Categorie: Domnul Este Aproape

14 Decembrie 2023

decembrie 14, 2023
DOMNUL ESTE APROAPE

În ceea ce El Însuși a suferit, fiind ispitit, poate să-i ajute pe cei ispitiți.

Evrei 2.18

În cazul Său, ispitirea n-a însemnat niciodată altceva decât suferință. El nu a suferit după ce a fost ispitit; acest lucru este valabil pentru omul care cedează ispitei și care apoi se pocăiește. Nu a existat și nici nu putea exista tulburare a conștiinței în Domnul Isus, nici vreo lucrare a necredinței, așa cum se întâmplă cu noi. El a simțit în întreaga Lui ființă morală suferințele sfințeniei și ale harului; a detestat și a respins tot ceea ce vrăjmașul a prezentat naturii Sale sfinte. Astfel că El, care în natura Sa umană a cunoscut încercarea și suferința mai mult decât toți, poate veni în ajutorul credinciosului încercat. Aceasta este aici adevărata idee și aplicație a cuvântului „ispită”. Nu semnifică susceptibilitatea ori tendința interioară către rău; înțelesul acesta îl are în Iacov 1.14, unde ispita este pusă în mod expres în legătură cu pofta. Dacă cineva îndrăznește să aplice așa ceva Domnului, s-o spună deschis, ca să putem cunoaște ce fel de om este și ca oile lui Hristos să poată fugi de glasul unui străin. Iar Iacov, în același capitol (versetele 2 și 12), folosește cuvântul în modul scripturistic obișnuit cu aplicație la încercare. Confuzia se creează din pricina neluării în seamă a diferenței dintre lucrarea interioară a naturii căzute, așa cum este descrisă în Iacov 1.14, și ispitirea de către Satan, venită din afara noastră.

Adevărata credință în Fiul lui Dumnezeu ar trebui să facă imposibile astfel de sugestii cu privire la Persoana Lui. Păcatul nu a existat în Adam și în Eva atunci când au fost ispitiți; în consecință, nu este necesar să ai o natura căzută pentru a fi ispitit. Dar să remarcăm că, atunci când primii noștri părinți au fost ispitiți, n-a existat nicio suferință, ci ei au cedat. Acest lucru stă în contrast cu ultimul Adam, care a fost incomparabil mai mult ispitit, dar care n-a cedat în nicio privință. El a întâmpinat orice atac prin Cuvântul lui Dumnezeu, în loc de a uita și de a încălca acest Cuvânt, așa cum au făcut ei. A venit să facă voia lui Dumnezeu, nu pe a Lui, și a acționat în puterea Duhului Sfânt, care oferă cuvântul potrivit fiecărei nevoi, oricare ar fi ea.

W. Kelly

SĂMÂNȚA BUNĂ

Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit!

Fapte 16.31

Domnule doctor, nu mă simt bine!

Dacă s-a instalat o durere în gât, avem febră mare, o tuse persistentă și ne simțim slăbiți, încercăm cu remediile obișnuite. Dacă acestea nu ne ajută, apelăm la medic. Acesta pune diagnosticul și ne scrie o rețetă. Acum trebuie să luăm medicamentele și să urmăm instrucțiunile medicului.

Ca să ne vindecăm, trebuie să facem mai multe lucruri: să recunoaștem că suntem bolnavi; să consultăm un medic; să acceptăm diagnosticul acestuia; să urmăm cu atenție instrucțiunile medicului.

Exact aceeași procedură este necesară dacă cineva dorește să fie vindecat de „boala” sa spirituală, pentru că omul este infectat de la naștere cu un virus periculos care îi atacă sufletul și aduce cu sine moartea spirituală. Acest virus este păcatul care ne împiedică să facem binele și să-I slujim lui Dumnezeu.

Cine poate trata această „boală”? Numai Dumnezeu! „Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care dorește ca toți oamenii să fie mântuiți” (1 Timotei 2.3,4). Care este diagnosticul? „Toți au păcătuit.” Și care este medicamentul? „Darul harului lui Dumnezeu este viața veșnică în Hristos Isus” care, murind, „S-a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare pentru toți” (Romani 3.23; 6.23; 1 Timotei 2.6). Cum ne putem însănătoși? „Prin credința în Fiul lui Dumnezeu” (Galateni 2.20).

Citirea Bibliei: 2 Cronici 27.1-9 · Apocalipsa 13.11-18

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎȚI CREȘTI SINGUR COPIII? | Fundația S.E.E.R. România

„Seara vine plânsul, iar dimineaţa, veselia.” (Psalmul 30:5)

Un expert în probleme maritale spunea că a primit de la o mamă singură o istorisire care l-a ajutat să înțeleagă mai bine singurătatea și stresul cu care se confruntă cei care-și cresc singuri copiii. Ea a povestit cum, într-o zi ploioasă, se uita pe fereastră și a văzut într-un copac o prigorie împreună cu puii ei în cuib. Pe măsură ce ploaia cădea, mama-pasăre și-a acoperit puii gălăgioși cu aripile ei desfăcute. Apoi a început să cadă grindina. În loc să-și bage capul în cuib, mama prigorie s-a înfoiat, și-a ridicat capul și a primit ea loviturile, protejându-și odraslele… Și toți puii au supraviețuit furtunii! Ce imagine sugestivă a provocărilor cu care se confruntă părinții care își cresc singuri copiii!

Responsabilitatea acestor părinți este necontenită, și le impune să lucreze ca să câștige bani, să gătească, să se ocupe de curățenie, să supravegheze teme, să aibă grijă de copiii bolnavi și așa mai departe. Pe lângă aceste îndatoriri zilnice, ei trebuie să aibă grijă și de propriile nevoi și aspirații (inclusiv spirituale). Dacă ne gândim la toate astea, vom fi de acord că e una dintre cele mai dure misiuni de pe pământ. Părinții singuri, fie că e vorba de mame, fie de tați, au nevoie de sprijinul nostru și de rugăciunile noastre necurmate. Cei care încasați loviturile în locul copiilor voștri, fiți siguri că vor veni și zile mai bune! Furtuna prin care treceți nu va dura la nesfârșit. În curând, veți vedea pe cerul spălat curcubeul!

Când misiunea voastră va luat sfârșit și puii voștri vor fi crescut, vor apărea dulci beneficii și pentru voi – dragilor, care nu ați zburat din cuib și ați rămas să vă creșteți copiii! Este Cuvântul lui Dumnezeu cel care promite asta: „Seara vine plânsul, iar dimineaţa, veselia.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Apocalipsa 9:1-21

Unii comentatori au dat acestor capitole interpretările cele mai fanteziste, străduindu–se în special să facă o corespondenţă între profeţii şi evenimentele contemporane. Dar să ne amintim că toată această a treia parte a profeţiei lui Ioan este cu privire la viitor. Ea cuprinde numai intervalul de câţiva ani dintre venirea Domnului pentru a-Şi lua Biserica şi începutul domniei Lui mileniale.

A cincea trâmbiţă, sau prima nenorocire, dă drumul din adânc unui roi înspăimântător de lăcuste, instrumente directe ale lui Satan, care le produc iudeilor necredincioşi o suferinţă morală mai rea decât moartea. La a şasea trâmbiţă apar cai nemaipomeniţi, scuipând foc, fum şi pucioasă, semănând moartea pe unde trec. Călăreţii lor poartă platoşe (v. 9, 17), imagine a conştiinţelor împietrite (1 Timotei 4.2). În acelaşi timp, acele şi cozile lor, asemănătoare cu cele ale scorpionilor (v. 10) sau cu cele ale şerpilor (v. 19), reprezintă învăţăturile mincinoase şi otrăvitoare, armele perfide de care Satan se va folosi mai mult ca oricând (comp. cu Isaia 9.15).

Folosirea trâmbiţelor pentru a anunţa aceste judecăţi le dă caracterul de avertismente pentru oameni. Inimile lor sunt însă atât de împietrite, încât chiar şi aceste dezastre nemaivăzute nu–i vor conduce la pocăinţă (v. 20, 21).
Facebook
X
Email
Imprimare
Reddit
Tumblr
Pinterest
Telegram
WhatsApp
Apreciază Încarc…
10 Decembrie 2023

decembrie 10, 2023
DOMNUL ESTE APROAPE

Darul lui să fie din floarea făinii; să toarne untdelemn peste ea și să adauge și tămâie.

Levitic 2.1

Jertfa de mâncare diferă de cea de ardere-de-tot. În cazul celei din urmă, cel care aducea jertfa și preoții, fiii lui Aaron, trebuiau să cerceteze jertfa, s-o înjunghie, să-i jupoaie pielea, s-o taie în bucăți și apoi s-o ardă pe altar ca un miros plăcut, însă nu aveau voie să mănânce din ea. Ceea ce a însemnat jertfa Domnului Isus pentru Dumnezeu este prea profund pentru oameni, ca ei să se hrănească din ea. Lucrul cel mai înalt pe care îl putem face este ca puținul pe care îl vedem în aceasta să-l luăm cu mâini temătoare și pline de respect și să I-l oferim lui Dumnezeu, căci El vrea să îl primească din mâinile noastre. Însă El îl ia în totalitate pentru Sine. Era o jertfă întreagă și trebuia arsă în întregime. Aici însă, la jertfa de mâncare, vedem că preotul avea voie să primească o parte.

Floarea făinii are o semnificație bogată. Domnul Isus este asemănat cu rodul pământului, ca bobul de grâu, însă ca bobul de grâu care a ajuns la coacere deplină. Acest bob copt pe deplin era măcinat foarte fin, încât i se putea vedea orice părticică. Și Dumnezeu vrea să ne îndrepte inimile asupra Fiului, ca să-L vedem. Nu este nimic zgrunțuros, niciun cusur în El. Toate părțile au fost fărâmițate, așa că se poate vedea că nimic necurat nu este ascuns în El. Poți avea un bob întreg în care să fie ascuns ceva nepotrivit. Cei care se ocupă cu agricultura știu lucrul acesta; înăuntru se poate ascunde necurăția, poate vreo insectă. În floarea făinii însă, acest lucru nu se poate întâmpla. Și Dumnezeu dorește ca noi să privim viața Domnului Isus și să vedem că era floare de făină și că în El nu era nimic ascuns, ci totul era descoperit pe deplin.

Talleyrand, unul dintre marii oameni de stat din istoria lumii, a spus odată: «Cuvintele sunt date pentru a-ți ascunde gândurile». Însă când vorbea Domnul Isus, fiecare cuvânt al Său era descoperirea a ceea ce era El Însuși. Când L-au întrebat: „Cine ești Tu?”, El a răspuns: „În totul ceea ce vă vorbesc” (Ioan 8.25). Aceasta înseamnă că orice cuvânt pe care-l rostea și orice faptă a Lui erau descoperirea a ceea ce era El. Întreaga Sa trăire descoperea ce era El. Nimic nu era ascuns în El. Oricine putea vedea nemijlocit cine era El, căci totul era pe deplin descoperit.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Slujitorii au răspuns: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul Acesta”.

Ioan 7.46

El rostea întotdeauna cuvinte potrivite

Oamenii au fost nevoiți să recunoască efectul deosebit al cuvintelor Domnului Isus atunci când a trăit și a lucrat pe pământ. Într-adevăr, niciodată nimeni nu a rostit cuvinte atât de puternice.

Domnul a știut să mângâie cu adevărată compasiune și „să învioreze prin cuvânt pe cel obosit”. El a știut să-i învețe pe ucenicii Săi cu dragoste și cu răbdare. Când învăța mulțimile, toți rămâneau uimiți, „căci El îi învăța” – spre deosebire de cărturari – „ca unul care avea autoritate”. El „vorbea cuvintele lui Dumnezeu”. Orice exprimare a Fiului lui Dumnezeu era „Cuvântul lui Dumnezeu”, pentru că El Însuși era „Cuvântul devenit trup”, prin care Dumnezeu le vorbea oamenilor și Se descoperea (Isaia 50.4; Marcu 1.22; Ioan 3.34; 1.14).

Cuvintele Domnului mărturiseau despre înțelepciunea Lui divină. Chiar și conducătorii foarte învățați ai poporului Israel nu puteau nega mesajul lui Isus, ci, dimpotrivă, erau puși în lumina lui Dumnezeu și astfel erau descoperite cele mai adânci convingeri și motive ale lor.

Domnul a găsit întotdeauna cuvintele potrivite pentru ascultătorii dintr-o anumită situație. Cât de măreață s-a arătat autoritatea Lui divină, când a liniștit furtuna, a alungat demonii, a curățit leproșii, a vindecat paralitici și orbi, chiar a înviat morți! Duhul Sfânt ne pune înaintea ochilor, prin evanghelii, atât de multe lucruri pe care le-a făcut și le-a spus Domnul Isus (Ioan 14.26; 20.30,31)!

Citirea Bibliei: 2 Cronici 24.1-27 · Apocalipsa 11.15-19

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM NE CĂLĂUZEȘTE DUMNEZEU? | Fundația S.E.E.R. România

„Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.” (Psalmul 119:105)

Oare ce vrea să zică psalmistul când spune: „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele…”? Că trebuie să trăiești după voia lui Dumnezeu, nu după propriile tale gânduri, dorințe sau porniri. Iar continuarea, „și o lumină pe cărarea mea” – înseamnă că nu poți merge oriunde vrei tu, ci trebuie să urmezi calea pe care a plănuit-o Dumnezeu pentru tine. Nu vei greși niciodată dacă vei consulta Sfânta Scriptură pentru călăuzire, dar asigură-te că nu scoți versetele din context. Nu folosi „metoda ferestrei deschise”, lăsând vântul să sufle peste paginile Bibliei și apoi închizând ochii, punând degetul pe un verset și spunând: „Iată călăuzirea lui Dumnezeu!”

Dacă faci lucrul acesta, s-ar putea să primești vreun verset nepotrivit ca verset al zilei! Ți-ar plăcea să mergi la doctor când ești bolnav și să-l auzi spunând: „E de la bilă”, fără să te fi consultat măcar? Atunci ai întreba: „De unde știți?” și el îți va spune: „Ei bine, cu câteva clipe în urmă am stat lângă fereastră și am avut încredere că Dumnezeu a suflat peste manualul de anatomie exact la problema ta – și subiectul de pe acea pagină era vezica biliară.” Ai fugi de-acolo cât ai putea de repede, nu-i așa? Unii oameni practică această „superstiție” teologică, apoi dau de necaz și spun: „Ei bine, așa m-a călăuzit Dumnezeu!”, când de fapt Dumnezeu nu a avut nicio legătură cu alegerile lor! De fiecare dată când citești expresia biblică „aceasta este voia lui Dumnezeu”, poți fi sigur că este voia Sa. Dacă nu asculți de ea, vei avea de suferit, dar dacă vei asculta – vei fi binecuvântat!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Apocalipsa 5:1-14

O întrebare ţine universul în suspensie: „Cine este vrednic să deschidă cartea şi să–i rupă peceţile?” (v. 2). Altfel spus, cine va exercita judecata? Numai Unul poate s–o facă: Acela care este fără păcat (comp. cu Ioan 8.7), învingând prin însăşi perfecţiunea Sa pe Satan şi lumea. Hristos este „Leul din seminţia lui Iuda” (v. 5), desemnat deja în Geneza 49.9, dar imediat după aceea El este văzut ca un Miel care pare înjunghiat. Pentru a triumfa asupra lui Satan şi a umple cerul de o mulţime de făpturi fericite şi recunoscătoare, a fost nevoie de crucea lui Isus. Şi sacrificiul Său este amintit inimilor tuturor sfinţilor în modul cel mai emoţionant. În acest cer, unde totul vorbeşte despre putere şi despre măreţie, amintirea permanentă a umilinţei scumpului nostru Mântuitor este cel mai izbitor contrast. Smerenia Lui, blândeţea Lui, dependenţa Lui, răbdarea Lui ~ toate aceste perfecţiuni morale pe care le-a manifestat aici Isus nu vor înceta niciodată să fie vizibile, dându–ne pentru veşnicie măsura dragostei Lui.

Atunci, cântării celei noi intonate de sfinţii glorificaţi îi va răspunde ecoul universal al tuturor sferelor creaţiei.

Vrednic este Mielul

să primească puterea şi bogăţii

şi înţelepciune şi tărie şi onoare

şi glorie şi binecuvântare!
Facebook
X
Email
Imprimare
Reddit
Tumblr
Pinterest
Telegram
WhatsApp
Apreciază Încarc…
9 Decembrie 2023

decembrie 9, 2023
DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Și, dacă cineva Îmi slujește, Tatăl îl va onora.

Ioan 12.26

Câțiva greci veniseră la Ierusalim de sărbătoarea Paștelui, ca să se închine. În timp ce erau acolo, ei au întrebat despre Isus și au dorit să-L vadă. Probabil auziseră că El intrase la Ierusalim călare pe un măgăruș. Potrivit cu profetul Zaharia, Împăratul avea să Se prezinte în acest fel smerit poporului Israel, ca Fiu al lui David.

Când Andrei și Filip au venit să-I spună Domnului că acei greci doreau să-L vadă, El a rostit câteva cuvinte în anticiparea acelor zile glorioase când, ca Fiu al Omului, va domni peste iudei și peste cei dintre națiuni. Imediat după ce a vorbit despre gloria Sa viitoare, Domnul are înaintea ochilor Săi crucea și auzim aceste cuvinte: „Dacă grăuntele de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur; dar, dacă moare, aduce mult rod” (Ioan 12.24). El n-a vrut să rămână singur, ci dorința Lui a fost să aibă pe mulți împreună cu El, de aceea a fost gata să moară, pentru ca noi să dobândim o viață nouă împreună cu El, în înviere. Ce dragoste! Ce har minunat!

Acum noi așteptăm să fim luați la El și să ne arătăm împreună cu El atunci când va veni să domnească asupra întregii lumi. Până atunci însă, noi suntem în această lume care L-a crucificat pe Mântuitorul nostru, iar inima noastră este cercetată de astfel de întrebări: Suntem gata să-L urmăm și să-I slujim? Suntem gata să suferim împreună cu El acum? A-L urma pe Cel pe care lumea Îl urăște înseamnă să ne tăgăduim pe noi înșine: „Dacă vă urăște lumea, știți că pe Mine M-a urât înainte de voi” (Ioan 15.18). Adevărata slujire se va bucura de aprobarea Tatălui și va aduce bucurie și binecuvântare inimii slujitorului credincios.

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

El Însuși a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi”.

[Isus] trăiește pururea, ca să mijlocească pentru ei.

Evrei 13.5; Evrei 7.25

Schimbarea și statornicia

În urmă cu ceva timp l-am sunat pe medicul meu de familie care m-a îngrijit mulți ani la rând, dar asistenta mi-a comunicat că s-a pensionat recent. Un alt doctor, pe care nu-l cunoșteam, urma să-i ia locul. Am încheiat discuția cam tulburat; mă simțeam părăsit…

De câtva timp primesc îngrijiri la domiciliu, dar personalul medical se schimbă adesea. Îmi vine greu să mă acomodez și să le explic totul de fiecare dată…

De aproximativ 50 de ani am avut aceiași vecini cu care m-am ajutat de multe ori. Când aveam o problemă, puteam să bat la ușa lor în mijlocul nopții. Dar de scurt timp s-au mutat…

Într-adevăr, în lumea noastră, nimic nu este statornic. Eu însă Îi aparțin lui Hristos, iar în Biblie este un verset care mă mângâie: „Isus Hristos este același ieri și azi și în veci” (Evrei 13.8). El nu mă va părăsi niciodată.

Hristos a luat asupra Sa pedeapsa pentru păcatele mele și a murit la cruce pentru mine. Zi de zi mă însoțește cu grija Lui plină de înțelepciune și de dragoste. Atunci când orice ajutor omenesc dispare, Isus rămâne pentru totdeauna: El va îngriji de mine până la sfârșit. Când va trebui să-mi iau rămas bun de la pământ, El mă va lua la Sine în glorie. Ce statornicie și ce siguranță!

Citirea Bibliei: 2 Cronici 23.12-21 · Apocalipsa 11.1-14

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ISTORIA BIBLIEI | Fundația S.E.E.R. România

„Cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este Cuvântul care v-a fost propovăduit prin Evanghelie.” (1 Petru 1:25)

În secolul al XIV-lea, nu exista niciun exemplar al Bibliei în limba engleză! Biblia se putea găsi doar în latină, limba clericilor, iar aceștia erau legați de podiumurile catedralelor. Atunci, John Wycliffe, preot și teolog catolic englez, a invocat limitarea influenței bisericești asupra puterii politice laice din Anglia. El era și profesor universitar la Universitatea Oxford și a spus: „Nu este un lucru bun. Oamenii trebuie să poată citi Biblia în limba lor maternă.” Liderii bisericii l-au etichetat drept unealtă a celui rău. Asemenea lui Noe care a construit o arcă în timp ce oamenii l-au ridiculizat și l-au intimidat, și John Wycliffe a început să traducă Sfânta Scriptură sub un potop de persecuții. A fost declarat eretic și și-a pierdut slujba.

Când în cele din urmă a finalizat traducerea Scripturilor, John Wycliffe a scris pe pagina albă din interiorul primului exemplar al Sfintelor Scripturi în limba engleză: „Această Biblie a fost tradusă ca să facă posibilă guvernarea poporului de către popor și pentru popor.” Președintele Abraham Lincoln a împrumutat această sintagmă, 500 de ani mai târziu, pentru celebrul său discurs din Gettysburg. La 30 de ani de la moartea lui Wycliffe, el a fost declarat din nou eretic. Prin urmare, trupul său a fost exhumat și oasele i-au fost arse, iar cenușa a fost aruncată într-un mic râu. Un istoric contemporan descria scena în felul următor: „Acel pârâu a dus cenușa în râul Avon, râul Avon în fluviul Severn, fluviul Severn în mările înguste și acestea în ocean. Și astfel cenușa este emblema doctrinei sale, care s-a dispersat acum în întreaga lume.” De aceea apostolul Petru spune: „Cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este Cuvântul care v-a fost propovăduit prin Evanghelie.” – iată Cuvântul pentru astăzi!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Apocalipsa 4:1-11

Aici începe cea de–a treia parte a cărţii, anunţată în capitolul 1.19. Bineînţeles, toate detaliile viziunii sunt de înţeles într‑un sens simbolic. În mod sigur, în cer nu vom vedea niciun tron material; acesta este, simplu, marca guvernării imperiale. Totuşi, interpretarea acestor simboluri nu este nicidecum lăsată în seama imaginaţiei noastre; ne este dată chiar în Biblie, în alte pasaje.

Pentru a contempla aceste lucruri care „trebuie să aibă loc” curând (după ce Biserica va fi răpită), apostolul este invitat să se suie în cer. Şi creştinul trebuie întotdeauna să privească evenimentele de pe pământ dintr–o poziţie cerească, pentru a le vedea în adevărata lor perspectivă, avându–L pe Hristos în centru.

Potrivit promisiunii făcute Filadelfiei, răscumpăraţii Domnului vor fi feriţi de ceasul încercării. Atunci când încercarea vine peste lume (cap. 6), pe răscumpăraţi îi vedem deja strânşi în glorie. Ei sunt reprezentaţi prin cei douăzeci şi patru de bătrâni care se prosternează aruncându–şi cununile înaintea tronului. Ei Îl celebrează pe Dumnezeul Creator, iar în capitolul 5 îl vor adora pe Dumnezeul Răscumpărător.
Facebook
X
Email
Imprimare
Reddit
Tumblr
Pinterest
Telegram
WhatsApp
Apreciază Încarc…
7 Decembrie 2023

decembrie 7, 2023
DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că v-am făcut cunoscut puterea și venirea Domnului nostru Isus Hristos nu urmând basme iscusit alcătuite, ci fiind martori oculari ai măreției Sale. Pentru că El a primit de la Dumnezeu Tatăl onoare și glorie, când un astfel de glas I-a fost adresat prin gloria minunată: «Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care Eu Îmi găsesc plăcerea»; și noi am auzit acest glas rostit din cer, fiind împreună cu El pe muntele cel sfânt.

2 Petru 1.16-18

Apostolul trebuia să le comunice acestor creștini puterea și venirea Domnului nostru Isus Hristos, la care, printr-o favoare specială, el fusese martor ocular. Aici nu este vorba de venirea Domnului Isus pentru a-i lua la Sine pe sfinți – subiect despre care apostolul nu face decât o aluzie în treacăt, în versetul 19, și care nu face parte din slujba specială încredințată apostolului Petru – ci este vorba de venirea Lui în putere pentru a-Și întemeia „împărăția eternă”, o împărăție care nu se va clătina.

Cei trei ucenici fuseseră aleși pentru a vedea și a cunoaște în ce consta această împărăție. Nu era vorba nici de împărăția milenială pământească iudaică – cu atât mai mult cu cât credința lor îi separa de aceasta – nici de o împărăție a dreptății, instituită prin judecata exercitată asupra tuturor vrăjmașilor lui Mesia, nici de o împărăție a păcii și a dreptății pe pământ – ci era vorba de o împărăție a gloriei și a comuniunii în cer, o împărăție în care, în intimitatea casei Tatălui, în nor, vor fi manifestate cele mai tainice gânduri ale Tatălui cu privire la Fiul, locul unic pe care Fiul îl ocupă în inima Tatălui.

Petru fusese martorul ocular al acestor lucruri. Înaintea ochilor săi se desfășurase măreția Aceluia pe care el Îl urmase, în umilința Lui, pe acest pământ. Apostolul Îl văzuse primind de la Dumnezeu Tatăl onoarea – în schimbul ocărilor și a dezonoarei pe care oamenii le aruncaseră asupra Lui – și gloria – în schimbul umilinței Sale de pe acest pământ – atunci când, din gloria minunată, fusese proclamată plăcerea pe care Tatăl Și-o găsea în Fiul, în locul unic, ceresc și viitor, care va fi partea Lui. Petru și tovarășii săi auziseră acest glas venit din cer, pe când se aflau cu El pe muntele cel sfânt. Nimic nu lipsise din această mărturie.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu Se uită de la înălțimea cerurilor peste fiii oamenilor ca să vadă dacă este vreunul care să aibă pricepere, care să caute pe Dumnezeu.

Psalmul 53.2

Cel mai mare bine

Iarna a sosit cu zăpadă, ger, zile scurte și întunecate – semnele ei caracteristice. Dar și cu bucurii pentru cei mici, iubitori de săniuș, sau pentru cei mari care îndrăgesc sporturile de iarnă. Cei în vârstă se gândesc cu groază cum vor ieși din iarnă din cauza bolii care se accentuează în timpul rece, iar cei săraci își fac gânduri cu privire la lemnele pe care nu le au sau pe care le au într-o cantitate mică.

Indiferent că ești bogat sau sărac, tânăr sau vârstnic, Dumnezeu îl vede pe fiecare om în parte. El ne vede din înălțimea cerurilor și cunoaște totul despre noi, mai mult decât știm noi despre noi înșine.

Dacă astăzi ai un îndemn să întinzi o mână de ajutor celui mai nevoiaș decât tine, fă-o, pentru că nu știi dacă mâine vei mai avea această șansă și îți va părea rău că nu ai făcut un bine atunci când l-ai putut face. Dumnezeu ne răsplătește, El nu Se lasă dator.

Cel mai mare bine însă pe care l-ai putea face pentru tine, de astă dată, este să te îndrepți prin credință către Domnul Isus, să mărturisești înaintea Lui păcatele tale, să crezi că jertfa Lui pe cruce a fost adusă pentru tine personal. Atunci primești o viață nouă, o viață din Dumnezeu și vei trece mai ușor peste obstacolele vieții. Vei putea și tu intona versurile acestei cântări:

Când drumul meu e-ntunecos, Lumina mea este Hristos,

Cu El străbat calea voios, Ce bun e El, ce bun e El!

Citirea Bibliei: 2 Cronici 22.1-12 · Apocalipsa 9.13-21

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BIRUITORI ASUPRA ÎNCERCĂRILOR | Fundația S.E.E.R. România

„Ştiu că Tu poţi totul…” (Iov 42:2)

Iov și-a pierdut averea, sănătatea și copiii. Cartea lui Iov nu își numește în mod specific autorul, dar ne prezintă viața lui Iov, suferințele lui, discuțiile sale cu prietenii și conversațiile sale cu Dumnezeu. La începutul ei, Iov se tânguie și se întreabă: „Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce suferă?”. Cu siguranță că el se întreba de ce i se întâmplă toate aceste nenorociri, și era deznădăjduit… Ajuns în acest punct, concentrat complet pe propria sa persoană, el a rămas totuși credincios lui Dumnezeu și nu a păcătuit deloc. La mijlocul cărții, Iov apare crescut spiritual, având acum o altă abordare.

În loc să se justifice, el se hotărăște să se încreadă în Cuvântul lui Dumnezeu: „Dar El ştie ce cale am urmat şi, dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul. Piciorul meu s-a ţinut de paşii Lui; am ţinut calea Lui şi nu m-am abătut de la ea. N-am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui.” (Iov 23:10-12). În ultimul capitol, Iov declară că se încrede în Dumnezeu pe deplin: „Ştiu că Tu poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale… Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut.” (Iov 42:2, 5). Iov a ajuns în sfârșit în punctul în care să poată spune: „Mă încred în Dumnezeu, nu mai am niciun motiv de îngrijorare!”

După multe luni de îngrijorări, de întrebări și de judecăți, Iov și-a dat seama că nu are nevoie de răspunsuri la toate întrebările sale, ci doar să știe că Dumnezeu îl iubește. Și istoria sa se încheie cu următoarele cuvinte: „Domnul a adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început… Şi Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese.” (Iov 42:10) Așadar, să luăm exemplu de la Iov pentru a fi și azi biruitori asupra îngrijorărilor!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Apocalipsa 2:1-11

Secolele au trecut. Din mijlocul Tiatirei, Dumnezeu trezeşte reforma, o puternică mişcare animată de Duhul Lui. Apoi declinul îşi face din nou lucrarea. Moartea spirituală invadează Biserica din Sardes. „Aminteşte-ţi, ~ pocăieşte-te!” este ea îndemnată (v. 3; comp. cu cap. 2.5,16; 3.19). Cine este aici învingătorul? Cel care nu şi-a murdărit veşmintele. Cunoaştem noi acest fel de victorie pentru a rămâne curaţi? Învingătorul din Sardes va fi îmbrăcat în veşminte albe şi, spre deosebire de biserica lui, căreia îi mergea „numele că trăieşte”, numele său nu va fi niciodată şters din cartea vieţii.

Filadelfia (dragoste frăţească) este fiica „Trezirii” din secolul anterior (secolul 19). Ea este caracterizată de:

1. Puţină putere! Domnul însă ţine deschisă pentru ea uşa evangheliei.

2. Credinţă în Cuvântul Lui! El va fi credincios promisiunii „Eu vin curând”.

3. Ataşament pentru Numele Lui! Numele Lui cel nou va fi partea ei.

Dispreţul lumii? El va răspunde la aceasta prin aprobarea Sa publică: „Vor cunoaşte că Eu te-am iubit” (v. 9).

Noi suntem moştenitorii responsabili de mărturia Filadelfiei. Fie ca Domnul să ne ajute să manifestăm trăsăturile ei şi să nu pierdem cununa! Pentru că El va dovedi mai multă bucurie să dea această recompensă, decât învingătorul să o primească.
Facebook
X
Email
Imprimare
Reddit
Tumblr
Pinterest
Telegram
WhatsApp
Apreciază Încarc…
5 Decembrie 2023

decembrie 5, 2023
DOMNUL ESTE APROAPE

Și voi v-ați îngâmfat și nu v-ați mâhnit, mai degrabă, pentru ca acela care a făcut lucrul acesta să fie dat afară din mijlocul vostru.

1 Corinteni 5.2

Orice disciplină, până la cea din urmă încercare, lucrează în vederea restabilirii. Actul de dare afară, de înlăturare, nu este propriu-zis disciplină, ci arătarea faptului că disciplina nu are roade și că ea s-a sfârșit. A da afară înseamnă a spune: «adunarea nu mai poate face nimic pentru acest om».

În ce privește întrebarea dacă este necesară unanimitatea în cazurile de disciplină a adunării, trebuie să ne amintim că este vorba de disciplina pe care o face Fiul în casa Sa. În cazul din Corint, Pavel a trebuit să intervină direct cu autoritatea sa apostolică. Nu este un drept al adunării să exercite disciplina. Nu se poate concepe un lucru mai urâcios; înseamnă a schimba familia lui Dumnezeu într-un tribunal de judecată!

Presupuneți cazul unui tată care gândește să dea afară din casă pe un fiu netrebnic, iar ceilalți copii ai familiei ar spune: «Noi avem dreptul să-l ajutăm pe tatăl nostru să izgonească din casă pe fratele nostru». Ce îngrozitor lucru! Îl vedem pe apostol obligându-i pe corinteni să facă disciplină, când ei nu erau deloc dispuși la aceasta. Dar el le spune în felul acesta: „Este păcat între voi, și voi nu v-ați mâhnit [nu v-ați îndoliat], mai degrabă, pentru ca cel care a făcut lucrul acesta să fie îndepărtat dintre voi”; el îi face să înțeleagă faptul că păcatul este al lor, ca și al acelui om; „iar acum dați afară pe cel rău dintre voi înșivă”. Adunarea nu este niciodată în stare să exercite disciplina, până când păcatul individului nu ajunge să fie recunoscut ca păcat al adunării.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu este decât nu pas între mine și moarte.

1 Samuel 20.3

Atunci pregătește-te acum!

Un tânăr l-a întrebat pe profesorul său, care era un om credincios: „Cu cât timp înainte de moarte ar trebui să se pregătească cineva pentru eternitate?”. Profesorul i-a răspuns: „Cu câteva minute înainte”.

Bucuros de acest răspuns, tânărul a hotărât să-și savureze viața din plin, căci mai târziu va avea timp, cu câteva minute înainte de moarte, să Îi ceară lui Dumnezeu milă.

Dar apoi profesorul l-a întrebat: „Când vei muri?”. Tânărul a răspuns: „Nu știu”. — „Atunci pregătește-te acum”, a spus bătrânul profesor, „pentru că s-ar putea să mai ai doar câteva minute de trăit”.

Mulți oameni sunt de părere că pot aștepta un moment potrivit pentru a-și pune viața în rânduială cu Dumnezeu.

Cu toate acestea, Cuvântul lui Dumnezeu nu ne spune că putem fi mântuiți mâine sau săptămâna viitoare sau anul viitor.

La Dumnezeu există un singur moment potrivit pentru a fi mântuiți, și anume: Acum! „Iată, acum este timpul potrivit; iată, acum este ziua mântuirii” (2 Corinteni 6.2).

Ești mântuit dacă crezi în Isus Hristos, nu dacă spui că vei crede în El într-o zi. Prin urmare: „Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit” (Fapte 16.31).

Citirea Bibliei: 2 Cronici 20.24-37 · Apocalipsa 8.1-13

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM STAI CU DĂRNICIA? | Fundația S.E.E.R. România

„Fiecare din voi să pună deoparte, acasă, ce va putea, după câştigul lui…” (1 Corinteni 16:2)

Domnul Isus a spus: „Dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii?” (Luca 16:11). Cu alte cuvinte, dacă nu ești credincios față de Dumnezeu cu banii tăi, El nu-ți va încredința binecuvântări mai mari! Ce înseamnă să fii credincios cu banii tăi? Apostolul Pavel scrie că în ziua Domnului „fiecare dintre voi să pună deoparte” ceva din cât a câștigat în acea săptămână și să folosească pentru dărnicie. Suma depinde de cât te-a ajutat Domnul să câștigi. Asta înseamnă că trebuie să ne gândim la următoarele trei lucruri, când vorbim despre dărnicie:

1) Dărnicia regulată. Să reținem cuvintele: „în ziua dintâi a săptămânii” – asta înseamnă dărnicie sistematică, nu sporadică. Dărnicia nu se face după principiul „Azi mă simt bine, deci îi voi dărui lui Dumnezeu”! Dacă încerci să faci așa ceva cu creditul tău ipotecar, vei rămâne fără casă! Nu trebuie să dăruiești din impuls, ci din angajamentul de a asculta de Cuvântul lui Dumnezeu!

2) Dărnicia planificată: „Fiecare din voi să pună deoparte, acasă, ce va putea, după câştigul lui.” Dacă ești căsătorit, stai jos și discută cu soțul sau cu soția ta și hotărâți suma pe care credeți că Dumnezeu dorește s-o dăruiți în fiecare săptămână. Dacă nu faci planuri, nu vei dărui cu consecvență.

3) Dărnicia proporțională: „Fiecare din voi să pună deoparte… după câştigul lui.” Dacă Dumnezeu te binecuvântează pe plan financiar, trebuie să te gândești să-ți mărești dărnicia. Trebuie să-I înapoiezi lui Dumnezeu un procentaj din ce te ajută El să câștigi. Când faci lucrul acesta, El promite că-ți va da binecuvântări din belșug (vezi Maleahi 3:10; 2 Corinteni 9:6-10). Așa că, dăruiește cu bucurie – și vei fi iubit de Dumnezeu!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Apocalipsa 2:1-11

Aceste scrisori către cele şapte adunări din Asia descriu, în tot atâtea tablouri succesive, istoria creştinătăţii responsabile. Domnul Se prezintă fiecăreia dintre aceste biserici, face un inventar exact a ceea ce găseşte ~ şi a ceea ce nu găseşte, dă îndemnuri şi promite răsplătirea Sa celui care învinge.

La Efes, aparent totul mergea cât se poate de bine (v. 2, 3). Domnul însă priveşte la inimă (Ieremia 2.2). Din nefericire, nu vede acolo răspunsul la propria Sa dragoste; El a încetat să mai ocupe acolo primul loc. Ori, dacă un râu este „tăiat” de la izvorul său, oamenii situaţi pe malurile râului la vărsare nu vor remarca imediat. Cât timp apa se scurge, malurile rămân tot verzi; şi, pentru câtva timp, se va putea vedea acolo aceeaşi animaţie. Dragi prieteni, să ne întrebăm ce este nu cu zelul nostru, ci cu afecţiunile noastre faţă de Hristos. Pentru a frâna acest declin, Domnul cel credincios va recurge la un remediu ciudat: încercarea. Lasă frâu liber puterii lui Satan.

După Efes (binevoitor) urmează Smirna, care semnifică „amărăciune”. Aceasta a fost perioada martirilor sub cruzii împăraţi romani (în secolele 2 şi 3), când, în arene, înaintea fiarelor sălbatice, creştinii „Smirnei” au avut ocazia să-şi arate dragostea pentru Mântuitorul lor printr-o credincioşie până la moarte.
Facebook
X
Email
Imprimare
Reddit
Tumblr
Pinterest
Telegram
WhatsApp
Apreciază Încarc…
4 Decembrie 2023

decembrie 4, 2023
DOMNUL ESTE APROAPE

I s-a spus: „Cel mai mare va fi rob celui mai mic”; după cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât”.

Romani 9.12,13

Citim că Dumnezeu l-a iubit pe Iacov și l-a urât pe Esau. Da, așa stă scris, și nu avem dreptul, nici motivul, să slăbim cu nimic forța acestui cuvânt. În primul rând, trebuie să fim atenți la faptul că Dumnezeu nu a spus aceste cuvinte (ca în cazul celorlalte) înainte de nașterea copiilor, ci ele se găsesc în Maleahi, ultimul profet din Vechiul Testament, care a trăit cu aproximativ 1.400 de ani după nașterea lor, într-o vreme în care Esau își arătase de mult timp gândirea sa rea, „neevlavioasă”, iar urmașii săi, edomiții, își dovediseră dușmănia de neîmpăcat împotriva lui Israel. Deci atunci când Dumnezeu spune că l-a iubit pe Iacov și l-a urât pe Esau, dragostea își găsește izvorul în inima Sa – este gratuită și nemeritată – în timp ce ura se bazează pe comportamentul moral al lui Esau. Ambii copii se născuseră în păcat și cu siguranță că amândoi crescuseră în păcat; dar într-unul s-au împlinit planurile harului lui Dumnezeu, pe când celălalt a primit pedeapsa dreaptă pentru căile sale rele.

Deoarece profeția lui Maleahi citată aici le-a produs multor cititori dificultăți și a dus adesea la interpretări greșite, vreau să mai accentuez încă o dată foarte explicit faptul că ea a fost făcută cu mult timp după moartea celor doi fii ai lui Isaac. Nu găsim nimic despre ea în Geneza 25. Deci nu se poate trage din ea concluzia că Dumnezeu l-ar fi iubit mai dinainte pe unul dintre fii și că l-ar fi urât pe celălalt, hotărând astfel dinainte soarta veșnică a celor doi; nici că El a vorbit astfel privind în viitor în atotștiința Sa. Ambele idei sunt false; dar omul deduce atât de des faptul că, dacă unul a fost ales mai dinainte, celălalt a fost urât tot dinainte. Nu! Lucrurile stau astfel: dacă dintre doi oameni – care nu au nicio pretenție înaintea Lui, așa cum este cazul aici – Dumnezeu îl alege pe unul pentru un loc favorizat, aceasta este doar voința Sa suverană; și cine Îi poate spune: „De ce faci aceasta?”? Dacă Îi face plăcere ca, în harul Său, să Se preamărească pe Sine într-un om, cine are dreptul să-L acuze pentru aceasta? – În același timp, alegerea unuia nu implică în niciun caz condamnarea celuilalt.

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și noi am văzut și mărturisim că Tatăl L-a trimis pe Fiul ca să fie Mântuitorul lumii.

1 Ioan 4.14

I se defectase mașina de cusut

Domnul Isus a luat în brațe copilașii, a mâncat cu păcătoșii și a spălat picioarele ucenicilor. Totuși, El poartă întreaga creație prin Cuvântul puterii Sale și Își va supune totul ca Moștenitor al cerului și al pământului.

În această lume, El n-a avut o casă, n-a avut un loc unde să-Și poată odihni capul. În schimb, El le oferă tuturor oamenilor mântuiți din timpul de har un loc în multele locuințe, pe care le pregătește pentru ei în Casa Tatălui.

El a trăit în sărăcie cruntă, încât n-a avut nici măcar bani pentru a plăti impozitul de la templu. Dar El a binecuvântat milioane de oameni cu o bogăție spirituală nepătrunsă.

În viața Sa pe acest pământ, El a cunoscut ce este foamea și setea. Totuși, a putut să le spună oamenilor: „Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cine crede în Mine nu va înseta niciodată” (Ioan 6.35).

A fost încununat cu o cunună de spini și condamnat la moarte pe cruce ca „Împăratul iudeilor”. Tuturor oamenilor mântuiți, care rabdă în încercările credinței, El le va acorda cununa vieții.

Isus Hristos n-a compus nicio cântare și n-a scris nicio carte. Însă El este subiectul multor cântări și cărți, care vorbesc despre suferințele și despre gloriile Sale.

Citirea Bibliei: 2 Cronici 20.14-23 · Apocalipsa 7.9-17

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SIMȚI CĂ SUFLETUL ȚI-E GOL? | Fundația S.E.E.R. România

„Domnul… mă paşte în păşuni verzi și mă duce la ape de odihnă.” (Psalmul 23:1-2)

Chiar și când duci o viață morală și faci tot ceea ce trebuie, viața tot poate părea goală. Cred că fiecare dintre noi am găsit în cutia poștală și plicuri fără destinatar precis. La fel se întâmplă și în viața spirituală. Uneori te simți secătuit nu pentru că ai făcut ceva greșit, ci pentru simplul fapt că „ocupi” un loc pe planetă. Combinația dintre lume, fire pământească și diavol îți va absorbi vitalitatea spirituală – dacă îi dai voie. Încerci să te rogi, dar nu-ți iese niciun cuvânt din gură. Știi că trebuie să citești Biblia, dar când o iei în mână, literele aleargă pe pagină și nu au niciun sens. Și nu vrei să asculți oameni spirituali, mai ales când îi suspectezi că părerile lor pozitive sunt false. Când experimentezi asemenea stări, nu faci altceva decât să îndeplinești activități care țin de latura spirituală, dai din cap și spui „amin”… și cu toate acestea, sufletul tău este din ce în ce mai gol. David, care era păstor, a spus că Dumnezeu „ne paște” în pășuni verzi. De ce? Pentru că altfel, la fel ca oile, am rătăci de colo colo, până la epuizare! Să reținem două lucruri pe care le-a spus psalmistul David:

1) „El mă paşte în păşuni verzi.” Cuvântul verde înseamnă proaspăt. În fiecare zi, ai nevoie de o întâlnire proaspătă cu Dumnezeu prin rugăciune, și de o absorbție proaspătă a Cuvântului Său. Pâinea nu este singurul lucru care se învechește, ci și viața ta spirituală.

2) „Mă duce la ape de odihnă…” Cuvântul odihnă înseamnă că ai nevoie de perioade de liniște și de reflecție. Biblia ne spune: „Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu!” (Psalmul 46:10) Singura modalitate prin care Îl poți cunoaște pe Dumnezeu în mod profund și personal, prin care Îi poți simți călăuzirea, și prin care poți primi puterea Sa – este să te oprești!

Așadar, oprește-te astăzi din ce faci, și du-te la o întâlnire proaspătă cu Dumnezeu și cu Scriptura!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Apocalipsa 1:12-20

Fiul Omului, care aici apare în atributele dreptăţii sfinte şi neînduplecate, să fie oare Isus cel umil din evanghelii, Mântuitorul nostru blând şi bun? Odinioară Ioan s-a plecat la pieptul Lui cu încredere (Ioan 13.25). Aici cade la picioarele Sale ca mort. Ce contrast!

Nu trebuie să uităm de această latură a gloriei lui Hristos: Tatăl I-a dat toată judecata Fiului (Ioan 5.22); şi această judecată trebuie să se exercite în viitor asupra celor care nu vor fi crezut (cap. 19 şi 20). Însă de acum, cât timp Biserica este pe pământ, El ia cunoştinţă de starea fiecăreia dintre adunările Lui de pe pământ (cele şapte sfeşnice de aur care trebuie să strălucească în absenţa Lui). Da, Domnul poate ierta totul. El a murit şi a înviat pentru a ne da iertarea şi viaţa (v. 18). Însă El nu poate trece nimic cu vederea. Ochii Lui sunt ca o flacără de foc; nimic nu-I scapă (cap. 2.18; 19.12).

Versetul 19 ne oferă planul general al cărţii:

1. lucrurile pe care le-ai văzut ~ această apariţie solemnă a Domnului în glorie (cap. 1.12);

2. lucrurile care sunt ~ istoria actuală a Bisericii în responsabilitate (capitolele 2 şi 3);

3. lucrurile care vor fi după acestea ~ evenimentele profetice care se vor împlini după răpirea Bisericii (capitolele 4‑22).
Facebook
X
Email
Imprimare
Reddit
Tumblr
Pinterest
Telegram
WhatsApp
Apreciază Încarc…
3 Decembrie 2023

decembrie 3, 2023
DOMNUL ESTE APROAPE

Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.

Matei 3.17

Dumnezeu a văzut necurmat această perfecțiune a Domnului Isus. Și El ne spune nouă, copiilor Săi, care suntem legați de El, poporului Său, în mijlocul căruia locuiește: «Dacă vreți să vă apropiați de Mine, ca să-Mi aduceți ceva, ca răspuns al inimii voastre la dragostea și harul Meu, atunci vă spun ce Îmi este întotdeauna plăcut și prin ce puteți să aveți părtășie cu Mine – este ceea ce Eu văd în Persoana Fiului Meu, Isus, și în viața Sa aici pe pământ». Și Dumnezeu ne deschide Cuvântul Său și ne arată ce a văzut El la Domnul Isus, așa încât și noi să putem vedea și să ne putem umple inimile cu aceasta. Nu numai cu perfecțiunea lucrării Sale pe cruce, ci și cu perfecțiunea vieții Sale pe pământ. Așa putem să-I aducem lui Dumnezeu jertfa plăcută Lui și, în același timp, să ne minunăm de slava Aceluia despre care El a spus: „În Tine Mi-am găsit plăcerea”. În felul acesta, noi avem părtășie cu Tatăl, așa cum vedem aici că preoții aveau voie să mănânce din jertfa de mâncare, după ce Dumnezeu Își primise partea.

Există aici încă un gând. Când I se oferă ceva lui Dumnezeu, El nu rămâne niciodată dator, ci dă înapoi mult mai mult. Iar când cunoaștem gândurile lui Dumnezeu, atunci învățăm să cunoaștem mai bine tot ce este în inima Sa cu privire la noi; căci gândurile Sale sunt numai gânduri de binecuvântare pentru noi, iar tot ceea ce preocupă inima Sa este spre binecuvântarea noastră. El dorește și speră ca noi să Îi aducem o ardere-de-tot și, cu cât aceasta este mai mare, cu atât mai mult știm că suntem favorizații Săi și știm cât de plăcuți suntem înaintea Lui. Pot sta înaintea Lui în toată prețuirea și favoarea Domnului Isus văzut ca jertfă de ardere-de-tot înaintea lui Dumnezeu, în siguranța că nu mai este nimic între mine și Dumnezeu. El nu mai este judecător pentru mine; El mă iubește așa cum L-a iubit pe Domnul Isus, așa că am voie să mă simt pe deplin acasă lângă Dumnezeu și să știu că am părtășie deplină cu El. El este Tatăl meu, eu sunt copilul Său, iar El mă înconjoară numai cu dragoste. Am fost așezat în Împărăția Fiului dragostei Sale.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ
Ziceau unii către alții: „Cine este Acesta de Îl ascultă chiar și vântul și marea?”.

Marcu 4.41

Contraste
- Domnul Isus a luat în brațe copilașii, a mâncat cu păcătoșii și a spălat picioarele ucenicilor. Totuși, El poartă întreaga creație prin Cuvântul puterii Sale și Își va supune totul ca Moștenitor al cerului și al pământului.
- În această lume, El n-a avut o casă, n-a avut un loc unde să-Și poată odihni capul. În schimb, El le oferă tuturor oamenilor mântuiți din timpul de har un loc în multele locuințe, pe care le pregătește pentru ei în Casa Tatălui.
- El a trăit în sărăcie cruntă, încât n-a avut nici măcar bani pentru a plăti impozitul de la templu. Dar El a binecuvântat milioane de oameni cu o bogăție spirituală nepătrunsă.
- În viața Sa pe acest pământ, El a cunoscut ce este foamea și setea. Totuși, a putut să le spună oamenilor: „Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cine crede în Mine nu va înseta niciodată” (Ioan 6.35).
- A fost încununat cu o cunună de spini și condamnat la moarte pe cruce ca „Împăratul iudeilor”. Tuturor oamenilor mântuiți, care rabdă în încercările credinței, El le va acorda cununa vieții.
- Isus Hristos n-a compus nicio cântare și n-a scris nicio carte. Însă El este subiectul multor cântări și cărți, care vorbesc despre suferințele și despre gloriile Sale.
Citirea Bibliei: 2 Cronici 20.1-13 · Apocalipsa 7.1-8
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

VORBEȘTE CU DUMNEZEU! (2) | Fundația S.E.E.R. România

„În ziua necazului meu, caut pe Domnul…” (Psalmul 77:2)

Astăzi vom vorbi despre două principii importante ale rugăciunii:

1) Vorbește cu Dumnezeu când necazul te împresoară. Dacă ești și tu ca majoritatea oamenilor, perioadele bune te pot face să te încrezi în tine însuți, nu în Dumnezeu. Vremurile tulburi te aduc pe genunchi: analize medicale proaste, un copil dependent de droguri, pierderea unui loc de muncă sau o căsnicie zbuciumată… E planul lui Dumnezeu să îngăduie perioade de încercare! El lasă necazul să ne atingă – nu ca să ne facă nefericiți, ci să ne atragă la El. Dumnezeu a spus prin profetul Osea: „Când vor fi în necaz, vor alerga la Mine” (Osea 5:15). Inima de Tată a lui Dumnezeu dorește mai presus de toate să-L ascultăm și să ne încredem în El. Și dacă e nevoie de încercări pentru asta, El ne iubește suficient de mult ca să le îngăduie în viața noastră! Iar când ne întoarcem la El în necazurile noastre, descoperim că El este „adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.” (Psalmul 46:1).

2) Vorbește cu Dumnezeu în orice vreme. În cartea sa binecunoscută „Viața cu Dumnezeu – practicarea prezenței divine”, fratele Laurențiu al Învierii vorbește despre rugăciune ca despre o conversație continuă cu Dumnezeu – o practică pentru orice vreme, orice loc și orice circumstanță. El spunea că dialogul cu Dumnezeu în timp ce gătea sau spăla vasele Îl mulțumea la fel de mult ca atunci când avea timpul său specific de rugăciune. El ne sfătuiește: „Să ne obișnuim să conversăm neîntrerupt cu Dumnezeu, în smerenie. Trebuie doar să recunoaștem că Dumnezeu este prezent în noi și să vorbim cu El în orice clipă. În timp ce mâncați ori stați de vorbă cu cineva, în timpul tuturor îndeletnicirilor dumneavoastră, zi și noapte, înălțați-vă inima către El.” Cuvintele acestea seamănă cu învățătura pe care ne-o dă apostolul Pavel despre acest subiect: „Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa şi rugăciune pentru toţi sfinţii.” (Efeseni 6:18). Așadar, vorbește mereu cu Dumnezeu!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

3 Ioan 1-15

Apocalipsa este o carte dificilă. Şi totuşi, câte motive avem să nu neglijăm lectura ei!

1. Este „descoperirea lui Isus Hristos”, a scumpului nostru Mântuitor.

2. Această descoperire este făcută de El robilor Săi, printre care este fericit să se numere şi Ioan evanghelistul, exilat în insula Patmos.

3. Ne vorbeşte nu despre un viitor vag şi îndepărtat, ci despre lucruri care trebuie să aibă loc „în curând”.

4. De asemenea, să nu uităm că lectura serioasă a unei părţi din Scriptură este îndeajuns pentru a aduce binecuvântare sufletului nostru (v. 3), pentru că ea este Cuvântul lui Dumnezeu. Nu ni se cere să-l înţelegem complet, ci să-l păzim (Luca 11.28).

De vreme ce este vorba despre gloriile lui Isus, adorarea izbucneşte spontan. „A Aceluia care ne iubeşte şi ne-a spălat” (v. 5). Să remarcăm timpurile verbelor: El ne iubeşte (prezent) ~ dragostea Lui este mereu prezentă şi neschimbată. Dar ne-a spălat (trecut) ~ este o lucrare împlinită, încheiată, desăvârşită. Să mai remarcăm şi ordinea acestor verbe: pentru că ne iubeşte, Hristos ne-a spălat de păcatele noastre. Din contră, trebuia să fim spălaţi, pentru a fi făcuţi de acum „o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru” (v. 6; cap. 5.10; 20.6b). Ceea ce a făcut din noi depăşeşte ce a făcut pentru noi.
Facebook
X
Email
Imprimare
Reddit
Tumblr
Pinterest
Telegram
WhatsApp
Apreciază Încarc…
1 Decembrie 2023

decembrie 1, 2023
DOMNUL ESTE APROAPE

Un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, și domnia va fi pe umărul Lui; și-I vor pune numele: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu puternic, Părinte al eternității, Domn al păcii.

Isaia 9.6

Așa cum știm, acest verset vorbește despre Domnul Isus. Suntem noi plini de uimire atunci când privim la minunata Sa persoană? Când împărăteasa din Seba a venit la Ierusalim și l-a auzit pe Solomon și i-a văzut gloria, „n-a mai rămas suflare în ea”; cu alte cuvinte, ea a rămas înmărmurită. Referindu-Se la acest episod, Domnul Isus spune: „Aici este Unul mai mare decât Solomon”.

Sulamita din Cântarea Cântărilor, atunci când a fost întrebată de fiicele Ierusalimului de ce era iubitul ei atât de deosebit, ea le-a răspuns că el era „cel dintâi între zece mii”, apoi, la sfârșitul răspunsului ei, a spus: „Acesta este preaiubitul meu, da, acesta este prietenul meu” (Cântarea Cântărilor 5.10,16). Între aceste două afirmații, ea oferă o frumoasă descriere a preaiubitului ei, iar când înțelegem simbolismul acestui pasaj, el ne revelează într-un mod minunat frumusețile Domnului, amintindu-ne de întâietatea Lui, de smerirea, de lucrarea, de umblarea și de cuvintele Lui de har, de privirea Lui plină de compasiune, de puterea și de măreția Lui; într-un cuvânt, de toată frumusețea Lui.

Astfel, ea dorea să-l contemple și să-l cunoască din ce în ce mai bine. La fel vor sta lucrurile și cu noi. Dorința lui Pavel era de a-L cunoaște – nu doar de a cunoaște despre El, ci de a-L cunoaște pe El. Avem și noi nevoie să medităm la El, la Persoana Lui, la lucrarea Lui, la atributele și la gloria Lui, la toate lucrurile care Îl disting de oricine altcineva. Fie ca El să umple privirile noastre și să fie meditația inimilor noastre – aceasta înseamnă să gustăm cerul încă de aici, de pe pământ.

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iată, acum este timpul potrivit; iată, acum este ziua mântuirii.

2 Corinteni 6.2

Singura urgență din viața noastră

Pentru mulți oameni, lucrurile nu se desfășoară suficient de repede. Trenul ar trebui să sosească punctual, la fel și pantofii comandați online. La casa de marcat din centrul comercial, unul se enervează pe pensionarul care își numără încet banii. În trafic, un altul se deplasează chiar în spatele mașinii din fața lui care se mișcă încet, pentru a-l determina pe celălalt șofer să calce accelerația. Toate acestea doar ca să câștige câteva secunde sau minute. Graba și nerăbdarea au două cauze, care sunt de fapt în inima omului:

pe de o parte, omul se zorește pe sine și pe ceilalți, pentru că nu dorește să piardă nimic din viața sa scurtă. Îi lipsește speranța sigură pentru viața de dincolo.

pe de altă parte, neliniștea interioară îl provoacă la activitate continuă. Conștiința sa împovărată nu-i permite să aibă odihnă.

Isus Hristos are o soluție pentru aceste două cauze. El le oferă tuturor oamenilor viața veșnică și pacea cu Dumnezeu: „Cine aude cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis are viață veșnică” (Ioan 5.24). „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28).

Această ofertă a Mântuitorului este valabilă pentru o perioadă limitată. Curând se va încheia timpul de har și va veni timpul de judecată. De aceea, singura urgență din viața noastră este să venim acum, prin credință, la Domnul Isus. Astăzi și acum este timpul potrivit să venim la El!

Citirea Bibliei: 2 Cronici 18.1-34 · Apocalipsa 6.1-8

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CARE ESTE ASCUNZĂTOAREA TA? | Fundația S.E.E.R. România

„Domnul a zis: ‘Iată că este ascuns între vase.’” (1 Samuel 10:22)

Când prorocul Samuel a vrut să-l prezinte poporului pe Saul, primul rege al lui Israel, l-au descoperit pe acesta „ascuns între vase.” Cuvântul ebraic pentru „vase” include și sensul de limitare auto-impusă care te împiedică să împlinești misiunea pe care ți-a dat-o Dumnezeu. Să identificăm câteva asemenea autolimitări:

1) Sentimente de inadaptare. Prima reacție pe care a avut-o Saul când a aflat că a fost ales rege a fost una de uimire: „Oare nu sunt eu beniamit, din una din cele mai mici seminţii ale lui Israel? Şi familia mea nu este cea mai mică dintre toate familiile din seminţia lui Beniamin?” (1 Samuel 9:21).

Când nu-L incluzi pe Dumnezeu în ecuație, întotdeauna te vei simți „cel mai mic”. În loc să te focalizezi pe slăbiciunile și incapacitățile tale, concentrează-te pe „nemărginita mărime a puterii Sale” (Efeseni 1:19).

2) Teama față de ce ar putea crede sau gândi alții. Autorul Proverbelor ne spune că „frica de oameni este o cursă.” (Proverbele 29:25) Iar împăratul Saul a căzut în ea! Când Samuel l-a confruntat pe Saul pentru că nu i-a omorât pe amaleciți, acesta a răspuns: „mă temeam de popor şi i-am ascultat glasul.” (1 Samuel 15:24). Cuvântul lui Dumnezeu ne asigură de următorul lucru: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” Aşa că putem zice plini de încredere: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme. Ce mi-ar putea face omul?” (Evrei 13:5-6). Odată ce accepți acest adevăr și îl pui în aplicare, vei vedea că nu ai de ce să te temi!

3) Pragmatismul exagerat. Biblia ne avertizează: „cine se îndoiește… este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale” (Iacov 1:8).

Saul s-a încadrat perfect în acest tipar! Când nu a auzit vocea lui Dumnezeu, a luat situația în propriile-i mâini și s-a dus să consulte un văzător. Și deși a promis că nu-i va face rău lui David, a căutat mereu să-l prindă. Adaptabilitatea este un lucru lăudabil, dar Dumnezeu ne cere consecvență și dedicare. Așadar, ieși din ascunzătoare și bazează-te pe „nemărginita mărime a puterii” lui Dumnezeu!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iuda 1-13

O trâmbiţă poate suna şi numai pentru plăcerea celor ce o ascultă, dar ea trebuie să răsune pentru a-i stimula pe luptători. Iuda ar fi dorit să-i întreţină pe fraţii săi cu subiecte dintre cele mai edificatoare. Însă, în faţa progresului răului care se strecurase deja „printre credincioşi”, slujba lui, un adevărat strigăt de alarmă, s‑a mărginit să–i îndemne să lupte cu orice preţ pentru adevăr. Câţi copii ai lui Dumnezeu au nevoie să le fie amintit mereu ABC–ul adevărului creştin, când Duhul ar dori ca ei să se ocupe cu binecuvântări mai înalte (Evrei 5.12)! „Aţi cunoscut toate odată pentru totdeauna” (v. 5). Am făcut noi vreun progres sau, dimpotrivă, am dat înapoi, după întoarcerea la Dumnezeu?

Ca şi a doua epistolă a lui Petru, şi epistola lui Iuda foloseşte exemple solemne din Vechiul Testament pentru a ne zugrăvi apostazia morală din zilele din urmă. Aceasta este caracterizată de două trăsături: abandonarea harului, schimbat în desfrânare, şi dispreţul faţă de autorităţi, sub toate formele (2 Petru 2.10,11). Această ultimă tendinţă se afirmă deja în familii, în şcoli şi în viaţa socială şi profesională. Cum ar putea un copil care nu se supune părinţilor să accepte mai târziu autoritatea Domnului?
Facebook
X
Email
Imprimare
Reddit
Tumblr
Pinterest
Telegram
WhatsApp
Apreciază Încarc…
30 Noiembrie 2023

noiembrie 30, 2023
DOMNUL ESTE APROAPE

Plăcuți în Cel Preaiubit.

Efeseni 1.6

Ce privilegiu minunat! Este inclusă aici îndreptățirea noastră înaintea lui Dumnezeu, însă această expresie înseamnă mai mult decât atât. Ea arată că suntem obiecte ale plăcerii divine. Ce lucru extraordinar, ca noi, niște sărmani păcătoși, să fim obiecte ale dragostei divine! Însă aceasta este doar pentru că suntem „în Cel Preaiubit”.

Câteodată avem tendința să credem că suntem plăcuți datorită faptului că trăim experiențe binecuvântate, când trăim cu gândul la lucrurile cerești și suntem într-o stare bună. Însă, când trecem prin momente grele, când suntem deprimați și dezamăgiți de noi înșine, ajungem să credem că nu mai suntem plăcuți în Cel Preaiubit. Trebuie să înțelegem însă că nici bucuria noastră cea mai înaltă, nici simțămintele de disperare nu pot să ne facă să fim altceva decât ceea ce suntem în ochii Tatălui: plăcuți în Acela care niciodată nu Se schimbă, care este întotdeauna Preaiubitul lui Dumnezeu, întotdeauna perfect, lipsit de orice pată și de orice cusur. Cât de mult L-am onora în felul acesta pe Mântuitorul!

Să ne bucurăm deci că suntem plăcuți în Cel Preaiubit! Putem privi înăuntrul nostru și să nu vedem nimic plăcut acolo. Însă, dacă privim la Hristos, acolo totul este plăcut. Înăuntrul nostru este o continuă luptă cu răul și cu ispita, însă trebuie să știm bine că suntem deja plăcuți în Acela care a biruit puterile răului. Când diavolul ne ispitește, putem fi mângâiați de faptul că el nu ne poate distruge, fiindcă suntem plăcuți în Acela care i-a zdrobit capul. Să cunoaștem bine și cu deplină siguranță poziția noastră glorioasă! Cei plecați la Domnul nu sunt mai plăcuți în Cel Preaiubit, decât suntem noi, cei în viață. Ei sunt plăcuți în Cel Preaiubit în cer, în timp ce noi suntem la fel, însă pe pământ.

C. H. Spurgeon

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și Isus stătea jos în fața cutiei pentru daruri și privea cum mulțimea arunca bani în cutia pentru daruri; și mulți bogați aruncau mult. A venit și o văduvă săracă și a aruncat doi bănuți, adică o monedă mică.

Marcu 12.41,42

A dat tot ce avea

Acei doi bănuți ai văduvei au avut o valoare mai mare decât toate celelalte daruri pe care le-au pus bogații în cutia pentru daruri din templu. Este ușor să dai 10, sau 100, sau chiar 1.000 de lei din averea existentă – dar să dai totul și să nu păstrezi nimic pentru tine, acesta este cu adevărat lucru greu. Acea văduvă a dat „tot ce avea”. Astfel, dăruirea ei se asemăna cu cea a Domnului Isus.

Dacă femeia ar fi avut numai un bănuț, atunci ea ar fi putut ori să îl dea, ori să nu îl dea. Dar, pentru că a avut doi bănuți, avea mai multe variante, astfel că putea alege să rețină pentru ea un bănuț. Și probabil că mulți dintre noi ar fi considerat tot o jertfă mare dacă ea ar fi dat Domnului jumătate din averea ei. Dar femeia avea o inimă numai pentru Dumnezeu. Nevoile și interesele ei proprii nu însemnau nimic pentru ea când a aruncat „tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască” (Marcu 12.44).

Cât de puțin Îl cunoșteau oamenii odinioară pe Acela care îi vedea când ei își aruncau banii în cutia pentru daruri! Cât de puțin se gândeau că El le vedea inima și că le cunoștea motivațiile! Domnul Isus stătea în fața „cutiei pentru daruri” și nu privea la banii lor, ci la inima lor. Pentru El conta nu cantitatea, cât de mult dădeau, ci calitatea, din ce motiv dădeau.

Dumnezeu iubește „pe cine dă cu bucurie” – pentru că acesta se aseamănă cu El în dăruirea Sa (2 Corinteni 9.7)!

Citirea Bibliei: 2 Cronici 17.1-19 · Apocalipsa 5.1-14

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SCAPĂ DE PRESUPUNERI! (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Iată ce zice Cel Sfânt… Cel ce deschide şi nimeni nu va închide…” (Apocalipsa 3:7)

Astăzi vom afla încă două modalități de a cunoaște voia lui Dumnezeu pentru viața ta:

1) Prin circumstanțe providențiale. Când Dumnezeu te călăuzește, drumul se va deschide înaintea ta. Când te trimite El, va merge înaintea ta (vezi Ioan 10:4). Cuvântul Său ne spune că El este „Cel ce deschide şi nimeni nu va închide, Cel ce închide şi nimeni nu va deschide.” Cine deschide ușile potrivite? Dumnezeu. Cine închide ușile nepotrivite? Dumnezeu. Ușile potrivite duc la binecuvântare, dar ușile greșite duc la suferință și la pierdere. În plus, doar necredința poate ține o ușă închisă, odată ce Dumnezeu poruncește să se deschidă. Singurul „ajutor” de care are nevoie Dumnezeu din partea ta este acesta: „Nu vă temeţi de nimic, staţi pe loc şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul” (Exodul 14:13).

2) Prin „semafoare” lăuntrice. Creștinii maturi și tari în credință spun: „Caut aprobările din sufletul meu!” Tu ești o ființă nouă, cu o natură spirituală nouă, vie pentru Dumnezeu – și echipată să-L perceapă pe Dumnezeul care lucrează în tine (vezi Romani 6:11). Deși sfatul creștinilor înțelepți și maturi te poate ajuta, ultimul cuvânt trebuie să fie rostit în inima ta de Dumnezeu. Biblia spune: „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa, şi înfăptuirea.” (Filipeni 2:13) Dacă voia ta este predată lui Dumnezeu, El lucrează în tine și îți călăuzește voința și purtarea. Crede lucrul acesta – pentru că Dumnezeu spune asta, nu omul! Dumnezeu aprinde „lumina roșie” când dorește să te oprești, și îți va da „verde” când dorește să pornești. Așadar, nu trece pe roșu! Și nu te opri pe verde!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

3 Ioan 1-15

Cea de-a doua epistolă interzicea să-i primim pe aceia care nu aduc „învăţătura lui Hristos”. Cea de-a treia îi îndeamnă pe credincioşi să-i primească şi să-i ajute pe aceia care o învaţă (comp. cu Ioan 13.20). Veghind la binele slujitorilor Domnului, luăm parte la evanghelie (v. 8).

În această scurtă epistolă ne sunt prezentate mai multe persoane. Gaius, destinatarul ei, era un preaiubit al cărui suflet prospera, care lucra cu credincioşie şi a cărui dragoste era recunoscută public. Dimitrie, numit mai apoi, avea de asemenea o mărturie bună (1 Timotei 3.7). Din contră, în aceeaşi adunare, Diotref iubea să fie cel dintâi (1 Petru 5.3), spunea vorbe rele pe seama apostolului, nu primea pe fraţi şi alunga pe unii din adunare. Ioan menţionează de asemenea fraţi evanghelişti care „pentru Numelui Său au plecat” (v. 7; vezi Fapte 5.41). Numele prin excelenţă este Cel al lui Isus; El le este de ajuns ca mesaj şi ordin de misiune (Fapte 8.35).

„Nu imita răul, ci binele”, recomandă apostolul (v. 11; 1 Tesaloniceni 5.15). Exemple de bine, ca şi de rău, găsim şi în această epistolă, cum găsim şi în jurul nostru. Pe care le vom urma? Să-L urmăm înainte de toate pe Domnul Isus, în care niciodată n-a fost altceva decât binele (Marcu 7.37).
Facebook
X
Email
Imprimare
Reddit
Tumblr
Pinterest
Telegram
WhatsApp
Apreciază Încarc…
28 Noiembrie 2023

noiembrie 28, 2023
DOMNUL ESTE APROAPE

Erau niște greci dintre cei care se suie ca să se închine la sărbătoare; aceștia deci au venit la Filip, cel care era din Betsaida Galileii, și l-au rugat, spunând: „Domnule, dorim să-L vedem pe Isus”.

Ioan 12.20,21

Venirea grecilor (aceștia nu erau eleniști, iudei care vorbeau limba greacă, ci oameni dintre națiuni), care aveau dorința de a-L vedea pe Isus, devine o ocazie pentru introducerea celei de-a treia mărturii mărețe date despre gloria lui Hristos: ca Fiul Omului. Națiunile nu aveau drept la Hristos ca Mesia, așa că acei greci, în mod corect, s-au apropiat de Domnul prin intermediul ucenicilor iudei, așa cum mai înainte sutașul dintre națiuni trimisese un mesaj Domnului prin intermediul bătrânilor iudei. Domnul vorbește imediat despre Sine ca Fiul Omului, titlu sub care El a devenit mijlocul de binecuvântare pentru toți oamenii (versetul 32). Astfel că dorința națiunilor de a-L vedea pe Isus Îl conduce pe Domnul să deschidă înaintea ucenicilor Săi perspectiva unei ordini cu totul noi de binecuvântare, care trece dincolo de hotarele lui Israel. El a spus: „A venit ceasul ca să fie glorificat Fiul Omului”.

Știm că Hristos, fiind lepădat ca Fiul lui Dumnezeu și ca Împăratul lui Israel, potrivit Psalmului 2, va domni peste tot pământul ca Fiul Omului; El va primi „stăpânire și glorie și o împărăție, pentru ca toate popoarele, națiunile și limbile să-I slujească” (Daniel 7.14). Astfel că Vechiul Testament ne prezintă domnia Sa peste tot universul, prin care Hristos va fi glorificat. Timpul pentru această glorie nu venise încă; de aceea, când Domnul spune: „A venit ceasul să fie glorificat Fiul Omului”, El are în vedere nu Împărăția, ci crucea, unde Fiul Omului avea să fie glorificat prin însăși glorificarea pe care El o aducea Tatălui, potrivit cu învățătura pe care urma să o dea în camera de sus (Ioan 13.31).

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dați-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.

Matei 25.8

Să avem ulei în candelă!

Pe 28 noiembrie 2016 s-a prăbușit un avion al companiei aeriene boliviene LaMia și au murit 71 de pasageri. Printre aceștia s-a numărat și echipa de fotbal braziliană Chapecoense. Avionul a rămas fără combustibil și s-a prăbușit pe un munte.

Cu cât un avion are mai puțin combustibil la bord, cu atât mai mică este greutatea acestuia și, prin urmare, și consumul și costurile. După accident, micuța companie aeriană LaMia a fost nevoită să-și suspende operațiunile de zbor.

Cât de nechibzuită a fost decizia celor responsabili! Mulți oameni acționează la fel când este vorba despre călătoria lor către veșnicie.

Domnul Isus Hristos spune în Matei 25 o pildă despre zece fecioare care, după obiceiul de atunci, îl întâmpinau pe mire pentru sărbătoarea de nuntă. Toate aveau cu ele lămpi cu ulei, pentru că era deja întuneric. Dar, pentru că mirele întârzia, lămpile s-au stins la cele cinci fecioare „neînțelepte”. Ele nu și-au putut reumple lămpile cu ulei, pentru că nu luaseră nimic cu ele și astfel n-au putut participa la nuntă. Uleiul este în Biblie o imagine a Duhului Sfânt, pe care îl primește cel care crede sincer în Isus Hristos și în lucrarea Lui de răscumpărare.

Parabola despre fecioarele înțelepte și cele neînțelepte ne arată răspunderea noastră proprie. Să ne îngrijim de veșnicie! Să nu dăm greș cu privire la locul în care ne vom petrece veșnicia!

Citirea Bibliei: 2 Cronici 15.1-19 · Apocalipsa 3.14-22

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SCAPĂ DE PRESUPUNERI! (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Dumnezeu… lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa, şi înfăptuirea.” (Filipeni 2:13)

Există un joc pentru copii care se numește „Pune codița la măgăruș” (pe o figurină de carton în formă de măgăruș, copiii vor încerca să pună coada măgărușului la locul ei, după ce au fost legați la ochi și învârtiți de mai multe ori – n.tr.). Cel care, legat la ochi și după ce a fost învârtit de mai multe ori, va reuși să plaseze „codița” în locul marcat cu X, sau cât mai aproape de punctul respectiv – va fi învingător. Câștigarea jocului implică un proces de ghidare. Ce putem învăța de-aici? Pentru mulți copii ai lui Dumnezeu, stabilirea voii Sale și a planului Său pentru viețile lor este un fel de orbecăit în întuneric. Dar nu trebuie să fie așa! Iată câțiva pași biblici care scot din ecuație „presupunerile”:

1) Dedică-te împlinirii voii lui Dumnezeu. E imposibil să înțelegi voia lui Dumnezeu până nu te dedici fără rezerve împlinirii ei. Orice dorință de a-ți păstra propria voință te va face orb față de voința Sa. Nu ai nevoie de o hartă amănunțită; e o călătorie a credinței. Fii încrezător că Dumnezeu te iubește și vrea numai ce este mai bun pentru tine, iar atunci când Îi ești supus, vei putea deosebi „voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită” (Romani 12:2).

2) Ascultă glasul Păstorului și încrede-te în El. Domnul Isus nu te va lăsa singur când îți dorești să înțelegi care este voia Sa pentru viața ta. El este Păstorul nostru cel Bun; „oile aud glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume şi le scoate din staul… şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul.” (Ioan 10:3-4) Să reținem cuvintele „îi cunosc glasul.” Cu timpul și prin experiență, vei învăța să știi când îți vorbește Dumnezeu. La fel ca Avraam care s-a supus voii lui Dumnezeu fără să știe unde va fi trimis, și tu ești chemat să-ți predai voința fără să știi unde te va duce El. Dumnezeu promite că va da înțelepciune, perspectivă și înțelegere oricui duce lipsă de înțelepciune (vezi Iacov 1:5-6). Așadar, cere-o… și crede că o poți avea!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Ioan 5:1-21

Epistola lui Ioan, ca şi Evanghelia lui, atestă că avem viaţa veşnică numai prin credinţa în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu (comp. v. 13 cu Ioan 20.31). Necrezând, după atâtea mărturii, înseamnă a-L face pe Dumnezeu mincinos (v. 10). Acum însă copilul lui Dumnezeu se bazează pe certitudini: „Ştim” nu încetează să repete apostolul (v. 2, 13, 15, 18, 19, 20). Şi credinţa noastră nu numai că îşi însuşeşte mântuirea, ci triumfă asupra lumii prin aceea că, privind dincolo, se leagă de ceea ce este nepieritor (v. 4). Ce fericire să ştim de asemenea că Dumnezeu ne ascultă şi că ne dă ceea ce cerem după voia Lui (v. 14)!

„Creştinul însuşi n-ar dori să-i fie dat vreun lucru contrar voii lui Dumnezeu”. Dar cum să cunoaştem această voie? Prin priceperea pe care ne-a dat-o Fiul lui Dumnezeu (v. 20; Luca 24.45). „Şi noi suntem în Cel adevărat”, spre deosebire de lumea întreagă care „zace în cel rău” (v. 19). Cel rău nu are în arsenalul lui niciun obiect cu care să-l poată seduce pe omul nou care este în noi. În schimb, el ne oferă mulţi idoli buni să ispitească bietele noastre inimi fireşti. Copii ai lui Dumnezeu, să ne păzim sentimentele noastre, încât să fie în totalitate (neîmpărţite) pentru Domnul (v. 21; 1 Corinteni 10.14).
Facebook
X
Email
Imprimare
Reddit
Tumblr
Pinterest
Telegram
WhatsApp
Apreciază Încarc…