Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “comentariu-la-evanghelie”

08 apr. 2024

8 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Spun deci: s-au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin greșeala lor, a venit mântuire pentru națiuni, ca să-i provoace la gelozie.

Romani 11.11

De-a lungul întregii istorii a poporului Israel, timpuri lungi de întuneric au alternat cu scurte perioade de trezire, pedepse grave, cu dovezi de har, până când, în cele din urmă, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său preaiubit. Dar, vai! El, Cel pe care Dumnezeu a vrut să-L pună ca o piatră din capul unghiului, prețioasă în Sion, a devenit o piatră de poticnire și o stâncă de cădere pentru ambele case ale lui Israel. Cuvântul profetic care spunea că mulți dintre ei se vor poticni s-a împlinit. Dar oare această poticnire înseamnă și că vor cădea ca să nu se mai ridice? Acesta să fi fost planul lui Dumnezeu cu privire la ei? Nu, ci Dumnezeu adusese la lumină pe această cale alte planuri ale harului Său. Căderea lui Israel crease ocazia pentru ca mântuirea să se îndrepte spre națiuni. Pe de altă parte însă, această binecuvântare a națiunilor trebuia să îi provoace la gelozie pe iudei. Gândul la pierderea locului privilegiat pe care odinioară îl primiseră și pe care acum îl pierduseră în favoarea națiunilor ar fi trebuit să trezească în ei gelozie și dorința de a recâștiga acest loc.

Ce se va întâmpla apoi? Va mai fi vreodată Israel „capul“, iar națiunile, „coada“? Da, „o rămășiță se va întoarce“ și apoi „tot Israelul va fi mântuit“. Dar acum, când căderea sau greșeala lor a fost spre bogăția lumii, iar paguba lor spre o bogăție a celor fără Dumnezeu și fără speranță, ce va lucra plinătatea lor (versetul 12)? Ce se va întâmpla atunci când Dumnezeu Își va îndrepta din nou fața către ei și va face să răsară slava Sa peste Sion? Atunci „toate marginile pământului se vor teme de Domnul“ și „orice făptură va veni să se plece înaintea Lui“.

Cât de mare și de slăvit se descoperă astăzi harul lui Dumnezeu în oferirea mântuirii către întreaga lume, către toți oamenii, fără excepție, ca urmare a respingerii lui Mesia prin Israel! Și câte râuri de binecuvântări încă și mai bogate se vor revărsa atunci când va veni „restabilirea tuturor lucrurilor“, când Israel va locui din nou în țară sub sceptrul Prințului Păcii și va chema „tot pământul“ să slujească „Domnului cu bucurie“, să vină „înaintea Lui cu cântări de triumf“!

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Mulțumiți pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, față de voi.

1 Tesaloniceni 5.18

Recunoștința – o atitudine

După moartea soției sale, un bărbat în vârstă de 92 de ani a decis să se mute într-un azil de bătrâni. Apartamentul său era prea mare pentru el. Din punct de vedere mental, era încă în formă și, în amurgul vieții, nu voia să trăiască singur, ci ar fi vrut să aibă companie.

Când a ajuns la azil, a trebuit mai întâi să aștepte mult timp în zona de intrare până când un îngrijitor avea să-l conducă în camera sa. I-a mulțumit și i-a zâmbit însoțitorului său, în timp ce mergea încet alături de el, sprijinindu-se de baston.

Înainte de a intra în lift, bătrânul a aruncat o privire înspre una dintre camere și a spus: „Îmi place foarte mult“. Asistentul a fost surprins și a spus că nici măcar nu-și văzuse camera.

Gânditor, bătrânul i-a răspuns: „Știi, tinere, dacă îmi place sau nu camera, nu depinde de locație sau de mobilier, ci de atitudinea mea – de felul în care vreau să o văd. Și am ales să fiu fericit. Fac această alegere în fiecare dimineață când mă trezesc, pentru că pot alege. Pot fie să stau în pat și să mă plâng de trupul meu care nu mai poate face una sau alta la fel de bine ca înainte, fie să mă ridic și să fiu recunoscător pentru tot ceea ce mai pot face. Fiecare zi este un dar și, atâta timp cât îmi voi putea deschide ochii, îi voi fixa asupra noii zile; și, atâta timp cât îmi voi putea deschide gura, Îi voi mulțumi lui Dumnezeu pentru toate orele fericite pe care le-am putut trăi și pe care le pot trăi în continuare“.

Trăiește întotdeauna conștient de prezența lui Dumnezeu și alege să fii mulțumitor!

Citirea Bibliei: Deuteronom 22.1-30 · Galateni 1.10-24

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 8:20-32

A patra plagă este musca câinească. Roiurile pătrund în case şi ruinează Egiptul, cu excepţia ţinutului Gosen. Din punct de vedere moral, aceste muşte veninoase ne fac să ne gândim la bârfeli, la gelozii şi la toate sursele de iritare care înveninează relaţiile din familie şi din societate ale oamenilor din lume, dar care nu-şi găsesc loc în casele copiilor lui Dumnezeu.

Faraon este acum gata să facă oarecare concesii: „Mergeţi – spune el – jertfiţi Dumnezeului vostru în ţară!“ (v.25). Dar aceasta era imposibil! Domnul poruncise să meargă în deşert cale de trei zile (cap. 3.18). Trei zile: este timpul pe care Domnul Isus l-a petrecut în mormânt între moartea Sa pe cruce şi dimineaţa învierii Sale. Vrăjmaşul voia să ne lipsească de cunoaşterea acestor adevăruri care amintesc de înfrângerea sa. Dimpotrivă, o manifestare de închinare care nu conţine amintirea crucii şi a învierii nu-l deranjează deloc. Lumea admiră viaţa Domnului Isus şi îi apreciază pe oamenii de bine. Este o lume cu o religie proprie, care nu are nimic împotrivă dacă avem şi noi o religie a noastră. Dar crucea şi prezenţa în ceruri a unui Hristos viu, fundamente ale închinării noastre, condamnă lumea şi ne despart categoric de ea (Galateni 6.14).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

E TIMPUL SĂ IEI SEAMA! | Fundația S.E.E.R. România

„Astfel dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă.” (1 Corinteni 10:12)

Când crezi că este vremea potrivită ca „să iei seama”? După ce ți-ai atins obiectivele și sărbătorești victoria. Există trei puncte cruciale în fiecare luptă și, îți vine să crezi sau nu, uneori cel mai ușor lucru este lupta însăși. Cel mai dificil moment este perioada de indecizie de dinaintea bătăliei: dacă să stai și să lupți, ori să fugi… lupta dintre credință și teamă. Dar de departe cea mai riscantă perioadă este cea de după bătălie.

Cu resursele epuizate și cu garda jos, trebuie să iei seama la lucruri precum:

  1. încrederea de sine exagerată,
  2. reacții superficiale și
  3. judecată greșită.

Să ne amintim de istoria împăratului David. „În anul următor, pe vremea când porneau împăraţii la război… David a rămas la Ierusalim. Într-o după-amiază… a zărit de acolo o femeie care se scălda… David a trimis nişte oameni s-o aducă…” (2 Samuel 11:1-2, 4). Să ne uităm cu atenție la expresia „a zărit… o femeie…” David a ales să stea acasă, în loc să meargă la război. Oare de ce? Poate că multele bătălii purtate până atunci îl înmuiaseră, sau poate că avea sarcini împărătești presante de rezolvat… Nu știm. Ce știm e că a avut o aventură scurtă care a schimbat totul. I-a dispărut pacea, caracterul său a fost ruinat și viața de familie distrusă. Deși David a fost un împărat care se temea de Dumnezeu, care practica lauda și rugăciunea, și era plin de râvnă pentru casa Domnului și pentru poporul lui Dumnezeu… credea că „stă în picioare”, și totuși a căzut! Nu cădea pradă pericolelor actuale și nu te bizui pe victoriile trecute! Când ești flămând, nervos, singur sau obosit, ești vulnerabil și trebuie să fii extrem de precaut. A te culca pe lauri este sinonim cu a cocheta cu dezastrul. Necazul îl pândește pe cel care trăiește cu impresia că lui nu i se poate întâmpla niciodată așa ceva! Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta:

Atenție, „Cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă!”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
31 mart. 2024

31 Martie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și dacă vei aduce, ca dar, un dar de mâncare copt în cuptor, să fie turte fără aluat din floarea făinii, frământate cu untdelemn, sau plăcinte fără aluat, unse cu untdelemn.

Levitic 2.4

Cred că cei mai mulți dintre cititorii Bibliei au rămas foarte surprinși de faptul că nu se spune aproape nimic despre primii treizeci de ani ai Domnului Isus. O singură întâmplare ne este relatată, pe când El era în vârstă de doisprezece ani, iar în rest nu mai aflăm nimic despre El până la vârsta de treizeci de ani. Toate cele patru Evanghelii vorbesc aproape numai despre cei trei ani și jumătate în care Domnul Și-a exercitat slujba, însă și aceasta numai în pustie, căci primele trei Evanghelii relatează doar despre lucrarea Sa în Galileea, după ce, în Ierusalim și în Iudeea, El a fost lepădat. Numai în primele trei capitole ale Evangheliei după Ioan auzim despre începutul slujbei Sale, în Ierusalim și în Iudeea. Însă, în Ioan 4, vedem că El pleacă din Iudeea ca să Se ducă în Galileea, pentru că în Iudeea fusese respins, iar în capitolele următoare ale Evangheliei după Ioan este aproape exclusă descrierea lucrării Domnului pe care a făcut-o, mai târziu, în Ierusalim.

Domnul Isus a fost încercat și în acești primi treizeci de ani și a avut de suferit. Întreaga viață a Domnului Isus a fost suferință: în toți acești treizeci de ani, dar și după aceea. Ioan spune că, dacă s-ar fi scris tot ceea ce a făcut Domnul Isus, cărțile scrise n-ar fi încăput în toată lumea; prin urmare, nu găsim relatate decât puține lucruri chiar și din acei trei ani și jumătate de slujire publică a Domnului.

Cuvântul lui Dumnezeu ne îndreaptă aici gândurile asupra suferințelor Domnului în aceste împrejurări pe care noi nu le cunoaștem din Evanghelii. Probabil că cea mai mare parte a lor Domnul le-a trăit în cei treizeci de ani, iar o parte după aceea. Însă, în locurile care ne sunt descrise, erau suferințe care n-au fost văzute din afară și pe care Duhul Sfânt nici nu ni le-a făcut cunoscut, dar pe care le putem găsi totuși în alte cărți ale Bibliei, la care putem medita și pe care le putem înțelege în legătură cu caracterul întregului Cuvânt al lui Dumnezeu

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu este Acesta tâmplarul, fiul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda și al lui Simon? Și nu sunt surorile Lui aici, între noi? Și găseau pricină de poticnire în El.

Marcu 6.3

El a fost tâmplar

Când a venit în orașul natal Nazaret, în timpul slujirii Sale publice, Domnul Isus a fost respins. Locuitorii acelui oraș cunoșteau cel mai bine originea Sa ca om, căci acolo locuise și lucrase câțiva ani în familie. Dar ei nu-L cunoșteau cu adevărat, așa că erau uimiți de învățătura și de minunile Lui.

Suspicioși, au întrebat: „Nu este Acesta tâmplarul?“. Ar putea unul pe care ei Îl cunoșteau ca pe un simplu meșter să poată să învețe și să facă minuni cu putere divină? Ei au privit la familia Lui. Probabil că erau oameni săraci și neimportanți în Nazaret. Cu siguranță că nicio persoană care săvârșea minuni nu putea proveni dintr-o astfel de familie. Ei găseau pricină de poticnire în Domnul.

Dar să nu uităm că Însuși Creatorul universului a vrut să fie așa. El a dorit să trăiască aici ca un meșter necunoscut, fără o pregătire strălucită, fără arta de a convinge, fără titluri academice.

Oamenii din Nazaret au recunoscut probabil că în fața lor stătea mai mult decât tâmplarul pe care Îl cunoșteau, dar nu au vrut să creadă în El. De aceea L-au urât și L-au respins.

Dar noi ne plecăm în închinare în fața Celui care, în calitate de Creator și Domn al universului, nu a ales o profesie înaltă din punct de vedere omenesc, ci a vrut să fie tâmplar. „El … S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor“ (Filipeni 2.7).

Citirea Bibliei: Deuteronom 16.18-17.7 · Matei 27.1-10

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 4:1-17

La curtea lui faraon, Moise învăţase toată înţelepciunea Egiptului. Dar nu învăţase să-L cunoască pe „EU SUNT“. Anii petrecuţi în palatul regal nu l-au făcut un instrument potrivit pentru eliberarea poporului său. Uciderea egipteanului a demonstrat tocmai contrariul. După patruzeci de ani în şcoala lui faraon sunt necesari alţi patruzeci de ani în şcoala lui Dumnezeu, tocmai în Madian. Rezultatul este că Moise nu mai are nimic care să-l facă mândru. Odinioară „puternic în cuvintele lui şi în fapte“ (Fapte 7.22), declară acum că nu are vorbirea uşoară şi lasă deoparte toate capacităţile personale. Dar, dacă pe bună dreptate a încetat să se încreadă în sine, el încă nu se încrede pe deplin în Dumnezeu. Trebuie să înveţe că Domnul, când cheamă pe cineva în slujbă, dă şi puterea necesară pentru împlinire.

Toiagul preschimbat în şarpe arată că, dacă Dumnezeu îi permite lui Satan să lucreze pentru o clipă, tot în puterea Lui stă şi să-i nimicească lucrarea. La cruce, Hristos a triumfat asupra puterilor răului (Coloseni 2.15). Mâna pusă în sân (inima: izvorul răului) care se acoperă de lepră şi care apoi este făcută sănătoasă ilustrează puterea lui Dumnezeu de a îndepărta pata păcatului.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

VEGHEAZĂ! | Fundația S.E.E.R. România

„Vegheaţi, fiţi tari în credinţă…” (1 Corinteni 16:13)

Uneori e posibil să experimentăm mai multe probleme după ce devenim creștini, decât înainte… Biblia chiar menționează lucrul acesta (în Evrei 10:32): „Aduceţi-vă aminte de zilele de la început, când, după ce aţi fost luminaţi, aţi dus o mare luptă de suferinţe…” Să ne gândim la viața lui Hristos. „De îndată ce a fost botezat… cerurile s-au deschis… Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea…” (Matei 3:16-17). După care citim: „Atunci, Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul.” (Matei 4:1).

Prima dată chemarea, apoi conflictul. Și la fel este și astăzi!

Apostolul Pavel a primit „un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf.” (2 Corinteni 12:7).

Așadar, când Îi spui „da” lui Dumnezeu, pregătește-te de atacuri. Satan va ataca ce îi provoacă teamă și anume planul lui Dumnezeu pentru viața ta. Când un jucător începe să înscrie, echipa adversă îl ia în vizor pentru că știe că este capabil de victorie. Înțelegi ideea? Înainte ca Domnul Isus să-Și înceapă lucrarea, Satan I-a oferit împărățiile lumii acesteia… El îți va face și ție aceeași ofertă! Deci, singurul loc sigur în care te poți afla este centrul voii lui Dumnezeu. Când Noe construia arca, el a putut ține piept sutelor de batjocuri, dar când și-a terminat slujba, s-a îmbătat și a ajuns de rușine.

Apostolul Pavel scrie: „Aceste lucruri… au fost scrise pentru învăţătura noastră… cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă.” (1 Corinteni 10:11-12). Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: veghează!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
21 mart. 2024

21 Martie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și trei prieteni ai lui Iov au auzit de tot răul acesta care venise peste el și au venit fiecare din locul lui … să plângă cu el și să-l mângâie. Și și-au ridicat ochii de departe și nu l-au recunoscut; și și-au înălțat glasul și au plâns. Și și-au sfâșiat fiecare mantaua și au aruncat țărână deasupra capetelor lor, spre ceruri. Și au stat jos cu el pe pământ șapte zile și șapte nopți și niciunul nu i-a spus un cuvânt, pentru că vedeau că durerea lui era foarte mare.

Iov 2.11-13

Auzind despre nenorocirea care venise peste Iov, trei prieteni ai săi au venit să-l vadă. Aveau intenții bune și doreau să-l ajute. Cutremurați de ceea ce au văzut, timp de șapte zile ei n-au putut scoate niciun cuvânt. Sărmanul Iov – pierduse tot ceea ce avusese!

Cei trei au șezut alături de el timp de șapte zile. În cele din urmă, Iov a izbucnit și a blestemat ziua în care se născuse. În tot acest timp, prietenii săi au cugetat. De ce se abătuse această tragedie asupra lui Iov? Ce lucru cumplit făcuse el, de meritase așa ceva?

Elifaz a luat cuvântul și a încercat să rezolve această dilemă prin intermediul experienței: „După cum am văzut eu“, spune el, „cei care ară nelegiuirea și seamănă tulburarea, o seceră“. Iov a răspuns la aceasta, în agonia sa: „Am păcătuit: ce Ți-am făcut, Păzitor al omului?“. Apoi a vorbit Bildad, care a apelat la tradiție. Simțindu-se nevinovat, Iov a răspuns cerând un mijlocitor. A urmat Țofar, care a rostit acuze, însă Iov i-a dărâmat toate argumentele, și dezbaterea a continuat tot mai încinsă, până când toți au tăcut, nefiind în stare să dea rezolvare problemei, pe care mai mult au complicat-o.

A intervenit apoi, cu respect, un tânăr numit Elihu. În cele din urmă, Dumnezeu Însuși a luat cuvântul și l-a făcut pe Iov să-și ia locul cu umilință înaintea Lui. Apoi Iov s-a rugat pentru prietenii săi, care-l răniseră cu acuzațiile lor. Rezultatul a fost o binecuvântare uriașă.

O îmbrățișare în tăcere este adesea mai mângâietoare decât cuvintele rostite cu intenții bune. Suspiciunea, care conduce la acuzații speculative, nu este niciodată de vreun ajutor. Dacă vorbim, mai întâi să-I cerem lui Dumnezeu să ne ajute să vorbim ca din partea Lui. Să vorbim întotdeauna adevărul, însă cu smerenie și cu dragoste.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Poporul care stătea în întuneric a văzut o mare lumină; și celor ce zăceau în ținutul și în umbra morții le-a răsărit lumina.

Matei 4.16

Temeri superstițioase

Un locuitor al insulei Nias, situată în largul coastei de vest a insulei indoneziene Sumatra, a relatat ce a făcut evanghelia lui Isus Hristos pentru poporul său: „Până să vină evanghelia aici, la noi, eram cu toții prinși într-o mlaștină. Ne-am cufundat din ce în ce mai adânc și eram pe cale să pierim cu trup și suflet, corupți de viciile noastre, epuizați de teama constantă de spiritele rele și de spaima morții. Dar am auzit vestea bună a lui Isus Hristos. El a murit pentru noi și a înviat; El a îndepărtat vina păcatului nostru și ne-a dat o viață nouă, viața veșnică“.

Un african din Camerun a istorisit și el ce schimbări au avut loc în tribul lor odată cu vestirea evangheliei. „Tremuram în fața spiritelor rele imediat ce se lăsa noaptea. Nici măcar în timpul zilei nu ne simțeam în siguranță. Dar lumina strălucitoare a evangheliei a pătruns apoi în întunericul nostru și ne-a condus spre libertate. Când am primit primele exemplare ale Noului Testament în limba noastră, am spus: Acum vom deveni tari. Cuvântul lui Dumnezeu ne va face puternici.“

Indiferent din ce națiune fac parte cei care își predau viața Fiului lui Dumnezeu și trăiesc după Cuvântul Său, ei sunt eliberați de constrângerile păcatului și de temerile superstițioase și primesc iertarea vinei lor și puterea de a trăi o viață plină de victorii. Nu toate problemele lor vor fi rezolvate dintr-odată, dar, pentru că le-au adus la El, Se va încărca El cu ele, căci pentru aceasta a venit: „Să-i elibereze pe toți aceia care, prin frica morții, erau supuși robiei toată viața lor“ (Evrei 2.15).

Citirea Bibliei: Deuteronom 10.12-22 · Matei 24.29-36

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Geneza 47:27-31; 48:1-7

Lunga viaţă a lui Iacov este aproape de sfârşit. El a recunoscut înaintea lui faraon că zilele lui „au fost puţine şi rele“ (47.9). Trecuse prin experienţe dureroase şi, din vina lui, pierduse mulţi ani. Viaţa lui n-a atins nivelul lui Avraam şi al lui Isaac. Oare de ce, dacă nu ştim nimic despre ultimele fapte ale acestor doi patriarhi, sfârşitul lui Iacov este consemnat atât de amănunţit? Cu siguranţă datorită faptului că acest sfârşit triumfător subliniază şi glorifică harul lui Dumnezeu faţă de acest om; este o încununare a lucrării răbdătoare a disciplinei Sale, ale cărei roade suntem datori să le admirăm. Iacov îşi revede viaţa şi evocă etape din ea: Luz, numit Betel, unde i S-a descoperit Dumnezeu, Efrata şi moartea Rahelei … Să ne imaginăm că drumul vieţii noastre se sfârşeşte. Toate privirile noastre înspre trecut vor accentua îndurarea Celui care, cu aceeaşi dragoste, ne-a condus, ne-a sprijinit, ne-a mustrat sau ne-a mângâiat. Acum Iacov se apleacă cu faţa la căpătâiul patului (47.31), unde, conform cu Evrei 11.21, se închină rezemat pe vârful toiagului său de călător. Să nu aşteptăm sfârşitul zilelor noastre pentru ca să răspundem ca Iacov la iubirea Domnului Isus, ci s-o facem chiar acum!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND EȘTI ATACAT (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Când va năvăli vrăjmaşul ca un râu, Duhul Domnului îl va pune pe fugă.” (Isaia 59:19)

Cele mai mari greșeli apar în etapa de început a unei încercări, deoarece ești surprins „cu garda jos”. Atacul pe neașteptate este una dintre tacticile și armele preferate ale diavolului, și de aceea vom identifica azi patru strategii de succes pe care le poți folosi când ești atacat:

1) Nu intra în panică. Trăiește conform versetului: „Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu!” (Psalmul 46:10). Asta înseamnă că Dumnezeu este prezent, că este deplin conștient de situația ta, și că El are o soluție. Dar fii sensibil și receptiv la călăuzirea Duhului Său cel Sfânt care este în tine (vezi Ioan 16:13). Nu uita, timpul este de partea ta. Răbdarea este o armă care forțează adevărul și motivele să iasă la suprafață!

2) Fă o analiză. Înțeleptul Solomon a zis: „În ziua fericirii, fii fericit, şi în ziua nenorocirii, gândeşte-te…” (Eclesiastul 7:14) Uneori ceea ce pare a fi o criză este doar informație condensată. Și când îți faci timp s-o analizezi, obții foloase de pe urma ei.

3) Caută sfaturi. Biblia spune: „Când nu este chibzuinţă, poporul cade, dar biruinţa vine prin marele număr de sfetnici.” (Proverbele 11:14). Neștiința îți este dușman, dar învățătura îți este prieten. Cineva, undeva, cunoaște ceva ce și tu trebuie să cunoști, ceva ce te poate ajuta să supraviețuiești și chiar să ai parte de reușită în acest capitol dureros al vieții tale. Întinde mâna!

4) Așteaptă-te ca Dumnezeu să acționeze. Sfânta Scriptură spune că „Duhul Domnului îl va pune pe fugă… când va năvăli vrăjmaşul ca un râu…” Împotrivirea este deseori reacția diavolului la progresul tău. Bucură-te: privirea Tatălui tău ceresc este ațintită asupra ta în fiecare zi! El este mulțumit de tine și te va scoate la liman – victorios!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole