Mana Zilnica

Categorie: Samanta Buna

  • 3 Februarie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Având deci, fraților, îndrăzneală să intrăm în locurile sfinte prin sângele lui Isus, … să ne apropiem cu inimă sinceră.
    Evrei 10.19,22

    Peste tot în Epistola către Evrei putem vedea gloriile depline ale lui Hristos. Dați-mi însă voie să întreb: Vedem noi vreo glorie, „la sfârșitul acestor zile”, care să nu fie atașată Domnului în cer? Îmi veți spune că toată gloria Îi aparține Lui, și sunt de acord; vă spun însă că trebuie să vedem gloriile ca fiindu-ne atașate și nouă. Aceasta este lucrarea uimitoare a lui Dumnezeu, că El a făcut din noi, sărmani păcătoși, niște făpturi glorioase. Hristos este așezat în cer, în mijlocul gloriilor, iar acolo îi vedem și pe păcătoșii care au crezut.

    Doresc pentru fiecare dintre noi să înțelegem bine aceste lucruri. Noi nu trebuie să așteptăm împărăția pentru a putea vedea gloriile. Oare nu este nicio glorie pentru noi să avem o conștiință curățită? Nu este nicio glorie să avem dreptul de a sta în prezența lui Dumnezeu, fără nicio rezervă? Nu este nicio glorie să-L putem numi Tată pe Dumnezeu? Să-L avem pe Hristos ca Înainte-Mergător în locurile cerești? Să intrăm în Locul Preasfânt, fără nimic care să ne acuze în conștiință? Nu este nicio glorie să avem acces la secretele lui Dumnezeu? Să ne putem înălța inimile și să spunem: „Ava, Tată”? Sau să spunem: „Cine ne va condamna?”; ori: „Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos?”. Nu este nicio glorie că suntem os din oasele Lui și carne din carnea Lui? Că suntem parte a plinătății lui Hristos? Prin urmare, această epistolă ne introduce în gânduri dintre cele mai prețioase. Ea îmi spune să-mi ridic privirea și să-L văd pe Hristos împodobind tronul, apoi să privesc jos și să-i văd pe păcătoșii mântuiți strălucind la picioarele Lui.

    J. G. Bellett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dumnezeu a uns cu Duh Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcând bine și vindecând pe toți.
    Fapte 10.38

    Vizitatorul ceresc

    Ce descriere impresionantă avem în versetul de astăzi a vieții Domnului Isus Hristos aici, pe pământ! Domnul Isus este Dumnezeu, dar El a devenit Om pentru a trăi aici spre plăcerea și gloria lui Dumnezeu. Pentru aceasta a fost uns de Dumnezeu cu Duhul Sfânt și cu putere. El, un Vizitator ceresc, un Străin smerit, un Om diferit de ceilalți oameni, a umblat din loc în loc făcând bine și vindecând pe cei care erau apăsați de diavolul. Umblarea Sa a fost unică, încât Natanael a putut spune: „Rabi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Împăratul lui Israel!”. Iar Pilat, după ce L-a cercetat cu amănunțime, a putut exclama: „Iată Omul!”.

    Cuvintele Domnului Isus aveau putere divină și, în același timp, erau cuvinte de har, pe care nu le rostise nimeni înainte. Pe drept cuvânt, aprozii le-au putut spune mai-marilor lor: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul Acesta”. Oamenii însă L-au tratat cu ură și dispreț pe Mântuitorul. Totuși, El „umbla din loc în loc, făcând bine și vindecând”. Domnul Isus Hristos umbla ca un necunoscut, neobservat, nedorit, un străin fără patrie în lumea pe care o făcuseră mâinile Lui.

    Și astăzi, omenirea își urmează calea de împotrivire față de adevărurile lui Dumnezeu. Însă Vizitatorul, Omul ceresc, mai bate la ușile încuiate ale inimilor. Chiar și aceste rânduri sunt o atenționare că Mântuitorul te cheamă la o altă viață și pe tine, cititorule!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CAUTĂ SĂ-L GLORIFICI PE DUMNEZEU (1)

    „Pentru ca Numele Domnului nostru Isus Hristos să fie proslăvit în voi” (2 Tesaloniceni 1:12)

    Bach a compus 256 de cantate. Jesu, Joy of Man’s Desiring este, probabil, cea mai celebră. După aproape patru secole, această cantată este în continuare fondul muzical cel mai celebru, ales pentru drumul miresei pentru a-și întâlni mirele. motivul pentru care muzica lui ne atinge sufletul este că ea a izvorât din sufletul său. Dar știai că aceste cantate nu au fost la origine muzicale, ci au fost rugăciuni înainte de a deveni cantate?

    Înainte de a începe să scrie o partitură, el mâzgălea JJ – Jesu, Juya – în partea de sus a paginii, ceea ce însemna „Isuse, ajută-mă.” Apoi, în josul paginii scria trei litere: SDG. Ele sunt inițialele de la Soli Deo Gloria – „spre slava singurului Dumnezeu.” Viața sa a fost o transpunere a acestui singur motiv.

    La fel trebuie să fie și viața ta. Nimeni nu-L poate glorifica pe Dumnezeu ca tine sau în locul tău, pentru că viața ta este o partitură originală. Soli Deo Gloria există pentru o audiență formată dintr-o singură persoană; asta înseamnă să faci ceea ce este bine, cu motivația corectă. Înseamnă să trăiești pentru aplauzele mâinilor străpunse de cuie. Înseamnă să declari că Domnul Isus este totul pentru tine. Doar Isus. Nimic mai mult, nimic mai puțin, nimic altceva.

    Pavel concluzionează: „ne rugăm necurmat pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă găsească vrednici de chemarea Lui, şi să împlinească în voi, cu putere, orice dorinţă de bunătate, şi orice lucrare izvorâtă din credinţă, pentru ca Numele Domnului nostru Isus Hristos să fie proslăvit în voi, şi voi în El, potrivit cu harul Dumnezeului nostru” (v. 11-12).

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 22:1-12

    Ştim că acest tabou este o imagine a crucii. Cine altcineva este Fiul, singurul născut Fiu, Cel pe care Tatăl Îl iubeşte, decât Domnul Isus? Trebuia ca El să fie oferit ca ardere-de-tot. Locul este privit de departe în planurile eterne ale lui Dumnezeu. Este muntele Moria, loc în care David va aduce mai târziu jertfa de ispăşire şi în care va fi construit Templul (2 Cronici 3.1). Locul unde se aduce jertfa este în acelaşi timp şi de închinare (v. 5).

    Câte motive găsim acolo pentru a ne închina Tatălui şi Fiului, care merg împreună, altfel spus, într-un gând, pentru a înfăptui lucrarea mântuirii! Ascultarea lui Isaac ne aminteşte de ascultarea Domnului în Ghetsimani: „… nu ce vreau Eu, ci ceea ce vrei Tu fie” (Marcu 14.36). Dar, spre deosebire de Isaac, care doar s-a supus, Fiul S-a oferit: „Iată, Eu vin ca să fac voia Ta” (Evrei 10.9). Din nou spre deosebire de Isaac, cel care nu ştia ce avea să facă tatăl său, ni se spune: „Isus, ştiind toate cele care urmau să vină asupra Lui, a ieşit înainte …” (Ioan 18.4).

    În sfârşit, spre deosebire de strigătul Îngerului care oprea mâna lui Avraam, nici un glas nu se face auzit pe Golgota pentru a îndepărta sabia care trebuia să cadă asupra Fiului lui Dumnezeu.

  • 2 Februarie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Hristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un model, ca să călcați pe urmele Lui: El, care n-a făcut păcat, nici nu s-a găsit viclenie în gura Lui; care, fiind insultat, nu răspundea cu insultă; suferind, nu amenința, ci Se încredința pe Sine Celui care judecă drept.
    1 Petru 2.21-23

    Îndemnul de a călca pe urmele Lui este adresat doar celor credincioși și este folosit cu o semnificație foarte distinctă, pe care o învățăm din cei patru pași prezentați aici.

    În primul rând, El n-a făcut păcat. Orice s-ar întâmpla, oricare ar fi împrejurările, dificultățile, nedreptățile sau insultele pe care le-am îndura, nu trebuie să facem niciun păcat. Este un lucru mai prețios să nu facem niciun păcat în împrejurări dificile, decât să facem ceea ce este bine în împrejurări favorabile. Domnul însă a fost perfect în toate împrejurările. Prima noastră grijă trebuie să fie să călcăm pe urmele Lui și să menținem caracterul Său.

    În al doilea rând, nu s-a găsit viclenie în gura Lui. Nicio întrebare pe care El a pus-o și niciun răspuns pe care El l-a dat nu au fost, în nicio măsură, marcate de viclenie. Pentru noi adesea este posibil să ne înșelăm unii pe alții cu vorbiri amăgitoare și cu întrebări aparent nevinovate. Ne putem chiar ataca unii pe alții cu înseși cuvintele pe care I le adresăm lui Dumnezeu în rugăciunile colective. Cât de necesar este îndemnul de a călca pe urmele Celui în a cărui gură nu s-a găsit viclenie!

    În al treilea rând, El a tăcut înaintea insultelor. N-a rostit niciun cuvânt atunci când a fost acuzat pe nedrept. Nu a dat niciun răspuns. Alte locuri din Scriptură ne arată clar că cel credincios poate îndemna și mustra, însă niciodată nu poate insulta, nici amenința.

    În al patrulea rând, El Se încredința pe Sine Însuși lui Dumnezeu. Dacă stăm în tăcere în prezența insultelor, nu înseamnă că nu există răspuns pentru răutate și insulte, ci că răspunsul este lăsat în grija lui Dumnezeu. Nu trebuie niciodată să ne răzbunăm pe cei care ne fac rău (Romani 12.19).

    În toți acești pași nu există nimic care, dacă îi urmăm, să ne scoată pe noi înșine în evidență, așa că am putea gândi că acești pași nu înseamnă cine știe ce. Însă, dacă îi vom urma, cei din jurul nostru vor vedea ceva minunat: frumusețea lui Hristos în noi.

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Limba înțelepților dă preț cunoștinței … Ochii Domnului sunt în orice loc, văzând răul și binele.
    Proverbe 15.2,3

    Binele savantei

    Marie Curie este una dintre femeile care au avut o mare contribuție în știință. De-a lungul activității sale, ea a obținut nenumărate recorduri: prima femeie care a primit de două ori premiul Nobel (în fizică și în chimie), prima femeie care a predat la Universitatea din Sorbona, prima femeie laureată a Medaliei Davy pentru studiul radiului. Dar mai este ceva interesant în viața acestei femei. În Primul Război Mondial, ea nu ezita să-și ia fiica cea mare, Irene, care avea 18 ani, și să plece împreună pe front, ridicând puncte de prim ajutor. Acestea se aflau cât mai aproape de linia frontului, astfel încât soldații răniți să nu se deplaseze prea mult.

    În lumina versetului de astăzi, a face bine înseamnă a-L include pe Dumnezeu în orice aspect al vieții noastre, a trăi clipă de clipă bizuindu-ne pe El și pe Cuvântul Său, Biblia. Dacă știm că trebuie să facem acest lucru și nu-l facem, atunci în mod clar păcătuim (Iacov 4.17). Unii pot invoca motive că nu au timp pentru a face binele. Dar exemplul savantei Marie Curie și al multor altor bărbați și femei, implicați în lucrări de ajutorare a altora, ne arată că omul care vrea să facă bine semenilor săi va găsi timp și resurse. Sunt lucrări care se fac cu mâinile, cu brațele, lucrări care se fac cu inima, lucrări care se fac prin rugăciune, lucrări care se fac în tăcere… Toate aceste acțiuni trebuie să se facă cu aprobarea Stăpânului ceresc și spre gloria Numelui Său. Fiecare are ceva de făcut și nimeni nu-și poate scuza lipsa de activitate în practicarea binelui.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FĂ-L PE DUMNEZEU VIZIBIL ÎN TINE!

    „Vrem să mergem cu voi; căci am auzit că Dumnezeu este cu voi!” (Zaharia 8:23)

    Profetul Zaharia scrie: „Multe popoare şi multe neamuri vor veni astfel să caute pe Domnul … şi-i vor zice: …Vrem să mergem cu voi; căci am auzit că Dumnezeu este cu voi!” (v. 22-23). Când oamenii îl vor vedea pe Dumnezeu lucrând în viața ta, vor fi atrași de tine.

    Așa i s-a întâmplat unui bucătar care prepara minuturi, pe nume Nicholas Herman. Nemulțumit de viața sa, își făcea mereu griji dacă este sau nu mântuit. Apoi într-o zi, în timp ce studia un copac, a fost izbit de adevărul din Psalmul 1:3: secretul creșterii spirituale se găsește în înrădăcinarea și fundamentarea în Dumnezeu. Așadar, s-a hotărât să-și transforme viața într-un experiment a ceea ce a numit „conversația obișnuită, tăcută și tainică a sufletului cu Dumnezeu.”

    Astăzi, lumea îl cunoaște mai bine ca Fratele Lawrence, nume pe care i l-au dat prietenii. Este posibil să fi auzit de el și de scrierile sale. Deși și-a petrecut viața în anonimat, în bucătăria unei mănăstiri, felul în care a interacționat cu Dumnezeu i-a făcut pe oameni din întreaga lume să tânjească să-L cunoască pe Dumnezeu așa cum l-a cunoscut el. Prietenii lui spuneau că „el l-a găsit pe Dumnezeu peste tot, atât în timp ce repara papuci, cât și în timp ce se ruga cu adunarea.”

    După ce a murit, aceștia au conceput o carte formată din scrisorile și conversațiile sale, intitulată „Practica prezenței lui Dumnezeu”. Este una din cele mai citite cărți din întreaga lume din ultimele patru secole. Domnul Isus a spus: „după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii” (Ioan 12:32).

    Cu cât cultivi mai mult prezența lui Dumnezeu în viața ta, cu atât mai mult ceilalți vor fi atrași la El. Așadar, fă-L pe Dumnezeu vizibil în tine!

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 21:22-34

    În cap. 20, relaţiile dintre Avraam şi Abimelec fuseseră foarte tensionate. Avraam a fost expus unor acuzaţii severe şi îndreptăţite din partea regelui din Gherar. Dar acum relaţia dintre ei se desfăşoară pe un cu totul alt plan. Avem aici un simbol al viitoarei supremaţii a lui Israel, când naţiunile vor spune: „Vom merge cu voi, pentru că noi am auzit că Dumnezeu este cu voi” (Zaharia 8.23). „Dumnezeu este cu tine în tot ce faci”, constată împăratul filistean (v. 22). Şi caută din nou să încheie o alianţă cu omul lui Dumnezeu.

    De această dată Avraam îl mustră pe Abimelec cu autoritatea morală pe care i-o conferă relaţia lui cu „Dumnezeul Etern” (v. 33). Cu această ocazie el îi arată cât de mult ţinea la această fântână din pustiu pe care slujitorii lui Abimelec voiseră să i-o ia. Nu este aceasta pentru noi o imagine a Cuvântului a cărui apă trebuie să ne învioreze sufletele în fiecare zi?

    Dacă unii oameni caută compania noastră, să le arătăm cât de curând posibil valoarea pe care o are pentru noi acest Cuvânt al Dumnezeului nostru. Unii dintre ei, care însetează după adevăr, după pace, după bucurie, vor fi îndrumaţi să le caute în această Carte preţioasă, dacă văd că noi ne adăpăm din ea.

  • 1 Februarie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său; l-a creat după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a creat. Și Dumnezeu i-a binecuvântat și Dumnezeu le-a zis: „Fiți roditori și înmulțiți-vă și umpleți pământul și supuneți-l”.
    Și Domnul Dumnezeu a luat pe om și l-a pus în grădina Edenului, ca s-o lucreze și s-o păzească.
    Geneza 1.27,28; 2.15

    Deși a fost așezat în împrejurări ideale și i s-a dat și o îndeletnicire, omul a eșuat în responsabilitatea sa de a-L sluji pe Dumnezeu. Adam și Eva au încălcat porunca Sa. Totuși planul lui Dumnezeu nu a fost distrus, ci doar întârziat, fiindcă „darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt fără părere de rău” (Romani 11.29).

    Dumnezeu nu l-a abandonat pe omul căzut. Mai întâi, mila Lui a biruit judecata (Iacov 2.13), prin faptul că i-a acoperit, pe om și pe soția lui, cu haine din piei de animale, salvându-le viața de judecata care fusese pronunțată: „În ziua când vei mânca din el vei muri negreșit” (Geneza 2.17). Apoi El i-a izgonit din grădină, ca omul „să nu-și întindă mâna și să ia și din pomul vieții și să mănânce și să trăiască pentru totdeauna” (Geneza 3.22).

    Pe măsură ce oamenii s-au înmulțit, Dumnezeu le-a dat diverse mărturii despre Sine, însă ei au devenit tot mai îngâmfați și mai idolatri. Din cauză că au refuzat să-I urmeze instrucțiunile, Dumnezeu le-a încurcat limbile și i-a împrăștiat pe tot pământul (Geneza 10 și 11).

    Prin Avraam, care a răspuns chemării Sale, și prin descendenții săi, Dumnezeu a dat mărturie despre Sine Însuși restului omenirii, cu dorința de a o aduce înapoi la Sine (Geneza 12–50). Însă starea omului, chiar și a celor cărora le-a fost încredințată mărturia lui Dumnezeu, a sfârșit într-un sicriu în Egipt (Geneza 50.26), fiindcă moartea este rezultatul păcatului (Romani 5.12).

    H. Hall

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Simon a răspuns și i-a zis: „Învățătorule, toată noaptea ne-am muncit și n-am prins nimic; dar, la cuvântul Tău, voi arunca mreaja”.
    Luca 5.5

    Convingerea și spaima

    Domnul Isus i-a vorbit lui Petru într-un mod deosebit. El i-a arătat în prezența Cui se găsește și a atins astfel conștiința lui Petru. Domnul, Creatorul, care poruncește oricărui lucru, a adunat în plină zi peștii acolo unde noaptea nu s-a găsit niciunul și a umplut plasele lui Petru. Le-a umplut de binecuvântări pe care plasele omenești sunt incapabile să le cuprindă, fără să se rupă, și care depășesc nevoile ucenicului! Tovarășii săi au venit cu o a doua barcă în ajutor și ele se afundau de mulțimea peștilor. Așa sunt bogățiile binecuvântărilor date de Domnul! Petru a văzut această binecuvântare, care l-a așezat pentru prima dată, așa cum era, în prezența Celui care este Sursa și Administratorul acestor binecuvântări. Astfel, nu doar cuvântul Domnului Isus l-a atins pe Petru, ci Însăși Persoana Sa și gloria Sa. În sufletul lui Petru s-a petrecut ceva deosebit: binecuvântarea i-a adus nu numai bucurie, ci și convingere de păcat și i-a produs spaimă, pentru că l-a așezat în prezența Domnului gloriei. Pe de altă parte, având certitudinea înspăimântătoare că, din pricina stării sale, Domnul trebuia să-l respingă, aceasta l-a făcut să se arunce la picioarele lui Isus ca la singura sa salvare.

    În Psalmul 130.1-4 găsim sufletul care apelează la ajutorul Celui pe care L-a desconsiderat. Sufletul este pierdut, dacă problema păcatelor nu este rezolvată. Ce har că Dumnezeu iartă, și astfel este cunoscut în dragostea Lui salvatoare!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU ÎNCHIDE OCHII LA NEVOILE ALTORA

    „El îi va despărţi pe unii de alţii” (Matei 25:32)

    Biblia spune: „Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui. Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia” (v. 32-34). Iată ce li se întâmplă celor de la stânga: „Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceţi-vă de la Mine” (v. 41).

    Ce determină alegerea Lui? Cum îi desparte El pe oameni? După criteriul apartenenței la un grup extrem de moral în comparație cu altul de moravuri ușoare?

    Se bazează pe faptul că un grup are o doctrină corectă, în timp ce altul a rătăcit din punct de vedere teologic?

    Nu, Domnul Isus a spus că destinul tuturor oamenilor are la bază un singur lucru: compasiunea pentru cei aflați în nevoie. Poate nu ești de acord: „Suntem mântuiți doar prin credință!” Da, însă după cum a subliniat Martin Luther: „Credința care ne mântuiește nu este niciodată singură!” Biblia spune că credința fără fapte este moartă (vezi Iacov 2:26). Domnul Isus a spus că acesta este standardul după care vom fi evaluați și răsplătiți: „Am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.” (Matei 25:36).

    Apoi a personalizat ideea în cuvintele următoare: „ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.” (v. 40). Asta înseamnă că trebuie să-ți deschizi inima și să răspunzi la nevoile celor din jur.

    Deci, nu închide ochii la nevoile altora!  

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 21:1-21

    Promisiunea lui Dumnezeu se împlineşte. „La vremea hotărâtă” se naşte Isaac, o imagine a lui Hristos ca Fiu şi Moştenitor (Galateni 4.4). După râsul neîncrezător al lui Avraam (17.17) şi al Sarei (18.12), urmat de râsul fericit şi plin de mulţumire al acesteia, de la care a provenit numele Isaac (râs) (v. 3, 6), auzim râsul batjocoritor al lui Ismael (v. 9), simbol al omului «carnal», care nu poate înţelege planurile lui Dumnezeu împlinite în Hristos. Ismael, fiul roabei, este o imagine a omului sub robia legii, neavând nici un drept la promisiuni, nici la moştenire.

    Ceea ce face Sara pare dur; Avraam găseşte că este dureros. Dumnezeu însă aprobă aceasta, vrând să arate, în mod simbolic, că moştenirea aparţine numai lui Hristos şi că, pe principiul faptelor, omul nu o poate obţine. Aşa cum explică Epistola către Galateni, credincioşii sunt „copii ai promisiunii”. Odată ce au primit înfierea, ei nu mai sunt robi, ci fii, şi de aceea moştenitori (Galateni 4.6, 7, 28).

    Totuşi harul se îndreaptă şi spre Agar şi fiul ei. Când apa din burduf, simbol al resurselor omeneşti, este epuizată, Dumnezeul cel viu, care i S-a descoperit Agarei în cap. 16, o salvează din nou. El este Cel care aude chiar şi vocea unui copil (v. 17).

  • 31 Ianuarie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am contemplat și ce au pipăit mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieții …
    1 Ioan 1.1


    Pe măsură ce Ioan Îl prezintă pe Domnul Isus ca fiind Cuvântul vieții, vedem cum sunt implicate simțurile noastre, auzul, văzul și pipăitul.

    Ce am auzit. Ucenicii L-au auzit vorbind și și-au dat seama că El nu era un om obișnuit. Mulțimile se minunau de cuvintele de har care ieșeau din gura Lui. „Și erau uimiți de învățătura Lui, deoarece cuvântul Lui era cu autoritate” (Luca 4.32). Trimișii fariseilor au spus: „Niciun om n-a vorbit ca Omul acesta” (Ioan 7.46). Domnul Isus Însuși le-a spus ucenicilor: „Cuvintele pe care Eu vi le-am vorbit sunt duh și sunt viață” (Ioan 6.63).

    Ce am văzut. Nu este suficientă o privire fugitivă, ci trebuie să-L privim cu atenție. În Luca 5 vedem un Om care poate ierta păcatele. Cei din popor erau uimiți și spuneau: „Azi am văzut lucruri minunate” (Luca 5.26). Femeia samariteană a spus: „Veniți să vedeți un Om care mi-a spus toate câte am făcut” (Ioan 4.29). El i-a deschis inima și i L-a revelat pe Tatăl, care caută închinători în duh și în adevăr. Concentrându-ne privirea asupra Lui, „Îl vedem pe Isus, care a fost făcut cu puțin mai prejos decât îngerii, … încununat cu glorie și cu onoare” (Evrei 2.9). El ne iubește, a coborât din cer ca să ne mântuiască și ne-a revelat dragostea Tatălui.

    Ce au pipăit mâinile noastre. Domnul, în Luca 5, a întins mâna către un lepros și l-a atins. În Luca 8, femeia care s-a atins de marginea hainei Lui a fost imediat vindecată, iar Domnul Isus i-a adresat aceste frumoase cuvinte: „Îndrăznește, fiică, credința ta te-a vindecat; du-te în pace”.

    Cu adevărat, acest Om este unic! Pe drumul Său aici, pe pământ, El S-a purtat cu dragoste față de toți și le-a adresat cuvinte de mângâiere. Privind la El și așteptându-L să vină, căpătăm putere în fiecare zi pentru umblarea noastră.

    J. Redekop

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Doamne, … Numelui Tău dă slavă, pentru bunătatea Ta, pentru adevărul Tău!
    Psalmul 115.1


     

    Slavă, slavă!

    Slavă, slavă, slavă, slavă Ție,
    Dumnezeu și Tatăl nostru sfânt!
    Căci Tu ne-ai iubit
    Și ne-ai mântuit,
    Dând pe Fiul Tău pe pământ.

    Toate-Ți cântă, Doamne, slavă Ție,
    Toți acei iertați prin Isus;
    Noi Te vom slăvi, slăvi-n vecie
    Pentru harul veșnic ce-ai adus!

    Slavă, slavă, slavă, slavă Ție,
    Noi cântând Ți-aducem ne-ncetat,
    Căci din Tine-avem
    Harul să putem
    Duce-un trai plăcut și curat!

    Slavă, slavă, slavă, slavă Ție,
    Dumnezeu și Tatăl nostru bun,
    Căci vei fi-n vecii
    Har și bucurii
    Celor ce cu drag Tată-Ți spun!


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ROAGĂ-TE PENTRU BUNĂVOINȚA LUI DUMNEZEU

    „Căci Tu binecuvântezi pe cel neprihănit, Doamne, şi-l înconjuri cu bunăvoinţa Ta”  (Psalmul 5:12)


    Când ceri cuiva o favoare, în general este ceva ce nu este dator să-ți dea.

    Biblia spune despre Dumnezeu: „Căci Tu binecuvântezi pe cel neprihănit, Doamne, şi-l înconjuri cu  bunăvoinţa Ta.” Acest cuvânt „neprihănit” nu înseamnă fără greșeală, căci altfel nici unul  dintre noi nu ne-am califica! Înseamnă să fii îmbrăcat cu „neprihănirea lui Hristos” care ne  face să fim primiți înaintea lui Dumnezeu și ne califică pentru bunăvoința lui Dumnezeu (vezi  2 Corinteni 5:21). Acesta este un adevăr pe care trebuie să-l înțelegi și de care să te ții! De  ce? Pentru că atunci când ai parte de bunăvoința lui Dumnezeu, ceilalți vor începe să-ți arate  bunăvoință – adesea din motive pe care nici ei nu și le pot explica!

    Bunăvoința lui Dumnezeu  a făcut posibil ca oamenii din Biblie, care altfel nu ar fi avut merite prea mari, să facă lucruri  mărețe. Dumnezeu a folosit o tânără pe nume Estera ca să salveze poporul evreu. Așa că ea  a mers prin credință, s-a înfățișat înaintea regelui neinvitată, chiar dacă a încălcat protocolul  și „ea a căpătat trecere înaintea lui” (Estera 5:2). Dumnezeu a croit o cale pentru ca ea să  împlinească misiunea pe care i-a încredințat-o. Fără bunăvoința lui Dumnezeu, Rut, o  păgână, nu ar fi fost acceptată de iudei. Dar pentru că Dumnezeu a avut un plan pentru viața  ei, iar inima ei a fost deschisă pentru El, a ajuns să se căsătorească cu Boaz, „un om foarte  bogat” (Rut 2:1). Și din această unire a descins regele David și la urmă, Domnul nostru  binecuvântat, Isus. Ce bunăvoință!

    Biblia spune: „Omul de bine capătă bunăvoinţa Domnului”  (Proverbe 12:2). O singură clipă de bunăvoință din partea lui Dumnezeu va face mai mult  pentru tine decât o viață de strădanie. Așadar, roagă-te astăzi pentru bunăvoința lui  Dumnezeu – și caut-o în fiecare zi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 20:1-18


    Pentru a doua oară Avraam îşi reneagă soţia şi merită mustrarea lumii (vezi cap. 12). Adesea este necesar ca Dumnezeu să-Şi repete lecţiile până când răul este judecat din rădăcină şi mărturisit. De data aceasta este vorba de o jumătate de adevăr (v. 12, 13).

    Este o lecţie serioasă şi instructivă să vedem cum un om privilegiat, care se bucură de intimitate cu Dumnezeu, pierde conştienţa relaţiei sale şi eşuează în privinţa mărturiei. Pierderea unui om evlavios se agravează cu pierderea acestei evlavii. Să ascultăm tristele cuvinte ale lui Avraam către Abimelec: „Dumnezeu m-a făcut să pribegesc departe de casa tatălui meu …” (v. 13). Ce nefericit limbaj pentru un credincios! Aceasta este tot ce are de spus despre chemarea „Dumnezeului gloriei” spre cetatea cerească?

    Umblând cu cei lumeşti, credinciosul ajunge să vorbească aşa cum vorbesc ei. Dar chiar atunci când le dă o lecţie alor Săi, Dumnezeu continuă să vegheze cu blândeţe asupra lor. El „n-a îngăduit nimănui să-i asuprească şi a mustrat împăraţi pentru ei”, zicând: „Nu vă atingeţi de unşii Mei” (Psalmul 105.14-15).

    Domnul îl ţine pe Avraam în rangul înalt de reprezentant al Său, de profet care vorbeşte în numele Său (v. 7) şi de mijlocitor la ale cărui rugăciuni răspunde (v. 17).

  • 30 Ianuarie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

    După cum mulți erau uimiți de Tine (atât de desfigurată Îi era fața, mai mult decât a oricărui om, și înfățișarea Lui mai mult decât a fiilor oamenilor), tot așa El va uimi multe națiuni; înaintea Lui împărații își vor închide gura, pentru că vor vedea ceea ce nu li se istorisise și vor înțelege ceea ce nu auziseră.
    Isaia 52.14,15

    Iată Robul Meu (3)

    Textul de mai sus face parte dintr-un poem al Scripturii. Pentru a comunica ceva ce proza n-ar putea transmite pe deplin, Duhul Sfânt folosește adesea poemul. De asemenea, acest pasaj ne arată o legătură foarte strânsă între suferințele adânci ale lui Mesia (versetul 14) și glorificarea Lui care a urmat (versetul 15). Ambele versete sunt construite pe afirmațiile făcute în versetul 13, anume că Slujitorul va fi ascultător, că va lucra cu înțelepciune și că va avea izbândă. Drept rezultat, El va fi înălțat nespus de mult.

    Aceste lucruri sunt în contrast deplin cu istoria lui Israel. Când Dumnezeu l-a chemat pe Moise și l-a trimis la faraon pentru a-l elibera pe Israel, El l-a numit pe Israel „fiul” Său, care avea să fie izbăvit de robia egipteană, pentru a-I sluji (Exod 4.23). Slujirea este des pusă în legătură cu calitatea de fiu. Domnul Dumnezeu l-a așezat pe Adam într-o poziție similară, pentru a îngriji grădina în care îl pusese (Geneza 2.5-17), însă Adam și Eva au falimentat (Geneza 3). În ce-l privește pe Israel, el a eșuat în repetate rânduri în responsabilitatea de a trăi potrivit chemării sale, ca fiu și ca slujitor al lui Dumnezeu. Însă atunci când Domnul Isus a venit în această lume și a trăit printre ai Săi (Ioan 1.10,11), El a dat împlinire dorinței lui Dumnezeu de a avea un Fiu-Slujitor (Matei 3.16,17).

    În lumea viitoare, când Isus Mesia va domni peste poporul Său și peste această lume, atunci, în sfârșit, Israel va putea umbla și trăi ca fiu-slujitor al lui Dumnezeu. Deja de acum, toți creștinii adevărați au privilegiul de a trăi ca fii-slujitori (Efeseni 6.6). Ei vor trăi așa pentru totdeauna, ca fii (Apocalipsa 21.7) și ca slujitori (Apocalipsa 22.3), spre lauda Sa.

    A. E. Bouter

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Un nume bun este mai de dorit decât mari bogății … Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăția, slava și viața. Proverbe 22.1,4

    Lecția modestiei

    O elevă de liceu a vizitat casa memorială a lui Beethoven. Cu toate că era o bandă delimitatoare în jurul pianului marelui compozitor și o tăbliță care interzicea accesul, fata s-a strecurat pe sub acea bandă și a început să cânte la pianul maestrului, spunându-i unuia dintre îngrijitori: „Cred că orice muzician care vine aici dorește să cânte la pianul maestrului”. Însă îngrijitorul i-a răspuns: „Nu cu mult timp în urmă, marele compozitor Paderewski a venit aici și cineva l-a invitat să cânte la pianul lui Beethoven, dar el a refuzat prin cuvintele: «Nu, nu mă simt vrednic să cânt la pianul marelui maestru»”.

    Ignacy Jan Paderewski a fost pianist, compozitor și om politic polonez. Compozitorul a dat o lecție de modestie, care a rămas transmisă peste veacuri. Nu știm dacă acele cuvinte ale compozitorului au avut vreun efect în inima elevei de liceu, care deja se vedea un muzician. Să înveți să fii smerit nu este lucru ușor. În școala oamenilor nu se predă smerenia; aceasta se învață numai în școala Domnului Isus. Fiecare dintre noi este chemat să învețe lecția modestiei de la Domnul și Mântuitorul nostru. Cu toate că era Fiul lui Dumnezeu, Creatorul celor văzute și nevăzute, Îl întâlnim pe paginile Scripturii dominat în orice împrejurare de un sfânt și perfect caracter de modestie. Credința poate distinge în Persoana Domnului Isus Hristos, precum și în lucrarea Sa binecuvântată de la cruce, cum mândria noastră este redusă la nimic.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    GATA SĂ PRIMEȘTI

    „Înţeleptul ascultă sfaturile.” (Proverbe 12:15)

    Când ești gata să primești – poți aduce o schimbare! De exemplu, în timp ce citești  aceste rânduri, dacă ești gata să primești ce citești și-i spui Domnului: „Voi acționa în baza a  ceea ce îmi vorbești prin această meditație,” vei avea beneficii mai mari decât dacă le citești  doar pentru a fi motivat sau inspirat. A te opune sau a primi – e o alegere pe care o faci în  fiecare zi. Nimic nu moare mai repede decât o idee nouă într-o minte închisă. E imposibil să  înveți dacă crezi că știi deja totul. Unul din motivele pentru care Domnul Isus a reacționat atât  de vehement la adresa Fariseilor a fost pentru că ei au refuzat să primească ce avea El de  spus.

    O minte poziționată greșit este ca un microscop care mărește lucrurile mărunte dar nu  le poate recepta pe cele mari. Fiecare situație, văzută corect, este o oportunitate. Dar  oportunitățile „îți cad în poală” numai dacă te așezi în locul în care cad oportunitățile. Când  nu ești gata să primești, e ca și cum ai cere o găleată când tu ai în mână o ceașcă.

    Prea des  mințile noastre sunt blocate într-o singură direcție. Căutăm culoarea roșie, așa că trecem cu  vederea culoarea albastră; ne gândim la „mâine” și Dumnezeu spune „acum.” Căutăm peste  tot, dar răspunsul e chiar sub nasul nostru. Când o persoană se află la locul potrivit, e gata  să primească ceea ce Dumnezeu are pentru ea.

    Biblia folosește uneori cuvântul simplu.  Cuvântul simplu în original înseamnă „indiferent, insensibil și leneș” și îi descrie pe cei ce sunt  nepăsători și nereceptivi la gândurile altora. Dumnezeu îți va vorbi prin oameni, dar dacă nu  asculți, nu auzi ce are El de spus.

    Așadar, fii gata să primești!

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 19:15-29

    Eliberarea lui Lot este răspunsul la rugăciunea lui Avraam din capitolul precedent. Avraam crezuse că, pentru a-şi salva fratele, era necesar ca Sodoma să fie cruţată de la distrugere. Dar Dumnezeu nu răspunde întotdeauna aşa cum credem noi de cuviinţă. El

    răspunde.

    Vai! Inima lui Lot este puternic legată de tot ceea ce trebuie să părăsească acum; el îşi amână plecarea. Îngerii trebuie să-l tragă cu forţa împreună cu soţia şi cu cele două fiice ale lui. Dragi răscumpăraţi ai Domnului, să ne punem o întrebare: Dacă ar trebui să plecăm astăzi în cer, am face-o cu bucurie? Sau, ca şi Lot, ne-ar părea rău să lăsăm lucrurile de aici, de care s-au legat inimile noastre?

    Sodoma şi Gomora sunt „prefăcute în cenuşă”, exemplu grăitor despre ceea ce-i aşteaptă pe cei necredincioşi (2 Petru 2.6; Iuda 7). Cât despre soţia lui Lot, rămâne în Cuvântul lui Dumnezeu ca un monument care ne avertizează despre cât a costat-o faptul că şi-a ales partea împreună cu o lume condamnată. Această femeie a luat aparent parte la viaţa poporului lui Dumnezeu timp îndelungat, dar nu făcea parte din el. Lumea era în inima ei şi ea a pierit împreună cu lumea.

    Cât despre Lot, sfârşitul său va fi ruşinos, iar descendenţa sa, blestemată!

  • 29 Ianuarie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Știu lucrările tale: iată, am pus înaintea ta o ușă deschisă, pe care nimeni nu poate s-o închidă, pentru că ai puțină putere și ai păzit Cuvântul Meu și nu ai tăgăduit Numele Meu.
    Apocalipsa 3.8

    Filadelfia: A fi plăcuți inimii Domnului (3)

    Cei din Efes păziseră Cuvântul Domnului, însă părăsiseră dragostea dintâi. Nu se spune că dragostea lor se răcise, ci că ei o părăsiseră. Dragostea față de Persoana Sa era lucrul care lipsea în Efes. În Filadelfia însă, inima Domnului se bucura, fiindcă putea spune: „Nu ai tăgăduit Numele Meu”.

    Numele Domnului Isus însemna totul pentru cei din Filadelfia. Ei nu doreau să tăgăduiască acest Nume prin nimic. Pentru mântuire nu există nicio metodă omenească, niciun ritual, ci doar Numele lui Isus (Fapte 4.12). Hristos și Cuvântul Său sunt suficiente pentru mântuire.

    Numele Lui era suficient pentru strângerile lor laolaltă. Nu aveau ei promisiunea prezenței Sale în mijlocul lor (Matei 18.20)? Numele Lui era de ajuns pentru orice lucrare (Coloseni 3.17). Oare nu de la El, Capul Trupului, își primeau ei fiecare capacitatea și darul pentru slujire (Efeseni 2.22; 4.7,11)? Numele Său era suficient pentru îngrijirea turmei; El era Păstorul și Supraveghetorul sufletelor lor (1 Petru 2.25). Niciun mijloc omenesc, nicio organizație și nicio metodă nu erau îngăduite, ci doar Numele Domnului lor. Orice altceva ar fi însemnat tăgăduirea Numelui Său.

    Numele Său era suficient pentru toate lucrurile privitoare la viață și la evlavie (2 Petru 1.3). Pentru toate nevoile lor, ei chemau Numele Său, având făgăduința răspunsului Său (1 Ioan 5.14,15). Pentru ei, El era cu adevărat în toate lucrurile, Cel dintâi și Cel de pe urmă, Cel viu (Apocalipsa 1.17,18). Ei așteptau totul de la Hristos.

    Nimic nu este mai prețios pentru Domnul decât ca cei ai Săi să considere Numele Său, în toate privințele, ca fiind atotsuficient. Iar El răspunde întotdeauna așteptărilor credinței care se bazează doar pe Numele Său. Să umblăm cu toții prin puterea Lui, să păzim Cuvântul Lui și să nu tăgăduim niciodată Numele Lui!

    A. Leclerc

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?
    Ieremia 17.9

    Este omul bun? Omul nu este bun!

    Cunoscând un avânt grandios, așa-numitul iluminism a fost o mișcare ideologică ce a influențat și a format cele mai diverse domenii culturale. Una dintre convingerile sale optimiste sună astfel: toți oamenii sunt înțelepți și buni.

    Până astăzi, mulți sunt de neclintit în această ideologie. Dar este realistă această convingere? Doar în ultimul secol au fost omorâți în războaie aproximativ o sută de milioane de oameni. O sută de milioane! Dacă ai forma cu 100.000.000 de oameni un lanț, ai putea înconjura de trei ori pământul!

    O privire în culisele terorii războiului modern arată că omul a dezvoltat arme care ar putea atenta la mult mai multe vieți omenești, dacă s-ar folosi. Dacă omul ar fi bun, nu ar trebui să te temi că aceste arme se vor folosi vreodată.

    Cunoscutul fizician și matematician Albert Einstein a spus odată, pe bună dreptate, la o conferință științifică: „Problema adevărată se află în inima și în gândurile oamenilor. Nu este o problemă de fizică, ci una de etică. Ce ne sperie nu este forța explozivă a bombei atomice, ci puterea răului din inima omului, forța sa explozivă pentru a face rău”.

    Da, este un basm acesta, că omul este bun. Un basm frumos, dar periculos, căci aruncă nisip în ochii omului păcătos, care are nevoie de mântuire. Adevărul este dur, dar rămâne adevăr: omul nu este bun! Iar Vestea Bună a lui Dumnezeu este că le oferă tuturor oamenilor salvare și iertare în Isus Hristos.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ALES ȘI RÂNDUIT DE DUMNEZEU (5)

    „El … ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui” (Evrei 1:3)

    Ești atât de concentrat pe necazuri încât ai uitat ce spune Cuvântul lui Dumnezeu: „Da,  fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele” (Psalmul 23:6)? Cunoaștem  necazurile lui Iov, dar avem tendința de a uita că ele au existat o scurtă perioadă într-o viață,  de altfel, extrem de binecuvântată. Timpul pe care l-a petrecut Iosif în închisoare a fost  eclipsat de anii în care a fost o persoană cu influență și de privilegiul de care s-a bucurat în  calitate de a doua persoană ca importanță la palatul lui faraon.

    Îți este greu să te bucuri de  binecuvântări pentru că îți este teamă că nu vor dura? Poate te-ai obișnuit atât de mult cu  necazul încât ești mereu pregătit pentru el, ca și cum ai sta confortabil într-un fotoliu fără să  te poți relaxa. E timpul să nu te mai îngrijorezi și să începi să crezi promisiunile lui Dumnezeu  față de tine! El nu te-a adus atât de departe ca să te abandoneze.

    Nu, El „v-a rânduit să  mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână.” Bucuria și biruința – acesta este  planul lui Dumnezeu pentru tine! Biblia spune: „El … ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii  Lui.” Dumnezeu nu rostește nimic peste viața ta, ca apoi să lase să se năruiască totul. El a  spus: „Cuvântul Meu, … va face voia Mea şi va împlini planurile Mele.” (Isaia 55:11).

    În Geneza capitolul unu versetul paisprezece, Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători în  întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte.” Și știi ceva? Același soare strălucește și  astăzi datorită cuvântului care l-a adus în existență – și va străluci și mâine. Dacă Dumnezeu  va face lucrul acesta pentru un obiect neînsuflețit cum este soarele, nu crezi că El va avea  grijă și de tine?

    Deci, crede că ai fost chemat și ales de Dumnezeu!

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 19:1-14

    Ce contrast între vizita fericită pe care îngerii i-au făcut-o lui Avraam în miezul zilei şi trista lor misiune pe care o aveau în Sodoma în seara aceleiaşi zile! Şi câtă reţinere în a accepta invitaţia lui Lot, oricât de insistentă ar fi fost ea (v. 2)! Cum puteau ei să aibă părtăşie cu acest credincios aflat într-o asemenea situaţie nepotrivită? Ei intră la el în casă numai pentru a-l proteja şi a-l elibera. De altfel, însuşi Lot nu s-a simţit niciodată în largul lui în această cetate a depravării. Nu am fi ştiut aceasta, dacă Noul Testament nu ne-ar fi descoperit-o. Dar Dumnezeu, care cunoaşte inimile, ne spune că Lot era un om drept şi că, departe de a lua parte la rău, era „foarte întristat de purtarea destrăbălată a celor nelegiuiţi” (2 Petru 2.7, 8). Şi oamenilor din Sodoma nu le-a fost ruşine să se grozăvească cu răutatea lor în acea noapte dramatică (compară cu Isaia 3.9). Ei se comportă astfel încât Domnul, Cel care spusese: „şi dacă nu – dacă aceasta nu este adevărat – voi şti” (18.21), nu mai are nevoie de alte dovezi, din moment ce aceşti oameni mărturisesc împotriva lor înşişi.

    Lot nu este luat în serios nici chiar de ginerii lui. Când un credincios a umblat, pentru un timp, cu lumea, nu mai are nici o autoritate să vorbească despre judecată. Nimeni nu îl mai ascultă.

  • 28 Ianuarie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Iuda a zis Tamarei, nora sa: „Rămâi văduvă în casa tatălui tău până va crește mare Șela, fiul meu”. Pentru că zicea: „Ca nu cumva să moară și el ca frații lui”. Cartea genealogiei lui Isus Hristos, fiu al lui David, fiu al lui Avraam … Iuda a născut pe Fares și pe Zara, din Tamar.
    Geneza 38.11; Matei 1.1,3

    Viața lui Iuda a stat, în prima parte a ei, într-un contrast total cu cea a fratelui său, Iosif. Acest capitol ne arată că prietenii lui Iuda și soția lui erau canaaniți. Primii doi fii ai săi erau niște oameni răi, iar Domnul i-a omorât. Iuda găsise o soție, Tamar, pentru fiul său cel mai mare. În acel timp, când un om murea fără să aibă copii, văduva lui trebuia să se mărite cu fratele lui sau cu ruda cea mai de aproape, pentru ca astfel să aibă copii. Într-un timp foarte scurt, Tamar a rămas văduvă de două ori.

    Temându-se să nu-l piardă și pe cel de-al treilea fiu, Șela, Iuda nu i l-a mai dat de bărbat lui Tamar, când acesta a crescut. Această văduvă canaanită a recurs deci la o stratagemă rușinoasă, prefăcându-se a fi prostituată, pentru a rămâne gravidă cu Iuda, socrul ei. Din nefericire, ea nu este singura văduvă care a recurs la astfel de mijloace pentru a se întreține. Multe văduve sărace, în disperarea lor, au recurs la păcat pentru a supraviețui.

    Iuda, care nu știa că femeia cu care păcătuise era nora lui, s-a înfuriat atunci când a auzit că Tamar este însărcinată. „Scoateți-o afară și ardeți-o!”, a poruncit el. Cât de rușinat și de șocat a rămas el atunci când ea i-a adus dovezi clare ale vinovăției lui! Iuda a recunoscut păcatul său, spunând: „Ea a fost mai dreaptă decât mine”.

    Cât de mare este harul lui Dumnezeu, care l-a inclus atât pe desfrânatul Iuda, cât și pe Tamar, care s-a prostituat, în genealogia sfântului Său Fiu, Isus, Domnul nostru! Îi mulțumim Lui că, „acolo unde păcatul s-a înmulțit, harul s-a înmulțit și mai mult” (Romani 5.20)!

    E. P. Vedder, Jr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    În aceasta este iubirea, nu în faptul că noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci că El ne-a iubit pe noi și L-a trimis pe Fiul Său ca ispășire pentru păcatele noastre.
    1 Ioan 4.10

    Fiecare om este unic!

    Indiferent dacă veți crede sau nu: nimeni nu este ca dumneavoastră! Aspectul, vocea, caracterul – toate acestea vă fac unic. Acest cuvânt spune deslușit: Dumneavoastră sunteți unicat!

    Dumnezeu v-a creat! Nu sunteți produsul unei „fabricații cosmice pe bandă rulantă”, ci o creatură a lui Dumnezeu. El v-a creat așa cum sunteți și Se interesează de dumneavoastră. El dorește să trăiți cu sens și să aveți personal părtășie cu El. – David a înțeles că Dumnezeu l-a creat și I-a mulțumit din inimă pentru acest lucru: „Te voi lăuda că M-ai făcut într-un mod înfricoșător și admirabil. Minunate sunt lucrările Tale și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!” (Psalmul 139.14).

    Dumnezeu vă iubește! Pentru El sunteți prețios și demn de a fi iubit. Cu toate că noi, oamenii, am mers pe căile noastre proprii și nu ne-am interesat de Dumnezeu, El nu a încetat să ne iubească. Păcatele noastre nu L-au împiedicat să ne arate dragostea Sa. Dimpotrivă: El L-a dat pe Fiul Său Isus Hristos să moară pentru noi, pentru ca problema vinei noastre să poată fi rezolvată. Pentru că suntem așa de prețioși pentru Dumnezeu, El dorește să ne ierte toate păcatele pe care le-am făcut. – Acceptați oferta dragostei lui Dumnezeu! Rugați-vă Lui și recunoașteți înaintea Lui tot ce ați făcut rău! Credeți că Isus Hristos a purtat la cruce pedeapsa pentru păcatele dumneavoastră!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ALES ȘI RÂNDUIT DE DUMNEZEU (4)

    „Eu …v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă” (Ioan 15:16)

    Cuvântul „rânduit” vine de la cuvântul „comandat”. Dumnezeu te-a rânduit și te-a  înzestrat în mod specific. El a ales direcția vieții tale. El te-a păstrat atunci când ai crezut că  nu mai ieși la liman. El te-a împins înainte când ai crezut că nu mai ai vlagă. „Domnul  întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de  tot, căci Domnul îl apucă de mână” (Psalmul 37:23-24).

    El dorește să ieși învingător. „Orice  armă făurită împotriva ta va fi fără putere; … Aceasta este moştenirea robilor Domnului” (Isaia  54:17). Asta înseamnă că atacurile îndreptate împotriva ta vor da greș!

    Însă faptul că ești ales  de Dumnezeu nu înseamnă că poți să trăiești cum vrei. Pavel spune: „Să păcătuim mereu,  ca să se înmulţească harul? Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim  în păcat?” (Romani 6:1-2).

    Când ești ales, ai siguranța poziției pe care o ai în Hristos, chiar  și atunci când starea ta nu este la acest nivel. Este și motivul pentru care Dumnezeu îngăduie  încercări și ispite. El știe care este prețul pentru a te ține dependent de El și pentru a te ajuta  să-ţi dezvolți un sistem puternic de rădăcini.

    Primul lucru pe care l-a spus Dumnezeu omului  a fost „creşteţi” (vezi Genesa 1:28). El dorește să fii roditor și să reușești în toate aspectele  vieții tale. Domnul Isus a spus: „Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia (pentru a vă bucura  de avantajele trăirii în Împărăție)” (Luca 12:32). Odată ce acest concept pătrunde în sufletul  tău, viața ta se va schimba!

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 18:16-33

    „Domnul Se destăinuie celor care se tem de El” (Psalmul 25.14; citeşte şi Amos 3.7). Avraam este unul dintre aceştia. Domnul a putut spune despre el: „pentru că l-am cunoscut” (v. 19), „să ascund Eu de Avraam ce fac?” (v. 17). Înţelegerea gândului lui Dumnezeu este inseparabilă de umblarea în credincioşie.

    Dumnezeu ştie că singurul efect al comunicărilor Sale va fi acela de a pune în inima omului lui Dumnezeu sentimente identice cu ale Sale: compasiune, dorinţa de a-i smulge de sub înspăimântătoarea judecată pe aceia pe care îi iubeşte.

    Dragi prieteni creştini, noi, care cunoaştem din Cuvântul lui Dumnezeu sentinţa asupra lumii şi iminenţa executării ei, suntem oare mişcaţi de aceleaşi sentimente în timp ce ne gândim la soarta grozavă a nenumăratelor suflete pierdute pentru eternitate? Fiecare dintre noi are în familie, printre prieteni sau printre colegii de la slujbă, persoane neîntoarse la Dumnezeu. Ce putem face pentru ei? Sigur că trebuie să-i prevenim, dar şi să mijlocim insistent, cum a făcut Avraam pentru Sodoma în care se afla Lot, fratele lui (compară cu Ieremia 5.1). În 1 Timotei 2, Pavel ne invită să facem rugăciuni pentru toţi oamenii, adresându-ne Celui pe care, prin experienţă, Îl recunoaştem cu frumosul Nume de „Dumnezeu, Mântuitorul nostru”, care „doreşteca toţi oamenii să fie mântuiţi”.

  • 27 Ianuarie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Iar de la ceasul al șaselea s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea. Și, pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, spunând: „Eli, Eli, lama sabactani?”, adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. Matei 27.45,46

    Primele trei ceasuri pe care Hristos le-a petrecut pe cruce au fost caracterizate de adâncul întuneric moral și spiritual al omului. Omul a gândit, a spus și a făcut tot ceea ce a fost mai rău posibil. Însă în următoarele trei ceasuri, când soarele s-a întunecat, Domnul Isus a suferit din partea lui Dumnezeu, fiindcă, pe Cel care nu a cunoscut păcatul, Dumnezeu L-a făcut păcat pentru noi, iar Hristos, de asemenea, a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn (2 Corinteni 5.21; 1 Petru 2.24). Dumnezeu a condamnat păcatul în carne – acea rădăcină, acel principiu al fărădelegii care lucrează în noi (Romani 8.3). În plus, Domnul Isus a suferit pentru păcatele noastre – pentru roadele principiului aflat în noi, manifestate prin gânduri, cuvinte și fapte (1 Petru 3.18). Păcatul este rădăcina, păcatele sunt roadele. Omului nu i s-a îngăduit să vadă nimic din suferințele Domnului în timpul celor trei ceasuri în care El a fost jertfă pentru păcat.

    Strigătul Domnului Isus exprimă părăsirea completă a Celui care este dintotdeauna plăcerea lui Dumnezeu, dar care a fost abandonat de El fiindcă suferea pentru păcat și pentru păcate, pentru a-L glorifica pe Dumnezeu și pentru a aduce binecuvântare omului.

    Acest strigăt exprimă mai mult decât durerea fizică sau suferința psihică. Mielul fără păcat al lui Dumnezeu a îndurat mânia lui Dumnezeu pe cruce. Atunci a înlăturat El păcatul prin jertfirea Lui Însuși (Evrei 9.26) și a devenit ispășirea pentru lumea întreagă (1 Ioan 2.2). Doar Dumnezeu poate înțelege pe deplin măreția tuturor marilor principii implicate aici – suferința Domnului Isus și câștigul pentru Dumnezeu și pentru noi, cei care, prin har, am crezut.

    W. S. Ibrahim

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Privind țintă la Isus, Căpetenia și Desăvârșitorul credinței noastre, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea … și stă la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Evrei 12.2

    Ținta credinței noastre

    Scriptura ne prezintă duhul de lepădare, de smerenie și de ascultare al Domnului și Mântuitorului Isus Hristos devenit Om. Domnul este Acela care are toată puterea în univers, Lui Îi aparțin măreția și slava divină. Prin El au fost făcute toate lucrurile și toate se mențin prin El. Dar El a venit în această lume ca Om sărac, ca Slujitor. Vulpile aveau vizuini și păsările cerului, cuiburi, dar El, Creatorul lor, nu avea o locuință „proprie”, niciun loc pentru a-Și odihni capul.

    Domnul Isus căuta neîncetat binele oamenilor, lucra pentru ei, îi învăța; niciodată nu a făcut ceva în folosul Său, ci toată viața Sa a fost o renunțare totală. Citind Scripturile, care dădeau mărturie mai dinainte despre Mântuitorul, vedem că S-a smerit până într-atât, încât a luat cel din urmă loc printre oameni. Isus Hristos a fost disprețuit, umilit până la moarte. Totuși, plăcerea Domnului Isus a fost să facă voia lui Dumnezeu. Lucrările Domnului arată cu desăvârșire acest adevăr în toate împrejurările vieții Sale.

    Acesta este Domnul și Mântuitorul pe care suntem invitați să-L privim prin credință. El a îndurat toate suferințele Sale, ca noi să fim mântuiți. Să fim bucuroși că avem o astfel de țintă a credinței noastre!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ALES ȘI RÂNDUIT DE DUMNEZEU (3)

    „Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu” (Luca 15:18)

    Odată ce înțelegi faptul că Dumnezeu te-a ales ca să împlinești anumite lucruri, multe din întrebările tale fără răspuns vor începe să aibă sens.

    De exemplu: de ce tu vezi lucrurile diferit față de alții sau de ce te simți obligat să mergi mai departe când alții se mulțumesc să rămână acolo unde sunt. Pavel a spus: „fiind rânduiţi mai dinainte, după Hotărârea Aceluia, care face toate după sfatul voiei Sale” (Efeseni 1:11).

    Ai fost ales și destinat pentru această lucrare! De ce? Pentru că Dumnezeu are anumite lucruri pe care dorește să le facă prin tine. Este motivul pentru care ai ajuns atât de departe. Este motivul pentru care scapi nevătămat de fiecare dată când Satan încearcă să te distrugă.

    Iată două motive pentru care trebuie să înțelegi acest adevăr:

    1) Dacă crezi că Dumnezeu te-a ales pentru că ești un bun luptător în rugăciune sau pentru că citești din Biblie ore în șir sau pentru că ai un caracter impecabil, în clipa în care lași garda jos sau greșești, diavolul te va lua cu asalt și îți va spune că nu mai ești acceptat de Dumnezeu.

    2) Cunoașterea statutului tău înaintea lui Dumnezeu te ajută să spui: „Chiar dacă mă zbat și mă împiedic și uneori nu înțeleg, pot merge la Dumnezeu oricând pentru că El m-a ales.” Asta înseamnă putere! E informația pe care diavolul nu dorește s-o afli pentru  că ea îți va schimba gândirea, perspectiva și nivelul de încredere.

    Chiar dacă s-a prăbușit, era epuizat și a ajuns să miroasă ca porcii pe care îi hrănea, fiul risipitor a spus: „Mă voi scula și mă voi duce la tatăl meu.” Bucură-te, Dumnezeu este în continuare Tatăl tău, chiar dacă te-ai abătut de pe cale. Pocăiește-te, întoarce-te și rededică-te – ești „ales.”

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 18:1-15

    Dumnezeu îi face lui Avraam onoarea de a-l numi prietenul Său (2 Cronici 20.7; Isaia 41.8; Iacov 2.23). Ca o consecinţă a acestui titlu pe care i l-a dat, Dumnezeu îl vizitează şi îl informează despre intenţiile Sale, atât cu privire la el (v. 9-15), cât şi cu privire la lume (v. 20, 21; vezi şi Ioan 15.15). Patriarhul răspunde printr-o libertate plină de încredere care nu exclude cu nimic profundul respect. Starea inimii lui se dezvăluie prin bucuria aprinsă cu care-şi primeşte Oaspeţii cereşti; îşi cunoaşte Dumnezeul; gustase că Domnul este bun(1 Petru 2.3).

    Noul Testament menţionează câteva persoane care au avut privilegiul de a-L primi pe Domnul Isus în casele lor: Levi, Marta, Zacheu … (Luca 5.29; 10.38; 19.6) şi ne învaţă în ce condiţii ne putem bucura şi noi de aceeaşi intimitate.

    Ascultarea de Cuvântul Domnului este cheia care ne deschide inimile pentru El (Ioan 14.23). Avraam este un model nu numai în ce priveşte comuniunea cu Dumnezeu, ci şi exercitarea ospitalităţii. Cel credincios este chemat să facă aceasta fără murmure (1 Petru 4.9; Romani 12.13; Evrei 13.2 …). Ce veste bună îi aşteaptă pe Avraam şi pe Sara: anunţul mult-doritului moştenitor! Sara se îndoieşte şi râde. Şi pentru noi a sosit ocazia să auzim o declaraţie măreaţă: „Este ceva prea greu pentru Domnul?” (v. 14).

  • 26 Ianuarie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Scrie viziunea și graveaz-o pe tăblițe, ca să poată alerga cel care o citește.
    Habacuc 2.2


    Profetul Habacuc avea câteva plângeri, pe care le-a adus înaintea lui Dumnezeu. Starea morală joasă a poporului apăsa ca o povară asupra inimii lui. Răspunsul Domnului a fost că avea să-i trimită pe babilonieni să judece pe poporul Său. Acest lucru era de neacceptat pentru Habacuc. El gândea că era nedrept din partea lui Dumnezeu să Se folosească de o națiune atât de nelegiuită. Prin urmare, profetul a hotărât să aștepte în turnul de veghere un răspuns diferit (Habacuc 2.1). Dumnezeu, în harul Său, i-a oferit o viziune profetică, viziune care l-a făcut pe Habacuc să scrie, la rândul lui, o cântare de mulțumire (Habacuc 3). În decursul a trei capitole, Habacuc este transformat dintr-unul care se plânge (Habacuc 1), într-unul care veghează (Habacuc 2), iar apoi, într-unul care se închină (Habacuc 3).

    Când Habacuc a primit viziunea profetică, i s-a spus să o graveze pe tăblițe. Cu siguranță, ea trebuia gravată într-un fel în care să fie ușor de citit și de înțeles. Dumnezeu dorește ca poporul Său să înțeleagă ceea ce El îi transmite. Vedem acest lucru și în alte părți din Scriptură. În zilele lui Neemia, cărturarul Ezra și leviții au citit înaintea poporului din Legea lui Dumnezeu într-un fel clar, dând sensul ei și ajutând poporul să înțeleagă citirea (Neemia 8.8). Acest lucru este important și astăzi, în adunări – vorbitorii trebuie să se adreseze cu voce clară și suficient de tare, ca să poată fi auziți și înțeleși, căci, altfel, de ce ar mai vorbi?

    Viziunea profetică dată lui Habacuc n-avea să fie împlinită decât într-un viitor îndepărtat. Ea era pentru un timp stabilit; a doua venire a lui Hristos va avea loc cu siguranță, deși poate întârzia (Habacuc 2.3; Evrei 10.37). Profeția a fost dată pentru ca cel care o citește să alerge. Creștinul trebuie să umble acum în lumina viitorului – adevăratul scop al profeției.

    B. Reynolds

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriți le dă har.
    1 Petru 5.5


    Mândria

    Un evanghelist a fost chemat la căpătâiul unei muribunde. Doamna făcea parte dintr-un neam ales. Ea a întrebat: „Domnule evanghelist, credeți că atunci când voi fi în cer va fi acolo și slujnica mea?” — „În privința dumneavoastră, pot să vă spun că, dacă nu L-ați primit pe Mântuitorul în viață, nu veți fi în cer. Cu privire la servitoare, pot să vă spun că ea va fi în cer, pentru că L-a primit pe Hristos ca Mântuitor al vieții ei și I-a slujit cu credincioșie.” — „Dar nu vor fi deloc diferențe în cer?”, a întrebat doamna. — „Stimată doamnă, nu este nevoie să vă îngrijorați cu privire la diferențe, ci vă spun să vă predați viața în mâinile Mântuitorului; și așa veți ajunge în cer. Atunci veți vedea cine va fi acolo și dacă sunt diferențe.”

    Mândria omului nu dispare nici în fața morții. Mândria este aceea care îl oprește pe om să se întoarcă la Dumnezeu. Mândria este aceea care nu-l lasă pe om să stea de partea Mântuitorului disprețuit de lume. Mândria este o armă sigură de luptă a lui Satan împotriva întoarcerii oamenilor de pe calea păcatului. Mândria îi duce zilnic pe oameni la pierzare. Dintre multele greșeli ale omului, mândria este cea mai periculoasă. Omul poate să decadă în cele mai joase trepte de degradare morală și în cele mai respingătoare adâncimi de stricăciune, și totuși să se mândrească cu propria importanță, cu propria voință puternică și independentă. Să nu uităm că Dumnezeu stă împotriva mândriei! El îl va judeca pe orice om care, și din cauza mândriei, nu a vrut să creadă în Fiul lui Dumnezeu.

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ALES ȘI RÂNDUIT DE DUMNEZEU (2)

    „Ca să căpătăm înfierea” (Galateni 4:5)  


    Cuvântul „ales” înseamnă că Dumnezeu a programat anumite lucruri care să aibă loc în  viața ta, în anumite momente. Uneori oamenii trebuie să-și schimbe modul de viață pentru a  se obișnui cu ideea unei sarcini neașteptate – dar nimeni nu adoptă un copil din întâmplare.  Să ne gândim puțin: cunoscându-ne dinainte toate slăbiciunile, Dumnezeu totuși ne-a ales.  „Ca să căpătăm înfierea…. şi dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor, prin Dumnezeu” (v. 5-7). Nu  trebuie să îți pui niciodată întrebarea dacă e bine să te apropii de Tatăl Ceresc, pentru că El  este mereu gata să te primească. Ai un loc rezervat la masă. „Tu îmi întinzi masa în faţa  potrivnicilor mei” (Psalmul 23:5).

    Asta înseamnă că obstacolele și împotrivirile nu-ți pot fura  binecuvântarea lui Dumnezeu. A fi ales este ca și cum ai avea un card de cumpărături pentru  clienți fideli: ai parte de tratament preferențial! Însă asta nu-ți dă dreptul să trăiești cum  dorești. Unii dintre noi ne asemănăm cu băiețelul care s-a rugat: „Doamne, fă-mă băiat  cuminte. Dar dacă nu poți, nu-ți face griji – mă simt minunat așa cum sunt!” Nu, „Domnul  pedepseşte pe cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.” (Evrei 12:6).  Pedeapsa lui Dumnezeu nu înseamnă respingere, e o dovadă a dragostei Sale!

    Nu ești ales  în funcție de rasă, de daruri, de talente, de înfățișare și de inteligență. Dumnezeu te-a ales  pentru că te iubește și are un plan special pentru viața ta. Și partea cea mai bună este că El  te va întări și te va echipa ca să-l duci la îndeplinire. „Acela care a început în voi această bună  lucrare, o va isprăvi” (Filipeni 1:6).


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 17:1-27


    Domnul i Se arată din nou lui Avram, îi înnoieşte promisiunea Sa cu privire la descendenţii fără număr şi îi schimbă numele în Avraam. O schimbare de nume în Biblie este întotdeauna un semn al unei noi relaţii cu cel care dă noul nume. Aici patriarhul nostru nu este numai omul credinţei, ci şi tatăl tuturor oamenilor credinţei (Romani 4.11). Dându-i acest nume, „tatăl unei mulţimi de naţiuni” (v. 5), Dumnezeu Se gândea deja cu interes şi cu dragoste la acea mulţime de credincioşi pentru care Avraam va fi ca un cap de spiţă şi din care sperăm să facă parte toţi cititorii noştri. Şi în împăraţii care aveau să descindă din Avraam (v. 6), Dumnezeu Îl vedea mai dinainte pe „Fiul lui David”, Împăratul pe care intenţiona să-L trimită Israelului şi lumii. Aşa se deschide în Noul Testament cartea genealogiei lui Isus Hristos: „fiu al lui David, fiu al lui Avraam”.

    Odată cu noul nume, Dumnezeu îi mai dă lui Avraam încă un semn: cel al circumciziei, care corespunde într-o oarecare măsură cu botezul de astăzi şi reprezintă atât punerea deoparte pentru Dumnezeu, cât şi lipsa de încredere în lucrurile pământeşti (Filipeni 3.3).

    Sfârşitul capitolului ne-o prezintă pe Sara primind şi ea un nume nou, atunci când este anunţat Isaac, după care putem vedea un Avraam ascultător în împlinirea poruncilor date de către Dumnezeu. 

  • 25 Ianuarie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Așadar, nu mai sunteți străini și locuitori temporari, ci sunteți împreună-cetățeni cu sfinții și ai casei lui Dumnezeu, fiind zidiți pe temelia apostolilor și a profeților, piatra de unghi fiind Isus Hristos Însuși.
    Efeseni 2.19,20

    Credincioșii nu sunt străini și locuitori temporari, ci „împreună-cetățeni cu sfinții și ai casei lui Dumnezeu”. Fiind împreună-cetățeni, noi avem aceeași cetate, adică Noul Ierusalim, astfel că avem înainte aceeași perspectivă glorioasă. Cetățenia noastră este acolo, deși manifestarea acestui lucru este încă viitoare. De faptul că suntem ai casei lui Dumnezeu ne putem bucura pe deplin încă de pe acum; suntem bineveniți în casă, fiindcă ea este locuința noastră.

    Temelia casei lui Dumnezeu este de o importanță vitală. La construirea cetății Babel nu citim despre nicio temelie, acest lucru arătând probabil că ea nu avea să dureze. Aici însă temelia este cea „a apostolilor și a profeților” – nu că ei sunt temelia, ci Hristos Însuși este singura temelie. Apostolii și profeții au așezat temelia prin proclamarea adevărului cu privire la El, la Persoana Sa, la lucrarea Sa, la gloria Sa, la relația Sa cu Trupul Său, Adunarea, și la toate adevărurile care Îi conferă Lui locul de onoare supremă. Toate acestea sunt cuprinse în scrierile apostolilor și ale profeților.

    Hristos este piatra de unghi a acestei case. El oferă caracterul întregii zidiri și o leagă împreună, iar în El „toată zidirea, îmbinată împreună, crește spre a fi un templu sfânt în Domnul” (Efeseni 2.21). Astăzi Dumnezeu îi zidește pe credincioși împreună, cu un scop minunat, acela de a-i face propria Sa locuință în timpul de acum. Acesta este singurul templu în care Dumnezeu locuiește astăzi în lume. Fie ca inimile noastre să răspundă într-un fel potrivit la o astfel de binecuvântare!

    L. M. Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Suindu-Se într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puțin de la țărm. Apoi a stat jos și învăța.
    Luca 5.3

    Rugămintea Domnului

    Deoarece nu au prins nimic, Simon și tovarășii săi au părăsit bărcile și au început să-și spele plasele. Ei le curățau, căci nu aveau în ele decât nămolul de pe fundul mării, iar după aceea doreau să înceapă iarăși pescuitul. Nu este la fel și cu omul în această lume care nu Îl cunoaște pe Mântuitorul? În fiecare zi își reînnoiește eforturile și, cu toate acestea, nu ajunge niciodată la cele după care suspină. Dar, când neputința omului este scoasă în evidență, Isus intră în scenă. El nu S-a ocupat de Petru, ci de cu totul altceva. Învăța mulțimile, dar, în mijlocul lucrării Sale, inima Domnului a fost cu Simon și nu l-a pierdut din vedere.

    Apoi citim despre depărtarea corăbiei de la țărm. Astfel, Petru a auzit în întregime discursul Domnului. Mai înainte, Isus îi era străin; acum, Petru a auzit cuvântul Învățătorului, și poziția sa împreună cu El în corabie l-a făcut să fie atent. Totuși, se pare că Petru nu a reținut din acele cuvinte decât convingerea cu privire la autoritatea Domnului. Atunci Domnul S-a ocupat în mod special de Petru. „Depărteaz-o la adânc și aruncați-vă mrejele pentru pescuire!” Petru a făcut această lucrare toată noaptea, dar până acum pescuitul a fost prin voința omului. Acum, lucrarea era făcută la cuvântul Domnului. Petru a crezut acest cuvânt și s-a supus. Acesta este primul rezultat al Cuvântului divin. El produce credința; aceasta acceptă autoritatea Domnului și Îl ascultă. Domnul a vorbit; aceasta este suficient pentru credință.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ALES ȘI RÂNDUIT DE DUMNEZEU (1)

    „Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi” (Ioan 15:16)

    Domnul Isus a spus: „Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit  să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână.” Este important modul în care  începi o relație. Ambele părți trebuie să se simtă în largul lor pentru ca lucrurile să meargă  bine. De exemplu, când ești invitat la cineva acasă, la cină, este normal să te aștepți ca gazda  să îndeplinească anumite obligații sociale. Nu ar trebui să te întrebi dacă ești bine-venit, dacă  va fi mâncare suficientă pentru toată lumea sau dacă ai loc la masă. Aceste lucruri te-ar putea  îngrijora dacă ai apărea neinvitat. Tot astfel, faptul că știi că ai fost „ales de Dumnezeu” îți dă  încredere. Înseamnă că ești acceptat; nu trebuie să ții o pledoarie ca să fii ales. Dacă crezi  că prin faptul că te-ai dus la altarul bisericii pentru a-ți da viața lui Hristos înseamnă că L-ai  ales pe Dumnezeu, mai gândește-te o dată!

    Dumnezeu te-a ales din două motive: pentru a  te binecuvânta și pentru a te face o binecuvântare pentru alții (vezi Geneza 12:2).

    La început,  însă, poate nu toate binecuvântările Sale sunt lucruri de care te bucuri. Biblia vorbește despre  „belşug de binecuvântare” (vezi Maleahi 3:10). Uneori binecuvântările lui Dumnezeu sunt atât  de copleșitoare, încât atunci când începe să le toarne peste tine tu te gândești: „nu cred că le pot face față.” Și ai avea dreptate – dacă tu ai fi fost cel care a inițiat relația! Însă nu tu L-ai ales pe Dumnezeu, El te-a ales pe tine. Și pe cine cheamă pe acela îl echipează. Tot ce ai de făcut este să fii deschis și receptiv. „Daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, … ca pe nişte  unelte ale neprihănirii.” (Romani 6:13).

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 16:1-16

    După dovezi atât de minunate ale credinţei lui Avraam, întâlnim un nou eşec în viaţa patriarhului. În loc să aştepte cu răbdare să i se dea fiul care îi fusese anunţat dinainte, el ascultă de Sarai, soţia lui. Şi Agar, roaba care fusese probabil adusă din Egipt după prima cădere a lui Avraam, devine mama lui Ismael.
    După ce fusese subiectul unor triste confruntări în casa omului lui Dumnezeu, Agar fuge de la stăpâna ei.

    Dar Domnul are grijă de sărmana roabă. El îi iese în întâmpinare pe calea pe care ea şi-o alesese şi devine pentru ea „Dumnezeu care Se descoperă” (v. 13). În Îngerul Domnului Îl putem recunoaşte pe Însuşi Domnul Isus. Am experimentat noi oare, fiecare în parte, această întâlnire decisivă?

    Vi S-a descoperit Dumnezeu ca fiind viu? În Hristos S-a făcut El cunoscut (Ioan 8.19; 2 Corinteni 4.6). Şi lângă acest Mântuitor viu găsim un belşug de apă vie a harului despre care vorbeşte fântâna Lahai-Roi (Ioan 4.14).

    Să remarcăm ceea ce-i spune Agarei Îngerul: „Întoarce-te la stăpâna ta şi supune-teei…” (v. 9). Umilinţa – mărturisirea păcatelor noastre – este primul lucru pe care îl cere Domnul odată ce S-a descoperit sufletului nostru.

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne