Mana Zilnica

Mana Zilnica

05 apr. 2024

5 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Gândiți-vă bine dar la Cel care a răbdat de la păcătoși așa mare împotrivire față de Sine.

Evrei 12.3

Când medităm la împotrivirea pe care Domnul a răbdat-o, ne plecăm capetele în închinare. El era Cel care a creat toate lucrurile și prin puterea Căruia toate stau în ființă. Înțelegând aceste lucruri, cât de uimitor este să ne gândim că El a fost judecat, lovit și disprețuit – El, Creatorul, a suferit din partea creaturilor Lui! A venit în lume ca Mântuitor și, chiar pe când era prunc, oamenii au căutat să-L omoare. A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit.

El a făcut toate lucrurile bine (Marcu 7.37) și a umblat făcând bine (Fapte 10.38), însă oamenii au preferat un ucigaș în locul Lui. Fiul diavolului (Ioan 8.44), Baraba (al cărui nume înseamnă „fiul tatălui“), a fost eliberat în schimbul Fiului lui Dumnezeu. El i-a mântuit pe alții și nu S-a mântuit pe Sine.

El a fost Cel perfect, în care nu a fost păcat și în gura Căruia nu s-a găsit viclenie. Totuși, a fost insultat și condamnat pe nedrept, iar în ultimele douăsprezece ceasuri ale vieții Sale a fost declarat nevinovat de cel puțin cinci ori de către oameni. Mai mult, fiind nevinovat, Dumnezeu a așezat asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor (Isaia 53.6; 2 Corinteni 5.21). Acela care era Dumnezeul Atotputernic a lăsat ca mâinile să-I fie străpunse de cuie.

Mormântul Său a fost pecetluit de către autoritățile omenești de cel mai înalt rang, care se temeau ca El să nu învieze. Dumnezeu însă a răspuns la toate acestea prin faptul că L-a înviat pe Domnul dintre cei morți. Pecețile au fost inutile, iar apoi vrăjmașii Săi au trebuit să înșele poporul, încercând să ascundă dovada aprobării lui Dumnezeu cu privire la Fiul Său. Iar Dumnezeu I-a dat Numele mai presus de orice nume și L-a așezat la dreapta Măreției în ceruri. Să-L onorăm și noi, declarând vrednicia Lui!

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci toți atenienii și străinii care locuiau acolo nu-și petreceau timpul cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou.

Fapte 17.21

Omul avea dreptate!

Un grup de bărbați mai în vârstă se întâlneau în mod regulat în piața unui mic oraș. Fiind pensionari, ei se bucurau de ceva mai mult timp liber. Făceau schimb de amintiri, discutau ultimele noutăți din politică și economie și aduceau în atenție evenimentele locale. Un domn venea din când în când și le înmâna pliante creștine. Aceștia le primeau, citeau puțin, dar nu se arătau interesați de ele.

Când un credincios a venit la ei cu aceeași intenție, s-a trezit brusc asaltat de domnii mai în vârstă: „Avem o întrebare. Zilele trecute, cineva ca dumneata, adică unul care crede și el în Dumnezeu, ne-a spus următorul lucru: Dacă nu vă pocăiți, veți merge cu toții în iad! – Ei bine, trebuie să recunoaștem că nu ni s-a întâmplat încă așa ceva. Ce părere aveți despre acel om?“. După o scurtă pauză, credinciosul a răspuns: „Nu știu dacă eu aș fi îndrăznit să vă spun așa direct; dar un lucru este sigur: omul avea dreptate“. A urmat o pauză stânjenitoare… În cele din urmă ei i-au spus: „Să ne lași în pace cu astfel de povești; nu avem nevoie de foițele dumitale!“.

Cuvântul cheie, „iad“, le-a fost suficient ca ei să respingă evanghelia. Cu toate acestea, evanghelia este tocmai vestea bună că Isus Hristos vrea să ne salveze de la judecata veșnică.

Cerul și iadul sunt realități. Așa ne învață Biblia, așa a predicat Domnul Isus și așa vă spunem și noi, întemeiați pe același adevăr de neclintit!

Citirea Bibliei: Deuteronom 20.10-20 · Matei 28.1-10

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 7:1-13

În Psalmul 90 (o rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu), Moise se referă la vârsta de 80 de ani ca fiind limită a vieţii pentru un om viguros. Totuşi aceasta este chiar vârsta la care el însuşi îşi va începe slujba (v.7). Când Dumnezeu cheamă un slujitor, El începe prin a anula puterea naturală a acestuia, asigurându-i apoi noi surse de putere care, într-o manieră evidentă, îşi au originea în El Însuşi.

Domnul a făcut cunoscut mai dinainte gândurile Sale lui Moise şi lui Aaron. Acele lucruri care pentru egipteni erau urgii (9.14), în relaţie cu poporul lui Dumnezeu erau numite „semne“ (v.3), rânduite pentru învăţătura lor morală. În felul acesta îi învaţă Dumnezeu pe creştini cu privire la lume, la Satan şi la sărmanele sale victime. Cuvântul Său ne ajută să înţelegem „marile judecăţi“ care se vor abate asupra oamenilor fără pocăinţă. Ne mai spune de asemenea despre modul cum Îşi va scoate din această lume poporul răscumpărat, pentru a-l introduce în patria cerească (v.4). De aceea, iubiţi prieteni creştini, ce fel de oameni ar trebui să fim noi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă! (2 Petru 3.11).

Moise şi Aaron prezintă înaintea lui faraon şi a slujitorilor săi semnele anunţate în cap.4. Vorbind despre victoria asupra lui Satan (şarpele) şi asupra păcatului (lepra), putem vedea în ele o ilustrare simplificată a Evangheliei.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MERGI CU DUMNEZEU ȘI IA-ȚI COPIII CU TINE! | Fundația S.E.E.R. România

„Lot… şi-a întins corturile până la Sodoma.” (Geneza 13:12)

Domnul Isus a spus: „Oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie înecat în adâncul mării.” (Matei 18:6) În aceste cuvinte este o provocare foarte serioasă pentru fiecare părinte și pentru fiecare persoană care este un model pentru copii, deoarece autoritatea ta morală nu vine din cunoștințele pe care le-ai dobândit, ci din stilul tău de viață și din integritatea ta. Pe măsură ce copiii tăi cresc, ei sunt din ce în ce mai puțin capabili să asculte ce spui, și mult mai predispuși să imite ceea ce faci. Deci, încotro duc urmele pașilor tăi?

Să ne aducem aminte de Avraam și de Lot. Ei făceau parte din aceeași familie, aveau aceeași credință și aceleași oportunități în viață. Dar când a venit vorba despre creșterea copiilor, Avraam a crescut trandafiri, iar Lot – buruieni. Care a fost diferența? Avraam L-a urmat pe Dumnezeu, pe când Lot și-a urmat propriile interese egoiste. Citim în Biblie că: „Lot… şi-a întins corturile până la Sodoma.” Iar noi știm bine ce era în Sodoma! Înainte să-și dea seama, Lot și-a pierdut autoritatea morală asupra familiei sale. Deci, iată întrebarea care se ridică: ca părinte (sau ca model pentru copii), tu până unde îți întinzi cortul?

Regele David și-a pierdut și el autoritatea morală asupra familiei sale. Chiar dacă Dumnezeu l-a iertat pentru aventura sa cu Batșeba și i-a permis să rămână pe tron, și-a plătit păcatul cu un preț teribil de mare. Amnon, fiul său, a abuzat-o pe Tamar, sora sa vitregă. Celălalt fiu al său, Absalom, a complotat să-i fure tronul, iar soțiile fiului care i-a urmat pe tron l-au dus în cele din urmă pe Solomon la idolatrie. Iar profetul Natan l-a avertizat din partea Domnului: „Iată, din casa ta voi ridica nenorocirea împotriva ta…” (2 Samuel 12:11).

Ai, de aceea, o singură șansă de a face lucrurile bine: urmează-L pe Dumnezeu și ia-ți copiii cu tine. Vei face așa?!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
03 apr. 2024

3 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Pe cei pe care i-a rânduit dinainte, pe aceștia i-a și chemat; și pe cei pe care i-a chemat, pe aceștia i-a și îndreptățit; iar pe cei pe care i-a îndreptățit, pe aceștia i-a și glorificat.

Romani 8.30

Chemarea lui Dumnezeu (4) – Chemarea eficace la binecuvântare

Expresia „pe care i-a rânduit dinainte“ înseamnă „pe care i-a predestinat“, iar această predestinare a avut loc în eternitatea trecută, iar ultima expresie, „i-a și glorificat“, ne conduce în eternitatea viitoare. Între acestea două avem lucrarea prezentă a lui Dumnezeu cu privire la cei ai Săi.

A fi predestinat înseamnă a fi pus deoparte în vederea binecuvântării. Prin alegere, Dumnezeu îi alege pe oameni pentru binecuvântare. Prin predestinare, El alege binecuvântările care sunt dăruite celor aleși. Aceste binecuvântări țin de planurile Sale tainice, însă El ni le-a revelat, așa cum vedem în Efeseni 1. Aici, în Romani 8, ni se spune că cei care au fost predestinați pentru binecuvântare au fost chemați de Dumnezeu. Cum cheamă El astăzi? Prin evanghelie! În pasajul de care ne ocupăm, chemarea este eficace, adică toți cei chemați astfel vor răspunde afirmativ chemării. Nu numai că suntem curățiți de toate păcatele noastre, însă Dumnezeu Însuși îi declară pe cei chemați (pe credincioși) a fi drepți. El nu ne mai vede în zdrențele cu care ne-am întors la El, precum fiul risipitor, ci ne vede îmbrăcați în haina cea mai bună pe care El Însuși ne-a dăruit-o. Avem o dreptate divină, dreptatea lui Dumnezeu, care ne este dăruită atunci când răspundem chemării Sale. Vedem acest lucru ilustrat și prin hainele de piele cu care Domnul i-a îmbrăcat pe Adam și pe Eva după căderea lor. Altul a trebuit să moară în locul lor. În imaginea din Geneza, cel care a murit a fost un animal, însă, pentru noi, Cel care a murit a fost Fiul lui Dumnezeu. Măreț har!

Apoi ni se spune că cei pe care i-a îndreptățit, El i-a și glorificat. Noi nu ne simțim în niciun fel glorificați, însă, în gândurile lui Dumnezeu, acest lucru este deja împlinit. Așteptăm ca Domnul să vină și să schimbe trupurile noastre și să le glorifice.

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiul cel mare era la ogor. Când a venit și s-a apropiat de casă, a auzit muzică și jocuri.

Luca 15.25

Întoarcerea acasă dintr-o țară îndepărtată (14)

Bucuria și veselia au umplut casa părintească. Atunci când fratele cel mare al fiului risipitor a venit acasă de la câmp, a auzit muzică și jocuri. Atunci a chemat un rob și l-a întrebat care este motivul; acesta i-a spus: „Fratele tău a venit și tatăl tău a tăiat vițelul cel îngrășat, pentru că l-a primit sănătos și bine“ (Luca 15.27).

Expresiile „fratele tău“ și „tatăl tău“ ar fi trebuit să trezească în fiul cel mare sentimente de dragoste, dar s-a întâmplat contrariul, căci inima lui a fost cuprinsă de furie. Mânios, nu a vrut nici să mai intre în casă. El era unul care se îndreptățea. Domnul Isus îl folosește ca imagine pentru oamenii care, fără să aibă o legătură vie cu Dumnezeu, cred totuși că pot sta înaintea Lui prin propria lor dreptate.

Acest fiu mai mare a murmurat împotriva harului pe care tatăl l-a arătat față de fratele mai mic și la fel făceau fariseii și cărturarii, căci și ei se simțeau jigniți de faptul că Isus i-a primit pe păcătoși și a mâncat cu ei. Ei înșiși nu voiau să-L accepte pe Fiul lui Dumnezeu și de asemenea îi împiedicau pe cei care ar fi vrut să vină la El (Matei 23.13).

„S-a mâniat și nu voia să intre în casă“ (Luca 15.28) – aceasta este dintotdeauna atitudinea oamenilor mândri și care se îndreptățesc! Cei care își alimentează îndreptățirea de sine nu pot înțelege bunătatea lui Dumnezeu față de cei pierduți. Ei urăsc harul lui Dumnezeu, pentru că nu-l doresc, căci nu-l cunosc și consideră că nu au nevoie de el. De aceea nu au parte de bucuria harului, aceasta le este chiar insuportabilă.

Citirea Bibliei: Deuteronom 19.1-14 · Matei 27.39-54

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 5:15-23; 6:1-8

Faraon nu dă nimic; dimpotrivă, devine din ce în ce mai sever. În zadar se plâng la el (v.15-18). Nu numai că Satan nu cunoaşte îndurarea, ci îşi găseşte plăcerea în nenorocirea robilor săi. Abia dacă este satisfăcută o poftă, că apare o alta şi trebuie să fie împlinită imediat. Numai Hristos poate satisface o inimă în mod desăvârşit. Uneori Dumnezeu rânduieşte lucrurile astfel încât eliberarea nu este imediată, pentru ca omul, simţind apăsarea jugului vrăjmaşului şi adâncimile stării sale nenorocite, să fie în sfârşit gata să recunoască faptul că numai Dumnezeu îl poate scăpa de acestea.

Răspunzând la descurajarea robilor Săi (v.23), Dumnezeu nu le face nici un reproş. Dimpotrivă, este ocazia unei noi revelaţii din partea Lui. DOMNUL sau „Iehova“ este numele pe care Dumnezeu Şi-L ia în relaţia Lui cu Israel. Pentru patriarhi, El era Dumnezeul cel atotputernic (Ebr. „El-Şadai“), Proprietarul cerului şi al pământului. Acum scopul Lui este de a introduce o relaţie nouă, ceea ce de asemenea Îi aduce un nume nou: „Eu sunt DOMNUL!“. DOMNUL este Cel care nu Se schimbă niciodată şi care rămâne credincios legământului Său. Pentru noi, credincioşii din vremea harului, El are un nume şi mai scump, acela de Tată, pe care Isus a venit să ni-L facă cunoscut (Ioan 17.26).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EȘTI LIPSIT DE BUCURIE? | Fundația S.E.E.R. România

„Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” (Ioan 10:10)

Plămânii tăi au nevoie de oxigen ca să funcționeze, corpul tău are nevoie de hrană ca să trăiască și sufletul tău are nevoie de bucurie ca să prospere.

Cum îți dai seama când cineva este lipsit de bucurie? Prin felul cum arată și prin ceea ce spune. Un lider spiritual a scris: „Când am început să înțeleg Ioan 10:10, mi-am dat seama că vrăjmașul m-a păcălit și m-a făcut să cred că a te bucura de lucruri nu este ceva important. Am ajuns să cred – fals, desigur – că dacă mă bucur, ceva nu e bine. Probabil că nu mă străduiesc suficient de mult pe calea Domnului! Nu l-am văzut niciodată pe tata bucurându-se de viață și părea că-l enervează când alții se bucurau, așa că am crescut crezând că veselia este un lucru greșit. Îmi amintesc că mi se spunea să fac liniște, dacă mi se întâmpla să râd mai tare. Madame Guyon, scriitoare creștină din secolul al XVII-lea, a spus că cea mai înaltă chemare a fiecărui copil al lui Dumnezeu este să se bucure de Dumnezeu. Îmi amintesc ce povară grea s-a ridicat de pe mine când am citit prima oară lucrul acesta. Încercam din răsputeri să fiu pe placul lui Dumnezeu, dar gândul de a mă bucura pur și simplu de El nici nu-mi trecuse prin minte. Nu auzisem niciodată așa ceva! Eram un membru dedicat al bisericii de peste 20 de ani când am aflat că Dumnezeu dorește ca eu să mă bucur de El și de viața pe care mi-a dat-o!”

Îți sună cunoscut? Dacă este așa, e timpul să faci și tu niște schimbări în viața ta.

Ia-ți o pauză, fără să te simți vinovat; vei fi mult mai productiv când ești odihnit și înviorat. Destinderea nu este „nespirituală”; e esențială pentru a-ți păstra echilibrul. Trăim într-o societate plină de ambiții și stresată, dar – te poți schimba! Poți să fii bucuros, dacă îți dorești și-ți propui asta. Și fă-o de azi, în reverență și curăție!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
02 apr. 2024

2 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

În casa Tatălui Meu sunt multe locuințe. Dacă nu ar fi așa, v-aș fi spus; pentru că Mă duc să vă pregătesc un loc.

Ioan 14.2

Venirea Lui va pune capăt călătoriei noastre prin pustie. Ea va vindeca toate diviziunile din mijlocul poporului lui Dumnezeu și îi va strânge laolaltă pe toți sfinții risipiți și divizați. Va pune capăt suferințelor, încercărilor și trudei celor ai Săi; ne va scoate din această scenă a întunericului și a morții și ne va aduce într-un cămin al luminii, al vieții și al dragostei. Va face toate acestea și încă și mai multe, însă, mai presus de toate, ne va aduce în compania lui Isus, așa cum El Însuși a spus: „Voi veni din nou și vă voi lua la Mine Însumi, pentru ca, acolo unde sunt Eu, să fiți și voi“ (Ioan 14.3).

Ce-ar fi cerul fără Isus? Să fii într-o scenă unde nu va mai exista moarte, nici suferință, nici plâns, unde totul este sfințenie și perfecțiune – acesta este un lucru minunat; însă, dacă Isus n-ar fi acolo, inima ar rămâne nesatisfăcută. Fericirea supremă a venirii Sale este că vom fi cu El. El a fost cu noi în această lume a întunericului și a morții, iar noi vom fi cu El în căminul vieții eterne, în casa Tatălui.

Acest aspect al venirii Sale, care este cel mai înalt, ne descoperă dorințele tainice ale inimii Sale. Învățăm din aceste cuvinte ale Domnului că dorința adâncă a inimii Sale este de a-i avea pe cei ai Săi cu Sine, pentru bucuria și satisfacția inimii Lui Însuși. El dorește compania noastră. El este Obiectul credinței noastre în cer, iar noi suntem obiectele dragostei Sale pe pământ. Comoara noastră este în cer, iar a Lui, pe pământ. El a plecat de aici, însă inima Sa a rămas cu noi și, așa cum cineva a spus: «Dacă inima Lui este aici, El Însuși nu poate fi departe».

Ce mângâiere pentru inimile noastre tulburate conțin aceste versete! Hristos în glorie este resursa noastră și acolo este casa care ne așteaptă; iar Omul din glorie așteaptă cu nerăbdare să fim acolo împreună cu El!

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

În ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai încurajat și mi-ai întărit sufletul. Domnul va sfârși ce a început pentru mine. Doamne, bunătatea Ta ține în veci.

Psalmul 138.3,8

Cuvintele de pe pereții celulei

În aprilie 1943, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, reverendul Donald Caskie (1902-1983), un pastor scoțian care trăia în Franța, a fost închis pentru că i-a ajutat pe soldații aliați să fugă din Franța. Mai târziu a scris despre întemnițarea sa: „A fost o experiență extrem de umilitoare, care ar fi putut duce ușor la disperare. Dar cunoașterea Bibliei m-a salvat“. Deși Biblia îi fusese luată, el a spus: „O aveam în inimă și în minte, așa că mi-am păstrat credința și echilibrul mental“.

Trădat și capturat, Caskie a petrecut restul războiului în lagăre de prizonieri. Într-unul dintre acestea a văzut numele a numeroși deținuți încrustate pe pereții celulei sale. Atunci a adăugat și el ceva: „Așa vorbește Domnul: Nu te teme de nimic, căci Eu te-am răscumpărat, te-am chemat pe nume: ești al Meu. Când vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; vei trece și prin râuri, și nu te vor îneca; când vei merge prin foc, nu vei fi ars și flacăra nu te va aprinde“ (Isaia 43.1,2). Aceste cuvinte le-a avut pe inimă gândindu-se și la alți prizonieri și s-a rugat ca Dumnezeu să le dea pace.

Într-o altă închisoare, un deținut i-a spus lui Caskie povestea sa: „Eram pe punctul de a-mi pune capăt zilelor, pentru a scăpa de tortură, când am descoperit pe perete câteva cuvinte care m-au făcut să mă opresc și mi-au dat alinare și putere. Acum nu-mi mai este frică. Nu voi uita niciodată acele cuvinte“. Erau chiar versetele pe care Caskie le încrustase în perete. Rugăciunea lui fusese ascultată. Cuvântul lui Dumnezeu își dovedise încă o dată puterea.

Citirea Bibliei: Deuteronom 18.1-22 · Matei 27.27-38

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 5:1-14

Egiptul oferă o imagine zguduitoare a lumii, altfel spus, a societăţii omeneşti organizate fără Dumnezeu. Prin chiar respingerea autorităţii lui Dumnezeu, lumea  şi-l ia ca şef pe Satan, numit şi „stăpânitorul acestei lumi“ (Ioan 16.11). Este un prinţ dur şi fără scrupule, a cărui imagine ni se prezintă prin crudul faraon. Când unui suflet începe să i se trezească conştiinţa şi geme pentru eliberare (precum Israel în acest capitol), Satan nu precupeţeşte nici un efort ca să-l reţină şi să-l prindă şi mai strâns, împovărându-l cu munci suplimentare (vezi v.9). El distrage acea persoană printr-un iureş de activităţi, pentru a-i abate gândurile lăuntrice şi a-l împiedica să găsească timp să se ocupe de nevoile sufletului său.

Da, am cunoscut şi noi prea bine ce înseamnă a geme sub jugul lui Satan, „robi ai păcatului“ (Romani 6.17), „robiţi diferitelor pofte şi plăceri“ (Tit 3.3), incapabili să ne eliberăm prin propriile eforturi. Este oare cu putinţă ca dintre cititorii noştri să se găsească cineva în această stare? Cuvântul lui Dumnezeu îi oferă o eliberare deja împlinită. Hristos, Cel care este mai mare decât Moise, nu numai că a vestit-o, ci El Însuşi a împlinit această răscumpărare. El a smuls sufletele noastre de sub groaznica robie a diavolului, a lumii şi a păcatului.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DESPRE SINGURĂTATE (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Toţi m-au părăsit.” (2 Timotei 4:16)

Care este cea mai bună cale de-a înfrunta singurătatea?

1) Învață să fii singur, fără să te simți singur. Domnul Isus lăsa la o parte mulțimea pentru a fi singur cu Tatăl Său în rugăciune. De ce? Pentru că știa că solitudinea este esențială pentru creșterea spirituală. Și revenea îmbogățit lăuntric și mai bine echipat pentru a se confrunta cu provocările vieții! În Geneza 32:24 citim că Iacov „a rămas singur. Atunci, un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor.” Din acel moment de părtășie și confruntare singur cu Dumnezeu a ieșit un bărbat cu un nume nou, o natură nouă, o umblare nouă și un viitor nou. Pe lângă asta, când oamenii își dau seama că tu te poți bucura și singur de mâncarea ta preferată, de un film sau de orice altă activitate, vor fi atrași de tăria ta, de independența și de încrederea ta.

2) Respinge ideea că nu poți trăi fără o anumită persoană în viața ta. Singura persoană pe care trebuie s-o ai în viața ta este Dumnezeu, care a promis că va fi mereu cu tine și nu te va părăsi (vezi Evrei 13:5). Putem cădea într-o stare de singurătate profundă după moartea cuiva drag pentru că nu avem prieteni apropiați în afară de familie. Dar niciodată nu este prea târziu să începi. Și Dumnezeu te va ajuta. Apostolul Pavel a scris: „La întâiul meu răspuns de apărare, nimeni n-a fost cu mine, ci toţi m-au părăsit. Să nu li se ţină în socoteală lucrul acesta! Însă Domnul a stat lângă mine şi m-a întărit, pentru ca propovăduirea să fie vestită pe deplin prin mine şi s-o audă toate neamurile.” (2 Timotei 4:16-17).

 Așadar, Dumnezeu te va ajuta să jelești pierderea suferită, să treci peste și să te îndrepți spre ceea ce ți-a pregătit El în viitor!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
01 apr. 2024

1 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Iată, mâna Domnului nu s-a scurtat, încât să nu poată salva, nici urechea Lui nu s-a îngreunat, încât să nu poată auzi; ci nelegiuirile voastre au făcut o despărțire între voi și Dumnezeul vostru și păcatele voastre v-au ascuns fața Lui, ca să nu audă … Ei nu cunosc calea păcii.

Isaia 59.1,2,8

Cartea Isaia vorbește des despre pace, începând cu Prințul Păcii (Isaia 9.6) și încheind cu „pacea ca un râu“ (Isaia 66.12). Aceste două expresii sunt minunate, iar între ele există multe altele, precum cele din pasajul citat mai sus. Domnul vorbise despre păcatele casei lui Iacov (Isaia 58.1), iar aici a arătat că avea puterea să-i salveze de ele. El putea să-i aducă la Sine, deși ei erau departe de El. De asemenea, El îi putea asculta, dacă ei Îl chemau cu sinceritate. Totuși, ei aleseseră o altă cale. N-au vrut să-și părăsească păcatele, iar această atitudine Îl făcea pe Domnul să-Și ascundă fața de ei și să refuze să le asculte rugăciunile false. Piedica era doar în ei, de aceea nu cunoșteau ei calea păcii.

Mai târziu, acest pasaj este citat în Romani 3, pentru a arăta că această problemă nu era limitată la Israel, ci era caracteristică și națiunilor, fiindcă starea inimii lor naturale era aceeași. Ce înseamnă să găsești nu numai pacea, ci și calea păcii? Înseamnă să umbli împreună cu Prințul Păcii și să te bucuri de pacea care este ca un râu – ce satisfacție! Totuși, această pace nu este cunoscută de noi, dacă refuzăm invitația lui Dumnezeu de a ne întoarce la El.

Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, este hotărât să lucreze în privința stării noastre lipsite de speranță. Isus Mântuitorul a venit la noi din cer „ca să ne conducă picioarele pe calea păcii“ (Luca 1.79). Dumnezeul Bibliei nu numai că știe cum poate fi găsită calea păcii, ci ne și poate conduce pe ea. Dacă nu poți găsi această pace, nu dispera; Domnul Păcii Însuși îți va arăta calea (2 Tesaloniceni 3.16).

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu sunt cu tine … Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijin.

Isaia 41.10

Noroc sau ghinion, cine știe?

Un fermier chinez a vrut să-și cultive pământul primăvara. Avea un singur fiu și un singur cal. Într-o zi, calul a fugit de acasă. Vecinii au venit și l-au compătimit pe fermier: „Ghinion! Ți s-a propus o avere pe calul ăsta, dar n-ai vrut să-l dai. Acum a plecat singur“. Dar el a răspuns cu calm: „De unde știți că este ghinion?. Eu una știu: calul meu a plecat de acasă“.

În săptămâna următoare, calul s-a întors, aducând cu el zece cai sălbatici. Vecinii au venit din nou, de data aceasta pentru a-l felicita pe fermier pentru norocul său. Din nou, cu calm, el a spus: „De unde știți că este noroc? Eu una știu: calul meu s-a întors acasă cu alți zece cai“.

O săptămână mai târziu, fiul fermierului, încercând să dreseze unul dintre cai, a căzut și și-a rupt piciorul. Atunci fermierul a fost nevoit să se descurce fără niciun ajutor. Vecinii au venit din nou, acum ca să-i deplângă sărăcia: „Ghinion“. În liniște, bătrânul a spus: „De e noroc sau ghinion, eu nu cunosc. Dar una știu: băiatul meu și-a rupt piciorul“.

La scurt timp a izbucnit războiul și în sat au venit soldații pentru a-i recruta pe tineri. Toți au fost nevoiți să se înroleze, cu excepția fiului fermierului, pentru că își rupsese piciorul. Sătenii i-au zis: „Ceea ce noi am crezut că este ghinion iată că s-a dovedit a fi noroc“.

Oare nu gândim și noi adesea ca vecinii fermierului? Vedem doar evenimentul, bun sau rău, și uităm că Dumnezeul nostru privește mult mai departe. Numai El știe ce este cu adevărat bun pentru noi. Să ne încredem în Dumnezeu chiar și atunci când nu putem înțelege căile Sale cu noi!

Citirea Bibliei: Deuteronom 17.8-20 · Matei 27.11-26

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 4:18-31

Înainte Moise plecase fără să fi fost trimis de Dumnezeu. Acum, când îl trimite Domnul, ridică tot felul de obiecţii posibile pentru a nu urma chemarea: incapacitatea sa (3.11), ignoranţa sa (3.13), lipsa lui de autoritate (4.1), de talent în a vorbi frumos (v.10), de aptitudini pentru această misiune a sa, cu dorinţa ca altcineva să o îndeplinească (v.13), eşecul primei lui încercări (5.23), lipsa de înţelegere manifestată de fraţii săi (6.12). Oare nu venim şi noi deseori cu asemenea motive pentru a nu asculta? Versetele 24-26 ne amintesc de faptul că, înainte de a intra într-o slujbă publică, este necesar ca slujitorul lui Dumnezeu să-şi fi pus propria casă în ordine. Până acum, probabil sub influenţa soţiei sale, Moise nu-şi circumcisese fiul în semn de condamnare a cărnii. Dumnezeu o cerea (Gen. 17.10-14) ca pe un lucru necesar şi drept în casa slujitorului Său. Şi aceasta era o problemă care trebuia rezolvată sub ameninţarea morţii!

Versetele 27 şi 28 ne indică unde sunt chemaţi să se întâlnească fraţii: la muntele lui Dumnezeu – şi, de asemenea, care trebuie să fie subiectul conversaţiei lor: Cuvântul lui Dumnezeu şi lucrările Sale minunate.

La începutul capitolului, Moise spusese: „Iată, nu mă vor crede“. Dar Domnul le-a pregătit inimile, astfel că la sfârşitul capitolului putem citi: „şi poporul a crezut“ (v.31, comp. cu 2 Cronici 29.36). Chiar înainte de a fi fost eliberaţi, ei se pleacă înaintea Lui.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DESPRE SINGURĂTATE (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Nu mai pot dormi și sunt ca pasărea singuratică pe un acoperiș.” (Psalmul 102:7)

În decembrie 1998, Wolfgang Dircks, persoană divorțată, cu dizabilități și care trăia singur, a fost descoperit în apartamentul său din orașul Bonn, Germania – la 5 ani după ce a murit! Avea 43 de ani și murise privind la televizor. Vecinii nu i-au remarcat absența. Proprietarul apartamentului a trecut pe acolo după ce contul bancar din care era plătită chiria s-a golit. Programul canalelor TV era încă în poala rămășițelor lui Dircks și era deschis la pagina din 5 decembrie 1993 – data probabilă a decesului… Televizorul se oprise demult, dar luminițele de pe bradul de Crăciun erau încă aprinse. Dureros, nu-i așa?

Când ne-a creat, Dumnezeu a decis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” (Geneza 2:18). Tu ai fost creat ca să trăiești în relații; nu trebuie să accepți singurătatea ca destin al tău, ba din contră! Așa că fă următoarele lucruri:

1) Găsește o nevoie și împlinește-o. Adesea, singurătatea nu este absența oamenilor, ci a scopului. Implică-te, arată un interes real pentru problemele altora! Împotrivește-te tentației ca doar necazurile sau dorințele tale să fie subiectele tuturor conversațiilor! „Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:3-4).

2) Fii generos cu ceilalți. Nu toată lumea va accepta ce ai tu de oferit, dar se va găsi cineva. Roagă-te pentru călăuzire și continuă să te implici în relații. Dumnezeu îți spune: „eşti preţuit şi te iubesc” (Isaia 43:4), iar tu trebuie să spui la fel mai departe! Începe de azi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
31 mart. 2024

31 Martie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și dacă vei aduce, ca dar, un dar de mâncare copt în cuptor, să fie turte fără aluat din floarea făinii, frământate cu untdelemn, sau plăcinte fără aluat, unse cu untdelemn.

Levitic 2.4

Cred că cei mai mulți dintre cititorii Bibliei au rămas foarte surprinși de faptul că nu se spune aproape nimic despre primii treizeci de ani ai Domnului Isus. O singură întâmplare ne este relatată, pe când El era în vârstă de doisprezece ani, iar în rest nu mai aflăm nimic despre El până la vârsta de treizeci de ani. Toate cele patru Evanghelii vorbesc aproape numai despre cei trei ani și jumătate în care Domnul Și-a exercitat slujba, însă și aceasta numai în pustie, căci primele trei Evanghelii relatează doar despre lucrarea Sa în Galileea, după ce, în Ierusalim și în Iudeea, El a fost lepădat. Numai în primele trei capitole ale Evangheliei după Ioan auzim despre începutul slujbei Sale, în Ierusalim și în Iudeea. Însă, în Ioan 4, vedem că El pleacă din Iudeea ca să Se ducă în Galileea, pentru că în Iudeea fusese respins, iar în capitolele următoare ale Evangheliei după Ioan este aproape exclusă descrierea lucrării Domnului pe care a făcut-o, mai târziu, în Ierusalim.

Domnul Isus a fost încercat și în acești primi treizeci de ani și a avut de suferit. Întreaga viață a Domnului Isus a fost suferință: în toți acești treizeci de ani, dar și după aceea. Ioan spune că, dacă s-ar fi scris tot ceea ce a făcut Domnul Isus, cărțile scrise n-ar fi încăput în toată lumea; prin urmare, nu găsim relatate decât puține lucruri chiar și din acei trei ani și jumătate de slujire publică a Domnului.

Cuvântul lui Dumnezeu ne îndreaptă aici gândurile asupra suferințelor Domnului în aceste împrejurări pe care noi nu le cunoaștem din Evanghelii. Probabil că cea mai mare parte a lor Domnul le-a trăit în cei treizeci de ani, iar o parte după aceea. Însă, în locurile care ne sunt descrise, erau suferințe care n-au fost văzute din afară și pe care Duhul Sfânt nici nu ni le-a făcut cunoscut, dar pe care le putem găsi totuși în alte cărți ale Bibliei, la care putem medita și pe care le putem înțelege în legătură cu caracterul întregului Cuvânt al lui Dumnezeu

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu este Acesta tâmplarul, fiul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda și al lui Simon? Și nu sunt surorile Lui aici, între noi? Și găseau pricină de poticnire în El.

Marcu 6.3

El a fost tâmplar

Când a venit în orașul natal Nazaret, în timpul slujirii Sale publice, Domnul Isus a fost respins. Locuitorii acelui oraș cunoșteau cel mai bine originea Sa ca om, căci acolo locuise și lucrase câțiva ani în familie. Dar ei nu-L cunoșteau cu adevărat, așa că erau uimiți de învățătura și de minunile Lui.

Suspicioși, au întrebat: „Nu este Acesta tâmplarul?“. Ar putea unul pe care ei Îl cunoșteau ca pe un simplu meșter să poată să învețe și să facă minuni cu putere divină? Ei au privit la familia Lui. Probabil că erau oameni săraci și neimportanți în Nazaret. Cu siguranță că nicio persoană care săvârșea minuni nu putea proveni dintr-o astfel de familie. Ei găseau pricină de poticnire în Domnul.

Dar să nu uităm că Însuși Creatorul universului a vrut să fie așa. El a dorit să trăiască aici ca un meșter necunoscut, fără o pregătire strălucită, fără arta de a convinge, fără titluri academice.

Oamenii din Nazaret au recunoscut probabil că în fața lor stătea mai mult decât tâmplarul pe care Îl cunoșteau, dar nu au vrut să creadă în El. De aceea L-au urât și L-au respins.

Dar noi ne plecăm în închinare în fața Celui care, în calitate de Creator și Domn al universului, nu a ales o profesie înaltă din punct de vedere omenesc, ci a vrut să fie tâmplar. „El … S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor“ (Filipeni 2.7).

Citirea Bibliei: Deuteronom 16.18-17.7 · Matei 27.1-10

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 4:1-17

La curtea lui faraon, Moise învăţase toată înţelepciunea Egiptului. Dar nu învăţase să-L cunoască pe „EU SUNT“. Anii petrecuţi în palatul regal nu l-au făcut un instrument potrivit pentru eliberarea poporului său. Uciderea egipteanului a demonstrat tocmai contrariul. După patruzeci de ani în şcoala lui faraon sunt necesari alţi patruzeci de ani în şcoala lui Dumnezeu, tocmai în Madian. Rezultatul este că Moise nu mai are nimic care să-l facă mândru. Odinioară „puternic în cuvintele lui şi în fapte“ (Fapte 7.22), declară acum că nu are vorbirea uşoară şi lasă deoparte toate capacităţile personale. Dar, dacă pe bună dreptate a încetat să se încreadă în sine, el încă nu se încrede pe deplin în Dumnezeu. Trebuie să înveţe că Domnul, când cheamă pe cineva în slujbă, dă şi puterea necesară pentru împlinire.

Toiagul preschimbat în şarpe arată că, dacă Dumnezeu îi permite lui Satan să lucreze pentru o clipă, tot în puterea Lui stă şi să-i nimicească lucrarea. La cruce, Hristos a triumfat asupra puterilor răului (Coloseni 2.15). Mâna pusă în sân (inima: izvorul răului) care se acoperă de lepră şi care apoi este făcută sănătoasă ilustrează puterea lui Dumnezeu de a îndepărta pata păcatului.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

VEGHEAZĂ! | Fundația S.E.E.R. România

„Vegheaţi, fiţi tari în credinţă…” (1 Corinteni 16:13)

Uneori e posibil să experimentăm mai multe probleme după ce devenim creștini, decât înainte… Biblia chiar menționează lucrul acesta (în Evrei 10:32): „Aduceţi-vă aminte de zilele de la început, când, după ce aţi fost luminaţi, aţi dus o mare luptă de suferinţe…” Să ne gândim la viața lui Hristos. „De îndată ce a fost botezat… cerurile s-au deschis… Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea…” (Matei 3:16-17). După care citim: „Atunci, Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul.” (Matei 4:1).

Prima dată chemarea, apoi conflictul. Și la fel este și astăzi!

Apostolul Pavel a primit „un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf.” (2 Corinteni 12:7).

Așadar, când Îi spui „da” lui Dumnezeu, pregătește-te de atacuri. Satan va ataca ce îi provoacă teamă și anume planul lui Dumnezeu pentru viața ta. Când un jucător începe să înscrie, echipa adversă îl ia în vizor pentru că știe că este capabil de victorie. Înțelegi ideea? Înainte ca Domnul Isus să-Și înceapă lucrarea, Satan I-a oferit împărățiile lumii acesteia… El îți va face și ție aceeași ofertă! Deci, singurul loc sigur în care te poți afla este centrul voii lui Dumnezeu. Când Noe construia arca, el a putut ține piept sutelor de batjocuri, dar când și-a terminat slujba, s-a îmbătat și a ajuns de rușine.

Apostolul Pavel scrie: „Aceste lucruri… au fost scrise pentru învăţătura noastră… cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă.” (1 Corinteni 10:11-12). Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: veghează!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
30 mart. 2024

30 Martie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Soțul Naomei avea o rudă, om puternic, bogat, din familia lui Elimelec. Și numele lui era Boaz.

Rut 2.1

Boaz, ca răscumpărător, este o frumoasă imagine a lui Hristos, care, prin moartea și prin învierea Sa, ne-a câștigat răscumpărarea de care aveam nevoie. Vedem două lucruri importante în Hristos, Mântuitorul nostru: El este revelația deplină a lui Dumnezeu și El este, de asemenea, Omul perfect. El este Omul care poate izbăvi pe cineva de iazul de foc; este Omul care poate oferi dreptatea lui Dumnezeu – „Om puternic, bogat“, iar numele Său neasemuit este Isus.

El a fost bogat, avea toate în posesia Sa, fiind Fiul etern, plăcerea lui Dumnezeu, și, în harul Său fără margini, a venit în această lume, S-a făcut Om, pentru a ne răscumpăra. Primul om, Adam, în mândria lui, a încercat să fie ca Dumnezeu și a devenit păcătos. Însă Cel care a fost Dumnezeu a devenit Om, în harul și în dragostea inimii Sale, pentru ca astfel să poată muri și să ne poată elibera de puterea păcatului și a lui Satan, și să ne aducă la Dumnezeu. „Deoarece cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos, că El, bogat fiind, S-a făcut sărac pentru voi, ca, prin sărăcia Lui, voi să fiți îmbogățiți“ (2 Corinteni 8.9).

Cum să nu dorim ca sufletele noastre să fie legate de acest Om puternic și bogat! El a arătat în viața Sa, ca Om pe pământ, tot ceea ce este Dumnezeu. Tot ceea ce primul om este a fost condamnat la crucea Sa, atunci când El, ca Înlocuitor, a luat asupra Sa tot păcatul și toată vina; apoi, murind, le-a înlăturat, după care a înviat și S-a suit la cer, ca Om. El L-a manifestat în mod perfect pe Dumnezeu omului aici, pe pământ, iar acum îl manifestă în mod perfect pe om înaintea lui Dumnezeu acolo, în ceruri.

W. T. P. Wolston

SĂMÂNȚA BUNĂ

El [Dumnezeu] face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți.

Matei 5.45

Cascada Niagara

Cei care locuiesc în apropierea unei cascade se obișnuiesc cu vuietul apei. În funcție de direcția vântului, vuietul sună mai încet sau mai tare, însă nu mai tulbură liniștea nimănui. Cu totul altceva este atunci când vuietul se oprește brusc și o liniște necunoscută îi surprinde pe toți.

Exact aceasta s-a întâmplat în noaptea dinspre 29 spre 30 martie 1848 la cascada Niagara, din America de Nord. Dintr-odată, vuietul nu s-a mai auzit! Consternați, locuitorii din zonă au căutat cauza. S-a constatat că sloiurile de gheață blocau fluxul de ieșire din Lacul Erie, în apropiere de Buffalo. După 30 de ore de muncă, apa a străpuns barajul de gheață și a curs din nou liberă.

De milenii, bunătatea lui Dumnezeu se revarsă neîncetat peste omenire. „Bunătatea Domnului umple pământul“ (Psalmul 33.5). Dumnezeu a creat și a dotat planeta noastră astfel ca oamenii să poată trăi pe ea. Mai mult, prin bunătatea Sa, El susține viața pe pământ zi de zi. Ne-am obișnuit atât de mult cu acest lucru, încât mulți nici măcar nu mai observă cum curentul bunătății lui Dumnezeu îi cuprinde pe toți, și pe cei buni, și pe cei răi.

Ar fi însă fatal să ne gândim la Dumnezeu doar atunci când fluxul harului Său se oprește brusc și când judecățile anunțate se abat asupra pământului. Atunci va fi prea târziu să ne mai întoarcem la El.

    Azi poți veni: deci nu mai zăbovi! Și pentru tine loc în cer va fi.

    Astăzi e loc: Domnul Isus a spus că mâine este sigur prea târziu.

Citirea Bibliei: Deuteronom 16.1-17 · Matei 26.59-75

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 3:7-22

În timpul lungilor ani de servitute în „cuptorul de fier“ al Egiptului (Deuteronom 4.20), Dumnezeu nu a rămas indiferent faţă de suferinţele poporului Său. El Şi-a amintit de promisiunile făcute lui Avraam (Gen. 15.13, 14), lui Isaac (Gen. 26.3) şi lui Iacov (Gen. 46.4). Sosise şi momentul să Se facă cunoscut alor Săi prin Moise, prezentându-Se ca Dumnezeul părinţilor lor, care în acelaşi timp este şi Dumnezeul care Se gândeşte la ei cu dragoste, pentru a-i elibera. Oare nu este în aceeaşi măsură cazul ca El să fie cunoscut de toţi cei care gem sub povara păcatelor lor? Starea jalnică a făpturilor Sale pierdute nu putea să nu-L mişte pe Dumnezeu, întocmai cum nu putea să nu vadă suferinţele lui Israel şi să nu audă strigătele şi gemetele lor. Da, El nu Se mulţumeşte numai să ia cunoştinţă de „durerile“ lor (v. 7). El adaugă: „Am coborât ca să-i scap“.

Dumnezeu S-a coborât până la noi în Isus şi prin El suntem eliberaţi. Dar S-a oprit El aici? Nu, El a dorit ca mai departe să ne facă poporul Său, să ne pună într-o relaţie cu El şi să ne îmbogăţească (v. 22). Dumnezeu Îi dezvăluie lui Moise Numele Său: „EU SUNT“, Cel a cărui prezenţă umple eternitatea. El există, El este, toate celelalte decurgând din aceasta (Isaia 43.11, 13, 25).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DOMNUL ISUS ESTE AVOCATUL TĂU! | Fundația S.E.E.R. România

„Copilașilor… avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit.” (1 Ioan 2:1)

În zilele când te întrebi cum te poate iubi Dumnezeu, recitește aceste cuvinte: „Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit.” Când gândurile tale au ajuns la cel mai jos nivel, iar faptele tale sunt orice, numai „asemenea lui Hristos” nu, amintește-ți că „El… trăieşte pururea ca să mijlocească pentru” tine (Evrei 7:25) – dacă te apropii de Dumnezeu.

Iată cum funcționează lucrurile: când legea lui Dumnezeu te declară vinovat, Domnul Isus intervine și spune: „Doamne, această persoană este acoperită cu sângele Meu; ea crede în sângele Meu vărsat, și neprihănirea Mea s-a transferat asupra ei!”

Încearcă să-ți imaginezi următoarele: în cortul Vechiului Testament, sângele mielului era turnat peste scaunul îndurării, pe capacul Chivotului legământului care adăpostea tablele Legii – ceea ce ne acuza. La fel este și azi! Dacă te întrebi de ce continuă Dumnezeu să te iubească, să te accepte și să te binecuvânteze, răspunsul este: pentru că Isus este avocatul tău!

Să reținem:

1) El are calificare deplină să te reprezinte. Dumnezeu a spus: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.” (Matei 3:17);

2) El nu a pierdut niciun proces. „De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El…” (Evrei 7:25);

3) El Își oferă serviciile gratuit, „fără bani şi fără plată” (Isaia 55:1). Biblia ne spune: „Să ne apropiem dar cu deplină încredere… ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” (Evrei 4:16).

Domnul Isus este avocatul tău, așa că astăzi poți veni la Dumnezeu cu încredere!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
27 mart. 2024

27 Martie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Am pus supraveghetori peste vistierii pe preotul Șelemia și pe cărturarul Țadoc și, dintre leviți, pe Pedaia; și lângă ei pe Hanan, fiul lui Zacur, fiul lui Matania; pentru că erau socotiți demni de încredere, și îndatorirea lor era să împartă fraților lor.

Neemia 13.13


Neemia avea o lucrare importantă de făcut – refacerea zidurilor Ierusalimului – iar „poporul era puțin” (Neemia 7.4). Situația era critică, însă existau câțiva bărbați alături de el, precum Hanania, care „era om credincios și el se temea de Dumnezeu mai mult decât alții” (Neemia 7.2). Ce mărturie minunată!

După cum vedem în versetul citat din capitolul 13, Neemia a rânduit în lucrare oameni care aveau reputația de a fi credincioși. A fi demn de încredere este una dintre cele mai importante calități pentru slujirea Domnului – „Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios peste puține lucruri, te voi pune peste multe” (Matei 25.21). Calitatea credincioșiei este prețuită de Domnul mai mult decât cantitatea lucrării. El nu spune: „Bine, rob bun și de succes”, ci aprobarea Lui este pentru credincioșia slujitorului – el a făcut ceea ce i s-a poruncit și s-a dovedit vrednic de încredere.

„Așa să ne socotească cineva: ca slujitori ai lui Hristos și ca administratori ai tainelor lui Dumnezeu. În rest, se cere administratorilor ca fiecare să fie găsit credincios” (1 Corinteni 4.1,2). Nu un dar mare este necesar, ci credincioșie. Bărbații din cartea Neemia erau socotiți credincioși – aveau această reputație. Ce reputație avem noi? Suntem oameni pe care alții să se poată baza? Dacă suntem credincioși în lucrurile mici, Dumnezeu ne poate încredința responsabilități mai mari în slujirea pentru El. Lucrarea la care Neemia i-a rânduit pe acești oameni, cea de a împărți fraților lor, nu părea foarte importantă, însă el avea nevoie de oameni credincioși care s-o împlinească. Să dorim cu toții să fim găsiți credincioși în ceea ce Domnul ne-a încredințat!

B. Reynolds


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Aduceți vițelul cel îngrășat și tăiați-l! Să mâncăm și să ne înveselim, căci acest fiu al meu era mort și a înviat, era pierdut și a fost găsit.” Și au început să se înveselească.

Luca 15.23,24


Întoarcerea acasă dintr-o țară îndepărtată (13)

La fel ca cea mai bună haină pe care Tatăl a avut-o pentru pentru cel care s-a întors la El, vițelul îngrășat este o imagine a lui Hristos – ca hrană a poporului Său. Dumnezeu Se bucură profund de Persoana și de jertfa Fiului Său, Domnul nostru. Toți credincioșii sunt chemați să împărtășească această bucurie cu El.

Desigur, bucuria Tatălui în Fiul Său Isus Hristos este întotdeauna desăvârșită. În schimb, bucuria noastră în Hristos poate fi influențată. Dar, în principiu, este aceeași bucurie, iar aceasta înseamnă comuniune. „Și părtășia noastră este chiar cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos”, scrie apostolul; și adaugă: „Vă scriem aceste lucruri, pentru ca bucuria voastră să fie deplină” (1 Ioan 1.3,4). În această parabolă, bucuria este de asemenea rezultatul părtășiei cu tatăl și cu fiul său: „Și au început să se înveselească”.

Citim despre această bucurie că a început, dar nu mai citim nimic despre sfârșitul ei. Ca urmare, suntem îndreptățiți să tragem concluzia că nu se va sfârși. Într-adevăr, ea nu se va sfârși niciodată și își va găsi împlinirea în cer, când vom fi cu Hristos.

Tatăl din parabolă spune: „Căci acest fiu al meu era mort și a înviat”. Fiul, deși viu, era mort în ochii tatălui. Astfel, în depărtarea lui de Dumnezeu, omul este mort în ochii lui Dumnezeu. Dar, prin harul lui Dumnezeu, cei credincioși au fost înviați la o viață nouă; ei au trecut „din moarte la viață” (Ioan 5.24).

Citirea Bibliei: Deuteronom 14.1-21 · Matei 26.17-30


e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 1:1-22


Situaţia s-a schimbat radical în Egipt de la Geneza până la Exod. Acum faraon şi poporul său sunt caracterizaţi prin aceea că nu-l cunosc pe Iosif (v. 8; Fapte 7.18). Cel care salvase Egiptul şi susţinuse viaţa unei întregi naţiuni a fost uitat cu desăvârşire! Tot aşa este şi astăzi în lumea al cărei prinţ este Satan. Isus Mântuitorul nu-Şi găseşte loc în gândurile oamenilor. Şi, în mod similar, ca urmare a faptului că nu Îl cunosc pe Dumnezeu şi pe Fiul Său, sufletele sunt ţinute într-o grea robie, sub care unele gem, dar de care marea majoritate nici nu se sinchisesc. Această robie sub care Satan îi ţine pe oameni este zugrăvită în chip izbitor prin muncile la care copiii lui Israel erau siliţi fără milă (v. 13). Dar subiectul cărţii Exod este răscumpărarea: eliberarea poporului lui Dumnezeu scos de sub această grozavă robie – dar aceasta cere mai întâi descrierea stării sale tragice.

Împăratul cel rău ordonă uciderea băieţilor nou-născuţi în Israel (comp. cu Matei 2.16), dar Dumnezeu Se foloseşte de femei care se tem de El şi care nu tremură la porunca împăratului, pentru ca, prin acestea, să înfrângă planurile vrăjmaşului. Cât de preţioase sunt pentru inima lui Dumnezeu toate semnele de credincioşie în mijlocul acestei scene unde domneşte Satan!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

STABILEȘTE-ȚI PRIORITĂȚILE! | Fundația S.E.E.R. România

„Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână.” (Ioan 15:16)

Pentru a împlini planul lui Dumnezeu pentru viața ta, tu trebuie să-ți stabilești priorități clare și să trăiești avându-le în minte în fiecare zi.

Edward de Bono, medic, psiholog și autoritate marcantă în domeniul gândirii creative, a făcut această remarcă: „Concluzia este punctul în care te-ai săturat să gândești.” Din nefericire, mulți oameni ajung la priorități în funcție de locul în care au rămas fără suflu. Sunt convins că tu nu vrei să ajungi așa! Și nici nu vrei să-i lași pe alții să-ți decidă programul sau prioritățile. Există numeroase căi prin care îți poți stabili prioritățile.

Mai întâi de toate, planul tău trebuie să fie întotdeauna în acord cu voia lui Dumnezeu pentru tine (vezi Evrei 13:20-21). Domnul Isus a zis: „Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână.” Așadar, să vedem ce înseamnă acest lucru:

1) Trebuie să știi că Dumnezeu te-a ales și te-a numit pentru un domeniu specific de slujire.

2) Scopul tău în viață trebuie să fie roada care „rămâne” după tine. Dacă le folosești așa cum trebuie, lucruri precum banii și influența te pot ajuta, dar ele nu trebuie să fie niciodată scopul tău sau dorința inimii tale. Deci, cum îți poți stabili prioritățile corecte? Pe măsură ce ajungi să te cunoști mai bine, începi să-ți concentrezi atenția pe calitățile tale și pe lucrurile care îți solicită folosirea competențelor date de Dumnezeu. Gândește-te la ceea ce îți aduce cea mai mare răsplată și cel mai mare câștig. Gândește-te la ce îți place cel mai mult și la ce faci tu cel mai bine – acelea sunt principalele tale daruri. Folosește regula 80/20: dăruiește 80% din efortul tău celor 20% din activitățile tale principale.

Cu alte cuvinte, concentrează-te asupra acelor domenii care aduc cele mai multe roade!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
26 mart. 2024

26 Martie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Suntem încrezători, spun, și ne place mai bine să fim departe de casă, afară din trup, și să fim acasă la Domnul. De aceea ne și străduim să-I fim plăcuți, fie că suntem acasă, fie că suntem departe de casă. Pentru că noi toți trebuie să fim arătați înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să primească cele făcute în trup, potrivit cu cele ce a făcut, fie bine, fie rău.

2 Corinteni 5.8-10


Dacă și noi, la fel ca apostolul Pavel, am trăi în lumina zilei viitoare, cât de diferite ar fi viețile noastre! Este mai ușor să afirmăm: „Pentru mine a trăi este Hristos”, decât să trăim aceste cuvinte. A le trăi înseamnă ca ele să dicteze cum ne îmbrăcăm, cum ne cheltuim banii, unde ne petrecem concediul, cum vorbim cu soțul sau cu soția, sau ce atitudine avem față de copiii noștri. Ele vor influența deci relațiile noastre în căminul nostru, la locul de muncă, în lume și în adunare.

Dacă avem gândul lui Hristos, vom putea face față tuturor pericolelor și vom putea lua deciziile spirituale potrivite. Vom înțelege astfel cu cine putem avea părtășie și care sunt asocierile nepotrivite și de natură să ne întineze. Adevărata separare și trăirea sfântă pot exista doar când sunt cuplate cu afecțiunea pentru Hristos și cu ascultarea de Cuvântul Său. Atunci nu vom mai întreba: «Ce rău este în cutare sau în cutare lucru?», ci «Ce Îi face plăcere lui Hristos?».

Pavel încheie cu un cuvânt de încurajare: „Având deci aceste promisiuni, preaiubiților, să ne curățim pe noi înșine de orice întinare a cărnii și a duhului, desăvârșind sfințenia în teamă de Dumnezeu” (2 Corinteni 7.1). Dacă Îl lăsăm pe Dumnezeu să lucreze în viața noastră, putem experimenta pacea adâncă și bucuria comuniunii cu Tatăl, pe măsură ce străbatem pustia acestei lumi. Suferințele prin care trecem devin astfel utile, deoarece, cu ajutorul lor, credința privește dincolo de lucrurile prezente și cântărește totul în lumina eternității.

J. Redekop


SĂMÂNȚA BUNĂ

Noi știm că am trecut din moarte la viață, pentru că îi iubim pe frați.

1 Ioan 3.14


Din moarte la viață

Omul, prin natura sa, nu aude vocea lui Dumnezeu, deși El vorbește – prin Biblie, prin evenimente puternice, prin catastrofe, prin nenorociri chiar. De asemenea, omul este orb la acțiunile lui Dumnezeu, nu vede în nimic mâna Lui la lucru. Omul necredincios nu are nimic de spus despre Dumnezeu; deși vorbește mult, el nu vorbește nimic cu Dumnezeu, deoarece consideră rugăciunea ca ne mai fiind actuală.

Deoarece din firea lui omul nu are o relație cu Dumnezeu, Biblia îi numește morți pe toți cei care sunt încă necredincioși. În Cuvântul lui Dumnezeu găsim următoarele expresii: „copii ai necredinței”, „copii ai mâniei”, „copii ai diavolului”. Duhul Sfânt se străduiește să ne facă să înțelegem că suntem morți din punct de vedere spiritual față de Dumnezeu. Nicio acțiune proprie și nicio îndreptățire de sine nu ne va aduce în contact cu Dumnezeu.

Cum putem ieși din această stare? Ioan ne spune: „Noi știm că am trecut din moarte la viață”. Dar nu numai apostolii au putut spune aceasta, ci și mulți alții, al căror nume ne este foarte cunoscut: Martin Luther, Jean Calvin, Zinzendorf, Moody… Citiți istoria lor și veți vedea că toți aceștia au un lucru în comun: ei știu că a fost un moment când Domnul Isus a intrat în viața lor, când au avut o întâlnire cu El și s-au încrezut cu totul în El. Aceasta este ziua întoarcerii lor la Dumnezeu. Atunci, prin credința în El, au devenit copii ai lui Dumnezeu și au trecut din moarte la viață. „Adevărat, adevărat vă spun că cine aude cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis are viață veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață” (Ioan 5.24).

Citirea Bibliei: Deuteronom 13.1-18 · Matei 26.1-16


e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Geneza 50:15-26


Mai rămăsese încă o durere pentru Iosif după moartea tatălui său: fraţii lui se îndoiau de dragostea lui. Gândeau că, odată ce Iacov a murit, Iosif se va răzbuna. Cu câtă tandreţe îi asigură încă o dată, explicându-le gândul lui Dumnezeu şi confirmându-şi promisiunea de a se îngriji de ei şi de copiii lor! Mulţi creştini se aseamănă cu aceşti fraţi ai lui Iosif. Nu cred că sunt pe deplin iertaţi (1 Ioan 4.18). Oare nu ne îndoim şi noi de dragostea Domnului, deşi El ne-a dat atâtea dovezi despre ea? Inima Sa este deosebit de sensibilă faţă de aceas­tă lipsă de încredere. Este ca şi cum El ne-ar spune: „De atâta timp sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut?” (Ioan 14.9).

La sfârşitul Genezei vedem cum se conturează aproape toate tainele lui Dumnezeu. Dar, înainte de a se încheia această carte, auzim din nou certitudinea credinţei (v. 24). „Dumnezeu vă va cerceta negreşit”, sunt ultimele cuvinte adresate de Iosif fraţilor săi şi singura din faptele lui de credinţă consemnată în Evrei 11.22. Chiar în belşugul vieţii plăcute din Egipt, el întrevede plecarea fraţilor săi şi mutarea oaselor sale în Canaan. Să imităm şi noi credinţa lui Iosif!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND EȘTI ATACAT (6) | Fundația S.E.E.R. România

„M-am luptat lupta cea bună…” (2 Timotei 4:7)

Astăzi vom vorbi despre încă trei lucruri pe care trebuie să le avem în minte când suntem atacați:

1) Nu ești singurul în această situație. Într-o scrisoare adresată credincioșilor încercați, apostolul Petru îi îndemna să se împotrivească diavolului „tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi” (1 Petru 5:9). Toți ne aflăm pe același câmp de luptă, iar Satan vrea să te facă să crezi că ești singurul care trece prin așa ceva… pentru că ai ajunge astfel să te consideri un ratat, și te vei deconecta de la puterea și sprijinul care vin din părtășia cu alți credincioși. Fii înțelept, și nu-l lăsa să-ți facă așa ceva!

2) Dă la o parte orice obstacol! Apostolul Ioan scria: „Preaiubiţilor, dacă nu ne osândeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu…” (1 Ioan 3:21). Toți păcătuim, dar greșeala noastră e că încercăm să acoperim păcatul; ori, Biblia spune că „cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte.” (Proverbele 28:13) Dacă ești într-o luptă continuă, și ți se pare că ești înfrânt, cere-I lui Dumnezeu să-ți arate unde este problema, apropie-te de harul Său și confrunt-o!

3) Nu renunța! Oricine poate participa la maraton, dar trebuie să fii atlet pentru a termina cursa! Apostolul Pavel scria: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa” (2 Timotei 4:7). Fiecare dintre noi experimentează necazul, dar doar cei ce rămân tari până la sfârșit primesc răsplata. Așadar, stabilește-ți ritmul propriu și hotărăște-te să mergi până la capăt! Studiază viețile unor oameni ca David, Estera, Debora, Pavel. Amintește-ți că Dumnezeul lor este și Dumnezeul tău, și că El a promis că te va scoate la liman – nu oricum, ci biruitor!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
24 mart. 2024

24 Martie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă vei aduce, ca dar, un dar de mâncare copt în cuptor, să fie turte fără aluat din floarea făinii, frământate cu untdelemn.

Levitic 2.4


El a fost născut din Duhul Sfânt; Duhul Sfânt a umbrit-o pe Maria. Astfel, untdelemnul era turnat peste floarea făinii, încât era foarte clar că natura Sa umană nu era numai floare a făinii. Da, era un Om adevărat și, așa cum ar trebui să fie un om, era fără pată, purtând însă întotdeauna pecetea Duhului Sfânt. Trebuia adăugată tămâie și toată tămâia trebuia arsă și oferită ca jertfă lui Dumnezeu, ca semn al frumuseții personale a Domnului Isus, pe care numai Dumnezeu putea s-o vadă. El nu numai că a fost un Om desăvârșit, ci a fost ce trebuia să fie o ființă omenească. Nu mă gândesc acum la El ca Fiu al lui Dumnezeu, ci la ceea ce trebuia să fie un om în gândurile lui Dumnezeu, la ceea ce era prezent din belșug la El, la această frumusețe personală a Sa, prin care El l-a depășit mult pe Adam cel inocent.

Găsim apoi, în versetele citate, diferite forme în care era adusă jertfa de mâncare. Dacă Dumnezeu ne face cunoscut aceasta, este bine să ne gândim și să vedem ce vrea Dumnezeu să ne spună prin aceasta; când Cuvântul lui Dumnezeu ne spune ceva, el are o anumită intenție. Dacă aici este vorba despre Domnul Isus ca Om adevărat pe pământ, de la nașterea Sa și până la moartea Sa pe cruce, natura Sa omenească adevărată a fost pusă la probă în toate împrejurările și, cum citim în Filipeni 2, până la moarte. Este bine să vedem împrejurările deosebite din care rezultă această măreție a Lui. Lucrul acesta este deosebit de minunat, cu atât mai mult cu cât aici este vorba despre aspectul că noi venim la Dumnezeu ca să-I aducem ca jertfă ceea ce am văzut în slava jertfei de mâncare. Putem înțelege că este dorința inimii lui Dumnezeu ca noi să cunoaștem mai mult din această natură umană minunată și cât de desăvârșit a fost El în toate împrejurările vieții, în toate pericolele, în toate încercările prin care a trecut aici pe pământ.

H. L. Heijkoop


SĂMÂNȚA BUNĂ

Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur; dar, dacă moare, aduce multă roadă.

Ioan 12.24


Singur

În evanghelii găsim multe pasaje care Îl descriu pe Domnul Isus ca fiind singur.

Singur pe munte. I-a trimis pe ucenici înainte cu corabia, apoi El Însuși S-a urcat singur pe munte, ca să Se roage. Simțea nevoia să Se retragă pentru a avea un timp de comuniune cu Dumnezeul și Tatăl Său. Dacă El, ca Om desăvârșit, a avut nevoie de aceasta, cu atât mai mult noi! Liniștea de care avem parte în comuniunea cu Dumnezeu Tatăl și cu Domnul nostru este indispensabilă pentru viața noastră spirituală.

Singur în Ghetsimani. În Ioan 16.32 Îl vedem pe Domnul cu puțin timp înainte de cruce. Acolo le-a spus ucenicilor: „Vine ceasul … când veți fi risipiți … și pe Mine Mă veți lăsa singur; dar nu sunt singur, căci Tatăl este cu Mine”. Inima Mântuitorului a fost cuprinsă de durere când, în Ghetsimani, prietenii Săi au fugit. Dar chiar și atunci când vrăjmașii Lui L-au prins, El a știut că are însoțirea Tatălui Său: „Tatăl este cu Mine”. Bucurându-Se de această părtășie, El a trecut prin ultima și cea mai dificilă perioadă a vieții Sale.

Singur la cruce, singur în moarte. Viața Lui perfectă nu ne-ar fi putut salva pe niciunul dintre noi. El a trebuit să meargă la cruce și la moarte, pentru ca astfel păcătoșii să poată fi salvați și pentru ca, într-o zi, Casa Tatălui ceresc să fie plină de oameni răscumpărați. Mântuitorul nostru a murit cu adevărat și prin aceasta a adus belșug de roade pentru Dumnezeu. Slavă veșnică Lui pentru moartea Sa pe cruce!

Citirea Bibliei: Deuteronom 12.1-19 · Matei 25.14-30


e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Geneza 49:19-33


Când Biserica va fi luată, „ceasul încercării” va veni „peste tot pământul locuit” (Apocalipsa 3.10). O rămăşiţă credincioasă a lui Israel va trece prin acest necaz grozav. Putem vedea aceasta în cuvintele pe care Iacov i le adresează lui Gad. Beniamin ne vorbeşte despre Împăratul (Hristos) care Îşi aşază împărăţia după nimicirea duşmanilor Săi, în timp ce Aşer şi Neftali reprezintă poporul binecuvântat în final prin întemeierea împărăţiei.

Deşi copilul lui Dumnezeu ştie că nu va fi pe pământ în acea vreme, el trebuie să fie interesat de aceste lucruri şi să se bucure, gândind că adevăratul Iosif (Hristos), care a fost urât şi respins, va avea puterea supremă şi va fi acolo spre binecuvântarea întregii lumi. „Iosif este vlăstar de pom roditor, … ramurile sale dau lăstari peste zid” (v. 22), trecând peste hotarele lui Israel. Binecuvântările vor atinge şi naţiunile care sunt străine de promisiuni. Astfel, Isus, adevăratul Iosif, „a fost despărţit de fraţii Săi” (lit: nazarean – v. 26, nota b). Pe cel odinioară „întărâtat amarnic” şi „urât” (v. 23), Dumnezeu „L-a înălţat foarte sus şi I-a dăruit un Nume care este mai presus de orice nume” (Filipeni 2.9, 10). Este acest Nume al lui Isus: Dumnezeu Salvatorul, în prezent pentru inimile voastre mai presus decât oricare altul?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND EȘTI ATACAT (4) | Fundația S.E.E.R. România

„Dacă slăbeşti în ziua necazului, mică îţi este puterea.” (Proverbele 24:10)

În ultimele zile am discutat despre strategii biblice prin care putem gestiona atacurile lui Satan atunci când apar.

Astăzi ne vom uita împreună la alte îndemnuri din Scriptură pentru a fi biruitori:

1) Fii tare! Viața este o serie de lupte, ceea ce înseamnă că poate fi și o serie de victorii. Apostolul Ioan ne asigură că „Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.” (1 Ioan 4:4) Așa că, du-te și ia din puterea lui Dumnezeu! Mergi înainte, Dumnezeu dorește nespus de mult să-ți arate ce poate face El pentru tine: „El Însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” Aşa că putem zice plini de încredere: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme. Ce mi-ar putea face omul?” (Evrei 13:5-6). Ai înțeles ideea? „El Însuşi a zis… Aşa că putem zice plini de încredere…” În Cuvântul Său există putere – atunci când îl rostești, când îl crezi și când îl pui în practică!

2) Fii dependent de voia lui Dumnezeu. Domnul Isus a zis: „Să nu vă gândiţi mai dinainte ce veţi răspunde, căci vă voi da o gură şi o înţelepciune căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toţi potrivnicii voştri.” (Luca 21:14-15). Dumnezeu te-a înzestrat cu două lucruri care vor funcționa întotdeauna: gura ta și înțelepciunea ta. Când apar lucruri neașteptate, Duhul Sfânt te va ridica în puterea Sa și va vorbi prin tine, așa că străduiește-te să depinzi de El!

3) Crede că Dumnezeu va opri atacul. Biblia spune: „El a pus capăt războaielor până la marginea pământului.” (Psalmul 46:9) Dumnezeu este în control, El este mai mare decât orice lucru cu care te confrunți și El Se gândește la tine chiar acum. Lacrimile tale, fricile tale și durerea ta au fost văzute de El – așa că El va acționa în numele tău. Crede lucrul acesta!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
23 mart. 2024

23 Martie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Ca niște copii ai ascultării, nepotrivindu-vă poftelor de mai înainte, din timpul neștiinței voastre; ci, după cum Cel care v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea; pentru că este scris: „Fiți sfinți, pentru că Eu sunt sfânt”. Și, dacă-L chemați ca Tată pe Cel care, fără a privi la înfățișare, judecă după lucrarea fiecăruia, umblați în temere în timpul pribegiei voastre.

1 Petru 1.14-17


Prima caracteristică a copilului în relație cu Tatăl este ascultarea. Această ascultare este cea care a fost arătată în toată perfecțiunea ei în Isus Hristos. Umblarea Lui pe pământ a reprezentat o ascultare continuă de Tatăl. El putea zice: „Cum M-a învățat Tatăl, așa spun aceste lucruri”; și: „Eu fac întotdeauna cele plăcute Lui” (Ioan 8.28,29). Când nu-L cunoșteam pe Dumnezeu, făceam voia noastră proprie, satisfăcându-ne poftele nelegiuite. Acum, ca și copii, suntem îndemnați la sfințenie, altfel zis, la despărțirea de rău. Apostolul citează legea, care insistă și ea asupra sfințeniei (Levitic 11.44). Caracterul dispensației se poate schimba, nu însă și natura lui Dumnezeu. Dumnezeu este sfânt în mod absolut: aceasta era adevărat sub lege și rămâne adevărat sub har. De aceea, cei care sunt în relație cu Dumnezeu, fie sub lege, fie sub har, trebuie să fie sfinți.

Dacă noi, ca și credincioși, eșuăm în ceea ce privește sfințenia, chiar relația în care suntem cu Dumnezeu ne va pune sub disciplinarea sfântă a Tatălui. Pentru că suntem fii, Tatăl ne va pedepsi și ne va disciplina ca pe niște fii, ca să fim făcuți părtași sfințeniei Lui. Această guvernare dreaptă a Tatălui va fi exercitată potrivit faptelor noastre și fără a căuta la fața omului.

Să ne purtăm deci cu o teamă sfântă în timpul pribegiei noastre aici, jos. Astfel, viața noastră practică trebuie să fie conform sfințeniei Celui care ne-a chemat și pe care, la rândul nostru, Îl chemăm ca Tată; trebuie să fie caracterizată de ascultare, de sfințenie și de teamă sfântă. Îl chemăm pe Tatăl pentru protecția, călăuzirea și binecuvântarea noastră? Să veghem atunci să nu punem piedici rugăciunilor noastre și să nu atragem disciplinarea asupra noastră, prin voia proprie sau prin lipsa de sfințenie.

H. Smith


SĂMÂNȚA BUNĂ

Luptați-vă să intrați pe ușa cea strâmtă.

Luca 13.24


Cea mai îngustă stradă din lume

Potrivit Guinness World Records, cea mai îngustă stradă din lume este în Reutlingen, Germania, și se numește Spreuerhofstraße. În punctul ei cel mai îngust, ea măsoară doar 31 de centimetri lățime. În funcție de cât de plinuț ești, poate fi un efort considerabil să te strecori pe acolo. Aleea a fost construită în anul 1727, în timpul lucrărilor de reparare ale zonei distruse în incendiul de proporții care avusese loc cu un an în urmă.

Locurile înguste nu ne plac. Preferăm ca totul să fie spațios și confortabil – și pe autostradă și pe alte șosele. Dar drumul nu trebuie judecat după cât de greu este de parcurs, ci după destinație. La ce bun cel mai frumos bulevard, dacă la capătul lui cădem într-o prăpastie?

Iar acest lucru se aplică și la viața noastră spirituală: „Intrați pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pieire și mulți sunt cei care intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei care o află” (Matei 7.13,14). Oricine trece prin poarta strâmtă a pocăinței și pășește pe calea îngustă și incomodă pe urmele lui Isus va avea ca sfârșit al călătoriei viața veșnică, în cer. „Mi-am sfârșit alergarea, am păzit credința. De acum mă așteaptă cununa dreptății, pe care mi-o va da în ziua aceea Domnul, Judecătorul cel drept”, ne mărturisește apostolul Pavel (2 Timotei 4.7,8).

Mai sus de zare e-o dimineață

Mai glorioasă, fără apus,

Sfârșită-i truda și-o altă viață

Am pe vecie cu-al meu Isus. —V. Brock

Citirea Bibliei: Deuteronom 11.18-32 · Matei 25.1-13


e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Geneza 49:1-18


Avem înainte încă un capitol de natură profetică. În aceste ultime cuvinte ale lui Iacov găsim întreaga istorie a poporului Israel, ca şi cum ne-ar fi prezentată anticipat în rezumat. Sub judecători şi regi, poporul a devenit stricat ca Ruben (35.22); L-a uitat pe Domnul pentru idoli. Apoi, ca şi Simeon şi Levi în cap. 34, şi-a arătat violenţa în respingerea profeţilor şi chiar a lui Mesia, ceea ce a dus la împrăştierea lor printre naţiuni.

Hristos este reprezentat prin Iuda, seminţie de care este legat prin naştere. Domnia şi sceptrul împărăţiei sunt numai ale Lui. După aceasta vedem Israelul împrăştiat sub judecata lui Dumnezeu, angajat în activităţi comerciale şi în acelaşi timp sub robia naţiunilor. Perioada actuală este personificată prin Zabulon şi Isahar. Cât despre Dan, el îl reprezintă pe Antihristul, un iudeu care în viitorul apropiat va fi primit de Israel ca Mesia. „Un şarpe pe cărare” este un grozav simbol al puterii satanice care va lucra atunci nestânjenită.

Înainte de această perspectivă îngrozitoare, rămăşiţa credincioasă va putea conta numai pe eliberarea de sus: „Aştept mântuirea Ta, Doamne!” (v. 18). Această aşteptare este ideea călăuzitoare din Psalmii 130 şi 131. Cât despre noi, Îl aşteptăm noi pe Domnul?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND EȘTI ATACAT (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi…” (2 Corinteni 4:8)

Satan te poate ataca oricând, oriunde… Dacă vrei să-l învingi, iată câteva principii biblice, testate și adevărate, pe care trebuie să le urmezi:

1) Păzește-ți mintea! Nu vei fi învins niciodată, câtă vreme ieși biruitor în mintea ta – acolo se naște tot ce vei face! Satan știe lucrul acesta și va încerca să-ți împrăștie gândurile atât de tare, încât nu vei mai fi în stare să te concentrezi pe ce este important. Nu-l lăsa să facă lucrul acesta! Concentrează-te din nou! Găsim scris (în Isaia 26:3): „Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.”

2) Iubește-i pe oameni, dar încrede-te în Dumnezeu! Trăiește după acest verset: „Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul decât să te încrezi în om.” (Psalmul 118:8). Când diavolul vrea să te rănească, el se va folosi adesea de o persoană pentru a o face. „Dușmanul” tău este oricine încearcă să împiedice voia lui Dumnezeu în viața ta, deci identifică astfel de persoane și evită-le. Dumnezeu nu ne-a poruncit niciodată să ne încredem în oameni; El ne-a poruncit să-i iubim, dar să ne încredem în El! Înțelege această diferență, căci victoria ta depinde de asta.

3) Nu renunța niciodată! Domnul Isus a zis: „Oricine pune mâna pe plug şi se uită înapoi nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu.” (Luca 9:62). Visurile și idealurile tale merită orice luptă, orice preț și orice perioadă de așteptare. Credința ta este cea care îl învinge pe Satan. Îți mai aduci aminte de Iosif? Fiecare zi de împotrivire a reprezentat o altă treaptă solidă spre tron. Așadar, continuă să mergi și să crezi – victoria este înaintea ta!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →