul devine o mărturie oferită prin puterea Duhului Sfânt.

Saul pare că a trecut prin lecţiile acestea fără a învăţa ceva din ele, cum ne va arăta istoria lui în continuare. Aceasta constituie o dovadă că există posibilitatea ca cineva să se afle „între profeţi”, să ia parte la toate binecuvântările lui Dumnezeu, fără să fie cu adevărat unul dintre ei.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

REZISTENȚA ÎN FAȚA FURTUNII | Fundația S.E.E.R. România

„De ce-Mi ziceţi: ‘Doamne, Doamne!’ şi nu faceţi ce spun Eu?” (Luca 6:46)

Poate că vă mai amintiți cuvintele cântecelului de la Școala duminicală: „Înțeleptul casa pe stâncă și-a pus… Nebunul casa pe nisip și-a pus…”?!

Cum știm, furtuna a lovit ambele case, dar a rămas în picioare doar casa omului înțelept. Domnul Isus nu a prezentat în această pildă virtuțile înțelepciunii versus ravagiile nebuniei. Adevărul este că toți suntem înțelepți uneori și nebuni alteori. Și El nu a spus că a supraviețuit furtunii casa unui credincios, în timp ce a necredinciosului s-a dărâmat! El nu a vrut să spună nici că a rezistat la furtună casa celui care mergea la biserică, în timp ce casa celui care nu mergea s-a prăbușit.

Ideea Sa a fost mai simplă, și mai profundă, mai convingătoare: când lucrurile au ajuns în cel mai rău punct și suntem puși la zid, când ne îndoim de șansele noastre de supraviețuire, când ne-am consumat ultima picătură de energie și de rezistență, nu înțelepciunea, mântuirea sau frecventarea unei biserici ne ajută să trecem peste furtună. Deși acestea sunt aspecte de o importanță crucială ale vieții creștine, pentru care Îl lăudăm pe Dumnezeu, totuși mulți creștini înțelepți și credincioși se scufundă în furtunile vieții (cum ar fi: o relație abuzivă, un colaps financiar, un soț infidel, pierderea sau boala unui copil, un handicap mental sau fizic etc.).

Domnul Isus nu S-a gândit nici măcar la o pledoarie pentru cunoașterea sporită a Cuvântului Său. Ambii proprietari de case înțelegeau Cuvântul Său, dar simplul fapt de a spune: „Doamne, sunt întru totul de acord cu Tine!” nu te va ajuta să treci peste furtună. Ideea pe care Isus a vrut s-o scoată în evidență aici, este să faci ceea ce Îl auzi pe El spunând! Împlinirea Cuvântului, iată ce te va ajuta să treci prin furtună! Dumnezeu S-a angajat să-Și onoreze Cuvântul, iar ascultarea te aliniază cu acest Cuvânt, și activează puterea Sa în favoarea ta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
22 feb. 2025

22 Februarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că cine dintre voi, vrând să zidească un turn, nu stă întâi și socotește costul, dacă are cu ce să-l sfârșească? Pentru ca nu cumva, punându-i o temelie și neputând să-l termine, toți cei care-l vor vedea să înceapă să râdă de el, spunând: „Omul acesta a început să zidească și n-a putut termina“.

Luca 14.28-30

Am auzit odată că s-a întors la Dumnezeu o tânără dintr-o familie bogată, cu renume. Consecința pentru viața ei practică a fost despărțirea de tot ce îi umpluse viața până atunci; toate plăcerile ei dinainte au încetat; toți prietenii ei au părăsit-o; a fost alungată din mediul în care trăise până atunci și a devenit o străină pentru părinții, frații și surorile ei. Cineva a întrebat-o: «Ai calculat tu prețul când te-ai hotărât să devii creștină?». Ea a răspuns: «Da, am calculat; însă am luat în calcul și ce m-ar fi costat să nu-mi caut adăpost la Domnul Isus, iar prețul ar fi fost cu mult mai mare».

La această concluzie va ajunge orice credincios care socotește corect prețul jertfei pe care o aduce pentru Domnul Isus și Tatăl. Când cineva face legământul unui nazireu, îl costă foarte mult. Însă, când ne gândim la dragostea Domnului Isus și când inimile noastre sunt umplute de ceea ce a făcut această dragoste pentru noi, atunci niciun preț nu este prea mare ca răspuns la această dragoste.

Atunci inima cunoaște o singură dorință, anume de a auzi din gura Fiului lui Dumnezeu care m-a iubit: „Ai fost credincios peste puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria Stăpânului tău“ (Matei 25.21-23). Cunoscându-ne slăbiciunea, rugăciunea noastră va fi aceasta: «Doamne, lucrează Tu în mine voința și înfăptuirea; căci eu n-am putere pentru aceasta» (Filipeni 2.12,13). Dumnezeu dorește dăruirea conștientă în sentimentul propriei slăbiciuni. El dorește adevărul și sinceritatea în inima noastră.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Multe sunt gândurile în inima omului, dar planul Domnului, acela se împlinește.

Proverbe 19.21

Planul Domnului se împlinește

Cine dintre noi nu a avut neliniști, îngrijorări, necazuri și suferințe în viață? Cei care sunt credincioși adevărați au privilegiul de a ști că împrejurările din viața noastră nu sunt conduse de un destin orb și că nimic nu este din întâmplare. Dumnezeu Însuși, Cel atotștiutor și atotputernic, veghează asupra vieților noastre și are planurile Lui pentru fiecare dintre făpturile Lui. Biblia ne dă exemple de oameni care au suferit mult, deși au fost aproape de Dumnezeu. Nu suntem singurii care trecem prin suferințe. Iov a spus: „Așa sunt făcut, să am luni de deșertăciune; și nopți de necaz sunt rânduite pentru mine“ (Iov 7.3).

Patriarhul Iacov a trebuit să recunoască faptul că, din inițiativa lui, deseori a lucrat fără a ține cont de voia lui Dumnezeu și că aceasta i-a adus amărăciune. El a tras concluzia: „Zilele anilor vieții mele au fost puține și rele“ (Geneza 47.9). Împrejurările din viața noastră – pe care noi le considerăm, după caz, adverse sau favorabile – sunt toate permise de Dumnezeu, Cel care este lumină și iubire. Deseori, prin intermediul necazurilor, El vrea să ne vorbească pentru a ne apropia mai mult de El. Să ne deprindem să venim la El în orice situație.

Pentru aceia care au primit iertarea, iubirea lui Dumnezeu este temelia și sensul vieții lor. Ei pot conta pe bunătatea și înțelepciunea divină pentru a primi ajutor în încercările prin care trec. Prin slăbiciunile fizice și psihice pe care Dumnezeu le îngăduie în viața noastră învățăm ce înseamnă să ne încredem în El, învățăm răbdarea (îi putem mângâia pe alții, pentru că Dumnezeu ne-a mângâiat pe noi), învățăm, de asemenea, să așteptăm răbdători nu să treacă încercarea, ci să înțelegem ce vrea Dumnezeu să ne vorbească.

Citirea Bibliei: Neemia 13.15-31 · Proverbe 17.11-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 9.1-14

O nouă perioadă în istoria lui Israel începe cu lectura noastră de astăzi. Este cea a împăraţilor. Poporul simte nevoia unui sistem organizatoric exterior frumos, cum place oamenilor: o monarhie cu toată pompa şi fastul care o însoţesc (Fapte 25.23), o armată puternică şi, în final, un împărat cu care să se poată mândri. Dumnezeu le va da exact ceea ce vor. Îl vedem pe Saul, fiul lui Chis, un tânăr ales, cel mai atrăgător şi mai înalt din Israel. Oare nu-i complet descris şi potrivit? Tatăl lui l-a trimis să-i caute măgăriţele. El se supune, dar căutarea se dovedeşte zadarnică.

„Să ne întoarcem” (v.5), propune Saul însoţitorului său. Ni se aminteşte astfel de schimbarea direcţiei necesară în viaţa fiecărui om şi care se numeşte convertire. Când o persoană a descoperit cât de nefolositor şi de dezamăgitor este cursul lucrurilor în această lume, atunci trebuie „să-şi vină în fire”, asemenea unui alt tânăr (Luca 15.17) şi să-şi întoarcă paşii spre Casa Tatălui. Însoţitorul lui Saul îi dă un sfat înţelept: „Să mergem la văzător ~ propune el ~ ca să ne spună calea noastră” (v.8, 9).

Reprezentantul lui Dumnezeu pentru noi este Isus. Dacă ne întoarcem la El ca să ne arate calea, vom fi siguri că mergem pe drumul cel bun.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND TRECEM PRIN DIFICULTĂȚI (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Mă încred în Dumnezeu şi nu mă tem de nimic…” (Psalmul 56:4, 11)

Astăzi vom vorbi despre încă două lucruri pe care Iosif le-a înțeles și pe care trebuie să le înțelegi și tu:

1) Nu te lăsa pradă autocompătimirii! Poate că treci printr-un proces chiar acum și ești partea nevinovată – victima unei situații pe care n-ai provocat-o tu… Gândește-te la reacția lui Iosif atunci când s-a aflat într-o situație similară: el n-a cedat tentației de a se autocompătimi. De ce? Deoarece autocompătimirea este un factor care contribuie din plin la depresie. Adesea, când ne confruntăm cu o problemă gravă și stima noastră de sine este deja la nivel scăzut, începem să ne învinovățim și să ne criticăm aspru. Iosif nu a făcut asta! El a înțeles că acea criză în care se afla nu fusese provocată de el, și a încercat s-o privească realist. Când treci printr-o furtună și permiți ca barca să se încline într-o parte, furtuna te va răsturna. În mod similar, când furtunile apar în viața ta, cea mai bună modalitate de a le depăși este să te încrezi în Dumnezeu și să le înfrunți cu fruntea sus, așa cum a făcut Iosif!

2) Nu lua niciodată o decizie majoră când ești deprimat! De multe ori, când suntem descurajați, suntem tentați să spunem: „Voi renunța!”, „Voi schimba locul de muncă!”, „Mă voi muta!”, „Voi cere divorțul!” etc. Te rog, nu face asta! Când ești abătut și descurajat, sentimentele tale nu sunt de încredere, concentrarea ta devine neclară și îți pierzi perspectiva – când vine vorba despre exercitarea unei bune judecăți. Deci, ce-ar trebui să faci? Crede că Dumnezeu te va scoate din asta! Spune și tu azi, împreună cu psalmistul: „Mă încred în Dumnezeu şi nu mă tem de nimic. Ce pot să-mi facă nişte oameni?”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
21 feb. 2025

21 Februarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu vă îmbătați de vin, în care este destrăbălare, ci fiți umpluți de Duh, vorbind între voi cu psalmi și cântări de laudă și cântări spirituale, lăudând și cântând Domnului în inima voastră, mulțumind întotdeauna pentru toate Celui care este Dumnezeu și Tată, în Numele Domnului nostru Isus Hristos, supunându-vă unii altora în teamă de Hristos.

Efeseni 5.18-21

Deși istoria prezentată în Fapte ne arată că în practică umplerea cu Duhul Sfânt a fost ocazională, chiar și în cazul apostolilor, nu trebuie să pierdem din vedere că, în Efeseni 5.18, toți creștinii sunt îndemnați să fie plini de Duhul. Poate ni se pare surprinzător să găsim un astfel de îndemn în contrast cu „îmbătați de vin“, însă comparația constă în faptul că, atunci când vinul este băut în exces, acesta îl face pe om să nu mai aibă control asupra lui însuși. Toată această stare este joasă și rea. Însă Duhul lui Dumnezeu poate prelua controlul asupra omului într-un fel care este bun și divin. Ceea ce este foarte bun este pus în contrast cu ceea ce este foarte rău. Atunci când Duhul umple, evident că tot ceea ce nu este de la El trebuie să fie înlăturat.

Există o mulțime de lucruri care ne umplu gândurile, timpul și energia și care sunt piedici în calea primirii acestei puteri; iar aici trebuie să încadrăm nu doar lucrurile care sunt evident rele, ci și multe alte lucruri care sunt banale și fără folos.

Așa se explică îndemnul: „Nu-L întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu“ (Efeseni 4.30). Dacă Îl întristăm, nu pierdem prezența locuirii Lui în noi, pentru că versetul continuă: „Cu care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării“. Cu toate acestea, pierdem mult din beneficiul prezenței Lui. Până când lucrul care a produs întristarea Duhului nu este înlăturat, atât bucuria spirituală cât și puterea spirituală sunt pierdute. Unele dintre lucrurile care întristează Duhul sunt menționate atât în versetele anterioare, cât și în cele ulterioare acestuia. Cât de mult Duhul lui Dumnezeu a fost întristat prin răutatea, vorbirea de rău și amărăciunea care au existat în mijlocul sfinților! Nu este de mirare că puterea Sa nu se manifestă deloc.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ferice de acela a cărui fărădelege este iertată, al cărui păcat este acoperit!

Psalmul 32.1

Rața emirului

Karim lucra pentru un faimos emir arab, care avea un parc mare cu păsări exotice. Printre acele păsări era o rață dintr-o specie foarte rară, de care emirul era foarte mândru. Într-o zi, Karim a observat cum ceva ieșea dintr-un tufiș și, ca un reflex, a catapultat-o. Vai! A omorât rața emirului! Îngrozit, a îngropat rața, crezând că nu îl văzuse nimeni. Nu peste mult timp s-a observat că rața dispăruse. Emirul s-a mâniat foarte tare. A întreprins căutări, dar fără niciun rezultat.

Peste puțin timp, bucătarul i-a spus lui Karim să-i aducă ceva apă. El a refuzat. Atunci bucătarul i-a șoptit: „Când patronul va descoperi cine a ucis rața…“. Atunci nefericitul Karim a fost nevoit să execute. Bucătarul a exploatat situația, pentru a-i cere să facă tot felul de lucrări. De fiecare dată când Karim obiecta, bucătarul repeta amenințarea „Când va ști patronul…“, iar atunci Karim ceda.

Sărmanul băiat era la limită. Într-o zi a căzut la picioarele emirului, i-a mărturisit greșeala și a fost iertat. A plecat dinaintea patronului eliberat și revigorat. L-a întâlnit din nou pe bucătar, care i-a cerut să-i aducă apă. Când a refuzat, bucătarul a insistat: „Când va afla patronul…“. Atunci Karim a răspuns triumfător: „Știe și m-a iertat“.

Această istorisire ilustrează experiența eliberatoare pe care o are orice păcătos care își mărturisește înaintea lui Dumnezeu faptele rele: știe că a fost iertat și este eliberat de povara vinovăției și de sub robia lui Satan și are pace cu Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Neemia 13.1-14 · Proverbe 17.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 8.1-22

Fiii lui Samuel, ca şi cei ai lui Eli, n-au călcat pe urmele tatălui lor. Copiii părinţilor credincioşi să ia în considerare în mod serios lucrul acesta! Ca să se bucure de favoarea lui Dumnezeu, nu este suficient, aşa cum gândeau iudeii, să-l aibă pe Avraam ca tată (Matei 3.9).

Acum poporul se înfăţişează cu o cerere care pe profet îl întristează profund. Vor un împărat pentru a fi şi ei ca toate celelalte naţiuni. A dori să fii ca toată lumea: în esenţă aceasta este adesea şi dorinţa noastră, pentru că nu ne place câtuşi de puţin să atragem atenţia. Dacă nu ne comportăm ca şi cei din jur, atragem de obicei asupra noastră ironie, neînţelegere şi acuzaţii că suntem mândri. Totuşi, dacă „suntem copii ai lui Dumnezeu” (1 Ioan 3.2), chiar faptul acesta statuează o diferenţă fundamentală între noi şi asociaţii noştri lumeşti, diferenţă care va antrena multe altele: cel neîntors la Dumnezeu nu acceptă autoritatea lui Dumnezeu, în timp ce credinciosul, pe de altă parte, Îl recunoaşte pe Isus Hristos ca pe Stăpânul şi Domnul său.

Samuel are misiunea să prezinte poporului avertismentul acesta: în timp ce Domnul era un Suveran care i-a umplut din plin pe ai Săi cu lucrurile Sale bune, împăratul pe care îl doresc va cere de la ei şi domnia lui va fi aspră.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND TRECEM PRIN DIFICULTĂȚI (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Domnul a fost cu Iosif, și Și-a întins bunătatea peste el…” (Geneza 39:21)

Pentru a-și împlini destinul, Iosif a trecut prin trădare, ispită, calomnie și închisoare pe nedrept. Dar a ieșit din ele întărit și învingător. Iată ce a aflat el… și trebuie să recunoști și tu:

1) Dumnezeu știe prin ce treci și Îi pasă. Există o propoziție-cheie care apare de vreo cinci ori în istorisirea despre Iosif: „Domnul a fost cu Iosif”! Chiar și când totul părea că merge rău, Iosif nu s-a îndoit niciodată că Dumnezeu era cu el!

2) Ți s-a oferit libertatea de a alege. Dumnezeu îți dă libertatea de a alege cum vei reacționa la circumstanțele tale: prin credință sau îndoială, bucurie sau disperare, răbdare sau nerăbdare etc. Atunci când alegi să ignori ceea ce este corect, Dumnezeu nu-ți va impune voia Sa. Uneori luăm problemele asupra noastră și apoi dăm vina pe Dumnezeu… și spunem: „Trebuie că asta e voia lui Dumnezeu”, ca și cum Dumnezeu Își găsește plăcerea în identificarea și sancționarea greșelilor noastre, sau în programarea lucrurilor care ne răpesc fericirea! Adevărul este că nu tot ce se întâmplă înseamnă voia lui Dumnezeu! Da, El cunoaște tot ce se întâmplă, și are planuri pentru viețile noastre, dar ne-a dat și liberul arbitru. Și pentru că El le-a dat și altora liberul arbitru, greșelile și deciziile noastre și ale lor ne pot afecta și pe noi!

3) Dumnezeu este cel care controlează rezultatul final. Orice situație grea prin care treci astăzi, El o poate întoarce spre binele tău! În cele din urmă, Iosif a putut să spună: „Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine…” (vezi Geneza 50:20).

In timp ce Dumnezeu lucra pentru a scoate binele din situația sa, Iosif a trebuit să continue să se încreadă în El, chiar dacă în acel moment nu înțelegea ce se întâmpla! Asta trebuie să faci și tu… azi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
12 feb. 2025

12 Februarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Apostolii dădeau mărturie cu mare putere despre învierea Domnului Isus și mare har era peste toți.

Fapte 4.33

Noul Testament pe scurt (5) – Faptele Apostolilor

Faptele Apostolilor – sau, mai bine zis, Faptele Duhului Sfânt – este o carte care prezintă istoria căilor rânduite de înțelepciunea divină pentru a-i conduce gradat pe cei credincioși afară din dispensația precedentă a legii și a-i introduce în libertatea deplină a dispensației harului lui Dumnezeu. Puterea și lucrarea Duhului Sfânt se văd cu claritate în această carte, ele fiind manifestate prin apostolii folosiți de Dumnezeu pentru întemeierea creștinismului.

Lucrarea începe la Ierusalim, în capitolul 2, odată cu venirea Duhului Sfânt din cer, iar de acolo se răspândește în jur. Când Israel, ca națiune, a refuzat, prin faptul că l-au omorât pe Ștefan, cea de-a doua chemare a harului – fiindcă ei deja Îl lepădaseră pe Mesia al lor – Dumnezeu l-a ridicat pe apostolul Pavel, ca mesager special pentru cei dintre națiuni. În felul acesta, harul lui Dumnezeu a fost extins către întreaga lume. Adunarea lui Dumnezeu a fost formată prin puterea Duhului lui Dumnezeu, atât din iudei, cât și din cei dintre națiuni, cu toții fiind botezați într-un singur Trup. Să remarcăm aici grija atentă a lui Dumnezeu de a păstra unitatea reală și vitală a acestei lucrări și a tuturor celor credincioși din orice loc. Ei erau acum una – formau Adunarea, Trupul lui Hristos!

Realitatea, simplitatea și prospețimea acestor zile de la început, cu menținerea în credincioșie a rânduielii și a unității, fără folosirea organizării și a aranjamentelor omenești, ne oferă instrucțiuni dintre cele mai binecuvântate. Totul arată în chip minunat că Hristos este atotsuficient ca Centru al celor ai Săi și că puterea Duhului Sfânt este suficientă pentru orice activitate: fie pentru închinare, fie pentru comuniune, pentru slujire sau pentru mărturie. Vedem astfel că nu este nevoie de nicio intervenție a omului, oricât de bine intenționat ar fi, în niciuna dintre aceste funcțiuni ale adevăratei Adunări a lui Dumnezeu.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu deci, trecând cu vederea timpurile de neștiință, poruncește acum oamenilor, ca toți, de pretutindeni, să se pocăiască.

Fapte 17.30

Ce înseamnă pocăința în Biblie?

Pocăința este o atitudine interioară adoptată înaintea lui Dumnezeu. Ne judecăm din punct de vedere moral pe noi înșine și acțiunile noastre, pentru că suntem conștienți că ele sunt un afront adus lui Dumnezeu în sfințenia Sa. În Biblie, pocăința nu înseamnă și nici nu include încercarea de a compensa balanța, adică: pentru greșelile comune, de împlinit câteva fapte bune.

Pocăința este condiția prealabilă necesară pentru ca Dumnezeu să ierte în har. Ea merge mai departe decât un simplu regret pe care îl putem simți când ne recunoaștem greșelile pe care le-am comis. Cine se pocăiește recunoaște în fața lui Dumnezeu că a fost pe un drum greșit. Își mărturisește păcatele și își judecă nu numai faptele, ci și pe sine însuși, pentru că el a fost cauza lor. Când fiul rătăcitor și-a întâlnit tatăl, el nu a spus doar: „Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta“, ci și: „Nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău“ (Luca 15.21). Aceasta este pocăința, așa cum o descrie Biblia. Pocăința trebuie să fie însoțită de „credința în Domnul nostru Isus Hristos“. Dumnezeu dorește să ofere har, și Hristos a murit pe crucea de la Golgota, astfel încât, „prin sângele Său, prin credință“, toți să primească iertarea și pacea cu Dumnezeu. Bunătatea lui Dumnezeu este cea care „conduce … la pocăință“, astfel încât El să ne poată ierta (Romani 3.25; 2.4).

Citirea Bibliei: Neemia 7.39-73 · Proverbe 14.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 2:12-26

Aşa cum promisese, Ana s-a despărţit de fiul ei, care de atunci încolo a locuit cu Eli la Şilo, în prezenţa Domnului. Să remarcăm contrastul din­tre acest mic copil care slujea şi fiii lui Eli, deja adulţi, care, prin purtarea lor rea, constituiau o ruşine pentru preoţie. Ce exemplu rău dădeau ei întregului popor şi, în particular, micului Samuel care-i vedea în fiecare zi! Voi, care sunteţi vârstnici, trebuie să fiţi atenţi la exemplul pe care îl daţi celor mai tineri, care vă observă. Amintiţi-vă de aceste cuvinte solemne ale Domnului din Matei 18.6: „Oricui va face să se poticnească unul singur din aceşti micuţi care cred în Mine, îi este de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie scufundat în adâncul mării”. Iar în ce vă priveşte pe voi, cei tineri, nu vă lăsaţi influenţaţi de comportamentul rău al unora mai în vârstă, care se numesc pe ei înşişi creştini. Priviţi la Domnul Isus!

Din această istorie frumoasă a lui Israel putem lua pentru noi adevărul că şi un copil mic poate să-I servească Domnului; mai mult, că la această vârstă el poate fi asemenea lui Isus (comp. v. 26 cu Luca 2.52).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCREDE-TE ÎN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (4) | Fundația S.E.E.R. România

„…Dumnezeu, care v-a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru.” (1 Corinteni 1:9)

Încrede-te în Cuvântul lui Dumnezeu atunci când te simți nepotrivit pentru o anumită provocare. Ți s-a încredințat o sarcină pentru care nu te simți calificat? Nicio problemă, este o ocazie potrivită pentru Dumnezeu ca să-Și arate puterea în favoarea ta (vezi 2 Cronici 16:9). Îndreaptă-ți gândurile spre Tatăl tău ceresc, Cel Atotputernic, care este mereu aproape și plin de iubire. Psalmistul spune: „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului şi El te va sprijini! El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.” (Psalmul 55:22) În loc să te temi de provocare, începe să-ți hrănești credința! Petrece mai mult timp în rugăciune și apropie-te mai mult de Domnul: „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da. Dacă aduceţi multă roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit…” (Ioan 15:7-8) În loc să cedezi în fața fricii, mai bine ascultă și încrede-te în acest Cuvânt al lui Dumnezeu: „Fraţilor, uitaţi-vă la voi, care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt, pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 1:26-29)

Tot Pavel scria: „A Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava… în vecii vecilor.” (Efeseni 3:20-21) Ai dreptate: de unul singur, nu vei fi în stare să faci față provocărilor! Dar cu Dumnezeu de partea ta, ești mai mult decât suficient pentru orice provocare sau solicitare!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
08 feb. 2025

8 Februarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Tu ești bun și binefăcător.

Psalmul 119.68

Cu aproximativ șase mii de ani în urmă, Dumnezeu i-a așezat pe Adam și pe Eva în paradis, acolo unde nu le lipsea nimic. Însă, deși au beneficiat zi de zi de purtarea de grijă plină de dragoste a Creatorului lor, s-au îndoit de iubirea Lui și au hotărât să acționeze împotriva voii Sale. Au dorit să fie la același nivel cu Dumnezeu – să fie ca El – și să ia decizii independent de El. Astfel de dorințe ne sună familiar și nouă. Adesea ne temem că Dumnezeu ne interzice lucruri pe care noi le credem bune. De asemenea ne temem că voia Lui nu coincide cu cea a noastră, de aceea ezităm în a-I preda Lui frâiele vieții noastre.

Astăzi însă, în comparație cu cei dintâi doi oameni, noi avem mult mai multe motive să credem că Dumnezeu are cele mai bune planuri pentru noi. De ce? Fiindcă El Și-a dovedit dragostea la Golgota, într-un fel incomparabil. Ce concluzie trage credința de aici? „Cel care nu L-a cruțat pe Însuși Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da, împreună cu El, toate?“ (Romani 8.32). Dacă El n-a refuzat să ne dea cea mai mare și mai scumpă Comoară a Lui, este limpede că ne va da orice altceva care este bun pentru noi – iar El știe mult mai bine decât noi ce este bun sau rău pentru noi. Este un lucru lipsit de rațiune și de consecvență să ne încredem în Dumnezeu pentru mântuirea eternă a sufletelor noastre și să manifestăm neîncredere cu privire la faptul că El Se va îngriji de orice lucru care ne privește în viața aceasta.

Domnul Isus S-a odihnit deplin pe dragostea Tatălui Său. Această dragoste a fost sursa bucuriei Lui (Ioan 15.10,11). El S-a încrezut în Tatăl în orice moment, de aceea a putut spune: „Da, Tată!“, chiar și în cele mai dificile momente. Zi și noapte, El a așteptat călăuzire de la Dumnezeu și a lăsat ca El să decidă totul în viața Sa (Psalmul 16.7,8).

P. Svetlik

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ceea ce aveți, țineți cu tărie până voi veni.

Apocalipsa 2.25

Țineți cu tărie!

În Biblie, Dumnezeu ne transmite gândurile Lui. În special prin apostolul Pavel, El ne-a prezentat ceea ce ne privește pe noi în calitate de creștini. În Epistola către Romani, de exemplu, ni se spune tot ce cuprinde mântuirea noastră. În Epistola către Efeseni, ni se face cunoscut ceea ce privește poziția noastră de creștini și adevărul cu privire la Hristos și la Adunarea Lui.

Dacă citim Cuvântul lui Dumnezeu și primim ceea ce ne învață, iar inima noastră pune în practică acele învățături, atunci adevărul biblic devine al nostru. Atunci purtăm în noi această comoară, în timp ce mergem pe calea credinței, și ne putem bucura neîncetat de ea, umblând din punct de vedere spiritual în acord cu ea.

Dar există un vrăjmaș care vrea să ne lipsească de adevăr. Diavolul folosește toate mijloacele posibile pentru a ataca acest Cuvânt al lui Dumnezeu, ridicând îndoieli asupra lui sau amestecându-l cu gânduri omenești. De aceea trebuie respectat și păzit îndemnul Domnului: „Ceea ce aveți, țineți cu tărie până voi veni“.

Aceasta înseamnă a cunoaște și a prețui adevărul biblic în toate detaliile lui. Nu trebuie să neglijăm nici învățătura, nici practica. La sfârșitul erei creștine, când declinul creștinătății este atât de trist, avem în mod special nevoie de harul lui Dumnezeu. El ne stă la dispoziție ca, prin el, să umblăm smeriți și recunoscători, ținând până la venirea Domnului ceea ce El ne-a încredințat.

Citirea Bibliei: Neemia 4.9-5.5 · Proverbe 12.10-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Rut 4:7-22

Numele biblice au uneori semnificaţii interesante. Tot astfel este în cartea Rut. Am văzut cum Naomi, care înseamnă deliciile mele (plăcerea mea 1.2) a devenit Mara, care înseamnă amărăciune (1.20). Mahlon, primul soţ al lui Rut, înseamnă faliment, slăbiciune mare, în timp ce Boaz, al doilea soţ al ei, înseamnă contrariul: în el este putere (vezi 1 Îm­păraţi 7.21). În sfârşit, Rut poate fi tradus (printre alte semnificaţii) cu satisfăcut. Ce nume minunat!

Legat prin firea pământească de o stare de mizerie şi de slăbiciune totală, păcătosul este adus, prin har, la o relaţie cu Hristos, Omul ceresc în care se află puterea, El fiind singurul care îl poate satisface pe deplin. Şi acest har este subliniat încă o dată de faptul că moabitul nu avea dreptul de a intra în adunarea Domnului (Deuteronom 23.3). Ei bine, Rut nu numai că este introdusă în naţiunea lui Israel, ci devine parte din familia prinţilor lui Iuda. Mamă a lui Obed, care înseamnă „cel care serveşte” (v. 17: sau „închinător”), ea avea să fie străbunica lui David şi să ocupe un loc în genealogia Domnului Isus. Acelaşi har există şi astăzi, permiţând păcătosului ca, fără a avea vreun drept, să intre în familia lui Dumnezeu, fiindu-i dăruit un Răscumpărător.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DĂ TOT CE AI MAI BUN! | Fundația S.E.E.R. România

„…De când a venit, a stat în picioare până acum…” (Rut 2:7)

După zece ani de suferință și greutăți, timp în care și-a pierdut soțul și echilibrul și siguranța trăirii, Dumnezeu a prezentat-o pe Rut noului ei soț, Boaz. Unde? Pe câmpul unde lucra în fiecare zi. Cine era Boaz? Proprietarul câmpului. Unul dintre lucrurile care i-au atras atenția lui Boaz asupra lui Rut a fost etica muncii ei. Slujitorul care se ocupa de secerătorii săi i-a spus: „De azi dimineață de când a venit, a stat în picioare până acum…”

Drept urmare, ea a ajuns să se căsătorească cu șeful. De aceea, Biblia ne spune și ne învață despre diferența dintre lene și muncă, neglijență și excelență, întârziere și punctualitate, onestitate și necinste, atitudinea pozitivă și cea negativă. Întotdeauna, cineva care este capabil să te binecuvânteze te observă! Ascultați cu atenție aceste trei versete din Scriptură:

1) „Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi, nu lângă oamenii de rând.” (Proverbele 22:29);

2) „Leneşul doreşte mult, şi totuşi n-are nimic, dar cei harnici se satură.” (Proverbele 13:4);

3) „Cine lucrează cu o mână leneșă sărăcește, dar mâna celui harnic se îmbogățește.” (Proverbele 10:4) Să reținem expresiile „mână leneșă” și „leneșul”. Când ai așteptări mari, dar oferi în schimb (sau faci) cât mai puțin posibil, produci deservicii nu doar companiei pentru care lucrezi, ci și ție însuți.

De ce? Pentru că Dumnezeu promite să te onoreze atunci când dai tot ce ai mai bun din tine! Dar iată ce spune Cuvântul Său despre a nu-ți pune încrederea în El și a nu da tot ce ai mai bun: „Nu vă ridicaţi capul aşa de sus, nu vorbiţi cu atâta trufie! Căci nici de la răsărit, nici de la apus, nici din pustie nu vine înălţarea.” (Psalmul 75:6-7)

Așadar, dă tot ce ai mai bun din tine!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
23 ian. 2025

23 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Pavel, rob al lui Dumnezeu, și apostol al lui Isus Hristos potrivit credinței aleșilor lui Dumnezeu și cunoștinței adevărului care este potrivit evlaviei, în speranța vieții eterne pe care Dumnezeu, care nu poate să mintă, a promis-o mai înainte de timpurile veacurilor.

Tit 1.1,2

Potrivit versetelor de mai sus, speranța celui credincios se bazează pe viața eternă promisă de Dumnezeu. Privind mai în detaliu, această speranță este întemeiată mai întâi pe Dumnezeu Însuși, pe Persoana Lui. Noi avem o speranță bazată pe promisiunile unui Dumnezeu veșnic. El este un Dumnezeu perfect, ale Cărui cunoștință și înțelepciune sunt infinite (Romani 11.33,34). De asemenea, El este un Dumnezeu drept și sfânt, care nu poate face decât ceea ce este drept (Daniel 9.14; 1 Ioan 1.5).

Vedem apoi că speranța noastră se bazează pe El nu doar datorită Persoanei Sale, ci și datorită puterii Lui. El deține controlul complet asupra lui Satan și asupra îngerilor acestuia (Iov 1.12; 2.6), asupra oricărei stăpâniri și autorități (2 Cronici 20.6; Romani 13.1) și asupra întregii naturi (Psalmul 107.29). El este Dumnezeul suveran, de aceea nu există nimic în întregul univers care să nu fie sub controlul Său.

Oricare ar fi împrejurările prin care trecem, ne putem baza pe promisiunile lui Dumnezeu, care ne spune: «Voi sunteți ai Mei! Vă iubesc și v-am răscumpărat! V-am dat viața eternă datorită lucrării împlinite de Fiul Meu!». Ce pace și încredere avem, datorită speranței noastre într-un Dumnezeu neclintit, al Cărui caracter drept și a Cărui putere infinită dau greutate oricărei promisiuni pe care El ne-a făcut-o în Cuvântul Său!

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu va face dreptate Judecătorul întregului pământ?

Geneza 18.25

Nu îl va socoti nevinovat pe cel vinovat

„Sper că binele va fi răsplătit, iar răul va fi pedepsit“ îi spunea odată un filosof unui jurnalist care îi lua un interviu cu privire la viața de dincolo. Nenumărate persoane gândesc la fel, pentru că lumea este plină de nedreptate. Ei ar vrea să se facă dreptate măcar după moarte.

Și se va face dreptate. Biblia ne spune: „Pentru că Dumnezeul răsplătirilor, Domnul, va răsplăti negreșit“. În ziua hotărâtă, toate vor fi puse în lumină și fiecare va primi ceea ce merită. „Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, orice lucru ascuns, fie bun, fie rău“ (Eclesiastul 12.14). Viața noastră, faptele noastre, intențiile noastre, toate vor fi aduse ca probe. Cum putem evita condamnarea de către un Dumnezeu care nu îl va socoti nevinovat pe cel vinovat și care a spus: „Nu este niciunul drept, nici unul măcar“ (Romani 3.10)? Va executa Dumnezeu judecata dreaptă asupra tuturor? Nu! „Pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi“ (Romani 5.8). Toți cei care cred că Isus, Fiul lui Dumnezeu, a fost condamnat în locul lor nu vor fi judecați, ci sunt declarați drepți înaintea lui Dumnezeu. A nu crede în Isus Hristos înseamnă a respinge harul lui Dumnezeu și binecuvântările sacrificiului lui Hristos și, drept consecință, a fi obligat să te prezinți înaintea lui Dumnezeu pentru a fi judecat după fapte și apoi a fi în chinuri veșnice (Matei 25.46). Fă astăzi alegerea cea bună! „Nu este nicio condamnare pentru cei în Hristos Isus“ (Romani 8.1).

Citirea Bibliei: Ezra 4.17-5.5 · Proverbe 5.15-23

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 13:1-10

Încă o dată Israel se lasă pradă răutăţii, încă o dată Domnul îl disciplinează prin mâna filistenilor. Încă o dată… încercarea a adus ea vreun rod? Din nefericire, nu! Se scurg patruzeci de ani. În zadar aşteaptă Dumnezeu… urechi pregătite… Nici un strigăt nu se ridică de data aceasta spre El! Poporul s-a obişnuit cu starea mizerabilă de robie. Cu toate acestea, ici şi colo există câţiva martori credincioşi care se tem de Domnul. Între ei, Dumnezeu ni‑i arată pe Manoah şi pe soţia lui, un cuplu evlavios, din seminţia lui Dan, fără copii. Şi iată că,  într-o zi, un Vizitator ceresc Se arată femeii. El are pentru ea un mesaj îmbucurător: ea va fi mama celui care va începe să-l elibereze pe Israel din mâna filistenilor. Această scenă ne duce cu gândul la începutul evangheliei după Luca, unde îngerul Gabriel îi anunţă Mariei venirea glorioasă a Mântuitorului pe pământ.

Numai că există unele condiţii pe care atât mama cât şi copilul trebuie să le îndeplinească. Un nazireu, conform textului de la Numeri 6, trebuie să fie pus deoparte pentru Dumnezeu şi să se abţină de la plăcerile şi bucuriile pe care alţi oameni le împărtăşesc (reprezentate de fructul viţei). Pentru o familie nu este întotdeauna nici uşor, nici plăcut de realizat aceasta, dar… tocmai acest caracter doreşte Dumnezeu să-l vadă în casele alor Săi (vezi Ieremia 35.6 …).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SPUNE ADEVĂRUL! | Fundația S.E.E.R. România

„…Cei ce lucrează cu adevăr îi sunt plăcuţi.” (Proverbele 12:22)

Te afli cumva într-o situație în care minciuna pare a fi singura soluție viabilă? Dacă nu vrei să creezi o problemă între tine și Dumnezeu, nu o spune! De ce? Pentru că: „Buzele mincinoase sunt urâte Domnului, dar cei ce lucrează cu adevăr îi sunt plăcuţi.” Când minți, Îl rănești pe Dumnezeu, pe alții și pe tine însuți.

Biblia spune că: „vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea.” (Proverbele 11:3) Minciuna are întotdeauna consecințe drastice, pentru că:

1) Dumnezeu te aude. Iar când te rogi, ultimul lucru pe care vei dori să-L discuți cu Dumnezeu este primul lucru pe care El va dori să-l discute cu tine – și anume, necinstea ta!

2) Îți răpește încrederea în Dumnezeu. Biblia spune: „Dacă nu ne osândeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu. Şi, orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui.” (1 Ioan 3:21-22) 3) Riști să fii expus.

Nu uita: „Buza care spune adevărul este întărită pe vecie, dar limba mincinoasă nu stă decât o clipă.” (Proverbele 12:19) Când oamenii descoperă că ai mințit, își pierd respectul față de tine, nivelul lor de încredere scade, iar reputația pe care ți-a luat ani de zile s-o construiești suferă o lovitură din care s-ar putea să nu-ți mai revii.

Apostolul Pavel scria (Efeseni 4:21-25): „Dacă, cel puţin, L-aţi ascultat şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul. De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”, pentru că suntem mădulare unii altora.”

Așadar, spune întotdeauna adevărul!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
21 ian. 2025

21 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și s-a împlinit Scriptura care zice: „Iar Avraam L-a crezut pe Dumnezeu și i s-a socotit ca dreptate“; și a fost numit „Prieten al lui Dumnezeu“.

Iacov 2.23

Avraam este folosit deseori în Scriptură ca exemplu de credință. În afară de versetul de mai sus din Iacov, epistolele către Romani, Galateni și Evrei accentuează și ele faptul că Avraam L-a crezut pe Dumnezeu. Pasajul din Vechiul Testament citat în versetul nostru este din Geneza 15, când Dumnezeu i-a promis lui Avraam că urmașii săi vor fi la fel de numeroși ca stelele cerului. Chiar dacă Avraam nu avea niciun copil în acel moment, el a crezut că Dumnezeu Își va ține cuvântul. Aceasta face întotdeauna credința: se bazează pe cuvintele rostite de Dumnezeu, fiindcă pur și simplu Dumnezeu este Cel care le-a rostit.

Iacov însă, citând acest verset, face referire la un eveniment care a avut loc mai târziu în viața lui Avraam, așa cum vedem din versetul 21: „Avraam, tatăl nostru, n-a fost el îndreptățit din fapte când l-a adus ca jertfă pe altar pe Isaac, fiul său?“. Avraam știa că promisiunile lui Dumnezeu se concentrau în Isaac și, cu toate acestea, a fost gata să-l aducă jertfă, așteptându-se cu tărie că Dumnezeu avea să-l învieze dintre cei morți, așa cum citim în Evrei 11.19. Felul în care sunt exprimate lucrurile în capitolul 2 din Iacov arată că actul jertfirii lui Isaac a fost de fapt o împlinire a credinței lui Avraam manifestate cu timp înainte. Într-un anumit sens, credința lui Avraam în Dumnezeu nu s-a dezvoltat pe deplin până nu a fost pusă la încercare.

În Geneza 15, Avraam L-a crezut pe Dumnezeu; în Geneza 22, Avraam l-a adus jertfă pe fiul său. Între aceste două evenimente a fost o perioadă de mai mult de douăzeci de ani. Cu siguranță că Avraam a exercitat credința și în alte ocazii în tot acest timp, însă fapta unică de ascultare de la altar a oferit dovada că această credință a sa, declarată cu mult timp înainte, a fost una veritabilă. Dar cum stau lucrurile cu noi? Poate că L-am crezut pe Dumnezeu în toți acești ani, însă a fost această credință împlinită? Când credința noastră manifestată cu ani în urmă este pusă astăzi la încercare, ce dovedesc faptele noastre?

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu va rupe trestia frântă și nu va stinge mucul care fumegă.

Isaia 42.3

Credința abia mai pâlpâia

Textul acesta despre „trestia frântă“ și despre „mucul care fumegă“ (sau fitilul care mai are o sclipire) descrie modul în care Domnul Isus lucrează față de răscumpărații Săi care au nevoie de încurajare în suferință.

„Trestia frântă“ este imaginea unui credincios care, sub presiunea împrejurărilor, a primit o lovitură la care nu a putut rezista și în urma căreia viața lui spirituală are de suferit.

„Fitilul care fumegă“ este imaginea unui suflet răscumpărat a cărui putere spirituală este aproape de a se stinge. Încrederea lui în Dumnezeu se clatină și iubirea lui pentru Domnul Isus a scăzut.

Un exemplu pentru aceste stări spirituale îl găsim în Luca 24.13-22. Doi ucenici mergeau de la Ierusalim spre Emaus, triști și dezamăgiți. Speranțele lor cu privire la împărăția păcii au fost spulberate de crucificarea Învățătorului lor, pe care ei Îl recunoscuseră a fi Mesia. Ei erau ca o trestie frântă. Încrederea lor în Dumnezeu scăzuse, iar afecțiunea lor pentru Hristos se răcise. Credința lor abia mai pâlpâia. Atunci Domnul Isus a venit alături de ei și i-a întrebat cu blândețe ce necaz aveau. După ce i-a ascultat cu atenție, El a corectat modul lor greșit de a gândi, fără a rupe trestia frântă. Hristosul trebuia să sufere pentru a-Și instaura Împărăția Lui glorioasă. Apoi El le-a explicat cele din Vechiul Testament cu privire la El. Aceasta le-a reaprins credința, astfel încât inimile lor ardeau din nou pentru El.

Citirea Bibliei: Ezra 3.1-13 · Proverbe 4.10-27

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 11:23-40

Iefta se credea obligat să-I plătească Domnului, prin intermediul unui sacrificiu, victoria sa asupra fiilor lui Amon. Ce puţin Îl cunoaşte pe Dumnezeu! El Îşi găseşte plăcerea în a-i binecuvânta pe ai Săi fără să aştepte altceva decât dragostea lor. Salvarea Lui este fără plată.

Se poate remarca nebunia promisiunii pe care o face Iefta. Dumnezeu ne lasă uneori să purtăm răspunderea lucrurilor asupra cărora am decis sub puterea impulsului! Să veghem deci îndeaproape asupra cuvintelor noastre, pentru că promisiunile făcute cu uşurătate pot avea grave consecinţe (Proverbe 20.25)!

Dacă lui Iefta îi lipsea, pentru moment, credinţa, ea străluceşte acum la fiica lui. Supunerea ei – „singurul copil”, „unic”, îndrăgit de tatăl − ne duce cu gândul la cea a Domnului Isus (Ioan 8.29). Ea nu pune mare preţ pe propria viaţă şi se bucură de victoria pe care Domnul o dăduse lui Israel. Este ascultătoare chiar până la moarte, din dragoste pentru Domnul, pentru tatăl şi pentru poporul ei. În aceasta este o emoţionantă imagine a lui Hristos, cu toate că rămâne foarte departe de Cel pe care Îl reprezintă.

Dacă fiica lui Iefta merita să fie celebrată an de an, infinit mai vrednic este Domnul nostru Isus să fie preamărit de aici de jos şi pentru toată eternitatea.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MERGI ÎNAINTE SAU ÎNAPOI? | Fundația S.E.E.R. România

„Încotro vei merge tu, voi merge şi eu…” (Rut 1:16)

Cartea Rut ilustrează diferența dintre cei care pășesc prin credință și își asumă riscuri, și cei care cedează în fața fricii, preferă siguranța și ratează ce este cel mai bine pentru ei din partea lui Dumnezeu.

Cartea începe cu aceste cuvinte: „Pe vremea judecătorilor, a fost o foamete în ţară. Un om din Betleemul lui Iuda a plecat cu nevastă-sa şi cu cei doi fii ai lui…” (Rut 1:1) Lucrurile au mers bine pentru o vreme, dar apoi inevitabilul s-a produs: mai întâi, soțul Naomei, Elimelec, a murit, iar ea a rămas cu cei doi fii ai săi. Aceștia s-au căsătorit cu niște fete din regiune, pe nume Orpa și Rut… Apoi, și fiii au murit! Copleșită de durere, Naomi decide să se întoarcă acasă la Betleem și le sfătuiește pe cele două nurori ale sale să rămână în Moab și să spere că-și vor găsi soți și își vor întemeia familii.

Observăm diferența dintre cele două femei: Orpa a decis să rămână în Moab, chiar dacă era un loc al suferinței și al vremurilor grele. De ce? Pentru că era locul pe care îl cunoștea. Era zona ei de confort. N-a avut credința de a merge mai departe. Rut a fost diferită. Ea i-a spus soacrei ei: „Încotro vei merge tu, voi merge şi eu; unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu”. (Rut 1:16)

Orpa s-a întors, Rut a mers înainte. Și lucrul acesta i-a adus binecuvântare! Venind în Betleem, l-a întâlnit pe Boaz, viitorul ei soț. Acesta nu numai că era bogat, dar a avut grijă de ea și au avut un fiu – din care au descins atât regele David, cât și binecuvântatul nostru Domn Isus Hristos.

Știți ceva? Dumnezeu răsplătește credința, nu frica! Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este deci acesta: rupe-te de trecut și mergi înainte!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →