Mana Zilnica

Categorie: Cuvantul Lui Dumnezeu / Fundatia SEER

  • 27 August 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Isus Însuși, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei.
    Luca 24.15

    Cleopa și însoțitorul lui mergeau în direcție greșită în ziua învierii. Domnul li se alătură și scoate la iveală motivul depărtării lor, punându-le întrebări (versetele 17 și 19). Ei nu pot rezista felului delicat în care El le pune la încercare inima și conștiința. Nu dăduseră atenția cuvenită Cuvântului lui Dumnezeu (versetele 25 și 26), iar acum tot ceea ce pot face este să asculte cuvintele Lui de-a lungul drumului către Emaus: „Și, începând de la Moise și de la toți profeții, le-a explicat în toate Scripturile cele despre El” (versetul 27).

    Domnul Se ocupă de ei în timpul dintre manifestarea Sa către Maria Magdalena, în dimineața acelei zile, și apariția Lui în mijlocul ucenicilor, în camera de sus, seara, demonstrând astfel cât de mult Se îngrijește El de ai Săi, indiferent de faptul că sunt mai mulți sau mai puțini. Cei doi ucenici profită de grija Domnului, fiindcă, de îndată ce ajung la Emaus, ei devin învățători ai noștri. Fiind târziu, ei Îl constrâng pe Domnul să rămână cu ei (versetul 29), dându-I locul dintâi acolo (versetul 30). Atunci ochii lor se deschid și Îl recunosc (versetul 31). Și noi beneficiem de cele mai mari binecuvântări doar atunci când vedem lumea ca pe o scenă întunecată și căutăm părtășia cu El în afara ei.

    Dacă cei doi ar fi stat în camera de sus, ar fi fost martori la apariția Domnului ca cei caracterizați ca așteptându-L pe Domnul lor (Luca 12.36) – binecuvântat privilegiu! – însă harul Său nețărmurit a suplinit lipsa lor de credință și le-a oferit o minunată experiență cu Sine Însuși. Ce bun e El! Domnul Se face nevăzut dinaintea lor, însă ei umblă prin credință (2 Corinteni 5.7), întorcându-se imediat la tovarășii lor și aducându-le „cuvântul credinței” (Romani 10). Nu aveau vreo altă dovadă a întâlnirii cu El, decât cuvintele pe care El le rostise și efectul acestora asupra lor – inimi care ardeau (versetele 31-35). Adevărata binecuvântare se găsește în El și în Cuvântul Său.

    S Attwood


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.”
    Romani 5.8

    Pentru alţii

    În Exod 10 se spune cum Dumnezeu a adus un întuneric de  nepătruns  pentru  trei  zile  pline  peste  țara  Egiptului. Aceasta a avut urmări pentru conviețuirea oamenilor de acolo: „Nici nu se vedeau unii pe alții.”

    Nu trăim astăzi din punct de vedere moral într-un mediu asemănător de întunecat? Unii nu-i văd pe ceilalți. Nu se gândește de cele mai multe ori fiecare la sine însuși, la avantajul său propriu și la progresul său, la succesul său privat și bunăstarea sa, la plăcerile sale personale și la comoditatea sa?

    În Noul Testament ni se spune despre un Om, care a trăit exact contrariul, care a văzut întotdeauna pe ceilalți: Isus Hristos. Citește una din cele patru Evanghelii și fii atent la acest aspect! Atunci găsești pe Unul care nu S-a gândit niciodată la Sine Însuși, care a ajutat neobosit pe alții și era pentru ei acolo, a cărui viață a reflectat dragostea divină. Chiar și atunci când a fost refuzat și drept „mulțumire” i s-a adus ură, batjocură și împotrivire! Dragostea Lui a mers așa de departe, încât Şi-a jertfit viața, pentru a salva oamenii pierduți ca tine și ca mine de la judecata lui Dumnezeu. Acest Domn are acum o ofertă măreață: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8.12). Atunci nu mai ești prins în întunericul unei vieți egoiste. Privirea ta devine liberă pentru problemele și nevoile altora, iar tu vei fi capabil să dai și să ajuți. Îndrăznește pasul acesta în urmarea Lui!


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    IA EXEMPLU DE LA ȘAMGAR (2)

    „Pe vremea lui Şamgar…” (Judecători 5:6)

         Când Șamgar a luat un otic de plug ca să răpună șase sute de filisteni, el a luat de fapt decizia că dacă era să moară, avea să moară luptând (vezi Judecători 3:31). Și aceasta e cheia eliberării, fie că vorbim despre eliberarea de filisteni, de mândrie, de prejudecată, de pornografie sau de orice altă problemă încăpățânată din viața ta. Tu trebuie să continui ofensiva. Vine o vreme când trebuie să spui: „Ajunge!” Știi că nu mai poți continua pe calea pe care mergi pentru că nu ajungi nicăieri din punct de vedere relațional, fizic sau spiritual. Poate „filisteanul tău” nu te va ucide, dar te va consuma de viu.

    Știi că nu mai poți face ce ai făcut mereu.

    Nu și dacă dorești să fii modelat sau dacă dorești să scapi de povară.

    Nu și dacă dorești să recapeți sentimentul de dragoste sau să-ți atingi scopul.

    Nu și dacă dorești să lași o moștenire după care merită să alergi.

    Iar vestea cea bună este aceasta: Ai de luat o singură decizie pentru a avea o viață total diferită: Trebuie să-ți iei „oticul de plug” (otic: lopățică din metal cu care se curăță de pământ brăzdarul și cormana plugului ) și să mergi înainte.

    Blochează-ți pornirile firii. Aplică la programul post-universitar. Du-te în călătoria misionară. Stabilește o programare la consilier.

    William A. Lawrence a scris: „Pe câmpiile ezitării, strălucesc oasele a milioane de oameni care, în pragul victoriei, au stat și au așteptat… și așteptând, au murit!”

    Nu mai amâna! Nu mai fi un perfecționist! Creșterea spirituală înseamnă progres, nu perfecțiune. Când vorbim despre urmărirea scopurilor, cel mai mare adversar este inerția. Avem tendința de a face ce am făcut întotdeauna, sperând însă că lucrurile se vor schimba.

    Nu va fi așa, deci ia exemplu de la Șamgar și treci la fapte!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Filipeni 4.1-9

    „Bucuraţi-vă în Domnul”, insistă apostolul, deşi lui nu-i lipseau motivele de lacrimi (vezi cap. 3.18). O nefericită ceartă ivită între două surori, Evodia şi Sintichia, tulbură Adunarea. Pavel le îndeamnă, sau mai degrabă le roagă stăruitor pe fiecare personal, să înveţe „şi pe noi de asemenea” marea lecţie din capitolul 2.2 (comp. cu Proverbe 13.10)!

    Blândeţea noastră, este ea cunoscută de fraţii şi de surorile noastre, de colegii noştri? Câte certuri ar înceta dacă am conştientiza că venirea Domnului este iminentă! Şi câte griji, în aceeaşi măsură!

    Prin rugăciune, să ne descărcăm inimile de tot ceea ce le frământă. Pentru a primi imediat răspunsul? Nu neapărat, însă pentru ca Dumnezeu să-Şi poată revărsa acolo pacea Lui desăvârşită (v. 7).

    Dar cum putem evita gândurile rele? Cultivându-le pe cele bune.

    Să ne folosim de versetul 8 ca de sita mai multor grilaje. Ceea ce îmi ocupă duhul, în acest moment, este adevărat? bun? curat? vrednic de iubit? ziditor?

    Gândurile astfel filtrate şi curăţate nu se vor putea exprima decât prin fapte de aceeaşi natură (v. 9). Şi care va fi consecinţa? Nu numai pacea lui Dumnezeu, ci Dumnezeul păcii în Persoană locuind „la noi” (Ioan 14.23)!

  • 26 August 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Pentru că, ori de câte ori mâncați pâinea aceasta și beți paharul, vestiți moartea Domnului, până vine El.
    1 Corinteni 11.26

    Rupând din pâine și bând din pahar, inimile noastre se întorc către acel moment suprem în care Domnul, înălțat pe cruce între doi tâlhari, îndurând o așa mare împotrivire din partea păcătoșilor, a suferit în locul nostru părăsirea de către Dumnezeu. Vedem aici deci un Hristos mort, nu un Hristos glorificat, așa cum este El acum.

    Domnul știa că egoismul inimilor noastre naturale ne-ar face să uităm ușor cu ce preț nespus am fost răscumpărați, cât L-a costat mântuirea noastră. De aceea a pus înaintea noastră un mijloc vizibil pentru a reaminti inimilor noastre despre moartea Sa. Pentru a fi mântuiți, noi nu trebuie decât să credem; un lucru atât de simplu pentru noi; dar cu ce preț a înfăptuit Domnul o astfel de lucrare!

    Nu este deci pentru credincios niciun act mai măreț, mai sublim, decât să ia din pâine și să bea din pahar în amintirea morții Domnului; nu e nimic care să prezinte într-un fel mai emoționant dragostea Sa nemărginită. Niciun cuvânt din limbajul nostru n-ar putea să exprime deplin ceea ce semnifică aceste simboluri. Gândurile noastre cele mai înalte nu pot să atingă decât marginile acestui subiect infinit.

    A mânca din pâine și a bea din pahar proclamă ceea ce noi n-am ști niciodată să exprimăm deplin. În mijlocul unei lumi care L-a lepădat, care n-a văzut în El nimic care să-L facă de dorit și care, mai mult decât atât, Îl coboară astăzi la nivelul unui descendent al lui Adam, vrând să-I acorde privilegiul de a fi cel mai bun dintre acești descendenți, în mijlocul unei astfel de lumi deci noi vestim moartea Sa, recunoscându-L ca Domn al nostru, care va reveni în slavă, dar cu gândul dureros că El, Domnul cerului și al pământului, a trebuit să fie jertfă pentru păcat, jertfă de ispășire pentru păcatele noastre.

    S P


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    ” …avem un Mare Preot…, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu… care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat.”
    Evrei 4.14,15

    Scena ispitirii

    Ispitirea Domnului Isus n-a avut loc, pentru că El ar fi putut cădea, ci pentru a demonstra că El nu putea cădea. Ispitele venite  din  partea  lui  satan  au  pus  în  lumină  sfințenia  și puterea Omului al doilea Isus Hristos -, în contrast cu slăbiciunea și cu falimentul celui dintâi. Când a fost creat primul om, Dumnezeu a declarat că totul era foarte bun, dar satan a venit fără întârziere să-l ispitească pe om și aceasta a fost cauza ruinei lui. Omul al doilea a apărut, vocea Tatălui s-a făcut auzită pentru a declara excelența Fiului Său, de aceea satan s-a grăbit din nou să vină în acest loc: dar de această dată L-a întâlnit pe Omul, plin de Duhul Sfânt, pe care vicleniile diavolului nu L-au putut atinge. Când primul om a căzut, nu a cunoscut chinurile foamei, pentru că locuia în grădina roditoare sădită de Creatorul Său. Omul al doilea a fost victorios, deși grădina a fost transformată în deșert și El Însuși a cunoscut foamea.

    Privind la scena ispitirii, este important să ne aducem aminte că Domnul nostru n-a încetat să fie Dumnezeu atunci când a devenit Om. El este Dumnezeu și Om într-o singură Persoană glorioasă. Scopul ispitirii a fost de a pune în evidență acest adevăr. El a putut spune întotdeauna:

    „Vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine” (Ioan 14.30). Nimic nesfânt n-a fost găsit în Mântuitorul, așa cum există din belșug în noi. Mântuitorul a fost întotdeauna Cel fără păcat – satan însuși dovedind acest lucru atunci când s-a retras din scenă înfrânt.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    IA EXEMPLU DE LA ȘAMGAR (1)

    „Şamgar… a ucis şase sute de oameni dintre Filisteni cu un otic de plug.” (Judecători 3:31)

         Șamgar este pomenit numai de două ori în Scriptură, iar istoria lui cuprinde câteva rânduri și două versete. Însă impactul lui a fost uimitor. E o provocare pentru toți cei care cred că „Dumnezeu nu ar folosi niciodată pe cineva ca mine.” Poate că Șamgar a fost persoana cel mai puțin pregătită pentru a scăpa poporul Israel de filisteni. Pentru început, probabil că nici măcar nu era iudeu. Numele lui este Hurrian în original. S-ar fi putut gândi să nu facă nimic și să-și vadă de-ale lui. Și-ar fi putut găsi scuze: „Nu am armele potrivite și singur nu pot face nimic. Nici măcar nu este poporul meu”.

    În cazul în care cauți o scuză, o vei găsi. Dacă nu cauți, nu vei găsi. Când vorbim despre găsirea scuzelor, suntem extrem de creativi. Dar dacă am canaliza acea creativitate spre găsirea soluțiilor, în loc de găsirea scuzelor? Dacă am face așa, Dumnezeu ne-ar putea folosi ca pe un instrument pentru împlinirea planurilor Sale, așa cum l-a folosit pe Șamgar.

    Când Dumnezeu îți mișcă duhul sau inima, nu poți sta deoparte, trebuie să te ridici și să treci la fapte. Și acel moment poate fi un punct definitoriu în viața ta. Nu te îngrijora cu privire la rezultate. Dacă este lucrul potrivit, rezultatele sunt în responsabilitatea lui Dumnezeu. Concentrează-te să faci lucrurile potrivite din motivul potrivit, și nu crede minciuna că e ceva imposibil de făcut! Da, e nevoie de toate eforturile, dar tu poți face toate lucrurile prin Hristos care îți dă putere (vezi Filipeni 4:13).

    O încercare eșuată nu înseamnă un eșec. Eșecul înseamnă să nu încerci. Dacă încerci, în ochii lui Dumnezeu ai reușit. Așadar, folosește-te de ceea ce ai, și apucă-te de lucru!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Filipeni 3.12-21

    În general, oamenii care pe pământ realizează ceva important sunt cei care au o singură pasiune. Fie că este vorba de a cuceri Everestul, de a obţine un premiu Nobel sau de a lupta cu un invadator, întotdeauna unii ca aceştia sunt găsiţi ca oameni de acţiune, gata să sacrifice totul pentru un plan măreţ. Astfel era Pavel, după ce a „fost apucat de Hristos” (v. 12; comp. cu Ieremia 20.7): se ştia angajat în alergarea creştină şi, ca un atlet destoinic, continua efortul fără să se întoarcă şi fără măcar să privească înapoi, gândind numai la premiul final (citiţi 2 Timotei 4.7). Şi el se oferă să ne fie antrenor şi ne invită să-l urmăm pe aceleaşi urme (v. 17)! Să uităm, ca şi el, de lucrurile care sunt în urmă: de succesele noastre, care ne-ar târî spre îngâmfare; de eşecurile noastre, care ne-ar descuraja! Şi să ne îndreptăm spre ţintă cu efort (în forţă), pentru că această cursă pe Ťteren accidentatť nu este nicidecum o plimbare! Este o cursă serioasă şi miza ei este de importanţă capitală.

    Ce inconsecvenţă pentru cel care are cetăţenie cerească să aibă gândurile la lucrurile pământeşti (v. 20)! Despre ce discută doi compatrioţi care se întâlnesc în străinătate? Despre ţară! Vom avea şi noi întotdeauna acelaşi sentiment (v. 15), dacă ne vom întreţine cu ceilalţi creştini vorbind despre bucuriile cetăţii cereşti.

  • 25 August 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu, ca să vă mărturisească.
    Apocalipsa 22.16

    Îngerul și-a transmis mesajul, iar acum Domnul Însuși vorbește. Scenele solemne de judecată, gloriile viitoare ale cetății cerești, binecuvântarea împărăției mileniale, strălucirea perfectă a cerului și a pământului nou au trecut toate prin fața ochilor noștri, iar acum ne aflăm doar în prezența Celui de care depind toate. Cel care poate spune: „Eu, Isus” are ultimul cuvânt. Îngerii și bătrânii au vorbit, trâmbițele au sunat, glasul multor mulțimi s-a auzit, ca și sunetul tunetelor puternice, dar, în cele din urmă, toate trebuie să lase loc Celui care este mai presus de toate și glasul lui Isus se face auzit.

    Pe măsură ce lucrurile minunate ale Apocalipsei sunt prezentate, Îl avem pe Hristos înfățișat în gloriile și în demnitățile Sale, ca fiind Cel Credincios și Adevărat, Cuvântul lui Dumnezeu, Împăratul împăraților și Domnul domnilor, Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul. Toate aceste titluri ne prezintă cu putere vrednicia și măreția Lui, însă la sfârșitul cărții El Se înfățișează sub Numele care atinge inimile noastre și care face ca dragostea noastră să fie stârnită – Numele care este mai presus de orice nume, Numele Isus. Cu acest nume a venit în lume, fiindcă, la nașterea Lui, citim: „Îi vei pune numele Isus”. Cu acest nume a plecat din lume, căci pe crucea Lui citim: „Acesta este Isus”. Cu acest nume S-a înălțat în glorie, fiindcă îngerii au spus: „Acest Isus”. Cu acest nume Îl privim în glorie, pentru că apostolul spune: „Îl vedem pe Isus”. Și cu acest nume ne vorbește El acum din glorie, după cum El Însuși spune: „Eu, Isus”. Ne așteaptă glorii și binecuvântări nespuse, însă în prezent ne aflăm în pustie, singuri cu Acela care ni Se prezintă într-un mod atât de minunat, ca „Isus”.

    H Smith


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    ” …fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuși… Apoi pofta, când a zămislit, dă naștere păcatului, și păcatul, odată făptuit, aduce moartea.”
    Iacov 1.14,15

    Unicul care poate salva

    Un cunoscut dresor de animale își prezenta spectatorilor săi numărul preferat. Animalul a ieșit din cușca sa supunându-se stăpânului. Mulțimea aplauda continuu, când deodată s-a auzit un strigăt după ajutor. Animalul și-a zdrobit stăpânul. Douăzeci și cinci de ani l-a ascultat pe dresor, dar acum s-a răzbunat.

    Iată o întâmplare cutremurătoare, un exemplu concret despre ceea ce face păcatul cu puterea sa! Fiecare om poartă în el păcatul, îl hrănește, îl crește până când în final îi stăpânește viața și îl duce la moarte: căci „plata păcatului este moartea” (Romani 6.23). De multe ori, păcatul duce la moarte prematură a oamenilor. Toate statisticile medicale arată acest adevăr cutremurător. Cine săvârșește păcatul ajunge un rob al păcatului. Dacă pentru acel dresor nu a mai fost scăpare, este bine să știm că de păcat putem scăpa chiar acum. Prin ce mijloc? Mântuitorul nostru ISUS HRISTOS a nimicit moartea, puterea păcatului și a adus la lumină viața prin lucrarea Sa de pe cruce. Oricine crede în Mântuitorul, capătă prin Numele Lui iertarea păcatelor. „În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți.” Aceasta este vestea bună a eliberării de păcat. Mântuitorul Isus Hristos este Unicul care ne poate salva. De aceea să ne încredem în El!


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ODATĂ PENTRU TOTDEAUNA

    „…S-a arătat o singură dată ca să șteargă păcatul prin jertfa Sa.” (Evrei 9:26)

    În Cortul Întâlnirii existau multe piese de mobilier și fiecare slujea unui scop diferit. Dar nu exista niciun scaun. Știi de ce? Pentru că sarcina preotului nu se termina niciodată! Poporul păcătuia mereu, așa că trebuiau aduși miei, zilnic, pentru a fi sacrificați ca să le ispășească păcatele.

    Cu toate acestea, când Domnul Isus a murit, a înviat și S-a înălțat la ceruri, primul lucru pe care l-a făcut a fost să Se așeze la dreapta lui Dumnezeu (vezi Evrei 10:12). Faptul acesta vrea să transmită că lucrarea mântuirii a luat sfârșit! Biblia spune: „Şi nu ca să Se aducă de mai multe ori jertfă pe Sine Însuşi, ca marele preot, care intră în fiecare an în Locul Preasfânt cu un sânge, care nu este al lui… pe când acum, la sfârşitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa.” (Evrei 9:25-26). Și fiindcă Hristos S-a jertfit „odată pentru totdeauna” pe cruce, avem intrare directă la Dumnezeu în orice moment. Când spui: „Tată, vin în Numele Domnului Hristos”, ești primit și toate nevoile tale vor fi împlinite în Hristos.

    Există o povestire din timpul Războiului Civil despre un soldat care stătea pe o bancă la Casa Albă, părând foarte deprimat. Un băiețel care trecea pe-acolo s-a oprit și l-a întrebat ce s-a întâmplat. Soldatul i-a zis că gardienii nu-l lasă să intre. Auzind asta, băiatul l-a luat de mână și l-a condus direct în biroul președintelui. „Tată, a spus el, bărbatul acesta trebuie să vorbească cu tine neapărat.” Acel băiat era fiul președintelui; el a avut acces direct și continuu la tatăl său. Pentru că aparții Domnului Isus, Fiul Tatălui, și tu ai acces liber la Tatăl!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Filipeni 3.1-11

    În afară de oameni ai lui Dumnezeu precum Timotei şi Epafrodit, care trebuia să fie primiţi şi cinstiţi (cap. 2.29; 1 Corinteni 16.15-18), existau şi lucrători răi, de care filipenii trebuia să se păzească. Aceştia predicau o religie a lucrărilor, care-şi punea încrederea în carne şi care se hrănea din consideraţia oamenilor. Dacă cineva ar fi vrut însă pe drept a face caz de titluri omeneşti, acesta era tocmai Pavel, iudeu de elită, cât se poate de ortodox şi de plin de zel în ce priveşte legea El aliniază toate aceste avantaje, ca într-un impunător registru de conturi, trage o linie şi scrie: „pierdere”.

    În acelaşi fel cum este de ajuns să răsară soarele, pentru a face să pălească toate stelele, un singur Nume, cel al lui Hristos glorificat, eclipsează de atunci, în inima apostolului, toate sărmanele deşertăciuni pământeşti; ele sunt estimate nu numai ca fiind fără valoare, ci chiar ruinătoare. Şi nu este un sacrificiu să renunţi la gunoaie!

    Domnul să ne înveţe să ne debarasăm cu bucurie „aşa cum Bartimeu şi-a aruncat mantaua” de toate cele pe care încă ne întemeiem reputaţia şi cu care ne îndreptăţim! Numai cu acest preţ Îl vom putea cunoaşte pe El, intrând în ceata Sa, pe drumul Său de renunţare, de suferinţă, de moarte, dar de asemeni de înviere (Matei 16.21,24).

  • 24 August 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Fie cuvintele gurii mele și cugetarea inimii mele plăcute înaintea Ta, Doamne, Stânca mea și Răscumpărătorul meu! Psalmul 19.14

    Acest verset este cu siguranță o concluzie potrivită pentru Psalmul 19. Mai devreme, psalmistul privise la gloria lui Dumnezeu manifestată prin ordinea minunată a cerurilor și, de asemenea, la perfecțiunea Cuvântului Său, revelat pentru binecuvântarea omenirii. Cuvintele Sale sunt desăvârșit de curate și de adevărate, de aceea este cu totul îndreptățită dorința ca propriile noastre cuvinte să fie conforme, într-o anumită măsură, cu cele ale Lui. Meditația (cugetarea) inimii noastre este adevăratul izvor al cuvintelor gurii noastre.

    Cuvintele noastre trebuie să fie plăcute înaintea lui Dumnezeu, nu doar înaintea oamenilor. Totuși, înainte de a vorbi, ar trebui să fim atenți ca nu cumva să-i rănim pe alții prin cuvintele noastre. „Din cuvintele tale vei fi îndreptățit și din cuvintele tale vei fi condamnat” (Matei 12.37).

    Cugetarea inimilor noastre este o chestiune profundă, așa cum ne arată Matei 12.34,35: „Din prisosul inimii vorbește gura. Omul bun scoate cele bune din comoara bună; și omul rău scoate cele rele din comoara rea”. Trebuie să avem un prisos bun al inimii, însă pentru aceasta este necesar să avem lucruri bune la care să medităm. Există o infinitate de resurse pentru meditație în Persoana Domnului Isus: întruparea Sa, umblarea Sa pe pământ plină de devotament, lucrarea Sa desăvârșită de la Golgota, învierea Sa, gloria Sa actuală în cer, venirea Lui și măreția Lui manifestată în Împărăția viitoare. Ce bogăție găsim în toate acestea, iar meditarea la ele este cu totul plăcută înaintea lui Dumnezeu. „Voi cânta Domnului toată viața mea, voi cânta psalmi Dumnezeului meu cât voi fi. Fie plăcută Lui cugetarea mea; eu mă voi bucura în Domnul” (Psalmul 104.33,34).

    L M Grant


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Şi fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută.” Evrei 11.6

    Edison şi cecul său

    Thomas Edison (1847-1931) a fost înzestrat de Dumnezeu cu o înțelepciune deosebită. Încă nu împlinise douăzeci de ani și făcuse o invenție ingenioasă. A mers la proprietarul unui mare magazin și acesta, recunoscând importanța invenției, i-a dat imediat 15.000 dolari ca să-și patenteze invenția. Lui Edison nu-i venea să creadă că poate primi o sumă așa de mare în vremea aceea. Dar toată îndoiala i-a fost spulberată în momentul când patronul i-a înmânat un cec. Temător, Thomas Edison s-a dus la bancă pentru a-și primi banii. Casierul i-a spus că în felul acesta nu poate elibera banii. Fără nicio vorbă, Edison și-a luat dezamăgit cecul și a mers acasă. Un prieten l-a vizitat și a aflat de necazul lui Edison. „Arată-mi hârtia”, zise prietenul. „Dragul meu, cecul este în ordine și tu ești bogat. Dar tu ai uitat să-ți completezi datele personale  pe  cec.  De  aceea  banii  nu  ți-au  fost  eliberați.”  –

    „Adevărat?” întrebă Edison. „Mai mult ca sigur.” Edison completă cecul, îl semnă și apoi merse la bancă unde a primit banii.

    Așa este și cu mântuirea. Mulți au Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, în casele lor, o citesc, află vestea bună adusă în dar prin lucrarea de la cruce a Mântuitorului, dar nu iau prin credință ca pentru ei personal acele cuvinte; și astfel rămân mai departe dezamăgiți și fără nădejde în lume.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUVINTE CARE TE CĂLĂUZESC ÎN VREMURI GRELE (3)

    „Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.” (Isaia 40:8)

         Iată și alte promisiuni minunate din Biblie pe care te poți baza când vine necazul:

    1) „Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost!” şi faci din Cel Prea Înalt turnul tău de scăpare, de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tău. Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale.” (Psalmul 91:9-11)

    2) „Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El, şi-i scapă din primejdie.” (Psalmul 34:7)

    3) „La umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare, până vor trece nenorocirile.” (Psalmul 57:1)

    4) „Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă, şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit.” (Psalmul 34:18).

    5) „Ochii Domnului sunt peste cei neprihăniţi, şi urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor.” (1 Petru 3:12)

    6) „El Şi-a întins mâna de sus, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari; m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei, care erau mai tari decât mine… El m-a scos la loc larg, şi m-a scăpat, pentru că mă iubeşte.” (Psalmul 18:16-19)

    7) „Nu te bucura de mine, vrăjmaşă, căci chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăşi, chiar dacă stau în întuneric, totuşi Domnul este Lumina mea!” (Mica 7:8)

    8) „Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zadarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit. Te vei culca şi nimeni nu te va tulbura, şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.” (Iov 11:18-19)

    9) „Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava… în vecii vecilor! Amin.” (Efeseni 3:20-21).


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Filipeni 2.12-30

    Model de ascultare (v. 8), Domnul este îndreptăţit să o ceară pe a noastră, în toate lucrurile, „fără murmure şi fără îndoieli” (v. 14). Absenţa apostolului nu-i scutea de la nimic pe filipeni (v. 12). Dimpotrivă, el nemaifiind acolo pentru a se ocupa de ei, trebuia ca ei înşişi să vegheze ca nu cumva să nu le reuşească cariera creştină. Luminătorii sau stelele (v. 15) sunt corpuri cereşti, strălucitoare în timpul nopţii, permiţând oamenilor să se orienteze şi indicând ora. Aşa sunt creştinii în noaptea acestei lumi. Cuvântul tradus prin „a lucra” are sensul exact de „a cultiva”, implicând deci o serie de operaţii răbdătoare, cum ar fi smulgerea buruienilor (gânduri necurate, practici necinstite, minciuni etc.). Această lucrare însă nu poate fi făcută prin puterile noastre (v. 13). Chiar şi voinţa (sau dorinţa) este trezită în noi tot de Domnul. Dar, de asemenea, ce frumoasă mărturie are ca rezultat (v. 14-16)!

    Să privim în acest capitol exemplele de devotament, începând cu cel mai înalt, cel al lui Hristos, apoi cu cel al lui Pavel asociat filipenilor (v. 16, 17), cu cel al lui Timotei (v. 20) şi, în sfârşit, cu cel al lui Epafrodit (v. 25, 26, 30). Prin contrast, ce trist răsună versetul 21! Noi cu cine dorim să ne asemănăm?

  • 23 August 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Copilașii mei, acestea vi le scriu, ca să nu păcătuiți; și, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor [Avocat], pe Isus Hristos, Cel drept.
    1 Ioan 2.1

    Termenul de „Avocat” nu este atribuit Domnului Isus în niciun alt loc din Scriptură decât aici. Domnul Însuși aplică acest termen Duhului Sfânt în Evanghelia după Ioan. „Iar Eu Îl voi ruga pe Tatăl și El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi pentru totdeauna” (Ioan 14.16; 15.26; 16.7). Cuvântul tradus aici cu „Mângâietor” este același cu cel tradus „Avocat” în prima Epistolă a lui Ioan. Acest cuvânt (gr. „parakletos„) este foarte dificil de tradus astfel încât să-i fie păstrată întreaga semnificație. Se pare că a fost aleasă varianta de „Avocat” („Mijlocitor”) pentru a evidenția faptul că Hristos poartă interesele noastre înaintea Tatălui, ca Unul care Și-a asumat responsabilitatea în ce ne privește, pentru a ne menține în comuniune cu Tatăl.

    Prin urmare, atunci când păcătuim, El pledează în favoarea noastră și realizează pentru noi acea aplicare a cuvântului prin Duhul Sfânt, acțiune care ne conduce la judecata de sine și la mărturisire, pentru ca, potrivit cu 1 Ioan 1.9, păcatul nostru să fie iertat și comuniunea cu Tatăl să fie restabilită. Hristos este, în acest sens, Avocatul nostru din cer. Duhul Sfânt este Avocatul nostru de pe pământ; El locuiește în noi, iar acțiunile Lui sunt în relație cu cele ale Avocatului nostru din cer. Duhul este deci însărcinat cu interesele noastre aici pe pământ, iar Hristos, cu interesele noastre din cer.

    Diferența dintre avocatură și preoție are un dublu aspect. Preotul este la Dumnezeu; Avocatul este la Tatăl. Avocatul are de-a face cu păcatele; Preotul, cu slăbiciunile noastre (Evrei 4.15) – niciodată cu păcatele.

    E Dennett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Ei se laudă că cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc, căci sunt… nesupuși și netrebnici pentru orice faptă bună.”
    Tit 1.16

    Nici pentru

    Întâlnim adeseori bărbați și femei care se numesc creștini, dar care nu sunt nici pentru, nici împotriva unei credințe reale în Dumnezeu. Iată o categorie de oameni care poartă numele de creștini fără a avea acest drept! Sub haina unei religii care – gândesc ei – îi face mai respectabili, ei nu au o credință personală în Mântuitorul. Ei nu au decât păreri despre credință. Pentru ei, Dumnezeu și Cuvântul Său, Hristos și crucea Lui, timpul și veșnicia, cerul și iadul sunt noțiuni despre care poți discuta la nesfârșit. Oh, ei nu se opun adevărului, dar nici nu stau de partea lui! Unor astfel de oameni le-ar plăcea să moștenească cerul după ce au trăit fără să se intereseze de Dumnezeu. Ei vorbesc cu plăcere de moralitate, își dau cu părerea asupra problemelor sociale și religioase, dar într-un mod intelectual. Ei n-au avut niciodată o întâlnire personală cu Mântuitorul, evitând să ia o poziție.

    Ei amână decizia din zi în zi, scuzându-se: „Avem intenția să facem o alegere, dar mai târziu; viața este scurtă, să ne bucurăm de ea cât mai este posibil.”

    Iată portretul trist al celor care nu sunt nici pentru și nici împotrivă! Haideți să ne privim în oglinda Cuvântului lui Dumnezeu și, dacă acesta este portretul nostru, să ne grăbim spre Mântuitorul care ne așteaptă cu brațele deschise! El dorește și poate să ne ierte de starea noastră de indiferență și să ne dea un viitor și o nădejde fericită.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUVINTE CARE TE CĂLĂUZESC ÎN VREMURI GRELE (2)

    „Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.” (Isaia 40:8)

         Astăzi avem pregătite alte promisiuni minunate din partea lui Dumnezeu.

    1) „Toţi cei ce se încred în Tine, se vor bucura… căci Tu îi vei ocroti. Tu vei fi bucuria celor ce iubesc Numele Tău” (Psalmul 5:11).

    2) „Dumnezeul cel veşnic este un loc de adăpost, şi sub braţele Lui cele veşnice este un loc de scăpare. El a izgonit pe vrăjmaş dinaintea ta.” (Deuteronom 33:27).

    3) „Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi cunoaşte pe cei ce se încred în El.” (Naum 1:7).

    4) „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41:10).

    5) „Tu îi ascunzi, la adăpostul Feţei Tale, de cei ce-i prigonesc, îi ocroteşti în cortul Tău de limbile cari-i clevetesc” (Psalmul 31:20).

    6) „Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele” (Psalmul 23:6).

    7) „Domnul a stat lângă mine, şi m-a întărit… Domnul mă va izbăvi de orice lucru rău, şi mă va mântui, ca să intru în Împărăţia Lui cerească” (2 Timotei 4:17-18).

    8) „Cei ce cunosc Numele Tău, se încred în Tine, căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!” (Psalmul 9:10).

    9) „Iată ce mai gândesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde: Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare!” (Plângerile lui Ieremia 3:21-23).

    10) „Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea” (Psalmul 4:8).


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Filipeni 2.1-11

    Pentru a găsi calea către toate inimile, pentru a „câştiga” un frate şi a linişti un conflict, nu există decât un secret: renunţarea la sine. Contemplându-L şi adorându-L pe neasemuitul nostru Model, vom putea învăţa aceasta potrivit cuvintelor Sale: „oricine se înalţă (pe sine însuşi) va fi smerit (de Dumnezeu) şi cine se smereşte (el însuşi) va fi înălţat (de Dumnezeu)” (citiţi Luca 14.11 şi 18.14).

    Două istorii diametral opuse sunt rezumate în această scurtă frază: cea a primului Adam, neascultător până la moarte, căruia i-a urmat o rasă ambiţioasă şi răzvrătită; şi cea a lui Hristos Isus care, din dragoste, Şi-a dezbrăcat gloria divină şi „S-a smerit” pentru a deveni Om, „golindu-Se pe Sine Însuşi” şi coborând cum nu se poate mai jos, până la moartea de cruce. Chipul de Om, condiţia de Rob, moartea josnică a unui răufăcător, astfel sunt etapele acestei minunate căi. Într-adevăr, Dumnezeu, în toată dreptatea, trebuia să-L înalţe foarte sus în ceruri şi să-L onoreze cu un nume suveran. Sub acest Nume, Isus, deopotrivă atât de glorios şi de dulce, pe care El Îl primeşte pentru ascultare, slujire, suferinţă şi moarte, va fi recunoscut ca Domn şi va primi închinarea universală.

    Prietene, care este preţul acestui Nume în inima ta?

  • 22 August 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Dar răbdarea să-și aibă lucrarea desăvârșită, ca să fiți desăvârșiți și întregi, nelipsindu-vă nimic. Iar dacă vreunul dintre voi este lipsit de înțelepciune, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu dărnicie și nu reproșează, și i se va da. Iacov 1.4,5

    Iacov se adresează fraților lui, creștini ieșiți din iudaism, care nu abandonaseră încă toate legăturile. Îi invită să privească încercarea ca pe o bucurie: două cuvinte care la prima vedere nu merg împreună. Totuși, printre creștinii evrei, unii realizaseră aceasta (Evrei 10.34). Iar această experiență se alătură declarației lui Pavel: „Ne bucurăm chiar și în necazurile noastre; căci știm că necazul aduce [cultivă] răbdare” (Romani 5.3; comparați cu Coloseni 1.11).

    Altă contradicție aparentă este că, în timp ce răbdarea implică așteptarea a ceea ce nu ai, Iacov adaugă: „Neducând lipsă de nimic” (versetul 4). Ceea ce ne poate lipsi cu adevărat nu sunt bunurile pământești, ci înțelepciunea. Atunci s-o cerem Domnului, cum a făcut tânărul Solomon (1 Împărați 3.9)!

    Chiar dacă este sărac, un creștin nu duce lipsă de nimic, pentru că Îl are pe Isus. Iar bogatul se poate bucura în smerenie în comuniune cu Cel care S-a golit pe Sine și S-a coborât până la moartea de cruce. Să-i invidiem oare pe cei care vor trece ca floarea ierbii? Mai degrabă să avem în vedere cununa vieții! Aceasta va fi răsplata celor care vor fi îndurat încercarea cu răbdare, altfel spus, a celor care-L iubesc pe Domnul (versetul 12).

    J Koechlin

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Ei sunt niște cârtitori, nemulțumiți cu soarta lor, trăiesc după poftele lor, gura le este plină de vorbe trufașe…”
    Iuda 16

    Nemulțumirea

    Într-un mic orășel trăia o femeie cu cei doi fii ai ei. Unul dintre tineri era negustor de umbrele, iar celălalt vindea sandale. Femeia era mereu tristă, mereu nemulțumită. Un bătrân a întrebat-o:

    – Ce te supără, femeie?

    –  Vedeți dumneavoastră, acum plouă. Unul din feciorii mei trăiește din vânzarea de sandale. Din cauza vremii, afacerea lui are de suferit. Cum să nu fiu nemulțumită? zise femeia.

    Peste câteva zile, ploaia se opri și un soare cald își făcu apariția peste orășel. Dar femeia era tot nemulțumită. Bătrânul o întrebă:

    – Acum e soare; nu asta așteptai? Feciorul tău are acum o afacere prosperă vânzând sandale. De ce ești tot supărată?

    –  Vedeți dumneavoastră, feciorul celălalt vinde umbrele. Cine cumpără umbrele pe o vreme așa de însorită?

    –  Acum sunt și mai nedumerit. Din câte mi-ai vorbit despre feciorii tăi, ar trebui să fii tot timpul mulțumită. Când plouă, un fecior vinde umbrele, iar când e soare, celălalt vinde sandale.

    Nemulțumirea este o stare permanentă a naturii noastre vechi, pământești. De aceea Mântuitorul dorește să ne dea o natură nouă prin credință și pocăință. Acceptăm?


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUVINTE CARE TE CĂLĂUZESC ÎN VREMURI GRELE (1)

    „Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.” (Isaia 40:8)

         În următoarele câteva zile ne vom împrospăta memoria cu câteva din cele mai minunate promisiuni pe care ni le-a lăsat Dumnezeu în Cuvântul Său. Să nu le citim doar ocazional, ci să medităm la profunzimea lor, să le rostim ca o rugăciune în mod repetat și să lăsăm ca adevărul lor să ne schimbe gândirea și să ne întărească credința.

    1) „Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere; şi pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta, o vei osândi. Aceasta este moştenirea robilor Domnului.” (Isaia 54:17).

    2) „Domnul… este în mijlocul tău; nu trebuie să te mai temi de nici o nenorocire!… ca un viteaz care poate ajuta… voi lucra împotriva tuturor asupritorilor tăi…” (Țefania 3:15-19).

    3) „Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă. Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi înaintea împăratului… Cu el este un braţ de carne, dar cu noi este Domnul, Dumnezeul nostru, care ne va ajuta şi va lupta pentru noi.” (2 Cronici 32:7-8).

    4) „Numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul. Da, El este Stânca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina.” (Psalmul 62:1-2).

    5) „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:6-7).

    6) „Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură (sau: zidire.) nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 8:38-39).


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Filipeni 1.19-30

    Inima omului a fost în aşa fel întocmită, încât ea nu suportă să fie goală. Este încercată de o foame pe care lumea, asemenea unui vast magazin, încearcă s-o satisfacă printr-o varietate de mărfuri, dintre cele mai de dorit. Ştim însă, din experienţă, că o vitrină (cu alimente), oricât de atrăgătoare ar fi ea înainte de masă, încetează să ne mai tenteze la două ore după masă. Este o comparaţie puţin întâlnită, însă care ne ajută să reţinem că nimic nu mai poate exercita vreo atracţie pentru o inimă plină de Isus. Aşa era cu iubitul apostol: Hristos era unicul său Obiect, singura lui Raţiune de a trăi. Cine ar îndrăzni să ia pentru sine versetul 21? Şi totuşi, înaintarea creştinului constă în a-l realiza cu fiecare zi tot mai mult. Hristos îi era îndeajuns lui Pavel pentru a trăi şi pentru a muri. În faţa unei asemenea alternative, el nu ştia ce să aleagă. Murind, Îl câştiga pe Hristos; trăind, Îl slujea pe Hristos. Dragostea pentru sfinţi îl făcea să încline mai degrabă să rămână.

    Apărarea evangheliei, ca orice luptă, implică suferinţe (1 Tesaloniceni 2.2b). Acestea însă sunt un dar de har de la Domnul de aceeaşi valoare ca şi mântuirea, un privilegiu pe care El îl acordă sfinţilor (v. 29). În loc să-i plângem pe creştinii persecutaţi, n-ar trebui mai degrabă să-i invidiem? Cel puţin să ne rugăm pentru ei. Astfel vom lua parte împreună cu ei la lupta pentru adevăr.

  • 21 August 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

     

    Și au găsit pe un egiptean în câmp și l-au adus la David; și i-au dat pâine și a mâncat; și i-au dat apă și a băut.
    1 Samuel 30.11

    Tineri din Scriptură – Tânărul sclav egiptean

    David ere împăratul uns, însă rătăcea prin pustia din Iudeea. Foarte curând avea să-și primească tronul care îi aparținea de drept. Ce imagine a Fiului lui David, a Domnului nostru Isus Hristos! El a fost lepădat de ai Săi, însă în curând va veni ziua când va ședea pe tronul Său – pe tronul lui David (Luca 1.32; Apocalipsa 3.21). În prezent, în timpul lepădării Sale, El cheamă pe cei păcătoși dintre neamuri pentru a-i face „un popor pentru numele Său” (Fapte 15.14).

    David îi urmărea pe amaleciții care distruseseră cetatea Țiclag. Oamenii săi au găsit pe un tânăr egiptean pe câmp și l-au adus la David. Acesta se îmbolnăvise și fusese abandonat de stăpânul său amalecit. Oamenii lui David i-au dat mâncare și apă și el și-a recăpătat puterile. În Biblie, „câmpul” este o imagine a lumii (Matei 13.38). Istoria acestui tânăr egiptean este o imagine a omului, în starea lui păcătoasă, lipsit de speranță și fără Dumnezeu în lume (Efeseni 2.12), dar care acum beneficiază de pâinea și de apa vieții.

    Citim că ei „l-au adus la David”. Acesta a fost cel mai minunat lucru care i se putea întâmpla acestui sărman tânăr. După multe secole a existat un alt tânăr, numit Andrei, care a venit la fratele său Simon și i-a spus: „Noi L-am găsit pe Mesia”, după care „l-a adus la Isus” (Ioan 1.41,42). Aceasta a fost istoria minunată a multora de-a lungul veacurilor.

    B Reynolds

    Ce har slăvit! A mântuit ca min’ un păcătos.

    Pierdut eram, dar m-a găsit, de moarte m-a scăpat.

     


    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    ” …ei înșiși istorisesc… cum de la idoli v-ați întors la Dumnezeu, ca să slujiți Dumnezeului celui viu și adevărat.”
    1 Tesaloniceni 1.9

    Întoarcerea de la idoli

    În acest singur cuvânt „idoli” este prezentată toată viața fiecărui om neîntors la Dumnezeu, care trăiește pe pământ. Ca să fii un slujitor la idoli nu înseamnă numai să te pleci înaintea unei bucăți de lemn sau de piatră. Toată mulțimea  lucrurilor  de  nimic,  care  umplu  și  domină  inima omului, sunt idoli, și oricine își leagă inima de aceste lucruri este un slujitor la idoli. Așa spune mărturia clară, precisă a Sfintei Scripturi.

    Să ne gândim numai la păcatul dominant general: „setea de câștig”. Ce nume îi dă apostolul inspirat? El îl numește „slujire la idoli”. Cât de multe sunt inimile, care sunt stăpânite de cât mai mult câștig, de bani! Cât de mulți sunt cei care se pleacă în țărână înaintea idolului de aur și fac orice ca să-l obțină! Ce este setea de câștig? Este pe de o parte dorința de a avea cât mai mult, și pe de altă parte este dragostea față de ceea ce avem ca agoniseală a vieții noastre. Noi o găsim în aceste două forme în Noul Testament. Apostolul vorbește despre lăcomia de bani și despre iubirea de bani. Ambele sunt slujire la idoli.

    Toți suntem chemați să venim în fața Mântuitorului și să ne recunoaștem starea noastră rea. Numai Mântuitorul poate să ne dea o orientare nouă în viață și un țel divin. Aceasta înseamnă întoarcere de la lucrurile idolești, trecătoare, și apoi să Îi slujim lui Dumnezeu.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PĂSTREAZĂ-ȚI CURAȚI OCHELARII SPIRITUALI

    „Curăţiţi-vă cei ce purtaţi vasele Domnului!” (Isaia 52:11)

    Într-o zi, cineva aștepta să-i fie spălat parbrizul la stația de combustibil. Când acea persoană a terminat, omul i-a zis: „Ce groaznic l-ai spălat. Spală-l din nou – e la fel de murdar ca la început.” Așa că băiatul l-a spălat încă o dată. Omul s-a uitat și frustrat, a zis: „Geamul ăla nu s-a schimbat cu nimic.” Soția lui stătea lângă el în mașină, fierbând de mânie. S-a aplecat spre el, i-a smuls ochelarii, i-a șters și apoi i-a dat înapoi. Băiatul își făcuse bine slujba. Ochelarii bărbatului fuseseră, de fapt, problema de la bun început.

    Spiritual vorbind, ochelarii prin care privești determină ceea ce vezi și felul în care vezi. Când privești prin lentilele geloziei și ale invidiei, vei fi plin de resentimente față de binecuvântările celorlalți. Când te uiți prin ochelarii judecății, vorbești și te porți fără milă și fără bunătate.

    Când te uiți prin ochelarii fricii și îndoielii, îl limitezi pe Dumnezeu și amâni ceea ce poate face pentru tine.

    Când te uiți prin ochelarii egoismului, te pui pe tine pe primul loc și cei dragi ai tăi au de suferit.

    Când te uiți prin lentilele negativismului și ale cinismului, oamenii încep să te evite pentru că nu mai ești o persoană plăcută. „Curăţiţi-vă cei ce purtaţi vasele Domnului!”

    La fel cum ochelarii tăi trebuie șterși periodic, la fel trebuie și inima și mintea ta. Cum se poate întâmpla asta? Domnul Isus a spus: „Acum voi sunteţi curaţi din pricina cuvântului pe care vi l-am spus” (Ioan 15:3).

    Dacă citești zilnic din Scriptură și te rogi, perspectiva ta asupra vieții va fi cea corectă.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Filipeni 1.1-18

    Această epistolă a fost numită cartea experienţei creştine, experienţă care se rezumă în câteva cuvinte: Hristos îmi este de ajuns. El este Viaţa mea (cap. 1), Modelul meu (cap. 2), Ţelul meu (cap. 3), Puterea şi Bucuria mea (cap. 4). Pavel nu vorbeşte aici ca apostol, nici ca învăţător; el nu este decât un „rob al lui Isus Hristos”. Şi cum s-ar fi putut mândri el cu un titlu mai înalt decât acela pe care l-a luat Stăpânul său? (cap. 2.7). Din fundul temniţei de la Roma, le scrie iubiţilor săi filipeni, dintre care cunoaştem pe Lidia şi pe temnicer (Fapte 16). Dragostea lui vie pentru ei se exprimă prin rugăciuni (v. 8). Remarcaţi înlănţuirea cererilor: dragoste, adevărata cunoştinţă, discernământ spiritual, umblare curată şi dreaptă, rod care rămâne (v. 9-11).

    Apoi îi încurajează cu privire la prizonieratul său. Această lovitură pe care vrăjmaşul gândea s-o dea evangheliei contribuise, din contră, la înaintarea ei. Împotrivirea făţişă, calculată să-i descurajeze pe martorii Domnului, are în general efectul de a le mări rezistenţa la agenţii distructivi.

    Care este atitudinea apostolului când află că evanghelia este uneori vestită în condiţii atât de discutabile? Nicio nelinişte sau critică! Şi nici invers, deci nicio dorinţă de a se asocia cu aceasta, ci numai o bucurie sinceră de a vedea lucrarea lui Dumnezeu împlinindu-se, oricare-ar fi fost instrumentele!

  • 20 August 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Dacă vreun altul gândește să se încreadă în carne, eu cu atât mai mult: circumcis a opta zi; din neamul lui Israel, din seminția lui Beniamin, evreu din evrei … Dar cele care îmi erau câștig le-am socotit pierdere.
    Filipeni 3.4,5,7

    Înainte de convertirea sa, Pavel se încrezuse în educația și în poziția lui. După ce L-a întâlnit pe Domnul, și-a dat seama că astfel de lucruri nu valorează nimic. Care era deci sursa încrederii lui acum? Relația sa cu Domnul Isus a devenit noua temelie a vieții lui. Considerând vechea lui viață ca pe un capitol încheiat, Pavel era acum preocupat în întregime cu noua sa viață în Hristos. Nu numai că recunoștea totala lipsă de valoare a lucrurilor pe care se sprijinise înainte – cunoștința, realizările și autoritatea sa – ci respingea de asemenea orice noțiune a unei vieți independente de Dumnezeu. Apostolul devenise un om a cărui viață se sprijinea în totul pe Domnul (Galateni 2.20).

    De o importanță majoră era și încrederea sa neclintită în credincioșia lui Dumnezeu. El credea în promisiunea lui Dumnezeu de a fi întărit și complet echipat, de a fi călăuzit în orice situație, de a-i fi împlinite toate nevoile și de a nu fi niciodată părăsit. În fața necazurilor, Pavel experimenta puterea Duhului Sfânt manifestată în el. Fiindcă Îl lua pe Dumnezeu pe cuvânt, putea întâmpina împotrivirea cu îndrăzneală. Încrederea lui nu era în sine însuși, ci în prezența, în grija și în puterea Domnului, și astfel rămânea întotdeauna tare.

    Și noi, la rândul nostru, ne putem încrede mereu în Hristos. Nu ceea ce suntem noi contează, nici ceea ce credem despre noi înșine, nici puterea sau abilitățile pe care le avem. Cultivarea unei încrederi din toată inima în Isus este ceea ce produce stabilitate și îndrăzneală. Cât de mult ne încredem noi în El?

    T Hadley, Sr


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    ” …Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile…”
    Evrei 3.7,8

    „Eu am greşit!”

    „Eu am greșit!” spunea un om bolnav aflat pe patul morții. „Ce ați greșit?” l-a întrebat un medic credincios aflat lângă acel muribund. „Domnule doctor, eu am greșit că nu am acceptat mântuirea sufletului meu la vremea potrivită.” Medicul căuta să-l consoleze și zise: „Amintiți-vă de tâlharul de pe cruce.” „Eu îmi amintesc bine, dar știu că tâlharul nu a spus ca mine către Mântuitorul: «Vezi-Ţi de drumul Tău!»” Pe când sfârșitul acestui om se apropia cu pași repezi, a mai spus: „Eu am fost luminat și Dumnezeu a dorit să mă pocăiesc; satan însă îmi șoptea: «Nu acum. Tu ești prea tânăr, petrece-ți viața!» Eu m-am împotrivit chemării Mântuitorului.” Medicul s-a luptat cu acel om să-i arate nemărginita dragoste dumnezeiască care poate ierta și în ultimul moment. Sărmanul muribund și-a mai întors încă o dată fața plină de disperarea morții și a spus: „Eu am greșit.” Astfel a plecat în veșnicie neîmpăcat cu Dumnezeu.

    Exemplul trist al acestui om să fie un semnal de alarmă pentru noi toți! Amânarea mântuirii sufletului este greșeala capitală a multor oameni și astfel inima se împietrește. Dumnezeu ne cheamă ASTĂZI la calea vieții veșnice pe toți, mici și mari, tineri și vârstnici. Mâine poate fi un prea târziu, un veșnic prea târziu. Şi atunci urmează judecata lui Dumnezeu. Cuvintele despre judecata lui Dumnezeu nu sunt plăcute oamenilor. Acolo nu se vor putea face manevre ca la judecata omenească.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CINE ESTE SAUL PENTRU TINE?

    „Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales ca să ducă Numele Meu…” (Faptele Apostolilor 9:15)

    Saul din Tars era ultima persoană la care s-ar fi gândit cineva că ar putea deveni creștin, cu atât mai puțin autorul a jumătate din Noul Testament!

    Descriindu-și viața pe care a avut-o înainte de a-L întâlni pe Hristos, el a scris: „Prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu şi făceam prăpăd în ea” (Galateni 1:13).

    Așa că, atunci când Dumnezeu l-a chemat pe Anania să meargă și să se roage pentru Saul, lui Anania nu i-a surâs prea tare ideea deoarece: „Am auzit de la mulţi despre toate relele pe care le-a făcut omul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim, ba şi aici are puteri din partea preoţilor celor mai de seamă ca să lege pe toţi care cheamă Numele Tău. Dar Domnul i-a zis: „”Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales ca să ducă Numele Meu înaintea neamurilor, înaintea împăraţilor şi înaintea fiilor lui Israel…” (Faptele Apostolilor 9:13-15). Anania știa ce făcuse Saul bisericii, și cu toate acestea, el avea să afle că Dumnezeu lucra la inima lui Saul. În numai câțiva ani, Dumnezeu avea să-l folosească pe Pavel ca să schimbe lumea, însă mai întâi Dumnezeu l-a folosit pe Anania ca să-l schimbe pe Saul.

    Ți-a dat Dumnezeu și ție o misiune similară? Ți-a dat și ție un Saul? Nu renunța la el! Când ceilalți îl resping, tu acordă-i o a doua șansă.

    Anania nu a știut nimic despre întâlnirea lui Saul cu Hristos pe drumul Damascului. Dumnezeu poate merge acolo unde tu nu poți ajunge și poate atinge o persoană asupra căreia tu nu poți avea nicio influență.

    Ține minte mereu: Dumnezeu nu te trimite acolo unde El nu a fost niciodată. Așadar, atunci când vei ajunge la Saul, Dumnezeu a pregătit deja terenul pentru tine.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Efeseni 6.13-24

    Pentru a rămâne neclintiţi în faţa acestor vrăjmaşi „spirituali” atât de periculoşi, armele omului sunt totalmente ineficace tot atâta cât ar fi să se lupte cu pumnii împotriva tancurilor sau a proiectilelor teleghidate (vezi şi Iov 40.20).

    Dumnezeu însă pune la dispoziţia noastră armura Lui (comp. cu Romani 13.12). Care sunt piesele ce o compun?

    Adevărul ca centură: forţa care dă supunerea faţă de Cuvânt; prin el Isus a triumfat în pustie.

    Dreptatea ca platoşă: o purtare ireproşabilă, fără greşeală înaintea oamenilor.

    Evanghelia păcii drept încălţăminte: o umblare activă în pace, pregătind oamenii să primească adevărul.

    Credinţa drept scut: o încredere totală în ceea ce este Dumnezeu.

    Mântuirea drept coif: aceeaşi încredere în ceea ce a făcut Dumnezeu.

    Astfel îmbrăcaţi şi protejaţi, sabia Duhului şi rugăciunea ne vor permite un contraatac victorios.

    Este prea târziu să îmbrăcăm această armură completă atunci când trebuie să fim în luptă. Purtând-o „în orice timp” (v. 18), vom fi protejaţi cu siguranţă în „ziua cea rea” (v. 13). Printre rugăciunile noastre, să nu le neglijăm pe acelea care au ca subiect lucrarea Domnului. Apostolul le solicita. El era sigur că va găsi la efeseni un profund interes pentru evanghelie şi pentru Adunare. Fie ca Domnul să vadă acelaşi profund interes în fiecare dintre noi!

  • 19 August 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Și i-a luat cu Sine pe Petru și pe Iacov și pe Ioan. Și a început să Se întristeze și să Se tulbure adânc.
    Marcu 14.33

    Cele trei ore de întuneric de pe cruce sunt deasupra oricărei înțelegeri a noastre. Ce trebuie să fi însemnat pentru Domnul să anticipeze în duhul Său ceea ce urma să vină asupra Lui peste puțin timp! El era fără păcat, în El nu era păcat și El nu cunoștea păcatul, însă în grădina Ghetsimani a avut înaintea Sa acele trei ceasuri cumplite în care urma să fie părăsit de Dumnezeu. Domnul S-a rugat de trei ori, cerând ca, dacă era cu putință, paharul acela să treacă de la El. Suferința Sa a fost atât de intensă, încât Dumnezeu a trimis un înger din cer pentru a-L susține (Luca 22.43).

    Cu cât mai profundă trebuie să fi fost suferința Sa în chiar timpul celor trei ceasuri de întuneric! Acolo, Fiul Omului, care este Dumnezeu binecuvântat în veci, a fost făcut păcat (2 Corinteni 5.21) și a fost părăsit de către Dumnezeul cel sfânt și drept.

    Iată de ce, pentru toată veșnicia, ne vom preocupa cu Mielul lui Dumnezeu și cu lucrarea Sa, în meditație, închinare și laudă. Îl vom contempla pentru totdeauna pe Cel care S-a dat pe Sine Însuși și ne vom bucura necontenit de dragostea Tatălui, care L-a dat pentru noi pe Fiul Său preaiubit.

    A E Bouter

    Cinste, slavă, mulțumire, Ție, scump Mântuitor;
    Nepătrunsa Ta iubire preamărim acum în cor!
    A lui Dumnezeu mânie cât de mult Te-a apăsat,
    Când a crucii grea urgie pentru noi ai îndurat!


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Doamne, ce mulți sunt vrăjmașii mei! Ce mulțime se scoală împotriva mea!”
    Psalmul 3.1

    Mulţimea vrăjmaşilor

    În orice parte ne-am îndrepta privirea pe cuprinsul Sfintei Scripturi, Îl întâlnim în umbre sau lumini pe gloriosul nostru Domn și Mântuitor. Cu toate că Psalmul 3 a fost compus de David cu prilejul fugii lui dinaintea fiului său Absalom, putem să ne aducem aminte, la citirea unor expresii, despre Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos. Dacă împăratul David putea să fugă înconjurat de o parte din popor, Mântuitorul nostru a rămas singur în mijlocul vrăjmașilor Săi. Ca și filisteanul Goliat de odinioară, îmbrăcat cu toată armătura, diavolul înainta împotriva celui mai sfânt Om de pe pământ cu un întreg arsenal de brutalități, de răutate, de viclenie și de stricăciune.

    Ce strigăt de durere a ieșit din inima Fiului Omului în acele momente! El a simțit întreaga furie a diavolului, întreaga lui mânie, precum și ura în formele ei multiple. Se știe ce pot fi arătările cruzimii unei mulțimi, unde se dau pe față instinctele cele mai josnice și li se dă frâu liber. În versetul de astăzi însă putem citi cât de profund îndurerată a fost inima Domnului Isus. Cât de îndurerat trebuie să fi fost Mântuitorul față de lipsa de recunoștință a mulțimilor pe care le-a vindecat, le-a învățat, le-a hrănit cu atâta grijă și milă; aceleași mulțimi care voiseră să-L facă împărat și care Îl aclamaseră cu puțin timp înainte! Cât de nerecunoscătoare este inima omului!


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    IERTAREA ȘI VINDECAREA LĂUNTRICĂ

    „Îţi iartă toate fărădelegile tale.” (Psalmul 103:3)

    Psalmistul a scris: „El îţi iartă toate fărădelegile tale. El îţi vindecă toate bolile tale.„

    Să remarcăm următorul lucru: Conștientizarea faptului că toate păcatele îți sunt iertate se află înaintea vindecării tuturor bolilor tale.

    Să observăm totodată și cuvintele „toate fărădelegile”. Unii dintre noi se mulțumesc cu iertarea parțială și refuză ca iertarea lui Dumnezeu să atingă anumite domenii întunecate la care nu pot renunța și pentru care refuză să se ierte și ei înșiși. Oricare ar fi aceste fărădelegi, lasă-L pe Dumnezeu să-ți ierte toate păcatele și primește vindecarea pentru toate bolile tale. Lasă trecutul și greșelile în urmă.

    Alege eliberarea și învață să te ierți, primind cu inima deschisă iertare totală și deplină din partea lui Dumnezeu.

    Nu te mai răni singur, întrucât Domnul Isus a fost rănit pentru toate păcatele tale.

    Nu te mai lovi singur, pentru că Domnul Isus a luat asupra Lui toată bătaia la cruce.

    Nu te mai pedepsi singur, întrucât Domnul Isus a luat asupra Lui toată pedeapsa ta.

    A sosit timpul să nu te mai întrebi dacă ai făcut destul pentru a câștiga iertarea și acceptarea lui Dumnezeu. Acestea sunt nemeritate – ele nu pot fi dobândite prin strădanie și efort; ele se pot primi numai prin credință.

    Dacă ai dărui un cadou cuiva drag și acea persoană ar insista să-l plătească, cum te-ai simți? Rănit? Supărat? Așa se simte Dumnezeu când încerci să „câștigi” iertarea Lui, vindecarea Lui și neprihănirea. Cu cât lași mai mult ca revărsarea harului și iertării lui Dumnezeu să curgă peste tine în fiecare zi, cu atât mai mult vei primi sănătate pentru trupul tău și sănătate pentru mintea ta.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Efeseni 6.1-12

    Să nu gândim că această epistolă, care expune adevăruri înalte şi uneori abstracte, a fost scrisă numai pentru creştinii avansaţi, pentru oamenii maturi din capitolul 4.13. Aici apostolul se adresează direct copiilor. Iar ceea ce are să le spună este foarte simplu: „Ascultaţi de părinţii voştri”; socotiţi avertismentele lor ca fiind cele ale Domnului. Această disciplină, aşa de dureroasă cum vă pare uneori, corespunde instrucţiunilor pe care părinţii voştri le-au primit cu privire la voi (v. 4).

    Cât despre robi şi stăpâni, ceea ce sunt ei îndemnaţi se aplică tuturor celor care au şefi (v. 5-8) sau subordonaţi (v. 9). Munca noastră ne va da în orice zi ocazia de a pune aceste versete în practică, cu alte cuvinte, de a face (din inimă) voia lui Dumnezeu. Noi suntem sub ochii Lui încontinuu (v. 6). Avem însă nevoie de forţă. Unde să o găsim? În Domnul (v. 10). El singur ne va face capabili să înfruntăm periculoşii vrăjmaşi nevăzuţi, puterile spirituale ale răutăţii satanice care ne ameninţă. Pentru că Hristos este El Însuşi aşezat „în locurile cereşti, mai presus de orice stăpânire şi autoritate şi domnie”, obţinând asupra lor victoria de la cruce (cap. 1.20-22; Coloseni 2.15).

  • 18 August 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Auziți, ceruri, și pleacă urechea, pământule, pentru că Domnul a vorbit: „Am hrănit și am crescut fii și ei s-au răzvrătit împotriva Mea”.
    Isaia 1.2

    Din momentul căderii sale, omul a fost întotdeauna într-o stare de răzvrătire față de Dumnezeu. Cain a adus rodul muncii sale, însă Dumnezeu l-a refuzat, fiindcă Scriptura declară că „prin har sunteți mântuiți, prin credință; … nu din fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efeseni 2.8,9). În mânia lui, Cain l-a omorât pe fratele său Abel. Din nefericire, Cain are mulți urmași astăzi!

    „Am hrănit și am crescut fii” – toți oamenii Îi aparțin lui Dumnezeu pe baza creației, fiindcă El Însuși a dat „tuturor viață și suflare și toate … pentru că în El trăim și ne mișcăm și suntem” (Fapte 17.25,28). Omul însă I-a întors spatele lui Dumnezeu și trăiește într-un întuneric spiritual și moral. Chiar și „boul își cunoaște stăpânul, și măgarul cunoaște ieslea stăpânului său: dar Israel nu Mă cunoaște; poporul Meu nu are inteligență” (Isaia 1.3). Problema este păcatul, fiindcă „tot capul este bolnav și toată inima slăbită. Din talpa piciorului până în creștet, nimic nu-i sănătos în el; răni și vânătăi și bube deschise” (Isaia 1.5,6). Singurul remediu pentru păcatul omului este sângele lui Hristos: „«Veniți dar să ne judecăm», zice Domnul. «Dacă vor fi păcatele voastre cum este cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; dacă vor fi roșii ca stacojiul, se vor face ca lâna»” (Isaia 1.18). Sângele lui Isus Hristos este cel care ne curățește de orice păcat. Judecata sigură este partea tuturor celor care resping acest unic remediu.

    R A Barnett


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    ” …Domnul Dumnezeu a chemat pe om și i-a zis: «Unde ești?»”
    Geneza 3.9

    Unde eşti?

    Primul om s-a ascuns de Dumnezeu, după ce a mâncat din fructul interzis. Cu conștiința sa împovărată nu a mai îndrăznit  să  apară  în  prezența  Creatorului  său. Atunci, Dumnezeu l-a căutat și l-a întrebat: „Unde ești?”

    Şi astăzi, Dumnezeu adresează această întrebare către noi oamenii, pentru ca să înțelegem determinarea poziției personale. Cunoaștem această măsură poate din întreprinderile în care lucrăm. Acolo se verifică regulat, dacă te afli pe cursul stabilit și dacă atingi țelurile trasate.

    Dumnezeu pretinde o determinare a poziției noastre, adică este vorba despre relația noastră cu El. L-am onorat sau ne-am făcut vinovați față de El? Îl considerăm dușmanul nostru, pentru că a permis să trecem prin situații dificile în viața noastră? Ne aflăm la distanță de El, pentru ca să putem face ce vrem noi?

    Prin viața noastră păcătoasă, noi toți ne-am abătut de la cursul dumnezeiesc și am dus o viață greșită, altfel de cum a  gândit-o  Creatorul  pentru  noi  oamenii.  Astfel,  relația noastră cu El s-a îngreuiat. Pentru că El cunoaște viața noastră și ne iubește, El ne spune: „Întoarceți-vă dar la Dumnezeu, și veți trăi” (Ezechiel 18.32).

    Dacă recunoaștem că viața noastră a decurs greșit și ne întoarcem cu o recunoaștere sinceră la Dumnezeu, găsim harul Său. În loc să ne pedepsească pentru păcatele noastre, El ne iartă și ne acceptă ca pe un copil al Său.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    RESPECTĂ, NU RESPINGE!

    „M-am făcut tuturor totul…” (1 Corinteni 9:22)

         Pentru ca orice relație să meargă, trebuie să ne acceptăm diferențele unul altuia. În cadrul familiei, trebuie să respectăm perspectivele unice ale fiecăruia. Nu trebuie să fim de acord cu toate ideile, însă trebuie să respectăm mediul din care provine fiecare. Pavel a făcut lucrul acesta: „M-am făcut tuturor totul.” Unii dintre noi care pretind că-L urmează pe Hristos acceptă cu greu păreri și valori care diferă de ale lor. Noi spunem despre „compromis” că este un cuvânt „urât.” Unii dintre noi ne-am întors de la cele mai imorale vieți la credința în Hristos și cu toate acestea, după convertire nu vrem să avem de-a face cu nicio persoană care nu este de acord cu noi și care nu adoptă valorile pe care noi le-am descoperit.

    Uneori familiile noastre se destramă deoarece încercăm să-i forțăm pe cei dragi ai noștri să aibă aceleași opinii ca noi, și punem granițe pentru a-i ține departe pe nonconformiști. Cât de greșită este această utilizare a creștinismului! Domnul Isus nu i-a condamnat pe cei care l-au răstignit; El S-a rugat pentru ei: „Tată, iartă-i căci nu știu ce fac.” (Luca 23:34). El nu i-a considerat răi din punct de vedere moral, ci orbi din punct de vedere spiritual. El le-a spus ucenicilor: „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl” (Ioan 6:44).

    Datoria noastră este să-i iubim pe oameni, iar datoria lui Dumnezeu este să-i schimbe! Așa că nu mai încerca să faci ceea ce face Dumnezeu! Dacă investești cu răbdare în relațiile tale, dacă respecți părerile oamenilor și semeni sămânța cea bună, pe termen lung vei avea un seceriș bogat. Dragostea ta, și nu puterea argumentelor tale, poate reda speranța, chiar și celor mai afectați din jurul nostru – acea speranță că există vindecare pentru acele părți ale sufletului care suferă.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Efeseni 5.22-33

    Până la capitolul 6.9, apostolul va introduce creştinismul în cercul familiei. Supunerea unei femei faţă de soţul ei, caz particular al versetului 21, este considerată astăzi, în ţările noastre, ca un principiu perimat. Dacă însă teama de Hristos este cea care constituie atmosfera unui cămin, soţul nu va impune nimic după bunul său plac, iar soţia, de partea ei, va recunoaşte că tot ceea ce el i-a cerut corespunde cu voia Domnului. De fapt, dragostea va şti să-i dicteze soţului atitudinea lui. Şi din nou este evocat Modelul perfect: Hristos în afecţiunile Sale divine pentru Adunare.

    În capitolele 1 (v. 23) şi 4 am văzut Adunarea ca Trupul Său, El fiind Capul. În capitolul 2, Biserica ne-a fost prezentată ca o clădire, în care El este piatra unghiulară. Aici, în sfârşit, ea este Soţia Lui. Cu acest titlu ea a primit, primeşte şi va primi dovezile cele mai înalte ale dragostei Sale. Ieri, Hristos S-a dat pe Sine Însuşi pentru Adunare (v. 2). Astăzi, El o înconjoară cu grija Lui, o curăţeşte, o hrăneşte, o îndrăgeşte şi o pregăteşte cu tandreţe pentru întâlnirea glorioasă (v. 26, 29; vezi cap. 4.11). Mâine, El Şi-o va înfăţişa, demnă de El, pentru bucuria Sa, „neavând pată sau zbârcitură sau ceva de felul acestora, ci „sfântă şi fără cusur”, pentru că ea va fi îmbrăcată în propriile Sale perfecţiuni (v. 27).

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne