Mana Zilnica

Categorie: Domnul Este Aproape

  • 3 Iulie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Și Moise a luat cortul și l-a întins afară din tabără, departe de tabără, și l-a numit cortul întâlnirii. Și a fost așa: oricine căuta pe Domnul ieșea la cortul întâlnirii, care era afară din tabără.

    Exod 33.7


    Separarea de rău este întotdeauna principiul lui Dumnezeu de a acționa. Dacă suntem pe terenul lui Dumnezeu, separarea trebuie efectuată dând răul afară. Dacă nu suntem pe terenul lui Dumnezeu, separarea trebuie efectuată prin părăsirea răului. Păcatul lui Acan a adus blestemul asupra poporului, iar Domnul a spus: „Eu nu voi mai fi cu voi dacă nu nimiciți lucrurile blestemate din mijlocul vostru” (Iosua 7.12). Acesta este primul fel de separare. Israel se afla pe terenul lui Dumnezeu și adevăratul principiu nu era de a ieși din Israel, ci de a da răul afară din el.

    Dar când Israel a păcătuit făcându-și vițelul de aur la poalele muntelui Sinai, Domnul Și-a retras cu totul prezența și a refuzat să mai rămână cu strângerea laolaltă a poporului. Acum cazul era diferit, iar Moise, în loc de a rămâne în tabăra întinată ca să încerce să îndrepte lucrurile, „a luat cortul și l-a întins afară din tabără, departe de tabără„, unde a rămas până când Domnul, în urma mijlocirii lui, S-a întors din nou în mijlocul poporului. Acesta reprezintă cel de-al doilea fel de separare. Israel părăsise terenul lui Dumnezeu, iar de acum adevăratul principiu nu mai era de a rămâne înăuntru, cu nădejdea de a trata răul acolo, ci de a ieși afară. Însemna acest lucru neprihănire personală? Niciodată n-a fost Moise mai smerit, mai prosternat înaintea Domnului, ca în momentele în care a luat acest loc. A însemnat lipsă de dragoste? Niciodată nu s-a arătat mai mult ca atunci afecțiunea inimii lui față de Israel, în mijlocirea pe care a făcut-o. A însemnat egoism și abandonare a poporului? Niciodată nu le-a slujit ca atunci când s-a retras din mijlocul lor. Cum ar fi putut el să mijlocească pentru ei la Dumnezeu, câtă vreme, rămânând în mijlocul lor, era în realitate identificat cu ei?

    Separându-se și curățindu-se de ei, plecând „departe de tabără” și de întinăciunea cu care ei fuseseră contaminați, el a putut să pledeze înaintea lui Dumnezeu pentru ei. Noi trebuie mai întâi să ne situăm de partea lui Dumnezeu împotriva răului, ca apoi să putem beneficia de putere pentru a mijloci înaintea Lui în favoarea celor care se află încă în locul nepotrivit.

    T. B. Baines

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea.

    Psalmul 119.105


    Ai mâncat vreodată mătrăgună?

    Otrava mătrăgunei este foarte periculoasă. „Dar trebuie să o fi mâncat, ca să știi cum acționează otrava.”

    Dacă cineva ar spune așa ceva, te-ai îndoi de gândirea lui. Dar nu facem și noi deseori așa? Coborâm tot mai mult în lumea mass-mediei, unde au fost date peste cap principiile dumnezeiești despre căsătorie și familie. Citim romane în care sunt descrise practici oculte, unde minciuna și intrigile sunt la ordinea zilei. Vrem să „mâncăm” mai întâi aceste lucruri rele, pentru a ne convinge că ele sunt într-adevăr rele și că ne fac rău.

    Biblia spune că trebuie să ne „astupăm urechile” și să ne „legăm ochii”, pentru a nu auzi și a nu vedea răul (Isaia 33.15). De aceea, iată un sfat bun: Nu mânca mătrăgună!

    De asemenea, nu o aduce în casă! Evită tot ce nu este în concordanță cu gândurile lui Dumnezeu! Prin citirea Bibliei, Dumnezeu vrea să ne păzească de aceste influențe păcătoase și de aceste căi rele. Cuvântul lui Dumnezeu este curat și adevărat, este viu și veșnic. El îți arată Calea spre adevărata fericire și spre adevărata pace.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ARATĂ-L PE DUMNEZEU OAMENILOR! – Fundația SEER

    „Luați seama să nu vă îndepliniți neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei” (Matei 6:1)


    Domnul Isus a pronunțat cea mai dură condamnare împotriva celor ce făceau fapte bune „ca să fie văzuți…” El a întors reflectorul și a demascat orice fel și formă de neprihănire de tip fariseic. Isus îi numea pe acești oameni „fățarnici” (sau ipocriți, după originalul grecesc pentru „actor”) În secolul întâi, actorii purtau măști. Deci, fățarnicul este cel care poartă o mască, un chip fals, care joacă un rol pentru a fi aplaudat de ceilalți. Domnul Isus nu a spus: „Nu faceți fapte bune.” Nici: „Nu faceți fapte bune ca să fiți văzuți.”

    Noi trebuie să facem fapte bune și unele dintre ele trebuie să fie văzute ca să aibă impact. Așa că trebuie să înțelegem bine și corect: A face un lucru bun este bine! A face un bine ca să fii văzut, nu este un lucru bun! De fapt, a face un lucru bun pentru a fi văzut este o faptă gravă. Și iată de ce: ipocrizia îi îndepărtează pe oameni de Dumnezeu. Când căutătorii de Dumnezeu văd închinători care se dau în spectacol, ca niște actori sau cântăreți profesioniști, cântând pentru mulțime dar neținând cont de Dumnezeu, asta este fățărnicie. Când predicatorul vorbește ca să facă impresie, iar cei ce frecventează biserica se îmbracă pentru a fi admirați și fac mare tam-tam pe seama darurilor și dărniciei lor, asta este ipocrizie. Când oamenii intră în biserică pentru a-L vedea pe Dumnezeu, și cu toate acestea nu-L pot vedea pe Dumnezeu din cauza bisericii, să nu crezi o clipă măcar că Dumnezeu nu va reacționa.

    Domnul Isus a spus foarte clar: „Luați seama să nu vă îndepliniți neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei; altminteri, nu veți avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri.” (Matei 6:1). Amintește-ți că și azi trebuie să-L arăți pe Dumnezeu oamenilor!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Levitic 14:1-13


    A sosit ziua curăţirii leprosului. Este dus înaintea preotului. Să observăm misiunea modestă, dar de neînlocuit, a prietenului care îl aduce pe bolnav la cel care trebuie să îl declare curat. Este un lucru preţios să fii folosit de Dumnezeu pentru a-i aduce pe păcătoşi la Domnul Isus. Este o slujbă pe care chiar şi un tânăr creştin o poate împlini (Ioan 1.42, 46). Dar dacă preotul stătea în cort sau în tabără, leprosul care fusese scos afară nu ar fi putut să-l vadă (v. 3). Pentru a-l întâlni pe păcătos, Isus a părăsit gloria. Noi n-am fi putut face nici un pas spre El, însă a străbătut El toată calea pentru a veni până la noi. Cum ar fi putut fiul risipitor să intre în zdrenţe în casa tatălui său? Tatăl i-a ieşit în întâmpinare şi l-a îmbrăcat în haina cea mai bună, pe când el era încă departe.

    În ce priveşte detaliile lucrării de curăţire, cele două păsări luate împreună spun despre remediul divin pentru păcatul oricărui om: moartea Domnului, prima pasăre era ucisă; învierea Lui, a doua pasăre, lăsată liberă, îşi va lua zborul marcată de sângele pe care-l va purta spre cer pentru a-l prezenta simbolic înaintea unui Dumnezeu satisfăcut.

  • 2 Iulie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Dar vine un ceas, și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; pentru că și Tatăl caută astfel de închinători ai Lui.

    Ioan 4.23


    Iată o întrebare de natură să pună la încercare conștiința oricărui credincios: Te-ai închinat vreodată lui Dumnezeu Tatăl în duh și în adevăr? Sau te-ai mulțumit să te amesteci cu religia lumii și să iei parte la muzica, arhitectura și ritualurile ei? Știți foarte bine că oricine poate să ia parte la astfel de lucruri. Așa cum un instrument muzical ia parte la închinare, fără să aibă inimă și conștiință, la fel se întâmplă cu omul natural al lumii acesteia. Acest lucru nu înseamnă altceva decât întoarcerea la esența și la mijloacele idolatriei. În Galateni 4, apostolul discerne această idolatrie, chiar atunci când ea luase forma ritualurilor iudaice. Dar ce-ar spune el la vederea stării de lucruri actuale? Iar lucrul cel mai grav este că această stare se deteriorează pe zi ce trece, lucru care va continua până la descoperirea Domnului Isus din cer într-o flacără de foc, ca să aducă răzbunare asupra celor care nu-L cunosc pe Dumnezeu și asupra celor care nu ascultă de evanghelia Domnului nostru Isus Hristos. Dumnezeu ne-a mântuit ca să ne închinăm Lui, iar această închinare trebuie să fie în duh și în adevăr.

    De altă parte însă îi îndemn pe toți frații mei în Hristos ca, atunci când sunt adunați împreună pentru acest scop, să se închine cu inimile pline de bucurie și să nu se mulțumească doar să vorbească despre închinare. Câteodată pare că vorbim prea mult despre închinare atunci când suntem strânși pentru a-L lăuda pe Domnul. În loc să-L adorăm, mai degrabă predicăm în rugăciune despre închinare. Preaiubiții mei frați, închinarea nu înseamnă să vorbești despre închinare! În strângerile pentru închinare nu venim ca să explicăm ce este închinarea sau să subliniem necesitatea ei; acest lucru se poate face în alt gen de strângeri. Dacă suntem strânși laolaltă pentru închinare, atunci să-L adorăm pe Cel în care orice suflet aflat acolo trebuie să-și găsească plăcerea. Închinarea creștină înseamnă revărsarea către Dumnezeu a inimilor care au și-au găsit bucuria și satisfacția, prin Duhul Sfânt, în Fiul și în Tatăl.

    W. Kelly

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că El răsplătește pe cei care Îl caută.

    Evrei 11.6


    Credința

    Doi vizitatori se aflau într-o galerie de picturi. S-au oprit în fața unui tablou care reprezenta vindecarea unui cerșetor orb, despre care Biblia relatează în Evanghelia după Luca, la capitolul 18.

    Unul dintre ei cunoștea acest tablou de mai mult timp și i-a pus o întrebare prietenului său: „Ce este oare cel mai frumos în acest tablou?”. Prietenul a arătat diferite locuri, dar însoțitorul spunea de fiecare dată «nu». Până la urmă a dat el răspunsul: „Cel mai frumos este bastonul azvârlit al orbului. Cerșetorul a aruncat bastonul când a auzit vocea Domnului Isus care îl chema la El. Orbul a aruncat bastonul înainte de a putea vedea. Aceasta este credință. Cerșetorul orb și-a pus toată încrederea în Isus Hristos”.

    În alte tablouri cu această scenă, orbul mai ține bastonul în mână. Nici Biblia nu amintește de un baston! Dar pictorul acestui tablou a redat starea credinței orbului: El a crezut că Isus îl va vindeca. El a lăsat să cadă sprijinul său de până acum, pentru a putea întinde mâinile cu deplină încredere spre Salvatorul lui. El nu s-a îndoit că Domnul îl va elibera de suferința lui și că îi va reda vederea.

    Oamenii spun mereu că nu pot crede. Care este cauza? Mulți nu sunt gata să lase să cadă sprijinul lor natural și să recunoască: Fără Isus Hristos sunt pierdut pentru veșnicie. Numai când omul lasă să cadă orice sprijin și așteaptă salvarea numai de la Hristos, el poate vedea ajutorul. Pentru această salvare, Hristos a pus temelia la crucea de la Golgota.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NUMELE LUI DUMNEZEU (6) – Fundația SEER

     „Numele cetății va fi: „Domnul este aici!” (Ezechiel 48:35)


         În timpul celui de-al douăzeci și cincilea an de robie al lui Israel, proorocul Ezechiel a primit de la Dumnezeu numele Iahweh-Shammah: „Domnul este aici!” Acest nume a fost atribuit Ierusalimului și Templului de-acolo, indicând faptul că Dumnezeu era acolo. Dumnezeu a descris viitoarea casă a lui Israel, Ierusalimul, spunând: „numele cetății va fi: „Domnul este aici!” (Iahweh-Shammah) Acest nume s-a aplicat nu numai Dumnezeului vechiului legământ, ci în aceeași măsură și Domnului Isus, Domnul legământului celui nou. Numele Său, Emanuel, la fel ca Iahweh-Shammah înseamnă „Domnul este cu noi” (vezi Isaia 7:14). Asta înseamnă în orice vreme, în orice loc, în orice împrejurare și pentru fiecare dintre noi, Dumnezeu este mereu disponibil și mereu prezent! David a recunoscut: „Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, și unde voi fugi departe de Fața Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu ești acolo; dacă mă voi culca în locuința morților, iată-Te și acolo; Dacă voi lua aripile zorilor, și mă voi duce să locuiesc la marginea mării, și acolo mâna Ta mă va călăuzi, și dreapta Ta mă va apuca.” (Psalmul 139:7-10).

    Îți aduci aminte cum teama, singurătatea și neajutorarea dispăreau, când erai în prezența mamei tale sau a tatălui tău? În cea mai adâncă disperare a lui Israel, răspunsul lui Dumnezeu era mereu: „Eu sunt cu tine!” Aceste cuvinte garantau că nevoile lor vor fi întotdeauna împlinite! Astăzi, Dumnezeu îți spune și ție: „Eu sunt cu tine!” Și „nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adâncimea, nicio altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu” (vezi Romani 8:38-39). Această promisiune este valabilă pentru toți copiii răscumpărați ai lui Dumnezeu – crede-o și însușește-ți-o!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Levitic 13:45-59


    Groaznică era situaţia leproşilor în Israel: scoşi afară din tabără, fără speranţă de întoarcere, despărţiţi de ai lor, obligaţi să-şi vestească de departe starea nenorocită: „Necurat, necurat!” Este o imagine a ceea ce eram: excluşi din adunare, oameni dintre naţiuni „înstrăinaţi de cetăţenia lui Israel, … neavând speranţă”. „Dar acum …   v-aţi apropiat prin sângele lui Hristos” (Efeseni 2.12, 13). Aceasta ne conduce la lucrarea de curăţire descrisă în cap. 14. Evanghelia ne prezintă mai mulţi astfel de leproşi implorând mila Domnului. Şi El, plin de compasiune, Şi-a pus mâinile peste ei pentru a-i curăţi, fără ca El Însuşi să Se contamineze. Nu numai că putea, ci, în dragostea Lui, chiar dorea să-i facă perfect curaţi   (Matei 8.1-3; vezi şi Luca 17.11 …). În acelaşi fel, Mântuitorul drag poate şi doreşte şi astăzi să curăţească de toate păcatele pe oricine se recunoaşte necurat.

    Lepra pe o haină (v. 47-59) reprezintă răul care poate să afecteze obiceiurile şi mărturia noastră. Fie ca Domnul să ne dea atenţie pentru a-l distinge, curaj pentru a-l „arde”, altfel spus, pentru a-l judeca de îndată ce apare!

  • 1 Iulie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Iar dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba câmpului, care astăzi este și mâine se aruncă în cuptor, oare nu cu mult mai mult vă va îmbrăca pe voi, puțin-credincioșilor?

    Matei 6.30


    Se spune că Hudson Taylor, bine-cunoscutul om al credinței și misionar în China, obișnuia să afirme că nu avem nevoie de o credință mare, ci de credință într-un Dumnezeu mare. Înțelegem ușor ce a vrut el să spună și există un adevăr în această afirmație. Totuși Biblia vorbește despre „credință mică [puțină]” și de „credință mare”. Ce putem învăța din aceste expresii?

    „El le-a spus: «De ce sunteți fricoși, puțin-credincioșilor?». Apoi, ridicându-Se, a mustrat vânturile și marea și s-a făcut liniște mare” (Matei 8.26). Credința puțină conduce la frică, din cauza lipsei de încredere în Domnul.

    „Și îndată Isus a întins mâna și l-a apucat și i-a spus: «Puțin-credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?»” (Matei 14.31). Puțina credință stă adesea la originea îndoielilor din inima noastră. Încrederea noastră în Domnul descrește astfel și ajungem să ne întrebăm dacă El poate și vrea cu adevărat să ne ajute. Astfel de gânduri sunt săgeți arzătoare ale celui Rău, care vrea să ne îndoim în inimile noastre de dragostea lui Dumnezeu. Avem nevoie de scutul credinței pentru a stinge aceste săgeți (Efeseni 6.16). Trebuie să ne încredem în dragostea Lui neclintită – Dumnezeu este de partea noastră.

    „Și ei se gândeau în ei înșiși, spunând: «Pentru că n-am luat pâine». Și Isus, știind aceasta, le-a spus: «Pentru ce vă gândiți în voi înșivă, puțin-credincioșilor, că nu ați luat pâine?»” (Matei 16.7,8). Puțina credință conduce la raționamente omenești, născute din necredință. Încercăm astfel să ne rezolvăm problemele fără Domnul.

    Ce frumos este să vedem în toate aceste versete cum reacționează Domnul la puțina credință a ucenicilor Săi! Cât de vrednic este El de toată încrederea noastră!

    M. Vogelsang

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Și credința este … convingere cu privire la lucrurile care nu se văd.

    Evrei 11.1


    Binoclul

    Părinții Danielei locuiau pe țărmul Mării Nordului. Bunicului ei îi plăcea să se plimbe pe dig. Cu binoclul său, pe care îl purta de cele mai multe ori cu sine, putea vedea până pe țărmul olandez.

    — Îmi dai voie să mă uit și eu prin binoclu? a întrebat Daniela. Bunicul i-a dat voie. Câte nu erau de văzut! Ceea ce se afla la o mare depărtare stătea deodată foarte aproape de ea: oile care pășteau pe dig, vapoarele care alunecau pe apă – chiar puteau fi identificați oamenii.

    Binoclul este un obiect minunat. Daniela nu a mai vrut să-l lase din mână.

    Tot așa este și cu credința. Credința ne aduce aproape lucrurile veșnice, divine. Ceea ce omului necredincios îi este ascuns, pentru credincios este realitate vie.

    „Credința este … convingere cu privire la lucrurile care nu se văd”, scrie în Evrei 11, unde ne sunt prezentați o mulțime de bărbați ai Vechiului Testament. Ei au cunoscut și au folosit „binoclul credinței„.

    Cine Îl cunoaște pe Domnul Isus ca Mântuitor al său poate privi în cerul deschis: „Îl vedem pe Isus … încununat cu slavă și cu cinste” (Evrei 2.9).

    Da, „binoclul credinței” ne deschide privirea chiar pentru lucrurile viitoare. Creștinul născut din nou se uită în sus, așteptând venirea Domnului său iubit, care îi va lua pe răscumpărații Săi curând acasă și îi va duce în casa Tatălui.

    Să nu ne uităm plini de îngrijorare la zilele care vor veni! Să ne încurajăm că poate nu va mai trebui să folosim mult timp „binoclul credinței”. Și să privim bucuroși spre Acela care a spus: „Da, Eu vin curând” (Apocalipsa 22.20)!


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NUMELE LUI DUMNEZEU (5) – Fundația SEER

    „Iată Numele pe care i-L vor da: „Domnul, Neprihănirea noastră!” (Ieremia 23:6)


    Un alt nume despre care vom vorbi astăzi este Iahweh-Tsidkenu: „Domnul, neprihănirea noastră”. El a fost dat de Dumnezeu prin Ieremia, prin care anunța venirea lui Isus Răscumpărătorul: „voi ridica lui David o Odraslă … şi iată Numele pe care i-L vor da: „Domnul, Neprihănirea noastră!” (Ieremia 23:5-6). Înainte de venirea lui Isus, neprihănirea se baza pe eforturile proprii. „Vom avea parte de îndurarea Lui, dacă vom împlini cu scumpătate toate aceste porunci înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, cum ne-a poruncit El.” (Deuteronom 6:25). Dar omenirea a picat clar la acest test! Însă „Domnul neprihănirea noastră” a devenit soluția pentru noi. „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” (2 Corinteni 5:21). Să observăm că numai „în Isus” devenim „neprihănirea lui Dumnezeu”!

    Nu trebuie să încerci să faci lucruri bune, pentru a te putea simți neprihănit înaintea lui Dumnezeu… sau să generezi o rezervă de fapte bune din care să iei la nevoie… Ci trebuie să iei continuu din „neprihănirea” depozitată în contul tău de către Hristos! E inutil să cauți în tine însuți smerenie, răbdare, bunătate, dragoste, etc. Nu sunt acolo! Trebuie să le iei prin credință din rezerva depozitată în tine de către Domnul Isus. Inimile vinovate pot extrage iertare, sufletele neliniștite pot lua pace, și sufletele obosite pot lua tărie – de la Iahweh-Tsidkenu! Ai primit mântuirea numai prin credință și în același mod trebuie să iei neprihănire și orice altceva ai nevoie. Viața ta spirituală se bazează pe credința în ceea ce a făcut Dumnezeu, și pe ce ți-a pus la dispoziție prin Domnul Isus, El – neprihănirea noastră!

    <

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Levitic 13:29-44


    Anumite pete produse de unele boli de piele puteau induce în eroare. Bolnavul trebuia atunci închis şapte zile, apoi trebuia examinat pentru a se verifica dacă era sau nu vorba de o rană de lepră. Să nu judecăm niciodată pripit! Să fim atenţi, să gândim bine când este vorba de alţii, decât să le atribuim intenţii rele din pornire. „Dragostea … nu socoteşte răul” (1 Corinteni 13.5). Remarcăm că bolnavul nu-şi spunea deloc părerea, ci preotul care îl vedea trebuia să se pronunţe cu privire la natura rănii. Ceea ce gândea omul despre situaţia lui nu avea importanţă. Putea să nu simtă nimic şi chiar să se creadă perfect sănătos şi totuşi să fie grav bolnav.

    Câţi oameni nu ştiu că sunt victime ale maladiei păcatului! Ei nu şi-au privit starea în lumina Cuvântului lui Dumnezeu şi nu s-au înfăţişat Preotului. El este Cel care stabileşte vina omului şi îl declară iremediabil pierdut. „Terminaţi cu omul, … pentru că în ce s-ar ţine seama de el?” (Isaia 2.22). Dar Preotul care Se pronunţă astfel asupra stării noastre este şi Cel care S-a ocupat de ea în har ca mare Doctor, oferind o vindecare deplină sufletelor noastre (Luca 5.31).

  • 30 Iunie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    După toate acestea … Neco, împăratul Egiptului, s-a suit să lupte împotriva Carchemișului, la Eufrat; și Iosia i-a ieșit în întâmpinare.

    2 Cronici 35.20


    Iosia (4) – După toate acestea

    Versetul citat începe prin cuvintele: „După toate acestea”. O expresie scurtă, într-un context poate considerat lipsit de importanță, însă lucrurile nu stau deloc așa. De fapt, acest verset este unul dintre cele mai triste versete din Biblie.

    Împăratul Iosia a fost unul dintre cei mai mari împărați ai lui Iuda. Înainte de domnia lui, poporul căzuse într-o stare de idolatrie vecină cu apostazia. Neglijarea Cuvântului lui Dumnezeu și a templului erau dovezile triste ale acestei realități. La o vârstă fragedă, Iosia s-a angajat la o lucrare de reformare și de trezire. Cuvântului lui Dumnezeu i s-a dat locul central cuvenit, templul a fost curățit și închinarea către Dumnezeul lui Israel a fost restabilită la sărbătoarea Paștelui. Reformele lui Iosia sunt o imagine a ceea ce s-a întâmplat în Biserică atunci când Dumnezeu a ridicat oameni care au scos la lumină și au afirmat cu tărie adevărurile din Cuvântul Său.

    S-a întâmplat însă un lucru ciudat după toate aceste lucrări minunate ale lui Iosia. S-a ivit o împrejurare în care el a acționat într-un fel nepotrivit caracterului său. Nu este vorba de căderea în vreun păcat moral sau în idolatrie, ci de o acțiune pripită. Neco, împăratul Egiptului, a venit să lupte împotriva împărăției Babilonului, care în vremea aceea începea să se ridice, iar Iosia a vrut să-i ajute pe babilonieni. Dumnezeu însă nu-i ceruse acest lucru. El s-a amestecat într-un conflict care nu-l privea și a plătit acest lucru cu viața (2 Cronici 35.23,24). Aceasta este o lecție și pentru noi. „După toate acestea”, după toată lucrarea binecuvântată de readucere la lumină a adevărurilor lui Dumnezeu, acționăm noi împotriva caracterului nostru? Ne angajăm noi în lupte care nu sunt ale noastre, precum luptele politice pentru îmbunătățirea acestei lumi? Prin harul Domnului, Iosia a fost scutit să fie martor al cuceririi țării sale de către babilonieni și a fost luat astfel dinaintea răului care avea să vină (Isaia 57.1). Să luăm seama la lecțiile pe care ni le oferă viața lui Iosia!

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Nici argintul, nici aurul lor nu va putea să-i scape, în ziua mâniei Domnului.

    Țefania 1.18


    Banii

    Se spune că „banii conduc lumea”. Dar numai lumea! Chiar având bani nu poți obține toate de pe pământ. Iar în viața de dincolo, banii și aurul sunt „în afara cursului”. Cineva care călătorește într-o țară depărtată trebuie să aibă bani în moneda țării, altfel are probleme dacă vrea să plătească acolo ceva.

    Iar când cineva trece granița timpului și merge în veșnicie nu poate lua nici măcar un singur ban cu el sau să schimbe bani. Acolo nu există bancă și nici birou de schimb. „Noi n-am adus nimic în lume și nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea” (1 Timotei 6.7).

    Deci omul trece pragul în veșnicie cu mâinile goale sau, mai bine spus, singurul lucru pe care îl poate lua cu el sunt păcatele lui, dacă nu a căutat și nu a găsit înainte iertarea la Dumnezeu. Așa cum este, trebuie să se înfățișeze înaintea lui Dumnezeu, înaintea Judecătorului tuturor oamenilor.

    Moartea! Judecata! Veșnicia! Ce adevăruri serioase sunt acestea!

    Domnul Isus Hristos a pus odată întrebarea: „Ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?” (Matei 16.26). Poate că un om ar fi dispus să-și vândă sufletul pentru bani, dar, pentru scăparea unui suflet din puterea lui Satan și a păcatului, banii sau aurul nu valorează nimic. Singurul preț de răscumpărare este prețiosul sânge al lui Hristos.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NUMELE LUI DUMNEZEU (4) – Fundația SEER

    „Eu voi fi cu tine, şi vei bate pe Madian… Fii pe pace, nu te teme” (Judecători 6:16, 23)


    Astăzi vom vorbi despre numele Iahweh-Shalom: „Domnul este pacea mea!” Acest nume a fost descoperit de Ghedeon când Dumnezeu i-a zis să-l conducă în luptă pe Israel împotriva Madianiților – o funcție pe care o considera mult peste capacitățile sale. „Cu ce să izbăvesc pe Israel?… eu sunt cel mai mic din casa tatălui meu.” (v. 15). Iată cum a răspuns Domnul: „Eu voi fi cu tine, și vei bate pe Madian… Fii pe pace, nu te teme. Căci nu vei muri”. Un Ghedeon înspăimântat L-a crezut pe Dumnezeu, și înainte ca măcar să înceapă lupta sau să fie câștigată, prin credință, el a văzut deja pacea asigurată. Așa că a zidit un altar în cinstea lui Iahweh-Shalom, „Domnul este pacea mea!”

    Deseori presupunem că vom avea pace numai dacă situația noastră se schimbă.

    Apoi, asemenea lui Ghedeon, învățăm că pacea lăuntrică nu depinde de modificarea circumstanțelor noastre exterioare, ci ea depinde de credința că Dumnezeu este cu noi și de trăirea cu El în fiecare zi. Domnul Isus promite: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” (Ioan 14:27).

    Indiferent cât de nepregătit te simți pentru a face față provocărilor de astăzi, adu-ți aminte de cuvintele Domnului Hristos: „V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33). Așa că, datoria ta este să îndrăznești, și să-L lași pe Iahweh-Shalom să Se ocupe de restul!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Levitic 13:9-28


    Pentru a se putea pune diagnosticul de lepră, bolnavul trebuia să prezinte două simptome: piele albă, care ne face să ne gândim la declinul spiritual care îşi are izvorul în pierderea comuniunii cu Dumnezeu. Cu cât aceasta este mai adâncă în carne, ea indică faptul că defectul nu este superficial, ci trădează un rău profund. Dar, lucru paradoxal şi totodată dificil de înţeles, dacă o singură pată era suficientă pentru a-l face pe un lepros necurat, din clipa când era „acoperit tot trupul„, putea fi declarat curat! Şi aşa şi este; întocmai unui biet lepros, care de multă vreme îşi acoperea rănile şi acum nu şi le mai poate ascunde, omul, nevoit să se recunoască în totul necurat, poate fi declarat curat de către Dumnezeu în virtutea lucrării lui Hristos. „Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am acoperit nelegiuirea”, spune psalmistul, „şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu” (Psalmul 32.5). Dar apariţia „cărnii vii” aducea o nouă contaminare, aceasta simbolizând eforturile zadarnice ale firii vechi de a se face mai bună. În cap. 5 din Luca (v.12, 14), „un om plin de lepră” venit la Isus este imediat curăţit şi Domnul îl invită să aducă mărturie conformându-se cu instrucţiunile din cap. 14 al cărţii noastre.

  • 29 Iunie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Nu este nimic aceasta pentru voi toți care treceți pe cale? Priviți și vedeți dacă este durere ca durerea mea care a venit peste mine, cu care m-a întristat Domnul în ziua mâniei Sale aprinse!

    Plângeri 1.12


    În acest verset vedem cum cetatea Ierusalim dă glas întristării ei, sau mai degrabă cum Ieremia dă glas întristării cetății, pentru tot ceea ce venise peste ea, din cauza mulțimii fărădelegilor ei.

    Ieremia avusese misiunea grea de a-i da pe față păcatele și de a o îndemna să se întoarcă de la căile ei rele, însă ea refuzase. Se dusese după iubiții ei, timp în care preoții și profeții ei o înșelaseră, spunându-i că n-avea să meargă niciodată în captivitate. Ieremia a fost disprețuit, la fel și cuvintele lui, iar el a plâns din cauza inimii ei încăpățânate și împietrite. „Nu este balsam în Galaad? Nu este niciun doctor acolo? De ce deci nu se face vindecarea fiicei poporului meu?” (Ieremia 8.22). Da, Marele Doctor Se afla acolo, împreună cu balsamul cuvântului Său, însă poporul L-a refuzat atât pe Doctor, cât și remediul Lui.

    Domnul Însuși, în zilele vieții Sale pământești, a plâns cu privire la cetatea răzvrătită, după care a mers să facă ispășire pentru păcatele ei. Așa cum vrăjmașii lui Israel s-au bucurat de nenorocirea cetății, la fel, la cruce, vrăjmașii Domnului Isus s-au bucurat văzându-L că suferă. Trecătorii dădeau din cap (Marcu 15.29), în timp ce unii Îl disprețuiau pe față și Îl batjocoreau în agonia Lui.

    Ești și tu în suferință astăzi, credincios drag? Nu doresc să minimalizez în niciun fel suferința ta, însă nu a existat nicio suferință ca a Domnului, atunci când Dumnezeu Însuși L-a lovit pentru păcatele noastre. Însă, fiindcă a suferit nespus, El poate acum să te mângâie în suferința ta și să aducă vindecare și restabilire în inima și în viața ta.

    R. A. Barnett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Să faceți lucrul acesta în amintirea Mea.

    1 Corinteni 11.24


    Să cugetăm la Mântuitorul nostru

    În Eclesiastul 9 citim următoarea relatare: „Era o mică cetate, cu puțini oameni în ea; și a venit asupra ei un împărat puternic, a împresurat-o și a ridicat mari întărituri împotriva ei. În ea se afla un om sărac, dar înțelept, care a scăpat cetatea cu înțelepciunea lui. Și nimeni nu și-a adus aminte de omul acela sărac”. Vrea Cuvântul lui Dumnezeu să ne arate prin aceasta cât de nemulțumitori suntem noi adesea, mai ales față de oamenii care în societate nu prețuiesc mult?

    Această relatare are o însemnătate mai adâncă: Isus Hristos a devenit sărac pentru noi și a înfăptuit la cruce lucrarea de răscumpărare pentru noi. El a murit acolo pentru a ne elibera de sub puterea lui Satan și pentru a ne salva de moartea veșnică. Prin credința în El și în lucrarea Lui avem o salvare veșnică.

    Acum ni se pune întrebarea: Ne amintim în fiecare Duminică, de Mântuitorul nostru, care a murit la cruce pentru noi? El ne invită la Masa Lui și ne spune: „Să faceți lucrul acesta în amintirea Mea”. Pentru că El a știut cât suntem de uituci, ne-a dat semnele morții Sale – pâinea și vinul – ca noi să ne gândim mereu la El.

    Cu cât ne preocupăm mai mult cu suferințele Lui și cu moartea Sa la cruce, cu atât mai mare va fi mulțumirea noastră. Ca urmare, ne dorim mult să ne amintim împreună de El, în această zi.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NUMELE LUI DUMNEZEU (3) – Fundația SEER

    „Stați pe loc și veți vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul” (Exodul 14:13)


    Astăzi vom continua să vorbim despre Iahweh-Nissi: „Domnul, steagul meu.” Numai pentru că Dumnezeu luptă în locul tău, nu înseamnă că tu nu ești implicat. Nu e ușor să-i predai controlul lui Dumnezeu și să-L lași să lupte în numele tău. Ai putea avea impresia că dai bir cu fugiții și că ești iresponsabil. Ești programat să gândești: „Nu sta! Fă ceva!” Ești ca un om care se îneacă și care nu se poate opri să se agite și să strige după ajutor, făcând astfel mult mai grea sarcina salvatorului. De fapt, așa devii cel mai mare coșmar al salvatorului tău! Partea cea mai grea din porunca: „Stați pe loc și veți vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul” este aceea că majoritatea dintre noi confundă ideea de a sta pe loc cu a nu face nimic.

    Teama spune: „Fă ceva, orice!”

    Credința spune: „Stai în credință. Lasă-L pe Dumnezeu să lucreze!”

    Asta e cea mai mare apropiere de starea de a nu face nimic! E credința la cel mai înalt nivel! „De ce am nevoie de armură dacă nu lupt?” (Pentru că Pavel spusese: „Îmbrăcați-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteți ținea piept împotriva uneltirilor diavolului.” – Efeseni 6:11). Trebuie să te îmbraci cu armura lui Dumnezeu, nu cu a ta. Trebuie să stai în picioare, nu să lupți! „Armele cu care ne luptăm noi, nu sunt supuse firii pământești” (2 Corinteni 10:4). Metodele noastre omenești stau în calea lui Dumnezeu. Puterile naturale sunt inutile împotriva forțelor spirituale. Nimfa libelulei care trăiește pe fundul iazului poate fi o nimfă bine dezvoltată și viguroasă. Dar când devine libelulă, tăria și abilitățile ei de nimfă nu o vor ajuta să trăiască o viață de ființă zburătoare. Mai demult ai trăit prin propriile tale eforturi, dar acum trebuie să înveți să trăiești prin credința și dependența de Iahweh-Nissi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Levitic 12:1-8, 13:1-8


    Pentru a ne arăta resursele divine pregătite înainte de apariţia păcatului, Leviticul prezintă jertfele şi preoţia înainte de păcat. Capitolul 11 ne învaţă să veghem, ca să nu fim contaminaţi de necurăţii din afară. Dar răul nu este numai în jurul nostru, ci şi înăuntrul nostru; vrăjmaşul nostru este deja înăuntru. Capitolul 12 ne face cunoscut caracterul lui ereditar: „Iată, am fost născut în nelegiuire şi în păcat m-a zămislit mama mea” (Psalmul 51.5). Firea păcătoasă a lui Adam s-a transmis la întreaga rasă; un nou-născut este un potenţial păcătos înainte de a comite vreo faptă condamnabilă şi are nevoie de jertfa lui Hristos tot atât de mult ca un adult.

    Capitolele 13 şi 14 spun despre lepră, care întotdeauna reprezintă păcatul sub formă de întinare. Lepra: boală care distruge trupul, contagioasă, înspăimântătoare, anulând sensibilitatea, incurabilă! Înaintea lui Dumnezeu, păcatul are aceleaşi trăsături; el se exprimă prin fapte şi cuvinte, chiar şi la credincioşi. Exemple: în Maria, calomnie (Numeri 12.10); în Ghehazi, lăcomie şi minciuni (2 Regi 5.27); în Ozia, mândrie spirituală       (2 Cronici 26.20).

  • 28 Iunie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Isus Hristos, El este Domn al tuturor.

    Fapte 10.36


    Dacă realizăm că Cel care este Domnul nostru este deopotrivă Domnul tuturor, acest lucru ne va oferi o mare putere atunci când avem de-a face cu sufletele. Când încercăm să-i conștientizăm pe oameni de păcatul de a-L fi lepădat pe Hristos, cât de adesea se eschivează ei replicând: «Noi n-avem niciun amestec în fapta iudeilor și a romanilor săvârșită acum aproape o mie opt sute de ani». Nu că ar fi dificil să răspundem unei astfel de obiecțiuni, dar, dacă accentuăm caracterul actual de Domn al lui Hristos, putem aduce un argument față de care nu există scăpare. Recunosc ei locul care I-a fost dat de Dumnezeu? Se supun ei autorității Sale?

    Apoi – căci știm că ei nu fac asta – vor fi atinși în conștiință în mod clar, fiindcă Îl refuză și-L leapădă acum pe Acela care a fost făcut Domn și Hristos. Această armă, dacă este folosită cu pricepere, poate atinge, prin puterea Duhului Sfânt, multe conștiințe și poate produce pocăința față de Dumnezeu. Și asta mai ales atunci când acest adevăr de mai sus este legat de faptul că, dacă ei persistă în a-L refuza pe Hristos acum, în ziua harului, vor fi nevoiți să-L recunoască înaintea tronului de judecată mare și alb, însă din nefericire spre pierzarea lor veșnică.

    Este o chestiune vrednică de analizat, dacă nu cumva, atunci când propovăduim evanghelia, oferim omului o prea mare libertate; dacă nu cumva îl plasăm prea mult pe poziția de a alege sau de a refuza. Bineînțeles, responsabilitatea lui nu trebuie niciodată trecută cu vederea, căci tocmai pe acest făgaș îi poate fi atinsă conștiința. Nici nu trebuie să uităm să prezentăm harul, îndurarea și dragostea lui Dumnezeu; și cu siguranță că orice prezentare a evangheliei trebuie să reprezinte expresia propriei Sale inimi. Acest cadru fiind stabilit, ne putem întreba dacă drepturile lui Hristos ca Domn sunt suficient de subliniate; căci ce alt subiect poate oferi o mai mare gamă de argumente puternice pentru conștiință? Isus Hristos, El este Domn al tuturor.

    E. Dennett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Dimineața seamănă-ți sămânța și până seara nu lăsa mâna să ți se odihnească, fiindcă nu știi ce va reuși, aceasta sau aceea sau dacă amândouă sunt deopotrivă de bune.

    Eclesiastul 11.6


    Sara și Margarete Steiff – ursulețul (5)

    Tim povestește mai departe:

    Margarete a avut un nepot inventiv, Richard, care se preocupa intens cu animalele, pentru a întocmi copii ale acestora cât mai apropiate de realitate. Richard Steiff a proiectat un ursuleț mobil, care putea să-și miște mâinile și picioarele, în timp ce corpul rămânea fix. Era ceva nou pe piață. Margarete nu a fost așa de sigură că oamenilor le va plăcea acest ursuleț special, dar totuși s-a hotărât să producă animalul mobil din stofă. La târgul de jucării din Leipzig, descoperirea lui Richard nu a avut niciun ecou, nimeni nu a cumpărat noul ursuleț. Părea că toată osteneala a fost în zadar.

    Dar, la sfârșitul târgului, s-a întâmplat contrariul. Un om de afaceri american a descoperit ursulețul mobil și a comandat trei mii de bucăți. Americanii au fost entuziasmați de noul ursuleț.

    — Mulțumesc, Tim, că mi-ai povestit atât de mult despre Margarete. Poți învăța, într-adevăr, multe lucruri din viața ei.

    Tim își ia rămas bun.

    — Am sperat că așa vei vedea lucrurile.

    Poate și tu ai investit cândva mult timp și energie, ca Margarete și Richard în ursuleț, și apoi ai fost dezamăgit.

    De exemplu, dacă colegul tău, în ciuda rugăciunilor insistente și a îndemnurilor susținute, nu a arătat interes pentru Domnul Isus și pentru Biblie și nu te-a însoțit la orele de adunare. Dar exact așa cum este nevoie de timp ca dintr-o sămânță să crească o plantă, tot așa adesea este nevoie de mult timp până când sămânța Cuvântului lui Dumnezeu să se deschidă într-o inimă.

    Nu te lăsa descurajat de insucces!


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NUMELE LUI DUMNEZEU (2) – Fundația SEER

    „Nu voi veți lupta, ci Dumnezeu.” (2 Cronici 20:15)


         Când poporul Israel a fost amenințat de armatele puternice ale lui Amalec la Refidim, Dumnezeu i-a făcut parte de o victorie supranaturală. Înțelegând că Dumnezeu ducea lupta pentru ei, Moise a zidit un altar închinat lui Iahweh-Nissi: „Domnul este steagul meu.” Rețineți și rostiți des aceste cuvine: „Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi, stați liniștiți.” (Exodul 14:14). „Nu vă temeți și nu vă înspăimântați dinaintea acestei mari mulțimi, căci nu voi veți lupta, ci Dumnezeu.” (2 Cronici 20:15) Ai prins ideea? Atunci, de ce te descurajezi crezând că vei fi înfrânt și încercând să câștigi lupta prin propriile tale forțe? Te angajezi într-un ciclu sterp al pocăinței, al hotărârilor, al luptelor, al înfrângerii și al descurajării, care te va duce la și mai multe regrete.

    Singurul conflict spiritual care este câștigat este cel pe care Dumnezeu îl duce pentru tine. El nu Se așteaptă să câștigi lupta, ci să I te predai Lui și să-L lași s-o câștige El în locul tău! „Deci eu nu mai trebuie să lupt deloc? întrebi tu. Ba da, tu trebuie „să lupți lupta cea bună a credinței” (1 Timotei 6:12). Lupta ta nu este o bătălie epuizantă, ci este lupta credinței. „Dar trebuie să mă lupt și eu la fel ca Iacov?” Să remarcăm două lucruri: Primul, Iacov nu a câștigat prin luptă, ci prin faptul că era prea slab pentru a mai continua să lupte. Pavel a scris: „când sunt slab, atunci sunt tare” (2 Corinteni 12:10). A doua remarcă: victoria lui Iacov a constat în capitularea sa. Ești epuizat din cauza luptei și ai ajuns la capătul puterilor? Probabil ai ajuns exact unde dorește Dumnezeu să fii! Abandonează-te în mâinile Lui și încrede-te în Iahweh-Nissi, care va câștiga pentru tine! „Nu tu vei lupta, ci Dumnezeu”!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Levitic 11:29-47


    Privind reptilele şi animalele care „se târăsc” pe pământ, vom recunoaşte anumite aspecte şi pericole morale de care trebuie să ne ferim. Cârtiţele şi şoarecii vatămă plantele tinere, distrugându-le rădăcinile; cameleonul ne sugerează acel gen de oameni care iau înfăţişarea mediului: creştini între creştini şi oameni lumeşti în lume.

    Versetele 32-40 arată cum lucrurile cele mai bune şi folositoare pot fi stricate de ceea ce provine din „şarpe”. Domnul să ne înveţe să veghem asupra sufletelor noastre şi să folosim resursa nesecată pe care ne-a pus-o El la dispoziţie: o fântână, un izvor, o sursă de apă, imagini ale Cuvântului divin care rămâne mereu curat. „Am ascuns Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta” − spune psalmistul (119.11). Un israelit evlavios avea întotdeauna grijă să se ferească de orice lucru sau hrană necurată (Fapte 10.14). Să avem o conştiinţă tot atât de sensibilă pentru a distinge ceea ce din punct de vedere spiritual este curat de ceea ce este necurat şi ceea ce ne poate hrăni sufletul de lucrurile care ni-l pot otrăvi. Motivul profund al acestei despărţiri riguroase îl găsim în v. 45: „Dumnezeu este sfânt, iar noi suntem poporul Său”.

  • 27 Iunie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Pentru că, dacă a fost neclintit Cuvântul vorbit prin îngeri, … cum vom scăpa noi, dacă vom fi nepăsători față de o mântuire așa de mare, care, începând să fie vestită de Domnul, a fost întărită față de noi de către cei care au auzit-o?

    Evrei 2.2,3


    Vechiul Testament prezintă cazuri în care îngerii au vorbit din partea lui Dumnezeu. După patru mii de ani, Fiul – Dumnezeu Însuși – a venit să prezinte „o mântuire așa de mare”. El Și-a întărit mesajul prin multe semne, minuni și lucrări de putere, însă poporul Său L-a respins și L-a dat să fie răstignit. Totuși, a treia zi El a înviat dintre morți! Cartea Fapte ni-L prezintă înălțat la dreapta lui Dumnezeu și lucrând pe pământ, la început prin apostolul Petru și cei împreună cu el, apoi prin apostolul Pavel. Domnul Isus a întărit din cer mesajul lor, dându-le puterea să facă minuni și semne în numele Lui. Aceste minuni captau atenția tuturor, iar Domnul din glorie lucra astfel împreună cu slujitorii Săi.

    Evrei 2.2,3 face referire la trei stadii.

    1. În timp ce era pe pământ, Domnul Isus a vestit „o mântuire așa de mare”.

    2. „Cei care au auzit-o” au întărit-o (au confirmat-o altora).

    3. Apoi, din cer, Domnul l-a chemat pe Saul din Tars (Fapte 9.3). El nu fusese cu Domnul pe pământ, nici cu „cei care au auzit” vestirea Domnului. Saul a devenit apostolul Pavel, care la rândul lui le-a vorbit și le-a scris evreilor.

    În templul din Ierusalim, într-o viziune, Domnul Isus i-a spus lui Pavel că poporul iudeu nu va primi mărturia lui (Fapte 22.18). Într-adevăr, iudeii l-au respins pe Pavel, așa cum făcuseră cu Stăpânul lui. Totuși, Dumnezeu, în harul Său, a continuat să le dea mărturie – și continuă și astăzi – fiindcă El va avea întotdeauna o rămășiță din Israel care acceptă mântuirea Lui (vedeți Romani 11.5). Va veni în curând timpul când tot Israelul va fi mântuit (versetul 26). Atunci lumea viitoare, „despre care vorbim” (Evrei 2.5), va fi supusă nu îngerilor, ci Fiului Omului.

    A. E. Bouter

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Dar Eu M-am rugat pentru tine ca să nu ți se micșoreze credința și, după ce te vei întoarce, să întărești pe frații tăi. Luca 22.32


    Preoția Domnului

    Dumnezeu a prevăzut, pentru neputința noastră și pentru totala noastră slăbiciune, preoția Domnului Isus. În versetul de astăzi găsim această lucrare a preoției Domnului față de Petru. Dar Petru încă nu înțelegea nimic despre preoția lui Isus Hristos care i se înfățișa în felul acesta. Petru avea o reală afecțiune pentru Învățătorul său, dar această afecțiune nu putea să-l scape de căderea cea mai gravă.

    Lui Petru îi lipsea un lucru esențial: cunoștința, care era absentă în faptele cele mai deosebite din viața sa. Al doilea lucru care îi lipsea lui Petru era puterea. Omenește, era caracterizat de o energie prin care el trebuia să facă față dificultăților, dar era energia firii pământești și aceasta nu-l făcea în stare să depășească dificultățile. Ceea ce îi lipsea era puterea Duhului Sfânt, care este total opusă puterii firii pământești și care nu se arată decât în măsura în care firea veche este judecată. Pentru ca ea să se manifeste, trebuie ca omul să aibă cunoașterea deplinei sale neputințe. Petru nu putea avea nici această cunoaștere, nici această putere, înainte de moartea și învierea Domnului și înaintea darului Duhului Sfânt. Dar experiențele pe care a trebuit să le aibă atunci când nu avea aceste două lucruri i-au fost de folos, iar ele sunt și vor fi de folos și altora. Mai târziu, totul a fost schimbat în viața lui Petru. Cunoașterea Domnului Isus Hristos, puterea, uitarea de sine, lucrările binecuvântate pentru alții, toate acestea s-au regăsit la fiecare pas în viața lui Petru.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NUMELE LUI DUMNEZEU (1) – Fundația SEER

    „Ca să ştie că numai Tu, al cărui Nume este Domnul, Tu ești Cel Prea Înalt pe tot pământul.” (Psalmul 83:18)


    Iudeii Îl numeau pe Dumnezeu Iahweh, nume pe care ei îl considerau „de nepătruns” și „de neîmpărtășit” (și pe care se feresc și să-l rostească!) Numele acesta înseamnă „Eu sunt cel ce Sunt.” El este Creatorul tuturor lucrurilor; o ființă supremă, extraordinară și care nu poate fi pătrunsă. Însă Dumnezeu a dorit să fie cunoscut într-un mod personal. Așa că, El a adăugat la numele Iahweh alte titluri – portrete în cuvinte, ca să-L înțelegem mai bine și să ne putem raporta la El. Poporul Israel a descoperit aceste portrete în cuvinte, în vremuri de criză și de necaz și ele vor fi o încurajare și pentru tine la vreme de nevoie. În aceste zile ne vom uita la câteva dintre ele. Astăzi: Iahweh-Iire, „Domnul va purta de grijă.” Avraam era cât pe ce să-și sacrifice fiul, dar Dumnezeu i-a dat un miel pentru jertfă în locul lui Isaac. Drept răspuns, Avraam L-a numit Iahweh-Iire „Domnul care poartă de grijă”. Lucrul acesta nu se aplică numai lui Avraam.

    Noul Testament spune că Domnul vede nevoile noastre și ne oferă răspunsuri. Domnul Isus a zis: „Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele.” (Matei 6:32). La fel ca un părinte preocupat, grijuliu și atent, care anticipează fiecare nevoie a copilului său, Dumnezeu oferă soluții la timpul potrivit. Înainte ca încălțămintea unui copil să-i rămână mică, un tată bun îi cumpără alta nouă; copilul nu trebuie să ceară, să negocieze sau să facă o pledoarie. „Atunci de ce nu am ceea ce-mi trebuie?” întrebi tu. Pentru că Dumnezeu știe de ce ai cu adevărat nevoie – tu, în schimb, nu! Ceea ce tu consideri a fi „nevoi” pot fi pur și simplu „dorințe” în ochii lui Dumnezeu. Nu uita – Iahweh-Iire îți vede nevoile, și-ți va purta de grijă!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Levitic 11:1-28


    Aşa cum a explicat Domnul Isus, nu lucrurile care intră în om îl spurcă, ci cele care ies din el (Marcu 7.15). Astfel, această distincţie între animalele curate şi cele necurate are, pentru creştin, numai aplicaţii spirituale. În acest capitol sunt luate în considerare patru grupe de animale: patrupedele, peştii, păsările şi reptilele. Pentru a fi curate, primele trebuia să îndeplinească simultan două condiţii: să rumege şi să aibă copita despicată. Curăţia credinciosului depinde atât de hrana lui, cât şi de mersul lui.

    Şi pentru peşti se impun două condiţii: să aibă înotătoare şi solzi. Fără înotătoare, cum ar putea ei să-şi păstreze direcţia şi să lupte împotriva curentului? Iar fără solzi, trupul nu le este protejat. Rezistenţa faţă de atracţiile lumii şi faţă de tot ce oferă ea este mijlocul prin care un tânăr creştin poate rămâne curat.
    Păsările necurate erau carnivorele şi omnivorele. Dacă lăsăm ca lucrurile fireşti să ne domine spiritul sau dacă suntem neglijenţi cu lecturile noastre, cu ceea ce ni se prezintă în mediile de informare, atunci vom fi inevitabil întinaţi.

    În final iată reptilele şi animalele imagine a puterii răului, a „urâciunii”! „Fie-vă groază de rău!”, îndeamnă Romani 12.9.

  • 26 Iunie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Și Avram i-a zis lui Lot: … „Nu este toată țara înaintea ta? Desparte-te, te rog, de mine: dacă tu vei merge la stânga, eu voi merge la dreapta; și dacă tu la dreapta, eu voi merge la stânga”. Și Lot și-a ridicat ochii și a văzut toată câmpia Iordanului, că era bine udată peste tot, înainte de a nimici Domnul Sodoma și Gomora, ca grădina Domnului, ca țara Egiptului, cum mergi spre Țoar. Și Lot și-a ales pentru sine toată câmpia Iordanului.

    Geneza 13.8-11


    Dacă privim la Lot și la Avraam, vedem că amândoi erau sfinți ai lui Dumnezeu, însă cât de diferiți erau în ce privește umblarea în pace, în bucurie și în apropiere de El! În sensul biblic al cuvântului, Lot era un om drept, care își chinuia zilnic sufletul în Sodoma (2 Petru 2.7,8). Avraam, dimpotrivă, a umblat înaintea lui Dumnezeu.

    Încercările lui Lot au fost consecințe ale alegerilor lui lumești. De-a lungul vieții sale a existat multă nesiguranță și ignoranță pe calea sa, iar judecata lui Dumnezeu a caracterizat umblarea sa. Da, el a avut credință – suficientă pentru a călători în Canaan cu Avraam – însă inima sa nu a fost îndreptată către promisiunile lui Dumnezeu, așa cum a fost a lui Avraam. Acest lucru este arătat în mod special de faptul că Lot a ales câmpiile bine udate ale Iordanului, iar Geneza 13.12 ne spune că și-a așezat cortul înspre Sodoma. Mai târziu îl vedem chiar stând la poarta Sodomei. O minte carnală acționează pe baza a ceea ce este plăcut și de dorit și încearcă să apuce cât poate din această lume. Remarcați că Scriptura niciodată nu face referire la Dumnezeu ca fiind „Dumnezeul lui Lot”!

    Avraam însă își avea în așa fel inima îndreptată către promisiunile lui Dumnezeu, încât orice alt lucru pălea în comparație cu ele. El a renunțat la avantajele pământești, lăsându-l pe Lot să aleagă primul. A trăit ca străin și călător în această lume, dorind cetatea lui Dumnezeu, pe care o avea înaintea ochilor credinței. „Prin credință a locuit temporar în țara promisiunii, ca într-o țară străină, … pentru că aștepta cetatea care are temelii, al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu” (Evrei 11.9,10). Calea lui Avraam a fost caracterizată peste tot de comuniunea și de apropierea lui de Dumnezeu, care l-a vizitat pe Avraam și i-a făcut cunoscut planurile Sale, iar Avraam a fost numit „prietenul lui Dumnezeu” (Iacov 2.23).

    J. N. Darby

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Luați seama deci cu amănunțime cum umblați, nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți, răscumpărând timpul.

    Efeseni 5.15


    Sara și Margarete Steiff – fericit cu infirmitatea (3)

    Sara și Margarete Steiff – profesia (4)

    — Cum se continuă istoria Margaretei Steiff după ce a încheiat școala? vrea să știe Sara de la fratele ei, care tocmai o vizitează la spital.

    — Margarete a dorit să devină croitoreasă, povestește Tim. Ea a mers la o școală de croitorie.

    Cu toate că trebuia să depună mult mai mult efort decât celelalte fete, ea a învățat să mânuiască bine acul și ața. Împreună cu surorile ei a deschis o croitorie în casa părintească, pe care mai târziu – când surorile ei au avut familiile lor – a condus-o singură. Croitoria mergea bine, astfel încât a putut fi obținută prima mașină de cusut din oraș.

    Într-o zi, Margarete a descoperit într-o revistă modelul pentru o perniță de ace, care arăta ca un mic elefant. Ea a cusut câteva exemplare pentru nepoatele și nepoții ei, care le foloseau mai degrabă la joacă. Și alți părinți au cumpărat asemenea elefanți pentru copiii lor.

    Margarete primea tot mai multe comenzi și a început să realizeze și alte animale, ca măgari, pisici și cămile. Fabrica ei mică se dezvolta mereu și Margarete a trebuit să angajeze noi croitorese. Fratele ei i-a construit o casă mare pentru această afacere, unde Margarete a putut să și locuiască.

    Sara este foarte impresionată.

    — Margarete Steiff nu s-a lăsat dusă de val, ci, în ciuda infirmității, a făcut planuri și le-a realizat.

    Tim aprobă.

    — Exact. Noi doi nu vom întemeia probabil vreodată o firmă, dar putem totuși să trăim orientați spre un scop.

    — Ce vrei să spui?

    — Ca oameni credincioși, avem scopul de a trăi spre onoarea lui Dumnezeu. El ne dăruiește în fiecare zi un timp liber, pe care noi ori îl irosim și îl umplem cu lucruri neînsemnate, ori îl folosim pentru Dumnezeu și pentru lucrarea Sa. Biblia numește aceasta „răscumpărați timpul”.

    Cum poți „să răscumperi” astăzi timpul tău?

    continuare pe 29 iunie


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    IEȘI DIN TIPARE! – Fundația SEER

    „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” (Romani 8:31)


         Pentru familia sa, David nu avea să fie niciodată altceva decât un păstor (vezi 1 Samuel 16:11-12). Dar în ochii lui Dumnezeu, el era următorul împărat al lui Israel. E uimitor cum ne cataloghează oamenii încă din momentul nașterii. Cineva va spune că „arăți exact ca el sau ca ea”, ori va încerca să te convingă că ești doar „un elev mediocru”, sau doar o „femeie ștearsă.” Și fără să-ți dai seama, ajungi să crezi evaluările și opiniile lor. Este evident faptul că unii l-au considerat pe Timotei prea tânăr ca să fie lider. De aceea Pavel i-a scris și i-a zis: „Nimeni să nu-ți disprețuiască tinerețea” (1 Timotei 4:12).

    Lista pe care ne-am făcut-o cu defectele pe care le acuzăm la alții poate fi dură și neiertătoare. Ea include lucruri precum a fi sărac, needucat, redus, urât ori diferit din punct de vedere etnic. Luăm în considerare până și greșelile prostești pe care le-au făcut cu ani în urmă. Întreabă-te: ți-ar plăcea să fii măsurat cu aceeași unitate de măsură? Eram sigur că nu ți-ar plăcea!

    Când Adam Clarke, unul dintre cei mai prolifici teologi britanici ai secolului al optsprezecelea, era tânăr, tatăl lui i-a zis învățătorului său că nu crede că fiul său se va descurca prea bine la școală. Dascălul i-a răspuns: „Mie mi se pare că e foarte deștept.” Adam a auzit aceste vorbe… și ele i-au schimbat viața; cuvintele pline de optimism ale profesorului l-au scos din tiparul în care-l așezase tatăl său. Clarke a trăit până la șaptezeci și doi de ani, a devenit un bine-cunoscut lucrător metodist, și a lăsat lumii unul dintre cele mai bune comentarii biblice.

    Așadar, scapă de etichetele și de gândurile care-ți limitează viața, și începe să visezi. „Deci, ce vom zice noi în fața tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” Când Dumnezeu este cu tine, te poți ridica deasupra tuturor!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Levitic 10:1-20


    În capitolul 9 ne-a fost amintit faptul că preoţii luaţi „dintre oameni” pot păcătui. Nu este nevoie să mergem prea departe pentru a verifica acest adevăr trist. De fiecare dată când Dumnezeu l-a pus pe om într-o nouă relaţie, acesta s-a dovedit incapabil să facă faţă. Până aici totul fusese îndeplinit „cum poruncise Domnul” (expresie care se repetă de 14 ori în capitolele 8 şi 9). Dar acum Nadab şi Abihu, fiii cei mari ai lui Aaron, fac ceva „ce nu le poruncise El” (v.1). Abia fuseseră consacraţi şi au şi adus „înaintea Domnului foc străin”, neluat de pe altar. Pedeapsa severă care a urmat ne aminteşte de cât de grav este să substituim Cuvântul lui Dumnezeu prin voinţa noastră (în 2 Samuel 6.3 … transportarea chivotului pe un car nou a avut ca urmare moartea lui Uza).

    Tot astfel, gândurile cărnii, ca şi tot ce excită (băuturi tari) sentimentele ei, nu trebuie tolerate în închinarea adusă lui Dumnezeu. Dispreţul manifestat faţă de adevăruri cunoscute îl aduce pe călcătorul de lege sub guvernarea lui Dumnezeu. Pe de altă parte, aşa cum arată sfârşitul acestui capitol, Domnul este plin de îndurare faţă de cei neştiutori şi răi, care au rătăcit calea, ca şi faţă de cei care se pleacă sub disciplina Lui.

  • 25 Iunie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Ați fost circumciși cu o circumcizie nefăcută de mână, în dezbrăcarea trupului cărnii, în circumcizia lui Hristos.

    Coloseni 2.11


    Prima referință cu privire la circumcizie este în legătură cu Avraam (Geneza 17). El căutase să obțină promisiunea lui Dumnezeu (cu privire la un moștenitor) prin energia cărnii. Apoi, prin circumcizie, el învață în mod practic că promisiunea nu poate fi obținută prin puterea cărnii; în consecință, Ismael, rodul acestei puteri, trebuie îndepărtat. În Ismael, care este imaginea iudeului după carne, vedem ceea ce se poate numi circumcizia rituală: o conformare exterioară lipsită de realitate interioară. Isaac însă a fost circumcis la opt zile după naștere și în el vedem ilustrate ambele aspecte ale adevărului despre circumcizie. El s-a născut dintr-un om circumcis – acesta este aspectul pozițional. Astfel, noi suntem născuți de sus, din sfera în care Hristos a intrat ca om, după ce a murit și a înviat, fiind astfel circumcis, adică pus complet deoparte pentru Dumnezeu. De asemenea, noi suntem circumciși în mod practic, așa cum Isaac a fost circumcis în a opta zi.

    În Avraam avem deci circumcizia practică – tăierea împrejur de orice lucrare a cărnii, care caută să se interfereze în lucrurile divine și care nu face altceva decât să le încurce.

    În Ismael vedem circumcizia rituală, nu a Duhului, ci a literei.

    În Isaac avem circumcizia atât pozițională, cât și practică – născut dintr-un om circumcis, după care a fost el însuși circumcis, la opt zile după naștere.

    Ca și credincioși, noi suntem în întregime separați pentru Dumnezeu prin circumcizia lui Hristos. Suntem în El, „care este începutul creației lui Dumnezeu” (Apocalipsa 3.14). Apoi trebuie să aplicăm în mod practic la sufletele noastre acest adevăr al circumciziei spirituale, pentru ca Satan să nu aibă niciun lucru în noi prin care să lucreze; astfel vom fi ca o citadelă impenetrabilă pentru vrăjmaș.

    F. G. Patterson

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Dar știm că toate lucrurile lucrează împreună spre bine pentru cei care Îl iubesc pe Dumnezeu, pentru cei care sunt chemați după planul Său.

    Romani 8.28


    Sara și Margarete Steiff – fericit cu infirmitatea (3)

    Tim îi povestește surorii sale Sara mai departe din viața Margaretei Steiff:

    — Când Margarete a avut opt ani, tatăl ei ar fi dorit ca ea să fie tratată de renumitul doctor Werner, care conducea un spital de copii în Ludwigsburg. Familia însă nu și-a permis să ajungă la acest doctor. De aceea, domnul Steiff a apelat la cei din orașul Giengen să-i ajute, iar aceștia au preluat cu mărinimie costurile pentru tratamentul Margaretei.

    — Ce acțiune caritabilă! spune Sara recunoscătoare. Tim aprobă.

    — Și astfel, Margarete a pornit într-o călătorie lungă, întâi cu căruța cu cai și apoi cu trenul. Dar, după operația făcută de specialiști și după o lungă ședere într-un hotel dintr-o stațiune în Pădurea Neagră, fata, spre marea dezamăgire a părinților, a rămas tot paralizată.

    Margarete a fost foarte necăjită pentru că nu putea umbla, dar până la urmă s-a împăcat cu situația. Ea și-a căutat preocupări pline de sens, avea grijă de copii, în timp ce mama lucra, și a învățat chiar să cânte la țiteră, ceea ce făcea ca brațul ei drept să fie mai mobil.

    Sara rămâne pe gânduri, apoi exclamă:

    — Uimitor! Oare a crezut că Dumnezeu are un plan deosebit pentru viața ei?

    — Posibil, spune Tim, dar aceasta nu ne-a zis învățătorul. Dar știu sigur că Dumnezeu are un plan deosebit pentru viața ta și a mea. El ne promite că, pentru noi, toate lucrurile lucrează spre bine.

    Lucrează, într-adevăr, toate lucrurile spre bine pentru cei care sunt copiii lui Dumnezeu? Chiar și bolile?

    Da, căci așa cum un giuvaergiu pune un metal prețios în arșița focului pentru a-l face mai frumos, Dumnezeu formează caracterul tău mai ales în timpurile de necaz. Tocmai atunci poți să vezi că Domnul este lângă tine. El nu te lasă singur nici măcar o clipă.

    Dumnezeu poate folosi boala pentru ceva bun!


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU MAI FUGI DE DUMNEZEU! – Fundația SEER

    „Omul acesta l-a lovit la încheietura coapsei, așa că i s-a scrântit încheietura coapsei lui Iacov” (Geneza 32:25)


    Când încerci să fugi de Dumnezeu, te lovești de El la fiecare cotitură. Așa i s-a întâmplat lui Iacov. A fugit de mânia fratelui său Esau, iar când lucrurile s-au înrăutățit și în casa socrului său, a plecat și de acolo. În cele din urmă, când nu a mai putut să fugă, Iacov a capitulat în fața lui Dumnezeu, într-un loc numit Peniel. Acolo numele lui a fost schimbat din Iacov Înșelătorul în Israel, care înseamnă „Cel ce luptă cu Dumnezeu.”

    Biblia spune: „Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor. Văzând că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura coapsei, așa că i s-a scrântit încheietura coapsei lui Iacov, pe când se lupta cu el. Omul acela a zis: „Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile.” Dar Iacov a răspuns: „Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.” Omul acela i-a zis: „Cum îți este numele?” „Iacov” a răspuns el. Apoi a zis: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel; căci ai luptat cu Dumnezeu și cu oameni și ai fost biruitor.” (v. 24-28).

    Când Dumnezeu i-a dislocat lui Iacov șoldul, în esență El i-a spus: „Alergatul tău s-a sfârșit și faptul că șchiopătezi îți va aminti mereu că ești dependent de Mine.” Toți avem nevoie de o „experiență ca a lui Iacov.” Oswald Chambers a spus că atunci când Dumnezeu dorește să folosească un om, „îl atenționează, îl lovește și prin lovituri puternice îl convertește.” Tot ceea ce-și dorise Iacov, a găsit când a alergat în brațele lui Dumnezeu. Același lucru este adevărat și poate fi valabil și pentru tine, astăzi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Levitic 9:1-24


    Epistola către Evrei Îl înfăţişează pe Marele Preot care ne trebuia: „sfânt, fără răutate, fără pată, despărţit de păcătoşi …” (Evrei 7.26). Câtă deosebire faţă de Aaron, „preot luat dintre oameni”, despre care în aceeaşi epistolă se spune că „era dator să aducă jertfe pentru păcate, atât pentru popor, cât şi pentru sine” (Evrei 5.1-3). Aceasta este ceea ce vedem făcându-se aici. Înainte de a se putea ocupa cu păcatele poporului, Aaron era obligat să rezolve înaintea lui Dumnezeu problema propriilor sale păcate. Este un principiu general, de a cărui importanţă ne aminteşte Domnul în „predica de pe munte”: pentru a putea scoate paiul din ochiul fratelui, trebuie mai întâi să-ţi scoţi bârna din propriul tău ochi (Matei 7.3-5).

    Sfârşitul acestui capitol ne arată cum, odată ce s-a făcut ispăşirea şi s-a reglementat chestiunea păcatului, binecuvântarea poate veni prin Autorul ei, gloria lui Dumnezeu se poate manifesta şi bucuria este liberă să se exprime. Acestea sunt astăzi pentru poporul lui Dumnezeu consecinţele fericite ale crucii lui Hristos. Să ne ajute Dumnezeu să le apreciem şi să răspundem într-un mod potrivit!

  • 24 Iunie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Și s-a făcut o furtună puternică de vânt și valurile loveau în corabie, încât era aproape să se umple. Și El era la cârmă, dormind pe căpătâi.
    Dar Domnul a trimis un vânt tare pe mare și a fost o furtună puternică pe mare și corabia era amenințată să fie sfărâmată … Iona coborâse în partea de jos a corabiei și se culcase și dormea adânc.

    Marcu 4.37,38; Iona 1.4,5


    Încă o zi din slujba Domnului neobosită și plină de dragoste, pe drumul ascultării, se apropie de sfârșit. El (ale Cărui lucrări au fost așa de multe, încât, dacă s-ar fi scris una câte una, ucenicul de la sânul Său, care cunoștea se pare cele mai multe dintre ele, n-a putut adăuga decât că în lumea aceasta n-ar fi încăput cărțile care s-ar fi scris) poruncise ucenicilor Săi să treacă de partea cealaltă a lacului. El dă drumul mulțimii, iar corabia, cu încărcătura ei prețioasă, părăsește țărmul. Dar Satan, prințul puterii văzduhului, cunoștea și el ce conținea acel vas fragil. Așa că încearcă să-l scufunde împreună cu tot ceea ce era în el și Care îi era atât de insuportabil. Pentru că furtuna care a urmat, spre deosebire de cea din cazul lui Iona, n-a venit de la Dumnezeu, ci de la Satan.

    Ce diferență între aceste două furtuni! În prima vedem un slujitor al lui Dumnezeu mergând după voia lui proprie și care, cu indiferență, doarme dus în timpul calamității provocate de neascultarea sa. În celălalt caz Îl găsim pe Fiul ascultător al lui Dumnezeu, a cărui mâncare era să facă voia și lucrarea Celui care-L trimisese. Cel mai smerit și mai supus dintre toți slujitorii doarme, în mijlocul furtunii, pe un căpătâi, la cârmă, în timp ce valurile dezlănțuite lovesc fragila corabie, umplând-o cu apă și amenințând astfel să o scufunde. Însă în acea micuță ambarcațiune era Unul mai mare decât Iona. Nu găsim aici replica îndreptățită a căpitanului păgân trezindu-l din somn pe prorocul nepăsător, ci necredința egoistă a ucenicilor care, gândindu-se doar la propriul lor pericol, cu un reproș dur și cu o mână aspră Îl trezesc pe Învățătorul lor din somnul Său binemeritat. Puțin se gândeau ei în acele momente la cine era Acela care dormea atât de liniștit la cârmă. Cum ar fi putut corabia lor, oricât de fragilă, să se scufunde, iar ei să se înece, cu un astfel de Căpitan, care nu era altul decât Creatorul cerului și al pământului, Fiul Dumnezeului Celui viu? Petru Îl recunoscuse ca fiind așa, însă uitase acest lucru acum. „Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?” Ce cuvinte adresate unui așa Învățător!

    J. A. von Poseck

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Bucurați-vă în nădejde, fiți răbdători în necaz, stăruiți în rugăciune.

    Romani 12.12


    Sara și Margarete Steiff – accident de călărie (2)

    Tim o vizitează pe sora lui, Sara, la spital și îi povestește:

    — Sara, astăzi la școală ni s-a relatat despre viața Margaretei Steiff. Este întemeietoarea renumitei fabrici de jucării.

    Sara dă din cap cu interes scăzut.

    — Cred că n-ai știut până acum că această femeie n-a putut merge, continuă Tim. Mai mult, a avut probleme la brațul drept.

    — Oh! În privirea Sarei apare compătimirea. Pe timpuri a fost desigur mai dificil decât acum.

    — Dacă vrei, îți povestesc puțin din viața ei, propune Tim, iar Sara este de acord. Margarete Steiff a venit pe lume în anul 1847 în Giengen. Copil fiind, a paralizat și de atunci tot timpul a trebuit să aștepte ajutorul altora. Dar, pe cât era posibil, ea ruga să fie dusă afară, pentru a fi împreună cu alți copii; și a inventat jocuri în care se putea juca și ea.

    Când Margarete a ajuns la vârsta școlară, frații ei au dus-o într-o căruță până la școală, iar acolo Margarete trebuia să aștepte până când o vecină o ducea pe trepte în clasă. Cu multele ei îngrădiri, ea a rămas totuși o fată veselă.

    — Hm. Nu știu dacă eu aș putea să mai fiu bucuroasă în asemenea condiții, spune Sara ezitând.

    Mulțumirea nu cade nimănui în poală. Chiar apostolul Pavel scrie: „M-am deprins să fiu mulțumit în mine însumi, în împrejurările în care mă găsesc” (Filipeni 4.11).

    De la cine se poate învăța așa ceva? Desigur, de la Isus Hristos, care a spus: căci Eu sunt blând și smerit cu inima (Matei 11.29)! Dacă te știi păzit în dragostea Sa, atunci poți să suporți, cu ajutorul Său, și lucruri grele.

    Învață să fii mulțumit!


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    RUPE-O CU TRECUTUL! – Fundația SEER

    „…a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus.” (Marcu 14:3)


    Îți aduci aminte de femeia care a turnat mirul pe capul Domnului Isus? „A venit o femeie, care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump; și, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus.” Această femeie a oferit Domnului Isus tot ceea ce a avut ea mai de preț. Nu numai că era un ulei extrem de scump, dar el o ajuta și în meseria ei. Faptul că a spart vasul a fost modul ei de a o rupe cu trecutul. Ea a renunțat la vechiul mod de viață prin faptul că a oferit mirul lui Isus. Îți aduci aminte de trezirea care a avut loc în Efes? Cei ce practicau vrăjitoria și-au ars sulurile în public. Valoarea acelor suluri a fost estimată la 50.000 de drahme. Drahma era o monedă de argint care valora cât câștigul pe o zi. Asta înseamnă salariul pe 138 de ani! Sulurile ar fi putut fi vândute și banii s-ar fi putut păstra, dar astfel și-ar fi vândut sufletele. În schimb, ei au făcut o declarație de credință în valoare de milioane de… ce monedă puternică doriți dvs.!

    Problema noastră este că ne dorim ca Dumnezeu să facă ceva nou pentru noi, în timp ce noi ne ocupăm tot de aceleași lucruri vechi. Ne dorim ca El să ne schimbe situația, fără să ne schimbe pe noi deloc. Dar dacă Îi cerem lui Dumnezeu vin nou, avem nevoie de un burduf nou. Schimbarea este o monedă cu două fețe pe care scrie: gata cu cele vechi, iată că toate sunt noi! Majoritatea dintre noi ne blocăm din punct de vedere spiritual pentru că facem mereu aceleași lucruri, dar așteptăm rezultate diferite. Rutina spirituală este o componentă crucială a creșterii spirituale, dar când rutina devine un soi de plafonare, trebuie s-o schimbăm.

    Dacă vrei ca Dumnezeu să facă ceva nou pentru tine, rupe-o cu trecutul!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Levitic 8:22-36


    În acest capitol îl găsim din nou pe Aaron împreună cu fiii săi şi aceasta ne duce cu gândul la Cel care nu Se ruşinează să ne pună alături de El şi să ne numească fraţii Lui. Fie ca Dumnezeu să ne păzească de a nu ne ruşina în faţa lumii de relaţia noastră cu Domnul Isus! (2 Timotei 2.12, 13).
    Adesea în aceste capitole se fac referiri la daruri legănate. Răsucirea unui obiect face ca acestuia să-i fie văzute toate feţele. Suntem astfel chemaţi să Îi prezentăm lui Dumnezeu toate aspectele jertfei minunate pe care I-o aducem, vorbindu-I de Fiul Său, de feluritele Lui glorii şi de lucrarea Lui în manifestările ei diverse.

    Pieptul berbecului de închinare, partea care îi revenea special lui Moise, era şi el legănat. Putem astfel admira, sub numeroase aspecte, afecţiunile lui Hristos, care au constituit sursa şi puterea dăruirii Sale pentru Dumnezeu. „Eu Îl iubesc pe Tatăl − a spus Isus − şi cum Mi-a poruncit Tatăl,aşa fac” (Ioan 14.31). Şi în vieţile noastre, aceeaşi cauză va avea acelaşi efect. Numai iubirea poate suscita o consacrare adevărată, cu alte cuvinte, un sentiment adânc că Domnul are drepturi depline asupra inimilor noastre. Versetul 24 aşterne aceste drepturi pe urechile noastre, pe mâinile noastre, pe picioarele noastre, simbolizând, respectiv, ascultarea, lucrarea şi umblarea.

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne