Mana Zilnica

Categorie: Domnul Este Aproape

  • 1 Mai 2018

     

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

     

    Fiii lui Aaron, Nadab și Abihu, și-au luat fiecare cădelnița și au pus foc în ea și au pus tămâie deasupra și au adus înaintea Domnului foc străin, ceea ce nu le poruncise El.
    Levitic 10.1

    Slujba cortului fusese instituită, iar detaliile despre cum trebuiau să se apropie preoții fuseseră date de către Dumnezeu. Preoții, fiii lui Aaron, erau consacrați, și Dumnezeu le dăduse indicații clare. Dar ce s-a întâmplat? Vedem aici repetându-se trista istorie a falimentului omului.

    Nadab și Abihu fuseseră la fel de instruiți ca și frații lor, însă au neglijat instrucțiunile date de Dumnezeu. Ei s-au gândit probabil că nu avea importanță de unde aduceau focul. Câtă vreme aveau cădelnițele și tămâia, ce conta de unde era adus focul? Aceasta nu era, în ochii lor, o chestiune fundamentală. Dumnezeu nu specificase exact ce foc să folosească.

    O astfel de gândire este foarte răspândită astăzi. Ea își are originea în necredința care ne caracterizează inimile. Satan a folosit cu succes această tactică pentru multe generații de credincioși. Așa cum vedem în Geneza 3, aceasta a fost metoda prin care a abordat-o pe Eva în grădina Eden, atunci când a întrebat-o: „Oare a zis Dumnezeu …?”. Printr-o astfel de întrebare, Satan sugera că Dumnezeu îi priva de ceva bun și punea la îndoială bunătatea Sa. Cât de viclean este vrăjmașul și cât de înșelătoare sunt inimile noastre!

    Focul străin semnifică orice gând sau acțiune care nu decurg din comuniunea cu gândul Domnului, așa cum ne este el revelat în Cuvântul Său. Ascultarea și dependența de Dumnezeu sunt singurele atitudini care ne vor ține inimile și mințile în comuniunea binecuvântată cu El, „dărâmând raționamente și orice înălțime care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu și înrobind orice gând ascultării de Hristos” (2 Corinteni 10.5).

    J Redekop

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    „Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o țarină… de bucuria ei, se duce și vinde tot ce are…”
    Matei 13.44

    Pilda comorii ascunse

    După diferitele epoci care s-au succedat pe acest pământ, în care Domnul nu a găsit nimic pentru Sine, El a descoperit în această lume o comoară care corespundea gândurilor dumnezeiești. Ţarina este lumea în care Domnul i-a găsit pe răscumpărații Săi. În virtutea ascultării Sale și a lucrării de la cruce, Domnul posedă lumea, El a cumpărat țarina. El o posedă de drept. Scopul Lui este comoara ascunsă în ea, poporul Său, toată gloria răscumpărării care este în legătură cu ea; într-un cuvânt, Biserica sau Adunarea, prezentată nu în frumusețea ei morală și, într-un anumit sens, divină, ci ca subiect special al dorințelor și al jertfirii Domnului Isus Hristos ceea ce inima Sa a găsit în lumea aceasta, potrivit planurilor și gândurilor lui Dumnezeu.

    În parabola aceasta vedem atracția puternică a acestui

    „lucru nou”, care îl face pe cel care l-a găsit, să cumpere ogorul, ca să aibă ce dorea. Într-adevăr, Hristos a părăsit totul. Nu numai că El a luat chip de rob pentru a ne răscumpăra, dar El a renunțat la tot ce Îi aparținea ca Mesia pe pământ; a renunțat la promisiunile care se refereau la El, la drepturile Sale împărătești, la viața Sa, pentru a lua în stăpânire lumea care conținea comoara aceasta, poporul pe care El îl iubea.

    Face parte și cititorul din această comoară răscumpărată cu sângele scump al Domnului Isus Hristos?

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

     

    coordonatori Bob & Debby Gass

     

    NU LĂSA GELOZIA SĂ-ȚI DISTRUGĂ CĂSNICIA!

    „În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica” (1 Ioan 4:18)

         Solomon scrie: „Gelozia este neînduplecată ca locuinţa morţilor” (Cântarea Cântărilor 8:6). Există numeroase aplicații practice ale acestui verset; una dintre ele este aceea că gelozia poate duce la moartea unei căsnicii. Când ești gelos pe partenerul tău, îl distrugi – pentru că încerci să-i controlezi fiecare mișcare. Lucrul acesta se întâmplă mai ales atunci când cineva din trecutul tău te-a trădat. Teama că s-ar putea întâmpla din nou îl ține pe partenerul tău ca pe jar. Și dacă vei continua în felul acesta, vei crea exact lucrul de care îți este frică: vei ajunge să-l îndepărtezi de tine. Chiar dacă nu va pleca, poate trăi într-o izolare emoțională fără să ți se dăruiască vreodată în întregime. Având lucrul acesta în minte, iată ce are Biblia de spus: „Noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi. Dumnezeu este dragoste; şi cine rămâne în dragoste, rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el. Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta: astfel se face că dragostea este desăvârşită în noi, ca să avem deplină încredere în ziua judecăţii. În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica.” (1 Ioan 4:16-18). Când știi că Dumnezeu te iubește în pofida imperfecțiunilor tale, sentimentul stimei de sine crește și începi să crezi că meriți să fii iubit. Când se întâmplă lucrul acesta, e mai ușor să accepți că și soțul (sau soția) te iubește, și că îți va fi fidel (sau fidelă). La fel este și când ieși din această închisoare – o închisoare făcută de propria-ți minte și mână, numită „gelozie”. Astăzi, Dumnezeu dorește să te elibereze de gelozie și să-ți dea relația după care ai tânjit întotdeauna. Vorbește cu El despre asta!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Daniel 4.19-27

    Putem înţelege uşor lupta interioară care se dă în inima lui Daniel atunci când descoperă semnificaţia visului. A rosti adevărul în astfel de împrejurări echivala cu a se expune morţii. Dar el nu se dă bătut. Sentimentul că a primit o misiune de la Dumnezeu îi dă curaj să dezvăluie înaintea ochilor împăratului cartea viitorului acestuia. Este un curaj care nu exclude nicidecum înţelepciunea şi blândeţea; el ştie să vorbească într-un spirit de har, „dres cu sare“ (Coloseni 4.6). Fie ca Domnul să ne încurajeze prin exemplul acestui slujitor credincios! Noi, cei care cunoaştem din Cuvânt care va fi soarta veşnică a păcătoşilor nepocăiţi, să nu ascundem această parte grozavă a Adevărului, de teamă că vom displăcea oamenilor.

    Copacul cel mare, imagine a împăratului, reprezintă, de asemenea, lumea în general (vezi Ezechiel 31.3-9). Orgolioasă şi prosperă (v. 4), ea este organizată pentru a satisface toate nevoile şi toate poftele umanităţii. Umbra ei protectoare şi „ramurile“ ei felurite oferă fiecăruia locul său şi hrana sa (v. 21). Lumea însă nu uită decât un singur lucru, c㠄Cel Preaînalt stăpâneşte“ (v. 25). Astfel, judecata va veni asupra ei; Dumnezeu însă, prin Cuvântul Său, ne avertizează pe fiecare. „Rupe-o cu păcatele tale“ ne spune el (v. 27) şi împacă-te cu Dumnezeu (comp. cu Isaia 58.6,7)!

     
     


     

  • 30 Aprilie 2018

     

     

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

     

    Prin credință, Iacov, când era pe moarte, i-a binecuvântat pe fiecare dintre fiii lui Iosif și s-a închinat pe vârful toiagului său.
    Evrei 11.21

    Iacov a avut un loc special în planul lui Dumnezeu, însă și-a trăit prima parte a vieții fără să aibă habar de acest lucru. El a petrecut mult timp făcând planuri și încercând să rezolve situațiile prin istețimea sa. A crezut că inteligența și viclenia sa vor face ca toate lucrurile să meargă așa cum voia el.

    Din cauza înșelătoriei sale, Iacov a trebuit să-și părăsească mama, pe care nu a mai văzut-o niciodată. Apoi a intrat sub influența unchiului său, un om mai viclean decât el, care i-a schimbat plata de zece ori și care l-a înșelat pe Iacov mai rău decât îi înșelase acesta pe alții. Din cauza înșelătoriei, Iacov a avut o viață grea.

    Însă, la sfârșitul vieții sale, Iacov s-a schimbat. La bătrânețe a abandonat înșelătoria și a dat curs voii divine. Dumnezeu i-a dat un nume nou, Israel, care înseamnă „prințul lui Dumnezeu”, după care a început să-i modeleze viața potrivit cu acest nume nou. Astfel, de atunci încolo, Iacov a trăit ca un „prinț al lui Dumnezeu”, nu ca un înșelător.

    Dumnezeu continuă să schimbe numele oamenilor, viețile și caracterele lor. El ne schimbă din păcătoși în sfinți, prin credința simplă în Hristos. El ne scoate din întuneric și ne aduce la lumina Sa minunată. Ne învață să renunțăm la căile noastre și să le adoptăm pe cele ale Lui.

    Iacov a învățat acest lucru doar la bătrânețe. Cei care suntem încă tineri am face bine să luăm seama la greșelile lui și să învățăm cât mai devreme că voia lui Dumnezeu este bună, plăcută și desăvârșită. Să spunem și noi, împreună cu psalmistul: „Satură-ne dimineața de bunătatea Ta, ca să cântăm de veselie și să ne bucurăm toate zilele noastre” (Psalmul 90.14). „Fă-mi cunoscut căile Tale, Doamne, învață-mă cărările Tale! Condu-mă în adevărul Tău și învață-mă, pentru că Tu ești Dumnezeul mântuirii mele; pe Tine Te aștept toată ziua” (Psalmul 25.4,5).

    G W Steidl

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    „Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem…”
    1 Ioan 3.1

    „Căpitanul este tatăl meu!”

    În timp ce un băiat stătea pe țărm, observă un vapor care venea de la pescuit și se îndrepta spre țărm. Atunci începu să dea din mâini pentru a se face observat. Un bărbat de pe țărm îl observă și îi zise: „Nu fi așa de prostuț! Numai pentru că dai din mâini, nu va veni niciun vapor la tine.”

    Dar vaporul se îndreptă și se apropie de țărm. Apoi a fost lăsată o barcă în apă care l-a adus pe băiat la bord. Băiețelul  îi  strigă  bărbatului:  „Nu  sunt  prostuț;  căpitanul este tatăl meu!”

    Această povestire conține o lecție pentru noi: De ce a schimbat căpitanul direcția? Nu pentru că un băiat ar putea opri un vapor, ci pentru că el era copilul lui.

    Dacă împrejurările vieții unui copil al lui Dumnezeu sunt pline de necazuri, va schimba Dumnezeu oare pentru un om care se roagă, cursul lucrurilor? Da, Dumnezeul atotputernic care conduce tot universul poate face acest lucru. Şi El o face deseori, pentru că cel care se roagă nu este un oarecare, ci este copilul Său.

    Gestul băiatului de pe țărm a fost interpretat greșit de acel om; și cei din jurul nostru nu ne vor înțelege deseori. Totuși, noi să ne rugăm deschis și cu bucurie către Dumnezeu! Cât este El de sublim! Dacă credem în Isus Hristos, Dumnezeu devine Tatăl nostru. Comparativ cu întinderea universului, suntem foarte mici și neînsemnați, dar Tatăl din cer ne cunoaște personal. Avem un loc în inima Lui – precum copilul de pe țărm în inima căpitanului.

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

     

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ RECUNOȘTI LUCRAREA LUI SATAN

    „Multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui” (Faptele Apostolilor 8:11)

         La fel cum apostolii au făcut minuni uimitoare prin puterea lui Dumnezeu, Simon vrăjitorul putea să facă lucruri nemaivăzute prin puterea celui rău. Ce au făcut apostolii ca să rezolve situația? Au trecut-o cu vederea? Au coexistat în pace? Au spus că nu e mare lucru? Nu, Petru l-a confruntat pe Simon, spunându-i: „Pocăieşte-te… şi roagă-te Domnului să ţi se ierte gândul acesta al inimii tale.” (Fapte 8:22). Și astăzi, forțele răului sunt reale și trebuie să știi cum să le ții piept. Domnul Isus a zis: „Iată că v-am dat putere… peste toată puterea vrăjmaşului” (Luca 10:19). Biblia ne spune două lucruri importante despre omul posedat de diavol, din Gadara, pe care l-a vindecat Hristos: 1) Forțele răului care îl posedau s-au prezentat drept „Legiune… pentru că suntem mulți” (Marcu 5:9). Legiunea reprezenta o divizie de câteva mii de oameni,  bine antrenați și complet echipați, din armata romană, care primea ordine direct de la Cezar. 2) Ei „Îl rugau stăruitor să nu-i trimită afară din ţinutul acela” (Marcu 5:10). Asta pentru că își stabiliseră în el o întăritură. Să înțelegem un lucru: Nu poți câștiga bătălii spirituale cu arme naturale. E adevărat că învinovățirea lui Satan pentru toate problemele tale poate fi numai o scuză, însă atunci când nu-l vezi la treabă, el va avea avantaj de fiecare dată. Trebuie să fii înțelept și să știi când te confrunți cu probleme normale, omenești sau psihologice. Însă trebuie să ai și discernământ când ai de-a face cu „domnii, cu stăpânitori ai întunericului acestui veac… cu duhuri ale răutăţii care sunt în locurile cereşti” (Efeseni 6:12). Cum le poți învinge? Îmbrăcându-te (cum spune același Pavel mai departe, în Efeseni 6:13) cu „toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea.”


     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Daniel 4.1-18

    Acest paragraf reproduce fără vreun comentariu o proclamaţie a lui Nebucadneţar. Ce discurs, în adevăr cu totul diferit de cele pe care le pronunţă de obicei şefii de stat! Mai curând asistăm aici în faţa unei mărturii aduse înaintea tuturor locuitorilor lumii. În ce ne priveşte, în măsura noastră, nici noi să nu ne temem să rostim cu glas tare ceea ce Domnul a făcut pentru noi.

    Împăratul începe prin a-şi aduce aminte de condiţia sa de odinioară. Se afla în pace (v. 4) – însă pacea lui era una înşelătoare; prospera – însă viaţa unui om nu stă în bunurile lui (Luca 12.15); tot ceea ce Dumnezeul cel Preaînalt îi pusese în mâini nu folosise decât pentru a-şi hrăni orgoliul şi mulţumirea de sine. Pentru a-l smulge din această falsă siguranţă, i-a fost trimis un gând care a avut fericitul rezultat de a-l înspăimânta şi de a-l tulbura (v. 5). Ce groază minunată! Neliniştea este deseori primul semn al lucrării lui Dumnezeu asupra unei conştiinţe. Dar şi de data aceasta, numai după ce a epuizat toate resursele omeneşti: ghicitori, vrăjitori, caldeeni, cititori în stele…, şi numai după ce neputinţa lor este dovedită din plin (2 Timotei 3.9), Nebucadneţar este dispus să accepte interpretarea lui Daniel. El distinge în acesta „duhul dumnezeilor sfinţi“ (v. 8, 18; comp. cu Geneza 41.38). Singur Duhul lui Dumnezeu este Cel care poate să explice Cuvântul lui Dumnezeu (1 Corinteni 2.11).

     
     


     

  • 29 Aprilie 2018

     

     

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

     

    El a crescut înaintea Lui ca o odraslă fragedă și ca o rădăcină dintr-un pământ uscat.
    Isaia 53.2

    Domnul nostru a fost socotit ca fiind obișnuit, fără o frumusețe aparte, însă, atunci când este examinat cu atenție, El este plin de farmec și de frumusețe, pur și vrednic de iubit.

    Au fost ani când Domnul S-a mulțumit să stea în anonimat în lumea pe care mâinile Sale o creaseră. Frumusețea smereniei nu s-a manifestat niciodată așa cum s-a arătat în viața Împăratului împăraților, care a trăit ca tâmplar în Nazaret. Cel a cărui glorie inunda cerurile umbla acum ca un necunoscut pe ulițele unei cetăți disprețuite din Galileea. Cel care șezuse pe tronul Dumnezeirii ședea acum pe băncuțele neșlefuite din căsuțele celor mai săraci din popor. Cel a cărui mână aranjase stelele pe firmamentul cerului a lucrat din greu cu ferăstrăul și cu ciocanul pentru a Se întreține pe El și pe cei din familia Lui. Cel în care Dumnezeu Își găsea toată plăcerea n-a fost cunoscut de cei care au fost aproape de El, de rudele Lui după carne.

    Anii Săi petrecuți în anonimat sunt ca mana ascunsă pentru cei care pot aprecia supunerea și smerenia Lui perfectă. Umanitatea Lui fără pată a fost ca roua pe care hrana îngerilor venită din cer se așeza pentru a-i hrăni pe oameni cu pâinea vieții. Nu există nimic mai pur și mai minunat pe acest pământ întinat de păcat, decât roua dimineții pe care mana se așeza. În lumea întreagă n-ar încăpea cărțile pe care Dumnezeu le-ar putea scrie cu privire la frumusețea Domnului Isus – a acelei mlădițe fragede, care a crescut înaintea lui Dumnezeu dintr-un pământ uscat.

    Aceasta a fost gloria morală a lui Hristos. El este plin de farmec pentru ochii celor din poporul Lui – El, Cel care a fermecat inima lui Dumnezeu în așa măsură, încât Acesta a despicat cerurile pentru a exclama: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea”.

    L Sheldrake

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    ” …Isus i-a zis: «Este scris: Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.»”
    Matei 4.4

    „Este scris”

    În ispitirea din pustiu, ca și în tot timpul vieții Sale, Domnul Isus Hristos a păstrat poziția de ascultare și de dependență, dând lui Dumnezeu și Cuvântului Său locul cuvenit. Iată un principiu simplu, care ne pune la adăpost de orice rău și care tocmai prin această simplitate este un principiu perfect!

    Cuvântul este expresia voii, bunătății și autorității lui Dumnezeu, fiind aplicabil în toate împrejurările omului. Cuvântul ne arată pe Dumnezeu, care Se interesează de tot ce-l privește pe om. De ce s-ar purta omul ca și cum ar fi propriul său stăpân, fără să privească la ceea ce spune Dumnezeu în Cuvântul Lui? Dar vai!, vorbind de oameni în general, ei au o voință proprie. A se supune și a fi în dependență de cineva este exact ceea ce nu doresc. Este prea multă vrăjmășie a oamenilor față de Dumnezeu, pentru ca ei să se încreadă în Creatorul lor.

    Tocmai această supunere, această ascultare Îl făceau pe Mântuitorul să fie cu totul diferit. Fiul lui Dumnezeu Se sprijinea pe acest Cuvânt și nu făcea nimic fără a Se hrăni dincuvintele Tatălui cerescșialerespecta.

    Cititorilor, să nu uităm niciodată că prin ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu, Domnul Isus Hristos a obținut biruința și că noi avem același mijloc la dispoziția noastră, ca să răspundem oricui: „Este scris: omul trăiește cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

     

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ AI O VIAȚĂ ECHILIBRATĂ

    „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” (Marcu 6:31)

         Biblia spune: „Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani” (Psalmul 90:10). Dacă ești binecuvântat să trăiești chiar atât de mult, îți vei petrece, în medie, douăzeci și patru de ani dormind, douăzeci de ani muncind, zece ani în biserică și în vacanță (mai mult în vacanță), șapte ani mâncând, șase ani călătorind, patru ani fiind bolnav și doi ani îmbrăcându-te. Kierkegaard a spus: „Presiunea lucrurilor care trebuie făcute este ca un miraj, încearcă să pună gheara pe victime tinere ca să nu mai aibă timp pentru Dumnezeu și pentru zidirea în ei a unui caracter cristic.” E o greșeală să credem că dacă trecem în grabă prin viață avem mai mult timp. Nu e așa! În afară de faptul că se pompează mai multă adrenalină care probabil te va face să te simți și să pari important, o agendă încărcată poate fi inamicul sufletului. Îți poate fura creșterea spirituală, împiedicându-te să reflectezi și să-ți analizezi inima. Nu vorbim aici de lucrurile pe care reușești să le duci la capăt în fiecare zi, ci de calitatea produsului vieții tale. Poți fi ocupat, și cu toate acestea să fii echilibrat. Un duhovnic spunea: „Singurătatea este laboratorul transformării.”

    Există trei tipuri de solitudine:

    1) Intervalele scurte, pe care le trăim zilnic.

    2) Intervalele mai lungi, care implică câteva sau mai multe zile departe de toți. În ciuda programului Său încărcat, Domnul Isus Își făcuse obiceiul de a se retrage departe de cerințele mulțimii pentru a petrece timp cu Tatăl Său. (Știa El oare ceva ce noi nu știm?) El le-a zis și ucenicilor Săi: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.”

    3) Solitudinea forțată. „El… mă duce la ape de odihnă” (Psalmul 23:2). Nu aștepta ca Dumnezeu să te facă să te liniștești. Străduiește-te să trăiești o viață echilibrată!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

     

    Daniel 3:19-30

    Acest capitol ne arată ceea ce credinciosul trebuie să facă, ceea ce Satan poate să facă, dar, de asemenea, şi ceea ce Dumnezeu face. „Nu te teme … Eu voi fi cu tine…; când vei umbla prin foc, nu vei fi ars şi flacăra nu te va mistui“. Aceasta este promisiunea făcută în Isaia 43.1,2 rămăşiţei credincioase. Şi Dumnezeu o va împlini. Aruncaţi în cuptor, cei trei nu numai că nu au suferit niciun rău, ci acolo ei au avut o minunată întâlnire. În misteriosul lor Însoţitor de moment Îl recunoaştem fără dificultate pe Fiul lui Dumnezeu. Da, cuptorul încercării este un loc de privilegiată întâlnire între Domnul şi ai Săi.

    În timp ce focul i-a nimicit pe oamenii numiţi să-i arunce în flăcări pe cei condamnaţi, nici aceştia, nici nimic din ce le aparţinea n-au prins nici măcar miros de foc. Un singur lucru este consumat în cuptor: legăturile care-i împiedicaseră (v. 25). Nu acesta este adesea rezultatul încercării pentru creştin? Îl eliberează de una sau de alta din legăturile cu care lumea îl înfăşurase şi îi permite să umble liber în compania Domnului Isus.

    Mânia împăratului a făcut loc consternării (v. 24). Aceşti martori tineri au ştiut, expunându-şi viaţa, să-i demonstreze împăratului realitatea credinţei lor şi să-i dea o mărturie vizibilă despre Dumnezeul lor.


     

  • 28 Aprilie 2018

     

     

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

     

    Isus deci, văzând pe mama Sa și pe ucenicul pe care-l iubea stând alături, i-a spus mamei Sale: „Femeie, iată fiul tău!”. Apoi i-a spus ucenicului: „Iată mama ta!”. Și, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la el acasă.
    Ioan 19.26,27

    Ucenicul pe care îl iubea Isus

    În timpul slujirii Sale publice, Domnul Isus a păstrat o anume distanță față de mama Sa (Ioan 2.4; Matei 12.46-50). Relațiile naturale nu au avut nicio influență asupra slujirii Sale, așa cum s-a întâmplat în viețile multor altora. Mai mult, Dumnezeu a prevăzut că Maria avea să fie privită în creștinătate într-un fel contrar Scripturii. Prin urmare, Domnul a pus o distanță între El Însuși și mama Sa în timpul slujirii Sale. Însă, imediat ce lucrarea Sa pe cruce a fost împlinită, afecțiunile naturale își reiau cursul: „Femeie, iată fiul tău!”, iar apoi către ucenicul pe care îl iubea: „Iată mama ta!”. Domnul a încredințat cea mai dragă ființă a Sa de pe pământ (în mod natural vorbind) în grija ucenicului pe care îl iubea. Pe măsură ce creștem în înțelegerea dragostei lui Hristos pentru noi, va exista o dorință de a îngriji de cei de care El Însuși Se îngrijește. Adunarea, care este cea mai dragă inimii lui Hristos, va fi luată la Sine de El, așa cum Ioan a luat-o pe Maria acasă la el (Ioan 19.27).

    Cel care are simțământul dragostei lui Hristos va fi cel care va rămâne în picioare în timpul încercării. Toți ucenicii îl părăsiseră pe Hristos și se ascunseseră, cu excepția lui Ioan. Chiar Simon Petru, care se lăudase cu dragostea lui pentru Hristos, nu numai că L-a părăsit, ci s-a și lepădat de El. Aceasta a fost diferența esențială dintre Petru și Ioan. Cel care nu se lăudase cu dragostea lui pentru Hristos, ci cu dragostea lui Hristos pentru el, este singurul care se află la cruce. Ucenicul pe care Domnul îl iubește va fi găsit în picioare și nu va fugi în ceasul întunecat al încercării.

    B Reynolds

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    ” …Dacă vrei, poŃi sămă curăŃești.”” …dacă poŃi face ceva, fie-łi milă de noi și ajută-ne.”
    Marcu 1.40; Marcu 9.22

    Isus Hristos vrea şi poate să ne ajute

    Melania se preocupă cu o problemă pe care nu vrea să o spună părinților ei. Ca adolescentă își spune că părinții ei ar  fi  împotriva  ei.  La  întrebările  mamei,  ea  se apără:

    „Oricum nu vrei să mă ajuți!”

    Carolina se străduiește de ore în șir cu o problemă de matematică de nerezolvat. Tatăl ei vrea să-i vină în ajutor. Dar ea se îndoiește de capacitățile sale: „Oricum, tu nu poți să mă ajuți!”

    Adesea  luăm  o  asemenea  poziție  sceptică  față  de Dumnezeu. Uneori ne asemănăm Melaniei: credem că Dumnezeu ar fi împotriva noastră și nu vrea să ne ajute, de aceea rugăciunea ar fi fără folos. Sau suntem ca și Carolina așa de puternic acaparați de problemele noastre, încât ni se par de nerezolvat. Inconștienți ne comportăm așa ca și când Dumnezeu ar fi suprasolicitat. Dar Biblia accentuează contrariul: Dumnezeu vrea și poate să ne ajute întotdeauna. Două întâmplări din Evanghelia după Marcu arată clar acest lucru: Leprosul din capitolul 1 s-a  îndoit.

    „Dacă vrei…”, spune el către Isus Hristos. Acesta îl asigură imediat: „Da, voiesc, fii curățit!” Tatăl deznădăjduit din capitolul 9 imploră: „Dacă poți…” Domnul îi răspunde: „Tu zici: «Dacă poți». Toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede!”

    Indiferent  cât  de  mare  ar  fi  vina  vieții  noastre,  Isus Hristos vrea și poate să ne elibereze de ea. De aceea să venim la El și să-i încredințăm Lui problemele noastre!

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

     

    coordonatori Bob & Debby Gass

    POȚI S-O IEI DE LA CAPĂT

    „Nu va frânge o trestie ruptă, şi nici nu va stinge un fitil care fumegă” (Matei 12:20)

         Nu-i așa că te bucuri când știi că Dumnezeu vrea să te îndrepte, și nu să te lepede? Pentru El, viețile distruse nu trebuie să fie sfârșitul povestirii. El a fost deseori numit Dumnezeul celei de-a doua șanse. Însă acest nume nu I se potrivește. Dacă am avea numai două șanse, cu toții am fi nefericiți, pierduți și fără speranță. Dimpotrivă, El este Dumnezeul celor „șaptezeci de ori cât șapte”! (vezi Matei 18:22). În limba greacă, șapte reprezintă infinitul. Așadar, El este Dumnezeul harului nemărginit. Câtă vreme îți recunoști eșecul în smerenie și dorești s-o iei de la capăt, El îți va da putere. „Trestia” la care se face referire în versetul de astăzi este fluierul improvizat al păstorului, care s-a uscat, s-a crăpat și a devenit nefolositor. Mucul care fumegă nu mai dă lumină și este considerat inutil. Ambele elemente reprezintă oameni dați la o parte de alții pentru că au devenit paria societății. Însă Domnul Isus repară și vindecă, nu frânge și nu-i elimină pe cei ce au greșit. El dorește să ne ofere un nou început, indiferent de eșecurile noastre. De fapt, toți greșim în multe feluri! Ca urmași ai lui Adam, căderea se ține scai de noi. Avraam a mințit și a împins-o pe Sara într-o situație riscantă. Iacov a fost un artist al înșelătoriei și un falsificator care s-a promovat pe sine însuși. Moise s-a hotărât să acționeze după mintea lui și a ajuns fugar. David a comis adulter și a devenit asasin, trădând un prieten devotat. Petru i-a întors spatele lui Hristos. Cu toate acestea, El s-a folosit de fiecare dintre aceștia pentru a-Și îndeplini planul și voia. El te va folosi și pe tine, pentru că „unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult” (Romani 5:20). Așadar, o poți lua de la capăt chiar de astăzi!


     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

     

    Daniel 3.1-18

    Pentru a le da un centru religios comun acelor popoare disparate peste care domnea, Nebucadneţar a înălţat o colosală statuie de aur în câmpia Dura. Acest act de idolatrie este simbolic. El evocă ceea ce stăpâneşte inima oamenilor: 1. statuia este din aur, metal care este obiectul unei veneraţii universale; 2. are forma unui om şi, în adevăr, acesta tinde să se adore pe sine, să se pună în locul lui Dumnezeu; 3. se aseamănă neliniştitor de mult cu chipul fiarei din timpul apocaliptic, căreia fiecare om va fi constrâns să i se închine, pentru a nu fi pedepsit cu moartea. Rămăşiţa credincioasă a lui Israel se va afla atunci în acea teribilă punere la probă (Apocalipsa 13.15…). Şadrac, Meşac şi Abed-Nego ilustrează această rămăşiţă. Va interveni oare Dumnezeu pentru a-i scăpa? Astfel răsuna sfidarea împăratului! Noi „n-avem nevoie să-ţi răspundem asupra acestui lucru“, afirmă aceşti tineri (v. 16). Credinţa celui credincios nu trebuie să se justifice înaintea celor necredincioşi. Aprobarea Domnului îi este de ajuns. Nici ameninţările nu pot acum să-i abată pe aceşti trei martori de la ascultarea strictă de Dumnezeu, după cum înainte nu reuşise nici tentaţia bucatelor alese. După ce s-au arătat credincioşi în lucrurile mici (cap. 1), ei se dovedesc acum a fi credincioşi şi în cele mari (Luca 16.10).

     
     


     

  • 27 Aprilie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Pentru orice lucru este o vreme; și pentru orice ocupație, un timp sub ceruri: … un timp pentru a arunca pietre și un timp pentru a strânge pietre.
    Eclesiastul 3.1,5

    Eclesiastul și creștinul

    Pentru acest verset putem găsi mai multe explicații, însă nu vom apela la obiceiurile și relatările istorice iudaice, ci ne vom îndrepta către alte pasaje ale Scripturii care ne pot ajuta la înțelegerea pasajului. În Isaia 5 avem „o cântare a iubitului meu despre via sa”, în care se spune: „Preaiubitul meu avea o vie pe un deal foarte mănos. Și a săpat-o și i-a înlăturat pietrele și a plantat-o cu vița cea mai aleasă”. Pentru a pregăti solul în vederea plantării a fost necesară curățirea. Era un timp când pietrele trebuiau adunate și aruncate. Mai târziu poate fi un timp de strângere a pietrelor, poate pentru zidirea unei case.

    Este interesant că Solomon mai pune aceste două lucruri împreună – pregătirea unui câmp și zidirea unei case – în altă carte a sa: „Pregătește-ți afară lucrarea și pune-ți ogorul în ordine și după aceea zidește-ți casa” (Proverbe 24.27). În viața unui tânăr creștin va fi mai întâi un timp pentru a-și pune „ogorul în ordine”, iar mai târziu, cu voia Domnului, va fi un timp pentru „a-și zidi casa”. Aceasta înseamnă să se căsătorească și să-și întemeieze o familie.

    Tinere creștin, folosește-ți timpul pentru a crește spiritual, pentru a putea apoi să ai o viață de familie evlavioasă. Folosește-ți timpul și energia pentru a te familiariza cu Cuvântul lui Dumnezeu. Și poate că Domnul îți va arăta că există lucruri practice, „pietre”, în viața ta, care trebuie aruncate, pentru a nu împiedica creșterea ta spirituală.

    M Vogelsang

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Cuvântul Tău, Doamne, dăinuiește în veci în ceruri.”
    Psalmul 119.89

    Stabilitatea Cuvântului

    Tot pământul este instabil și plin de schimbări. Înțeleptul Solomon a spus: „Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, așa cum nu se poate spune.” Nu există nimic pe care putem zidi cu încredere. Nicio opinie omenească nu este atât de desăvârșită, încât să nu conțină și o eroare. Nu există niciun obiect pe acest pământ, pe care să-l posedăm pe deplin. Îl păstrăm doar pentru un timp, apoi ni se scurge din mâini. Nu putem nici măsura, nici cerceta spațiul și timpul. Nu există nimic, pe care piciorul nostru să poată obține un sprijin stabil.
    Dar Cuvântul lui Dumnezeu stă ca o stâncă cu toată transformarea lucrurilor și cu trecerea timpului. El este puterea stabilă, care leagă timpul de veșnicie; este adevărul absolut, pe care ne putem bizui. Nici cea mai mică parte din Cuvânt nu va trece și nici nu va cădea la pământ. Este posesia veșnică a sufletului și ea va rămâne când toate lucrurile pământești vor dispărea. Cuvântul lui Dumnezeu ne va întâmpina și în veșnicie și va fi judecătorul tuturor celor ce nu L-au primit pe Domnul Isus ca Mântuitor.
    Ferice de cel care i se supune și prin pocăință și credință adevărată primește viața veșnică! Ce înălțător este gândul că această viață dăruită de Mântuitorul nu poate fi desființată sau distrusă de moarte! Această viață este veșnică, asemenea Creatorului ei. Cuvântul lui Dumnezeu de asemenea este veșnic și rămâne veșnic valabil.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SCAPĂ DE BAGAJUL MENTAL!

    „Îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii” (Coloseni 3:14)

    Dacă ești genul de persoană care poartă pică și care ține minte greșelile din trecut, chiar și pe cele proprii, atunci știi ce înseamnă să fii împovărat de bagajul mental. Unei relații îi este greu să supraviețuiască dacă niciuna dintre părți nu a procesat ceea ce s-a întâmplat în trecut. Asemenea sentimentului de vinovăție, bagajul mental te ține blocat. De exemplu, dacă ai fost rănit într-o relație din trecut și dacă nu ai reușit să uiți, de fiecare dată când vei face ceva similar, probabil că vei reacționa cu o fervoare necontrolată, ca și cum acea persoană ar fi chiar cea care te-a rănit prima dată. Într-o asemenea situație, partenerul se supără și devine confuz din cauza reacției tale exagerate față de o greșeală minoră, sau care la prima vedere pare a fi nevinovată. La fel cum îți faci curățenie în casă pentru a scăpa de gunoiul fizic, tot așa și casa ta mentală, emoțională și spirituală trebuie păstrată curată și în ordine. Rugăciunea, cititul, consilierea, legătura frățească, meditația, părtășia – toate acestea sunt modalități prin care te poți asigura că problemele din trecut nu interferează cu relațiile tale din prezent. Iar dacă ies la suprafață din când în când, cel mai bine ar fi să discuți cu cei cu care ești în legătură… ori cu cei în cauză! Fă-o însă cu bunătate, în adevăr și în cinste. Vechea zicală „dragostea înseamnă să nu trebuiască să spui niciodată ‘îmi pare rău’” este greșită! Iată un moto scriptural care te ajută să lași bagajul mental și emoțional la tomberon, acolo unde îi este locul: „Să        n-apună soarele peste mânia voastră” (Efeseni 4:26). Biblia mai spune în același sens (Coloseni 3:12-14): „Îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi… îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Daniel 2:31-49

    Într-un mod impresionant de concis, istoria naţiunilor îi este prezentată împăratului prin această ciudată statuie de om, constituită din cap până-n picioare din metale diferite. Capul de aur reprezintă cel dintâi imperiu universal, cel al Babilonului, înfiinţat după ce Dumnezeu Şi-a retras tronul din mijlocul lui Israel. Strălucitoare, dar de scurtă durată, această monarhie a făcut loc împărăţiei medo-persane (pieptul de argint) căreia, la rândul ei, i-a succedat imperiul grec al lui Alexandru (pântecele şi coapsele de aramă). În sfârşit, pulpele şi picioarele personajului evocă un al patrulea imperiu, tare ca fierul, brutal, distrugător, în care nu ne este greu să recunoaştem imperiul roman. Istoria lui – începând cu invaziile barbare, moment când a îmbrăcat cea dintâi formă a sa – este în prezent întreruptă de ceea ce numim „paranteza Bisericii“. Potrivit profeţiei însă, acest imperiu va trebui în curând să fie reconstituit, pentru puţină vreme. Va fi în el un element de slăbiciune, sugerat prin amestecul lutului cu fierul (cei zece împăraţi distincţi ai fiarei romane; Apocalipsa 17.12), ceea ce îl va face vulnerabil (v. 41, 42). Atunci piatra desprinsă fără mână, adică introducerea Împărăţiei lui Hristos, va pune capăt dominaţiei omului „care este din ţărân㓠(Psalmul 10.18), spre fericirea acestuia.


  • 26 Aprilie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Și a fost așa: când a auzit Sanbalat că noi reconstruim zidul, s-a mâniat și s-a aprins foarte tare și a batjocorit pe iudei. Și a vorbit înaintea fraților săi și a oștirii Samariei și a zis: „Ce fac acești iudei neputincioși? Vor fi lăsați ei să continue? Vor aduce ei jertfe? Vor termina ei într-o zi? Vor face ei să învieze pietrele din grămezi de moloz și încă arse?”.
    Neemia 4.1,2

    Samaritenii – Mânie și batjocură

    După aproximativ șaptezeci și cinci de ani de la rezidirea templului, iudeii, de data aceasta sub conducerea lui Neemia, s-au apucat din nou de rezidit. Acum ei reconstruiau zidul Ierusalimului, lucrare care vorbește despre separare și despre protecție. Vrăjmașii lor sunt samaritenii, împreună cu alte popoare dimprejur. Sanbalat horonitul – adică din Bet-Horon, din Samaria – este conducătorul acestor împotrivitori ai poporului lui Dumnezeu.

    Când Neemia venise de la curtea împăratului persan (capitolul 2) Sanbalat și aliatul său Tobia amonitul au fost foarte tulburați că un om venise pentru a căuta binele fiilor lui Israel. Vrăjmașii îi insultaseră pe fiii lui Israel, îi disprețuiseră și îi ocărâseră. În capitolul 4, ei se mânie și îi batjocoresc. Neemia se îndreaptă către Dumnezeu în rugăciune. Apoi îi vedem pe acești vrăjmași cum se sfătuiesc să atace Ierusalimul și să creeze confuzie. Ei recurg la amenințări. Neemia se roagă și pune o strajă ziua și noaptea. Avem multe lecții de învățat de la acest om.

    În capitolul 6, atunci când lucrarea înaintase, acești împotrivitori îi cer lui Neemia să vină și să se întâlnească cu ei, având de gând să-i facă rău. Neemia refuză să lase, chiar și pentru scurt timp, lucrarea importantă care îi fusese încredințată. Atunci Sanbalat trimite un slujitor cu o scrisoare defăimătoare, acuzându-l pe nedrept. De asemenea, el mituiește israeliți pentru a profeți împotriva lui Neemia și pentru a-l intimida. Neemia însă înțelege ce se întâmplă și lasă în grija lui Dumnezeu toate aceste lucruri. Prin urmare, zidul este reconstruit în doar cincizeci și două de zile!

    E P Vedder, Jr

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Şi ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?”
    Matei 16.26

    Bogăţia

    Un tânăr ambițios a vizitat un miliardar cunoscut, ca să descopere secretul succesului acestuia. Miliardarul i-a răspuns răbdător la toate întrebările. Tânărul era entuziasmat. Credea că acest om al succesului era deplin fericit și i-a spus la urmă: „Cred că nu mai există ceva care să vă doriți.” Miliardarul a răspuns fără ezitare: „Ba da, tinere, mi-aș dori din toate puțin mai mult!”

    Acest răspuns l-a uimit pe acel tânăr. El a auzit multe sfaturi bune pentru a urca pe scara onorurilor și a carierei în această lume. Oare nu se poate ajunge niciodată la momentul în care să poți savura mulțumit și fericit succesul? Care este secretul unei vieți de succes? Pentru mulți oameni, „succesul” este o noțiune neclară, care nu poate fi descrisă exact. Succesul variază în însemnătatea sa în funcție de cât de mult dobândesc oamenii sau cât sunt de dezamăgiți de viață.

    Căutați și dumneavoastră succes prin bunurile materiale și onoarea acestei lumi? Atunci vă va merge ca fiului risipitor, despre care relatează Biblia. „Mult ar fi dorit el să se sature cu roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le da nimeni” (Luca 15.16). Numai o singură cale duce spre adevăratul succes, spre adevărata și durabila satisfacție: împăcarea cu Dumnezeu prin Domnul Isus Hristos. Nu amâna, cititorule, împăcarea cu Dumnezeu! Astăzi este ziua mântuirii; mâine poate fi prea târziu!


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU TE LĂSA ÎMPIEDICAT DE TEAMĂ!

    „Să înflăcărezi darul lui Dumnezeu, care este în tine…” (2 Timotei 1:6)

         Nu lăsa teama să-ți saboteze darurile și abilitățile date de Dumnezeu. Un autor creștin scria: „Dumnezeu se așteaptă să profităm la maximum de ce ne dăruiește El… să păstrăm flacăra vie, să creștem în caracter și personalitate, să ne lărgim experiențele ca să fim din ce în ce mai eficienți. Pavel le-a zis filipenilor: „dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere” (Filipeni 1:9). Și tot Pavel i-a scris lui Timotei: „Nu fi nepăsător de darul care este în tine… pune-ți pe inimă aceste lucruri și îndeletniceşte-te în totul cu ele…” (1 Timotei 4:14-15). „Să înflăcărezi darul lui Dumnezeu, care este în tine…” Când nu-ți exersezi mușchii, ei slăbesc și se atrofiază… și la fel se întâmplă când nu-ți folosești darurile pe care ți le-a dat Dumnezeu. Referindu-Se la slujitorul care, din pricina fricii, și-a ascuns talantul în pământ, Domnul Isus a zis: „Luaţi-i, deci, talantul, şi daţi-l celui ce are zece talanţi” (Matei 25:28). Nu te teme! Pune-ți darurile și abilitățile în slujbă, și ele se vor mări și se vor dezvolta prin practică. Nimeni nu ajunge la o dezvoltare deplină dintr-odată. Însă prin studiu, feedback și practică, un profesor bun poate deveni un profesor și mai bun, iar cu timpul, va ajunge să fie un profesor extraordinar. Depune toate eforturile! Învață cât de mult poți! „Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine” (2 Timotei 2:15). Profită de fiecare ocazie pentru a-ți dezvolta și a-ți desăvârși abilitățile. Nu uita: în rai Îl vei sluji pe Dumnezeu pentru totdeauna, și pentru asta ne pregătim aici pe pământ! La fel ca atleții care se pregătesc pentru olimpiadă, și noi ne antrenăm pentru ziua cea mare care va veni, cu siguranță!”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Daniel 2.17-30

    Să observăm înlănţuirea: „Atunci“ Daniel s-a rugat cu prietenii lui (v. 17, 18)… „Atunci taina a fost descoperită lui Daniel“. „Atunci Daniel L-a binecuvântat pe Dumnezeul cerurilor“ (v. 19). Să facem cunoscut lui Dumnezeu cererile noastre este cea dintâi îndatorire a noastră, „în orice“ (Filipeni 4.6). Apoi Daniel îi pune în temă şi pe cei trei prieteni ai săi, pentru a i se alătura în rugăciune. Ce mare privilegiu este acesta, să poţi împărtăşi o greutate cu prieteni creştini şi să o poţi aduce înaintea Domnului împreună cu ei! Şi ce eficacitate deosebită este legată de aceasta, pentru că, în felul acesta, devenim beneficiarii promisiunii Sale categorice (Matei 18.19)!

    Dumnezeu nu poate rămâne surd la rugăciunile acestor oameni care se tem de El. Îi descoperă taina robului Său (Psalmul 25.14). Un altul poate că ar fi alergat degrabă la împărat. Pentru Daniel însă, un lucru este de cea mai mare urgenţă: să-I mulţumească Dumnezeului Său şi să-I aducă închinare (comp. cu Geneza 24.26). Numai după aceea el este condus la Nebucadneţar. Şi vedem strălucind din nou una dintre cele mai frumoase trăsături ale acestui om al lui Dumnezeu: smerenia sa. Ca şi Iosif (Geneza 41.16), Daniel se şterge pe sine, pentru a-I atribui toată gloria doar lui Dumnezeu (v. 30; cap. 1.7). Dragi credincioşi, câtă vreme Domnul a găsit cu cale să ne folosească pentru o slujbă, să învăţăm să ne ştergem pe noi, pentru a-I lăsa Lui toate meritele pentru aceasta şi toate roadele.


  • 25 Aprilie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Iosafat s-a temut și și-a îndreptat fața să-L caute pe Domnul; și a vestit un post prin tot Iuda.
    2 Cronici 20.3

    Iosafat, împăratul lui Iuda, era atacat de o armată imensă și nu avea de unde să aștepte ajutor, decât de sus. Felul cum el a acționat în această strâmtorare ne poate ajuta și pe noi să facem față încercărilor din ziua de azi.

    Citim în versetul nostru că împăratul „și-a îndreptat fața să-L caute pe Domnul”, ceea ce înseamnă că atenția lui s-a îndreptat către a-L căuta pe Domnul în rugăciune. La fel și noi, atunci când suntem în încercare, cel mai bun lucru este să strigăm la Tatăl nostru. Fiind copii ai Săi, putem fi siguri că El ne iubește și Se îngrijește de detaliile vieților noastre.

    Datorită lucrării de la cruce și a învierii lui Hristos, cei care și-au pus încrederea în El au fost aduși într-o relație nouă cu Dumnezeu, care acum este Tatăl nostru (Ioan 20.17; Romani 8.14-16). De asemenea, Dumnezeu a trimis Duhul Sfânt pentru a-Și face locuința în noi pentru totdeauna, ca mărturie a mântuirii noastre depline. El este interesat de orice aspect al vieților noastre și ne ascultă rugăciunile.

    Iosafat era pregătit pentru această încercare, deoarece cultivase obiceiul de a-L căuta pe Domnul în viața de zi cu zi. Dacă dorim să fim pregătiți pentru evenimentele neașteptate, atunci trebuie să ne exersăm să-L căutăm pe Dumnezeu în fiecare zi, recunoscând autoritatea Lui asupra noastră și dependența noastră de El. Iosafat se temea de Domnul, adică Îl respecta și Îl punea pe primul loc în viața lui. El era gata de asemenea să se tăgăduiască pe sine, prin practicarea postului, și a făcut aceasta în unitate cu alții.

    În timpuri de criză putem fie să alegem compromisul, fie să chemăm Numele Domnului. Dacă ne examinăm obiceiurile și viața, putem ști dacă atenția ne este îndreptată către Domnul sau către alte lucruri. Dacă ne începem ziua gândindu-ne la El și nu la planurile noastre, și dacă citim în mod regulat Scriptura și o aplicăm în viața noastră, atunci vom demonstra că avem o inimă care se teme de Domnul și care este hotărâtă să-L caute pe El.

    T Hadley, Sr

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Eu le dau viața veșnică, în veac nu vor pieri și nimeni nu le va smulge din mâna Mea.”
    Ioan 10.28

    Adevărata viaţă

    Un mareșal din armata lui Napoleon, foarte credincios împăratului, a fost rănit mortal într-o luptă. Pe când i se apropia sfârșitul, mareșalul a trimis după împăratul. Napoleon a venit. Sărmanul muribund credea că împăratul putea face totul. Poate chiar se gândise să-l pună în locul lui Dumnezeu, căci a început să-și implore conducătorul să-i salveze viața. Împăratul a clătinat trist din cap și s-a îndepărtat. Muribundul, însă, simțind tot mai tare strânsoarea rece a morții, a continuat să strige: „Salvează-mă, împărate Napoleon! Salvează-mă!” În ceasul morții, mareșalul a descoperit că nici măcar puternicul împărat Napoleon nu putea să-i adauge nici măcar o clipă la lungimea vieții.

    Dacă viața noastră are valoare, atunci noi trebuie să fim conștienți și să prețuim viața. Sufletul, partea nevăzută, pusă de Dumnezeu în trupul nostru, este viața noastră. Trupul fără viață nu mai are nicio valoare. Mulți nu dau importanță acestui adevăr și își trăiesc viața pe acest pământ în păcate și neascultare față de Dumnezeu. Adevărata viață nu este aici, ci dincolo de mormânt, în prezența lui Dumnezeu. Adevărata viață este aceea pe care Mântuitorul o dă celor care se încred în El, Salvatorul ceresc. Vestea bună stă în faptul că astăzi este momentul potrivit pentru a primi adevărata viață de la Dumnezeu. Orice amânare poate fi un veșnic prea târziu. Şi atunci, după acest prea târziu, urmează pedeapsa veșnică.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    AI FOST CHEMAT LA O LUCRARE SPECIALĂ

    „Din El tot trupul… prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea…” (Efeseni 4:16)

         Pasajul întreg din scrisoarea apostolului Pavel spune astfel: „Din El (din Hristos) tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.” Există două tipuri de creștere – o creștere simbiotică și o creștere parazitară. Creșterea simbiotică apare în urma unei relații în care se dăruiește și se primește, iar din aceasta ambele părți au de câștigat. Creșterea parazitară este atunci când una dintre părți o alimentează pe cealaltă, dar nu primește nimic în schimb. Așadar, când ieși din biserică și spui: „Nu am înțeles nimic din predică,” probabil că practici creșterea parazitară. Aceasta se caracterizează prin vorbe precum: „Roagă-te pentru mine! Dă-mi și mie un sfat! Ajută-mă, dar să nu aștepți nimic de la mine!” Creșterea simbiotică se caracterizează prin cuvinte și atitudini de tip: „Da, am nevoi, dar sunt dispus și să dăruiesc, pentru că toată lumea trebuie să aibă un folos!” Trupul tău este făcut din sisteme. Acestea includ sistemul respirator, sistemul circulator, sistemul muscular, sistemul limfatic, sistemul endocrin, osos, imunitar etc. Ele sunt interdependente. Așa că atunci când unul dintre ele se strică, restul trupului suferă și el. În loc să spui: „Mă duc la biserică”, nu uita că tu ești biserica! Pavel scrie: „după cum trupul este unul şi are multe mădulare, şi după cum toate mădularele trupului, cu toate că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot aşa este şi Hristos…

    Acum, deci, Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El.” (1 Corinteni 12:12,18). Dumnezeu dorește să fii un mădular al bisericii care funcționează pe deplin. Dacă nu ești sigur care este rolul tău, cere-I lui Dumnezeu să-ți arate!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Daniel 2:1-16

    Cât de mult se aseamănă vremea lui Daniel cu cea a lui Iosif! Dumnezeu îi vorbeşte lui Nebucadneţar, precum lui Faraon odinioară, prin intermediul viselor profetice (Geneza 41). Iar cel pe care El îl pregăteşte să interpreteze visele este şi de data aceasta tot un tânăr captiv de neam din Israel. Faptul că Daniel s-a ferit de orice necurăţie (comp. cu Geneza 39) este ceea ce l-a învrednicit să fie ales pentru a revela tainele lui Dumnezeu. Iar în aceeaşi măsură în care şi noi ne vom păstra neîntinaţi de lume, Domnului Îi va face plăcere să ne instruiască şi să Se slujească şi de noi.

    Remarcăm cum Daniel rămâne în umbră până când incapacitatea oamenilor de a înţelege gândurile lui Dumnezeu este constatată cum se cuvine. Caldeenii înşişi afirmă: „Nu este niciun om … care să poată arăta lucrul acesta … decât dumnezeii…“ (v. 10, 11; capitolul 5.11). Ei nu fac altceva decât să-şi recunoască ignoranţa, precum altădată vrăjitorii Egiptului (Exod 8.19). Concluzia caldeenilor ar fi trebuit să-l umilească şi să-l încurce pe monarhul orgolios, dar din contră! Cuprins de o mare mânie, el porunceşte să fie ucişi toţi înţelepţii.

    Prin contrast, versetul 14 scoate în evidenţă prudenţa şi buna judecată a lui Daniel. El cere să se rezerve un timp pentru a putea aduce toată această problemă înaintea lui Dumnezeu.


  • 24 Aprilie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Pentru că, deși de mult trebuia să fiți învățători, … ați ajuns să aveți nevoie de lapte; … hrana tare este pentru cei maturi, care, prin obișnuință, au simțurile deprinse să deosebească binele și răul.
    Evrei 5.12,14

    Orice credincios trebuie să dorească laptele curat al Cuvântului, pentru a crește prin el și pentru a nu rămâne un prunc (1 Petru 2.2). Această atitudine corectă, care implică o dorință sinceră pentru Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie promovată alături de judecata făcută asupra cărnii. O dorință sinceră de a-L cunoaște pe Domnul Isus așa cum este El acum în glorie, combinată cu judecata de sine, conduce la simțuri exersate și la discernământ spiritual.

    Discernământul spiritual este necesar pentru a percepe diferențele dintre un sistem religios care îl promovează pe om, respingându-L pe Isus, și trăirea prin credință, în devotament față de El. Un sistem religios, chiar dacă a fost instituit de Dumnezeu în trecut, dar care Îl leapădă pe Hristos, este un instrument în mâna lui Satan, o piedică pentru creșterea spirituală reală. Satan este un imitator al lui Dumnezeu și folosește sisteme religioase precum iudaismul sau imitațiile lui pentru a se împotrivi credincioșilor adevărați.

    Avraam, tatăl celor credincioși, a trebuit să învețe să-și pună încrederea în Dumnezeu, și astfel toți cei credincioși trebuie să învețe să se încreadă în El și numai în El. Starea carnală este o altă piedică în calea creșterii spirituale. Credincioșii din Corint se grupaseră în jurul unor lideri și se mândreau cu darurile lor spirituale. Această stare a condus la lipsa de discernământ, la ceartă și la indiferență față de Domnul. Starea descrisă în Evrei 5 și 6 își are remediul în dragoste (Evrei 6.10), în speranță (versetele 11 și 18), în credință (versetul 12) și în sârguință sau în râvnă (versetul 11). Când ochii noștri sunt îndreptați către Domnul Isus ancora sufletului nostru – avem siguranță, tărie și perseverență. Astfel, fiind atrași către El, vom crește, călăuziți de Duhul Său.

    A E Bouter

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    ” …ochii Mei sunt cu luare-aminte la toate căile lor; ele nu sunt ascunse înaintea Feței Mele și nelegiuirea lor nu este ascunsă de privirile Mele.”
    Ieremia 16.17

    Dumnezeu vede totul!

    Dumnezeu-Creatorul privește din cer jos pe pământ și ia cunoștință de noi. El vede acțiunile noastre, aude cuvintele noastre și înregistrează gândurile noastre. David a fost conștient de această atotștiință a lui Dumnezeu. El s-a rugat lui Dumnezeu: „Ştii când stau jos și când mă scol și de departe îmi pătrunzi gândul. Ştii când umblu și când mă culc și cunoști toate căile mele” (Psalm 139.2-3). Faptul că Dumnezeu vede totul poate provoca în noi oamenii un adânc sentiment neplăcut. De ce? Pentru că El observă toate greșelile noastre – și pe acelea pe care le ascundem de cei din jurul nostru. El cunoaște chiar intențiile și sentimentele noastre rele: egoism, mânie, lăcomie etc.

    Cum ne comportăm în această situație? Anihilăm gândul că Dumnezeu știe totul despre noi, pentru că acesta este neplăcut pentru noi? Dar atenție! Cu aceasta, problema noastră nu este rezolvată, căci Dumnezeu ne va trage la răspundere pentru toate păcatele noastre.

    De aceea este mai bine să alegem calea pe care a pășit David. El a depus o mărturie completă în fața lui Dumnezeu: „Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: «Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!» Şi Tu ai iertat vina păcatului meu” (Psalm 32.5).

    Pentru că Isus Hristos a murit la cruce, Dumnezeu iartă pe fiecare care își recunoaște greșelile înaintea Lui.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CÂND S-A RUGAT DOMNUL ISUS (5)

    „A început să Se roage… ‘facă-se nu voia Mea, ci a Ta.’ ” (Luca 22:41-42)

         Domnul Isus S-a rugat înainte de a fi confruntat cu cea mai mare criză din viața Sa. Biblia spune: „S-a dus, ca de obicei, în muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El. Când a ajuns la locul acela… S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat, şi a început să Se roage, zicând: „Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi, facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească.” (Luca 22:39-43). Domnul Isus nu a așteptat până în clipa celei mai mari crize a Lui ca să Se roage. Timp de trei ani și jumătate de misiune pe pământ, El Și-a consolidat o viață de rugăciune. Înainte să-l învieze pe Lazăr din morți, citim: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat. Ştiam că totdeauna Mă asculţi…” (Ioan 11:41-42). Domnul Isus a avut o relație atât de apropiată cu Tatăl Său, încât în momentele de presiune și durere, El a putut merge la Dumnezeu, încrezător că va avea parte de harul Său puternic. Poți face și tu la fel? Dacă nu procedezi ca Isus, vei fi vulnerabil față de oameni și situații care îți scapă de sub control. Gândește-te la următoarea întrebare: crezi că Domnul Isus S-a rugat atât de mult – pentru că a dorit, sau pentru că a știut că trebuie? Răspunsul este: a dorit! Și dacă dorești să-I calci pe urme și să te bucuri de cele mai bogate binecuvântări ale lui Dumnezeu, trebuie să treci de la „trebuie” la „doresc”. Iată un adevăr pe care cei care se roagă îl cunosc: cu cât te rogi mai puțin, cu atât mai puțin îți dorești să te rogi; și cu cât te rogi mai mult, cu atât îți dorești mai mult să te rogi! Puterea din spatele succesului uimitor al lui Hristos în viață a fost puterea rugăciunii. Începând de-acum, ia-ți angajamentul că te vei ruga în fiecare zi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Daniel 1:9-21

    Dacă noi nutrim dorinţa de a fi credincioşi, atunci putem conta întotdeauna pe ajutorul Domnului pentru aceasta. El este stăpân pe împrejurările noastre, iar când noi luăm în mod curajos poziţie pentru Domnul, El nu va permite, din pricina gloriei Sale, ca noi să fim făcuţi de ruşine în faţa lumii. „Pe cei care Mă onorează îi voi onora“ – este promisiunea Sa de neschimbat (1 Samuel 2.30). Pentru Daniel şi pentru tovarăşii săi, Dumnezeu intervine aici în două moduri. În primul rând, îi creează lui Aşpenaz o dispoziţie de inimă pentru a fi favorabil (comp. cu istoria lui Iosif: Geneza 39.21). În al doilea rând, El permite ca aspectul fizic al celor patru tineri să justifice schimbarea hranei. Pe plan spiritual, unii tineri credincioşi care se află la studii se găsesc poate în aceeaşi situaţie cu a lui Daniel şi a celor trei prieteni ai săi. Din punct de vedere omenesc, abţinerea de la anumite surse de instrucţii şi culturi, considerate acum ca fiind indispensabile, i-ar pune în inferioritate faţă de tovarăşii lor. Dacă ei renunţă la acestea prin credinţă, binecuvântarea de sus le este asigurată. Aşa a fost cu aceşti patru studenţi: ei şi-au trecut în mod strălucit examenul şi vor fi apoi martori credincioşi pentru Dumnezeu, în timp ce despre alţi tineri nu vom mai auzi vorbindu-se nimic (Psalmul 119.98-100).


  • 23 Aprilie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Doamne, Cuvântul Tău este întărit în ceruri pentru totdeauna.
    Psalmul 119.89

    Am ascuns Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta.
    Psalmul 119.11

    Aceste două versete reprezintă două motouri pentru timpul prezent. Ele arată adevăratul loc pentru Cuvânt: „Întărit în ceruri” și „ascuns în inima mea”. Inima este pusă în legătură cu tronul lui Dumnezeu prin intermediul Cuvântului Său, oferind astfel creștinului toată stabilitatea și siguranța morală pe care acest Cuvânt o poate da. În mijlocul tulburărilor, al confuziei și al opiniilor contradictorii ale oamenilor este o îndurare nespusă să avem stabilitate și siguranță. Este o dulce mângâiere și o odihnă pentru inimă să avem pe ce ne sprijini cu întreaga siguranță pe care o dă credința. Cât de scumpe sunt aceste cuvinte: „Doamne, Cuvântul Tău este întărit în ceruri pentru totdeauna”! Nimic nu poate atinge acest Cuvânt; el este deasupra oricărei puteri a oamenilor și a diavolului.

    Dar să ne aducem aminte și de celălalt aspect: „Am ascuns Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta”. Acesta este marele refugiu moral pentru suflet în aceste zile întunecate și rele. A avea Cuvântul lui Dumnezeu ascuns în inimă este marele secret pentru a fi ferit toate capcanele vrăjmașului și de toate influențele rele care sunt la lucru în jurul nostru. Satan și agenții săi nu pot face absolut nimic împotriva unui suflet care se ține alipit cu reverență de Scriptură. Credinciosul care a învățat în școala lui Hristos forța și semnificația expresiei „Este scris” este pus la adăpost de săgețile arzătoare ale Celui rău.

    Lucrul important pentru poporul lui Dumnezeu în toate timpurile este ascultarea. Ascultare de ce? De Cuvântul Domnului! Ce odihnă pentru inimă! Ce autoritate pe calea credinței! Nu există nimic ca acest Cuvânt. El liniștește duhul într-un fel minunat și oferă o consecvență sfântă caracterului.

    C H Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Îngăduiți-vă unii pe alții și, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi.”
    Coloseni 3.13

    Iertarea greşelii

    John D. Rockefeller a construit marele imperiu Standard Oil. Rockefeller era un om care pretindea performanță înaltă de la directorii săi. Într-o zi, unul dintre directori a făcut o greșeală de două milioane de dolari. Vestea s-a răspândit repede în toate birourile directoriale și toți directorii făceau tot posibilul să nu dea ochi cu Rockefeller. Unul dintre directori nu a avut de ales, având fixată o întrevedere cu șeful. Așa că, deși avea emoții, a intrat în biroul lui Rockefeller. În timp ce se apropia, Rockefeller și-a ridicat ochii de pe foaia de hârtie pe care scria ceva și i-a spus fără nicio introducere: „Presupun că ai auzit de greșeala de două milioane de dolari comisă de prietenul nostru.” –

    „Da”, a răspuns directorul așteptând ca Rockefeller să explodeze de mânie. „Ei bine, am făcut o listă cu toate calitățile bune ale prietenului nostru și am descoperit că în trecut ne-a adus de multe ori mai mulți bani decât suma pierdută acum dintr-o greșeală. Punctele bune sunt cu mult mai numeroase decât această greșeală omenească. Așa că eu consider că ar trebui să-l iertăm; ești de acord?”

    Putem aplica învățătura de astăzi atât în familie, cât și în relațiile cu ceilalți oameni. Câte lucruri rele, câte neajunsuri, câte neînțelegeri ar fi date la o parte prin punerea în practică a învățăturii Cuvântului lui Dumnezeu! De aceea să ne iertăm unul pe altul așa cum ne-a iertat Mântuitorul.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CÂND S-A RUGAT DOMNUL ISUS (4)

    „Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine” (Luca 22:31-32)

         Domnul Isus S-a rugat atunci când era preocupat de cei pe care îi iubea. El i-a zis lui Petru: „Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” Iar Petru chiar s-a întors! Ucenicul care s-a lepădat de Domnul lui într-un moment de slăbiciune a stat până la urmă în fața unei mulțimi de mii de oameni și le-a predicat Evanghelia, și trei mii au fost câștigați pentru Hristos! Domnul Isus nu numai că i-a vindecat pe ucenicii Săi, dar i-a și avertizat de păcat. Însă în final, El Și-a dat seama că cel mai măreț lucru pe care îl putea face era să se roage pentru ei. Din nefericire, acesta e un adevăr la care avem tendința să ajungem mai târziu, și nu mai devreme… Promitem, încercăm, ne zbatem – și numai după ce toate eforturile noastre au dat greș, ne rugăm! Rugăciunea nu trebuie să fie ultimul lucru la care recurgi, ci prima ta reacție! Prin rugăciune, situația este mutată din mâinile tale în mâinile lui Dumnezeu. Îți aduci aminte de cei patru bărbați care și-au adus prietenul neputincios și l-au așezat la picioarele Domnului Isus? (vezi Marcu 2:3-5). Asta faci atunci când te rogi pentru cineva. Nu e ușor să duci povara altcuiva și să I-o prezinți lui Dumnezeu în fiecare zi în rugăciune. Însă este cel mai eficient lucru pe care îl poți face pentru acea persoană! Oamenii din vechime obișnuiau să spună: „Rugăciunea mișcă mâna care mișcă lumea.” Și au avut dreptate! Când o persoană dragă te dezamăgește sau te rănește, în loc să te mânii, adu-o înaintea lui Dumnezeu în rugăciune. Invită-L pe Dumnezeu să ia parte la situație, apoi dă-te la o parte și lasă-L să lucreze!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Daniel 1:1-8

    Daniel se distinge de ceilalţi profeţi prin câteva trăsături deosebite. Una dintre ele este că în cartea sa el îmbrăţişeaz㠄timpurile naţiunilor“ (Luca 21.24b), cu alte cuvinte, această perioadă foarte lungă care se aşterne între strămutarea în Babilon şi restabilirea viitoare a lui Israel sub domnia lui Hristos. O altă trăsătură o constituie faptul că acest om al lui Dumnezeu ne vorbeşte şi prin exemplul său. Câte lecţii preţioase putem învăţa împreună cu el! Cea dintâi dintre acestea este hotărârea fermă de inimă de a nu se întina… (v. 8). Ca tânăr străin adus la curtea unui monarh păgân, el ar fi putut găsi destule scuze pentru a se conforma regimului imperial (contrar rânduielilor legii). Şi ce mai rămăsese din cultul iudaic, de vreme ce o parte din vasele templului distrus se aflau la Babilon? (v. 2). Nu era el însuşi doar un captiv, obiect al unei bunăvoinţe speciale, din moment ce, dispreţuind bucatele împăratului, prin faptul că le refuzase, ar fi trebuit să atragă într-un mod periculos atenţia asupra lui şi asupra prietenilor săi? Pentru acest om al credinţei însă, nici dificultăţile personale, nici mediul ostil, nici falimentul cultului iudaic nu răpesc, orice-ar fi, autoritatea cuvântului Dumnezeului său. Dragi prieteni, are acest Cuvânt aceeaşi valoare şi pentru noi?

    Atunci să fim la fel de atenţi ca şi aceşti tineri, pentru a elimina din „regimul“ nostru tot ceea ce poate să ne întineze trupul şi duhul (2 Corinteni 7.1).


  • 22 Aprilie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Mândria merge înaintea pieirii, și un duh îngâmfat înaintea căderii.
    Proverbe 16.18

    Mândria este cel mai mare rău dintre toate relele care ne pândesc, iar dintre vrăjmașii noștri, ea este acela care moare cel mai încet și cel mai greu. Chiar și fiii veacului acestuia își pot da seama de acest lucru. Madame de Stael a spus pe patul de moarte: «Știți care este ultimul lucru care moare în om? Este iubirea de sine!».

    Dumnezeu urăște mândria mai mult decât orice, pentru că ea dă omului locul care aparține Aceluia care este înălțat mai presus de toți. Mândria întrerupe părtășia cu Dumnezeu și aduce disciplinarea Lui, pentru că „Dumnezeu stă împotriva celor mândri”. El va distruge numele celor mândri și ni se spune că este rânduită o zi când „trufia omului va fi coborâtă și mândria oamenilor va fi îngenuncheată”. Sunt încredințat deci că cineva nu poate face un mai mare rău semenului său decât să-l laude și să-i alimenteze mândria. „Cel ce lingușește pe semenul lui îi întinde o cursă sub picioare” și „O gură lingușitoare lucrează căderea”.

    Mai mult, vederea noastră este prea scurtă ca să putem judeca măsura de evlavie a fratelui nostru. N-o putem evalua cum trebuie fără cântarul din Locul Preasfânt, iar acesta este în mâna Aceluia care cercetează inimile. Prin urmare, să nu judecăm nimic înainte de vreme, până va veni Domnul și va da pe față gândurile inimii și când fiecare își va primi lauda de la El. Până atunci, să nu-i judecăm pe frații noștri, nici pentru rău, nici pentru bine, ci să fim moderați și să ne aducem aminte că cea mai sigură și mai bună judecată este aceea pe care ne-o aplicăm nouă înșine atunci când îi socotim pe ceilalți mai presus decât noi.

    J N Darby

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    ” …Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din făcea bine…”
    Fapte 10.38

    Vizitatorul ceresc

    Ce descriere impresionantă a vieții Domnului Isus Hristos aici pe pământ avem și în versetul de astăzi! Domnul Isus este Dumnezeu, dar El a devenit Om pentru a trăi aici spre plăcerea și gloria lui Dumnezeu. Pentru aceasta a fost uns de Dumnezeu cu Duhul Sfânt și cu putere. El, un Vizitator ceresc, un Străin smerit, un Om diferit de ceilalți oameni, a umblatdinlocînloc.

    Umblarea Sa a fost unică, încât Natanael a putut spune:”Rabbi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Împăratul lui Israel!” Iar Pilat, după ce L-a cercetat cu amănunțime, a putut exclama: „Iată, Omul!” Cuvintele Domnului erau cu putere divină și, în același timp, erau cuvinte de har, pe care nu le rostise nimeni înainte. Pe drept cuvânt, aprozii au putut spune mai-marilor lor: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul acesta.” Oamenii însă L-au tratat cu ură și dispreț  pe  Mântuitorul. Totuși,  El  „umbla  din  loc  în  loc, făcea bine și vindeca”. Domnul Isus Hristos umbla ca un necunoscut, neobservat, nedorit, un străin fără patrie în lumea pe care o făcuseră mâinile Lui.

    Starea omenirii zilelor noastre nu este mai bună ca în vechime. Şi astăzi, omenirea își urmează calea sa de împotrivire față de adevărurile lui Dumnezeu. Însă Vizitatorul, Omul ceresc, mai bate la ușile încuiate ale inimilor. Chiar și aceste rânduri sunt o atenționare că Mântuitorul te cheamă la o altă viață și pe tine, cititorule!


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CÂND S-A RUGAT DOMNUL ISUS (3)

    „S-a dus în munte, ca să Se roage” (Marcu 6:46)

         Să ne uităm la o altă situație când Domnul Isus S-a rugat: când presiunile și așteptările celorlalți amenințau să înlăture planul lui Dumnezeu din viața Sa. Biblia spune: „…pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit, şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo. Simon şi ceilalţi care erau cu El s-au dus să-L caute; şi când L-au găsit, I-au zis: „Toţi Te caută.” El le-a răspuns: „Haide să mergem în altă parte, prin târgurile şi satele vecine, ca să propovăduiesc şi acolo; căci pentru aceasta am ieşit.” Şi s-a dus să propovăduiască în sinagogi, prin toată Galilea…” (Marcu 1:35-39). Iată ce lecție putem învăța de aici: Dacă nu înțelegi planul lui Dumnezeu și dacă nu îl urmezi, alții vor încerca să facă planuri pentru viața ta. În urma vreunui succes precum al Domnului Isus în fiecare cetate pe care a vizitat-o, mulți predicatori ar fi rămas și ar fi zidit o biserică acolo, pentru a se bucura de aplauzele și răsplata cuvenite în urma lucrării lor. Însă nu și Domnul Isus! El umbla în ascultare de voia Tatălui. Când te uiți în urmă la greșelile pe care le-ai făcut, vei vedea că ai luat decizii ca răspuns la presiuni, nu la rugăciuni. Când nu te rogi, devii indiferent. Dumnezeu are un plan pentru viața ta, și o agendă. Pentru a te sincroniza cu ambele, trebuie să te rogi constant. Domnul Isus Și-a dat seama că are timp să facă numai ceea ce I-a trasat Tatăl Său, și asta L-a ajutat să spună „nu” la toate celelalte… Tu ai fost chemat să-i iubești pe oameni – dar și să fii pe placul lui Dumnezeu. Iar încrederea ta în rugăciune vine (vezi 1 Ioan 3:21-22) atunci când știi că lucrezi în cadrul voii lui Dumnezeu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Cântarea Cântărilor 8.11-16

    Afecţiunile Soţiei iudeice, după toate încercările care le vor fi purificat, nu vor avea seninătatea fericită a celor ale Bisericii, astăzi. Aceasta se bucură cu Hristos de relaţii deja ferm statornicite. Binecuvântat fie Dumnezeu că pentru noi nu mai exist㠄dacă“, nici verbe la modul condiţional (v. 1, 2)! Numele noastre sunt săpate în gravuri de „peceţi“ pe umerii şi pe inima Marelui nostru Preot (v. 6; Exod 28.11,12,29). Noi avem parte de această dragoste desăvârşită care înlătură frica (1 Ioan 4.18). Crucea este locul unde noi am cunoscut-o în expresia ei supremă. Acolo dragostea a fost mai mare decât păcatul nostru şi mai puternică decât pedeapsa cuvenită lui: moartea. Nici chiar apele înspăimântătoare ale judecăţii n-au putut atinge dragostea din inima binecuvântată a Mântuitorului (v. 7; Psalmul 42.7).

    În „sora mic㓠a lui Iuda le recunoaştem pe cele zece seminţii, care numai după aceasta vor atinge deplina lor dezvoltare spirituală (v. 8). Atunci va domni pacea (v. 10) şi întreaga vie a lui Israel va repurta roade (v. 11, 12). Va avea acolo pentru adevăratul Solomon deopotrivă mărturie şi laudă (v. 13). Astăzi însă Domnul doreşte să le audă rostite cu vocile noastre, din inimile noastre. Împreună cu Duhul, Mireasa răspunde: „Amin, vino, Doamne Isuse…“ (v. 14; Apocalipsa 22.17,20).


Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne