Mana Zilnica

Categorie: Cuvantul Lui Dumnezeu / Fundatia SEER

  • 10 August 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    El a fost răstignit în slăbiciune, totuși trăiește din puterea lui Dumnezeu.

    2 Corinteni 13.4


    Domnul a putut spune: „Dărâmați templul acesta și în trei zile îl voi ridica”; și totuși Duhul Sfânt a putut afirma despre El că Dumnezeul păcii L-a adus înapoi dintre cei morți (Ioan 2.19; Evrei 13.20). Vrăjmașii care-I căutau viața au căzut înaintea Lui la un singur cuvânt; și totuși, credința Lui perfectă a recunoscut grija desăvârșită și protecția lui Dumnezeu într-un așa fel încât a putut spune: „Gândești că nu pot să rog acum pe Tatăl Meu, și să-Mi pună la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?” (Ioan 18.5,6; Matei 26.53).

    A putut, cu o atingere, să vindece urechea slujitorului, ba chiar s-o pună la loc după ce fusese retezată, în timp ce foarte curând urma ca fruntea Lui să sângereze sub coroana de spini (Luca 22.51; Marcu 15.17,19).

    În perfecțiunea poziției Sale, ca Cel dezbrăcat de Sine, a căutat simpatie și a spus: „N-ați fost în stare un singur ceas să vegheați împreună cu Mine?”, iar la scurt timp, într-un moment de și mai mare întuneric, într-un anumit sens, El S-a putut situa deasupra compătimirii fiicelor Ierusalimului și a onorat, cu promisiunea raiului, credința tâlharului aflat pe moarte (Matei 26.40; Luca 23.28,42,43). Căci El strălucește cu putere chiar și în cele mai adânci momente ale umilinței Sale. Iar păcătoșii să știe că însăși crucea Lui caută nu compasiunea oamenilor, ci credința lor; că ea nu cere sensibilității lor omenești să simtă acele momente, ci ca prin credința inimilor lor și spre pacea deplină a conștiințelor lor să fie binecuvântați prin acele momente; nu să compătimească crucea, ci să se sprijine pe ea, și să știe că, deși a fost împlinită în slăbiciune, ea este chiar stâlpul care va susține creația lui Dumnezeu pentru totdeauna.

    J. G. Bellett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Să nu se găsească printre voi nimeni … care folosește ghicirea, nici­un prezicător al viitorului, sau care face farmece, sau cititor în stele, sau descântător, nimeni care să întrebe pe cei care cheamă duhurile, sau spiritist, nimeni care să întrebe pe morți. … Domnul Dumnezeul tău îți va ridica din mijlocul tău, dintre frații tăi, un Proroc ca mine: să ascultați de El!

    Deuteronom 18.10,11,15


    Influențele oculte

    Diavolul există într-adevăr, însă el se străduiește să se ascundă și să bagatelizeze ocultismul și multele sale forme de manifestare. Astfel, magia, vrăjitoria și percepția extrasenzorială (un fel de al șaselea simț) sunt banalizate în multe romane și filme științifico-fantastice, chiar și în cărțile îndrăgite de copii. În acest fel, ocultismul câștigă în puterea sa de atracție. Cât de actuală este atenționarea insistentă a lui Dumnezeu de a evita toate formele de ocultism!

    Dar dacă totuși am ajuns sub influențele oculte? – Biblia ne arată Eliberatorul: Este Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu; El este Profetul pe care Dumnezeu L-a trimis și de care trebuie să ascultăm. Mulți au experimentat că Isus Hristos i-a eliberat de toate complicațiile oculte și de toate temerile legate de acestea. Ei I-au mărturisit vina vieții lor și de asemenea orice legătură ocultă. Ei s-au distanțat de ocultism, pentru a-L urma pe Hristos. Și El le-a dat o viață cu totul nouă și adevărată libertate.

    Isus trăiește cu adevărat și este mai puternic decât Satan. Prin jertfa de la cruce, El l-a învins pe diavolul și dă putere celui care dorește să scape de sub domnia acestuia.

    Citirea Bibliei: Iov 19.1-20 · Fapte 11.19-30

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    UNDĂ VERDE SAU ROȘIE? (1) – Fundația S.E.E.R. România

    „Se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie.” (Faptele Apostolilor 16:7)


    Când Dumnezeu îți dă undă verde în slujire, trebuie să pornești. În același fel, când El îți arată lumina roșie, trebuie să te oprești. Biblia spune: „Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia, au trecut prin ţinutul Frigiei şi Galatiei. Ajunşi lângă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie. Au trecut atunci prin Misia şi s-au coborât la Troa. Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia stătea în picioare şi i-a făcut următoarea rugăminte: „Treci în Macedonia şi ajută-ne!” După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înţelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia” (Faptele Apostolilor 16:6-10).

    După o perioadă cu undă verde, Dumnezeu i-a arătat lui Pavel semaforul roșu. De ce oare? Haideți să vedem împreună:

    1) Pentru că nu era momentul potrivit. Apolo trebuia să meargă mai întâi acolo, și să pună temelia.

    2) Pentru că Dumnezeu avea nevoie de Pavel și de Barnaba în altă parte.

    3) Pentru că Dumnezeu dorea ca ei să fie bine pregătiți înainte de-a pleca într-o misiune atât de importantă.

    Să observăm cuvintele: „Se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie!” Ce liniștitor! Dumnezeu te iubește atât de mult încât te va salva de propriile tale planuri greșite. Predicatorul canadian A.B. Simpson a spus: „De multe ori, nu există nimic mai dumnezeiesc decât inactivitatea noastră… sau nimic mai dăunător decât munca neobosită, căci Dumnezeu a promis că Își va împlini voia suverană.” S-ar putea ca astăzi, Dumnezeu să-ți spună: „Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu: Eu stăpânesc…” (în această situație) (vezi Psalmul 46:10). Așadar, te rog să iei aminte!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ioan 16:1-18


    Dacă n-ar fi fost Domnul Cel care să afirme aceasta, atunci ne–ar fi fost greu să considerăm plecarea Lui ca fiind „de folos” pentru ucenici. Tot astfel, sunt multe împrejurări pe care nu le înţelegem şi care, pe moment, ne întristează, deşi sunt spre folosul nostru (v. 6,7). Duhul Sfânt trimis din cer de Isus avea să–i călăuzească pe credincioşi „în tot adevărul” (v. 13). Am remarcat că Domnul confirmă, în capitolele 14-16, care este inspiraţia tuturor părţilor Noului Testament: a Evangheliilor: „Duhul Sfânt ~ vă va aminti toate câte v–am spus” (cap. 14.26); a Faptelor Apostolilor: „El va mărturisi despre Mine” (cap. 15.26b,27); a Epistolelor: „Acela vă va învăţa toate” (cap. 14.26); de asemenea, a Apocalipsei: „Duhul adevărului vă va face cunoscut cele viitoare” (v. 13). Prezenţa Duhului Sfânt aici, pe pământ, are însă şi consecinţe grave, pentru lume, dovedind–o vinovată de respingerea lui Hristos (v. 8‑11).

    Prin întrebările lor (v. 17,18), ucenicii arată cât sunt de incapabili în acest moment să „poarte” învăţăturile Stăpânului lor (v. 12). Astăzi, Duhul este Cel care-L glorifică pe Isus în noi, anunţându-ne că este al Lui. În ce ne priveşte, să-L glorificăm primind şi păzind această descoperire!

  • 9 August 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Să nu vezi boul fratelui tău sau oaia lui rătăcind și să te ascunzi de ele: să le întorci negreșit la fratele tău. Și dacă fratele tău nu este aproape de tine și nu-l cunoști, atunci să le strângi în casa ta și să fie la tine până le va căuta fratele tău și să i le înapoiezi. Așa să faci și cu măgarul său și așa să faci și cu haina sa și așa să faci cu orice lucru pierdut al fratelui tău, pe care-l va pierde el și-l vei găsi tu; nu vei putea să te ascunzi.

    Deuteronom 22.1-3


    Domnului Îi pasă de toți cei ai Săi. El a plătit prețul suprem vărsându-Și sângele pentru a-i răscumpăra, de aceea nu va renunța niciodată la ei. Domnul cunoaște toate pericolele și capcanele cu care ei se confruntă în această lume. În versetele de mai sus, El ne prezintă nevoia de a ne îngriji de fratele nostru, de fratele „pentru care a murit Hristos” (Romani 14.15).

    Dacă unul dintre animalele menționate se rătăcea, iar cineva îl găsea, ce trebuia acesta să facă? Trebuia să-l returneze proprietarului – fratelui său. În loc să-l certe pentru neglijența lui, el poate folosi această ocazie pentru a i-L prezenta pe Hristos. Despre bou este scris: „Să nu legi gura boului care treieră grâul” (1 Corinteni 9.9). Lecția spirituală de aici este clară. Dacă fratele meu și-a pierdut capacitatea de a treiera grâul, el nu mai poate obține hrana spirituală necesară și în curând va suferi de foame. Ce pierdere importantă!

    Cu privire la oaie există multe exemple în Scriptură în care acest animal este prezentat ca jertfă. „Iată Mielul lui Dumnezeu” (Ioan 1.29). Dacă un israelit nu avea o oaie sau un miel, nu putea sărbători Paștele, nici nu putea aduce o jertfă Domnului. În același fel, astăzi, dacă un frate pierde aprecierea pentru Hristos și pentru jertfa Lui, va fi incapabil să se închine și să aducă o jertfă lui Dumnezeu.

    Măgarul era folosit la căratul poverilor. Cât de mulți credincioși suspină sub greutatea unor poveri mari, când ar putea merge la Hristos pentru a găsi odihnă (Matei 11.28)! Să-i îndreptăm și noi într-acolo pe unii ca aceștia, pentru a găsi odihnă de poverile lor!

    J. Redekop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Veniți … să strigăm de bucurie către Stânca mântuirii noastre!

    Psalmul 95.1


    Stânca vieții e salvarea!

    Stânca vieții e salvarea,

    Adăpost de neclintit,

    Pentru cel luat de valuri

    Și de pieire pândit.

     

    Stânca vieții este Domnul,

    E Hristos crucificat;

    Te-ancorează dar de Stâncă

    Și atunci vei fi salvat!

     

    E puternică furtuna,

    Urlă valurile-n sus;

    Dar tu stai pe Stânca vieții!

    Stânca vieții e Isus.

     

    Voi, pe care valul lumii

    Încă tot nu v-a răpus,

    Apucați spre Stânca vieții!

    Stânca vieții e Isus.

     

    T. Dorz

     

    Citirea Bibliei: Iov 18.1-21 · Fapte 11.1-18

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ TE ELIBEREZI DE STRES – Fundația S.E.E.R. România

    „Domnul a răspuns: „Voi merge Eu Însumi cu tine şi îţi voi da odihnă.” (Exodul 33:14)


    Te rog să răspunzi cinstit la următoarele 10 întrebări:

    1) Ești uneori morocănos, fără să știi de ce?

    2) Muncești mult, dar te simți neapreciat?

    3) Te simți vinovat și neproductiv, când ești surprins relaxându-te?

    4) Te trezești din ce în ce mai des că strigi, pentru a-ți exprima punctul de vedere, în loc să vorbești calm?

    5) Îți amintești când ai râs ultima oară până la lacrimi?

    6) Te simți epuizat după o zi liberă din cauza tuturor treburilor casnice pe care le-ai avut de făcut?

    7) Ai tendința de a mânca mai mult când ești tensionat sau copleșit?

    8) Ești mereu în defensivă?

    9) Suferi de dureri de cap și de stomac inexplicabile?

    10) Lista ta de activități are note de subsol? Ei, cum crezi că te-ai descurcat la test? Ești surprins? Dacă ești conectat la tine însuți, nu trebuie să fii surprins. Simptomele stresului exagerat nu apar peste noapte. Când computerul tău se blochează, știi că e timpul să-l oprești și să-l repornești. Când se aprinde un bec la bordul mașinii tale, nici nu te gândești să-l ignori. Când ceasul tău rămâne în urmă, știi că e timpul să-i schimbi bateriile! Concluzia este următoarea: dacă vei continua să ignori semnalele de avertizare, stresul își va revendica prețul asupra sănătății tale. Domnul Isus a spus: „Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte” (Ioan 14:27). Cu alte cuvinte, lucrează la capitolul „controlul reacțiilor”. Nu-ți pierde pacea pentru orice mărunțiș care nu merge bine în viața ta. Când nu poți face nimic într-o situație anume, învață să ai încredere în Dumnezeu, și… păstrează-ți bucuria!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ioan 15:16-27


    Dacă rugăciunile noastre au ca scop rodirea pentru Dumnezeu, atunci ele vor fi întotdeauna împlinite (v. 16). Dar în ce constă acest rod? În esenţă, în dragostea unii pentru alţii a celor răscumpăraţi şi în multiplele manifestări ale acestei dragoste! „Vă poruncesc aceste lucruri” (v. 17), adaugă Domnul, ca pentru a sugera toate lucrările care decurg din dragoste. Este pentru a treia oară când formulează această „poruncă nouă”, accentuând importanţa ei deosebită (v. 17; vezi v. 12 şi cap. 13.34). Când afecţiunea lipseşte între membrii unei familii, nu este acesta un lucru trist şi anormal? Cu atât mai mult când este în cauză familia lui Dumnezeu! Dimpotrivă, ura lumii faţă de credincioşi (a căror comportare condamnă lumea) este în totul normală şi trebuie să ne aşteptăm la ea ~ mai puţin când lumea găseşte ceva de–al ei de iubit în noi, însă acesta este un semn deosebit de rău.

    „Nu este rob mai mare decât stăpânul său” (v. 20), repetă aici Domnul. În capitolul 13.16 spusese aceasta cu privire la slujire; aici Se referă la suferinţe.

    Astfel, numele lui Isus invocat asupra noastră este pe de o parte un motiv pentru lume să ne urască (v. 21) şi, pe de altă parte, pentru Tatăl să răspundă la rugăciunile noastre (v. 16b).

  • 8 August 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Cei care coboară pe mare în corăbii, care fac comerț pe ape mari, aceia văd lucrările Domnului și lucrările Lui minunate în adânc.

    Psalmul 107.23,24


    Cât de adevărat este acest lucru! Și totuși, cât de fricoase sunt inimile noastre în fața acestor „ape mari”! Noi preferăm să călătorim pe ape puțin adânci și de aceea nu reușim să vedem „lucrările” și „minunile” Dumnezeului nostru; deoarece acestea pot fi văzute și cunoscute numai „în adânc”.

    Doar în ziua încercării și a dificultății, sufletul experimentează ceva din profunda și din inexprimabila binecuvântare de a putea conta pe Dumnezeu. Dacă toate lucrurile ar curge lin, această binecuvântare nu ar putea fi gustată. Prezența Domnului nu este simțită în timpul unei călătorii liniștite pe suprafața unui lac, ci doar atunci când urlă furtuna și când valurile se năpustesc asupra corăbiei. Domnul nu ne scutește de încercări și de necazuri; din contră, El ne avertizează că vom avea parte de ambele. Însă ne promite că va fi alături de noi atunci când vom trece prin ele, iar acest lucru este infinit mai bun.

    Prezența lui Dumnezeu în încercare este mult mai prețioasă decât a fi scutit de încercare. Simpatia inimii Lui față de noi este mult mai valoroasă decât puterea mâinii Lui pentru noi. Prezența Stăpânului alături de slujitorii Lui fideli, în mijlocul cuptorului încins, a fost mai prețioasă decât manifestarea puterii Sale, care ar fi putut să-i țină în afara acestuia (Daniel 3). Adesea noi dorim să ni se permită să călătorim fără a avea parte de încercări, însă acest lucru ar implica pierderi serioase. Prezența Domnului nu este niciodată atât de prețioasă ca în momentele în care apar dificultăți teribile.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Iată, mâna Domnului nu s-a scurtat, încât să nu poată mântui.

    Isaia 59.1


    Prindeți frânghia!

    Pe un râu vâslea un om. Deodată, barca lui s-a lăsat într-o parte și omul a căzut în apă. A început să dea din mâini și din picioare, dar se scufunda tot mai mult, pentru că nu știa să înoate. Oamenii au fugit într-acolo și i-au strigat: „Dă mai departe din mâini și din picioare! Nu te lăsa, altfel te îneci”. Unul dintre ei avea o frânghie lungă și i-a aruncat-o omului, dar fără să țină în mână celălalt capăt al frânghiei.

    Sfaturile bune nu-l puteau salva pe om, pentru că el nu știa să înoate; de asemenea, nici frânghia care plutea pe apă, fiindcă ea nu era legată de ceva stabil. Omul era pierdut, dacă nu intervenea cineva să-l salveze.

    Un om care a păcătuit este într-o situație asemănătoare. Sfaturi ca acestea, „Nu te lăsa!” sau „Dă mai departe din mâini și din picioare!”, nu-l ajută; nici chiar cuvintele liniștitoare: „Totul va fi bine”. Omul păcătos are nevoie de un Salvator, are nevoie de Unul care poate și care vrea să-l salveze. Omul păcătos are nevoie de Isus Hristos. Ce trebuie să facă un astfel de om pentru a fi salvat? Să strige la Salvatorul după ajutor! Îl va auzi și îl va ajuta Acesta? Da, El Se va grăbi să-l ajute, îi va arunca frânghia de salvare și va ține bine și sigur capătul ei în mâna Lui cea tare. Omul păcătos trebuie doar să o prindă, crezând în Fiul lui Dumnezeu și în jertfa Lui de la cruce.

    Citirea Bibliei: Iov 17.1-16 · Fapte 10.34-48

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    AUTORITATEA NUMELUI ISUS (3) – Fundația S.E.E.R. România

    „Având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea…” (2 Timotei 3:5).


    Astăzi vom învăța încă 3 lecții importante din întâmplarea cu fiii lui Sceva (Faptele ap. 19):

    1) Cei ce sunt în preajma ta nu înseamnă că sunt și de partea ta. Numai pentru că cineva petrece timp cu tine, te admiră și încearcă să te imite nu înseamnă că este de partea ta. Acești bărbați l-au urmat pe apostolul Pavel, analizându-i fiecare mișcare și încercând să facă ce făcea el. Dar aveau motive greșite. Ei nu au fost niciodată „cu” el! Îți faci griji că vei pierde anumite persoane? Încerci mereu să le întreții buna dispoziție? Te întrebi dacă vei reuși în viață fără ele? Ioan scrie: „Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri.” (1 Ioan 2:19). Când Dumnezeu îți ia pe cineva care nu are ce căuta în viața ta, încrede-te în El; El știe ce este mai bine!

    2) Mai mulți nu înseamnă întotdeauna mai eficient. Acești șapte bărbați nu au putut face laolaltă ce a făcut un singur apostol împuternicit de Duhul Sfânt. Și nu uita, tatăl lor era mare preot, așa că știau cum trebuie să se poarte și cum funcționează lucrurile la biserică. Cred că ei au fost ilustrarea versetului „Având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea.”

    3) Succesul nu este atât de ușor de atins pe cât pare. Fiii lui Sceva și-au făcut apariția spre sfârșitul lucrării lui Pavel. Ei nu au fost prezenți de la începutul lucrării lui Pavel, atunci când apostolul a fost smerit pe drumul spre Damasc… și nici nu au fost instruiți trei ani și jumătate în pustiul Arabiei, la fel ca Pavel. Ei au căutat scurtături. Doar pentru că cineva a scris o carte despre succes nu înseamnă că poți realiza peste noapte ceea ce autorului i-a luat ani de zile. Iar asta nu din cauză că Dumnezeu nu poate să-ți ofere un succes instantaneu, ci pentru că ai nevoie de timp, de pregătire și în unele cazuri de o revizie majoră – ca să fii pregătit pentru izbândă.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ioan 15:1-15


    Israel era o viţă neroditoare, în ciuda tuturor îngrijirilor divinului Viticultor (Psalmul 80.8,9; Isaia 5.2). Prin contrast, Isus Se prezintă ca adevărata Viţă, purtând rod prin intermediul ucenicilor. Însă, după cum într‑un butuc de viţă mlădiţele nu sunt nici pe departe toate încărcate la fel, tot aşa îi împarte Domnul, după roade, pe aceia care spun că‑L cunosc: „nu aduc rod, … aduc rod, … aduc mai mult rod“ (v. 2) şi „aduc mult rod“ (v. 5). Pentru a face parte dintre cei care aduc mult rod, două condiţii sunt necesare: să rămânem noi în El, aşa cum ramura rămâne legată de trunchiul care o hrăneşte, şi El în noi, aşa cum însăşi ramura se lasă străbătută şi pătrunsă de seva care este viaţa ei. Pe de altă parte, să nu uităm nicicând că, dacă Tatăl ne „curăţ㓠îndepărtând din noi uneori în mod dureros ce ne întinează, El o face ca să aducem mai mult rod (v. 2).

    Şi câte alte consecinţe fericite decurg dintr‑o astfel de comuniune! Printre acestea este cunoaşterea voii lui Dumnezeu şi, ca urmare, împlinirea rugăciunilor noastre, pentru că noi nu vrem nimic altceva decât ceea ce El Însuşi doreşte (v. 7); bucuria (v. 11), precum şi aprobarea de nepreţuit a Celui care binevoieşte să ne numească prietenii Săi (v. 14).

  • 7 August 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Creșteți în har și în cunoștința Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui fie gloria și acum și în ziua eternității! Amin.

    2 Petru 3.18


    Doxologiile din Noul Testament (14) – Domnul și Mântuitorul nostru

    Ambele epistole ale lui Petru se încheie cu o doxologie care are ca subiect harul. Petru știa din proprie experiență ce înseamnă harul, după ce cunoscuse nu numai harul care mântuiește, ci și pe cel care restabilește. Epistola a doua a fost scrisă în vederea morții iminente a lui Petru, prin martiraj (2 Petru 1.13-15). Acest lucru îi oferă un caracter solemn – ea este o avertizare cu privire la apostazia din zilele din urmă și cu privire la influența mereu periculoasă a falșilor profeți.

    O altă trăsătură interesantă a acestei epistole este că Petru menționează experiența pe care o avusese pe „muntele sfânt” al schimbării la față. El fusese martor ocular al măreției lui Hristos. Domnul Isus îi poruncise să nu spună nimănui despre aceste evenimente până când El avea să fie înviat dintre cei morți (Matei 17.9). Acum Petru scria despre el, înainte de a fi martirizat. Când fusese pe munte, îi auzise pe Moise și pe Ilie vorbind cu Hristos despre „plecarea Lui, pe care urma s-o împlinească în Ierusalim” (Luca 9.30,31). Și ce plecare a avut El! Crucificarea și suferirea mâniei lui Dumnezeu pentru păcat – pentru păcatul nostru (2 Corinteni 5.21).

    La încheierea epistolei sale, Petru se gândește la creșterea spirituală a celor credincioși, așa cum a făcut la începutul epistolei (2 Petru 1.2-11). Trebuie să prețuim harul care ne-a mântuit și să creștem în cunoașterea lui. Doar așa vor putea viețile noastre să fie roditoare. Acest har trebuie să fie preocuparea noastră continuă, nu doar în ziua Domnului, ci în fiecare zi. Așa va fi el pentru toată veșnicia. „A Lui fie gloria acum și în ziua eternității! Amin.”

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus deci, fiind obosit de călătorie, S-a așezat așa cum era lângă fântână.

    Ioan 4.6


    Contraste de neînțeles

    Domnul Isus călătorea pe jos din Iudeea spre Galileea împreună cu ucenicii Săi. Drumul lor a trecut prin Samaria și au ajuns la o fântână. Acolo au făcut o pauză. Ucenicii s-au dus între timp în cetate să cumpere ceva de mâncare. Domnul Isus S-a așezat însă, așa cum era, ostenit, lângă fântână. Călătoria L-a obosit, pentru că El este Om adevărat, dar fără păcat. El S-a așezat, ca să Se odihnească puțin. În același timp, El este Dumnezeul veșnic, despre care citim în Isaia 40.28: „El nu obosește, nici nu poate fi golit de putere”. Ce contrast de neînțeles!

    O femeie a venit din cetate la fântână, ca să scoată apă. Deoarece lui Isus I-a fost sete, El a rugat-o: „Dă-Mi să beau”. Aici se vede din nou umanitatea Sa. El era însetat, dar nu avea un vas, ca să scoată El Însuși apă din fântână. Ca Om, a fost dependent de acea femeie, pentru a-Și potoli setea. În același timp, El, Fiul veșnic al lui Dumnezeu, putea să-i ofere femeii apa vie, care îi va astâmpăra pentru totdeauna setea sufletului.

    Totuși, El rămâne Dumnezeu – Dumnezeul care știe totul, care poate totul și care este peste toate.

    Citirea Bibliei: Iov 16.1-22 · Fapte 10.17-33

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    AUTORITATEA NUMELUI ISUS (2) – Fundația S.E.E.R. România

    „Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.” (1 Ioan 4:4)


    Din relatarea biblică despre cei șapte fii ai lui Sceva, putem învăța și următoarele două lucruri importante:

    1) Satan știe cine ești. Demonul din acel om le-a vorbit fiilor lui Sceva, spunându-le: „Pe Isus Îl cunosc şi pe Pavel îl ştiu, dar voi cine sunteţi?” (Faptele Apostolilor 19:15). Întrebare: Ai tu o relație profundă cu Dumnezeu, care să-l facă pe Satan să-ți cunoască numele și să recunoască faptul că ești o forță de care trebuie să țină seama? Când Dumnezeu l-a întrebat: „L-ai văzut pe robul Meu Iov?”, Satan a răspuns: „Da, și de fiecare dată când mă ridic împotriva lui, mă lovesc de un câmp de forță pe care nu-l pot străpunge” (vezi Iov 1:8-12) Poate ești preocupat de asta și crezi că nu te poți ridica la înălțimea unei sarcini, sau că nu ești suficient de bun… Dar înțelege un lucru: nu de tine se teme dușmanul, ci de Duhul lui Dumnezeu care este în tine!

    2) Când vine „ziua cea rea”, descoperi dacă ai cele necesare. Apostolul Pavel a spus: „luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea…” (Efeseni 6:13). Duhul cel rău din acel om a identificat slăbiciunile fiilor lui Sceva și i-a dezbrăcat de ceea ce pretindeau ei că sunt. Vei supraviețui numai dacă ai o credință autentică, pentru că într-o zi va trebui să umbli cu Dumnezeu când nu înțelegi, sau nu poți explica unde te duce… Tehnicile și darurile tale nu te vor scoate la liman. Va trebui să te bazezi pe Cuvântul Său, chiar și atunci când vei avea impresia că nu are niciun sens pentru tine. În acel moment vei descoperi (cf. Zaharia 4:6) că „lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu” zice Domnul oştirilor”.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ioan 14:15-31


    Isus este pe punctul de a-i părăsi pe ucenicii Săi dragi, dar El nu–i va lăsa orfani. Le va trimite o Persoană divină pentru a-i mângâia, pentru a–i sprijini, pentru a le veni în ajutor (v. 16; vezi notă: Mângâietor, adică Ajutor, Susţinător). Este Duhul Sfânt care va fi nu numai cu cei credincioşi, ci şi în ei, pentru a–i învăţa (v. 26). Domnul Îl numeşte „un alt Mângâietor”, pentru că El Însuşi rămâne Mângâietorul ceresc, Mijlocitorul înaintea Tatălui (1 Ioan 2.1; vezi notă: Mijlocitor, adică Apărător, Mângâietor).

    Isus le face alor Săi alte trei promisiuni: viaţa nouă, izvorâtă din a Lui (v. 19); un loc special în dragostea Fiului ~ şi a Tatălui ~ pentru oricine îşi arată afecţiunea păzind poruncile Lui (v. 21,23); şi pacea, propria Sa pace (v. 27). Cât de adevărat este că El nu ne dă „cum dă lumea”! Lumea oferă puţin şi ia mult; ea distrage conştiinţa şi o ameţeşte asemenea unui calmant care ne amăgeşte pentru o clipă neliniştile şi agitaţiile sufletului; aceasta nu este însă decât o pace iluzorie. Ceea ce dă Isus satisface în întregime inima şi are caracter veşnic.

    De asemenea, Domnul îi face pe ucenicii Săi să înţeleagă că adevărata dragoste pentru El nu trebuie să caute să-L reţină cu egoism aici, jos, ci să se bucure de fericirea Lui (v. 28).

  • 6 August 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și el a făcut rău, pentru că nu și-a îndreptat inima să-L caute pe Domnul.

    2 Cronici 12.14


    Lecții din viața lui Roboam (4) – O inimă care-L caută pe Domnul

    Întregul parcurs al domniei lui Roboam este marcat de decizii care trădează lipsa unei înțelepciuni potrivite cu voia lui Dumnezeu. Chiar de la începutul domniei lui l-am văzut ascultând de sfatul celor care gândeau ca el și ignorând sfatul bătrânilor; l-am văzut de asemenea vrând să pornească război împotriva celor care nu gândeau ca el și care nu-l urmau. Însă cel mai rău lucru a fost că a abandonat legea Domnului. Nu știm care au fost motivele lui pentru aceasta, însă ne putem imagina cum glasul Domnului nu era cel pe care el dorea să-l audă.

    Scriptura ne spune că el a făcut rău, fiindcă nu și-a îndreptat inima ca să-L caute pe Domnul. Inima lui nu era înclinată, nici exersată și nici interesată să-L caute pe Domnul. Nu vedem nici măcar o împrejurare în care el să-L caute cu adevărat pe Domnul. Totuși, Domnul i-a vorbit prin profeți. Roboam s-a abținut să meargă la război împotriva fraților săi și s-a smerit după ce a auzit consecințele părăsirii legii Domnului. Inima lui însă nu a fost cu adevărat interesată în niciunul din aceste cazuri. Când domnia sa era șubrezită, a ascultat; însă, de îndată ce a ajuns puternic, s-a supus doar din cauza disciplinării lui Dumnezeu.

    La David vedem o atitudine cu totul diferită: „Inima mea spune din partea Ta: căutați fața Mea. Voi căuta fața Ta, Doamne!” (Psalmul 27.8). De o astfel de atitudine de inimă avem nevoie în orice moment. Iată ce înseamnă cu adevărat să umbli cu Dumnezeu! Evlavia adevărată înseamnă o inimă care-L caută pe Domnul și care dorește să fie instruită și călăuzită de El. De această cale avea nevoie Roboam și de ea avem nevoie și noi: calea înțelepciunii și a priceperii în lucrurile lui Dumnezeu. Să-L căutăm pe Domnul în diferitele împrejurări prin care trecem, iar cuvintele Domnului nostru Isus ne vor încuraja inimile: „Oricine cere primește; și cine caută găsește” (Luca 11.10).

    A. Leclerc

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și Domnul i-a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii și i-a zis: „… Poți tu să înnozi legăturile Pleiadei sau să dezlegi frânghiile Orionului?”.

    Iov 38.1,31


    Stelele nu le puteți îndepărta de pe cer!

    În timpul Revoluției Franceze (1789-1799) a existat o perioadă în care s-a acționat cu toată forța împotriva a tot ce avea de-a face cu creștinismul. Conform unor relatări, au fost îndepărtate toate simbolurile creștine din biserici și din cimitire. Distribuirea Bibliilor a fost interzisă.

    „Orice semn care aduce aminte de Dumnezeu trebuie să dispară!”, i s-a atras atenția unui om bătrân. Dar el a replicat: „Stelele nu le puteți îndepărta de pe cer! Acestea vor fi și mai departe semne vizibile ale măreției lui Dumnezeu”. Ceea ce Revoluția Franceză nu a reușit odinioară, nu va reuși nici astăzi ateismul agresiv care se dezvoltă năucitor.

    Dumnezeu Însuși ne-a spus în Vechiul Testament că Hristos Își va instaura aici pe pământ domnia Lui. Ceea ce precedă acest eveniment este descris în Psalmul 2: „Pentru ce se întărâtă neamurile și pentru ce cugetă popoarele lucruri deșarte? Împărații pământului se răscoală și domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului și împotriva Unsului Său … Cel care locuiește în ceruri râde, Domnul Își bate joc de ei. Apoi, în mânia Lui le vorbește și în aprinderea Sa îi îngrozește … Acum, împărați, fiți înțelepți! Luați învățătură, judecătorii pământului! Slujiți Domnului cu frică și bucurați-vă tremurând!”.

    Citirea Bibliei: Iov 15.1-35 · Fapte 10.1-16

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    AUTORITATEA NUMELUI ISUS (1) – Fundația S.E.E.R. România

    „Și Numele Domnului Isus era proslăvit.” (Faptele Apostolilor 19:17)


    Citim în acest pasaj că „Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel, până acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau şorţuri care fuseseră atinse de trupul lui şi-i lăsau bolile şi ieşeau din ei duhurile rele. Nişte exorcişti iudei, care umblau din loc în loc, au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: „Vă jur pe Isus, pe care-L propovăduieşte Pavel, să ieşiţi afară!” Cei ce făceau lucrul acesta erau şapte feciori ai lui Sceva, un preot iudeu din cei mai de seamă. Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc şi pe Pavel îl ştiu, dar voi cine sunteţi?” Şi omul în care era duhul cel rău a sărit asupra lor, i-a biruit pe amândoi şi… au fugit goi şi răniţi din casa aceea. Lucrul acesta a fost cunoscut… şi Numele Domnului Isus era proslăvit.” (Faptele Apostolilor 19:11-17).

    Această istorisire ar trebui să aibă rolul de a-i avertiza pe cei care gândesc: „Dacă ei pot să facă asta, și eu pot!” Nu este adevărat, cel puțin în domeniul spiritual! Dacă Dumnezeu nu te cheamă și nu te echipează să faci o anumită lucrare, probabil vei fi trântit la pământ și tu! Dumnezeu nu te împuternicește să-ți faci voia proprie, ci ca să împlinești voia Sa!

    Adevărul este că poți folosi Numele lui Isus în mod eficient numai când:

    1) Îl recunoști ca Mântuitor și Domn al tău;

    2) Ai o relație personală cu El;

    3) Te bazezi pe Cuvântul Său și pui în practică principiile Sale în viața ta zilnică.

    Dacă îndeplinești aceste condiții, de fiecare dată când folosești Numele lui Isus, ești protejat și pus la adăpost de autoritatea Numelui Său!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ioan 14:1-14


    În capitolul 13 L-am văzut pe Domnul cum îi pregătea pe ai Săi ca să aibă încă de aici, de pe pământ, „parte” cu El (v. 8). El pleacă acum să le pregătească locul în Casa Tatălui Său; pentru aceasta, trebuie să meargă înaintea lor, cam în felul în care un stăpân al casei primeşte dispoziţiile Sale de a sosi la El înaintea invitaţilor. Biblia ne dă puţine detalii cu privire la cer. Ceea ce face însă fericită şederea acolo este prezenţa Domnului. Şi El Însuşi cere, pentru propria Sa bucurie, prezenţa alor Săi cu El.

    Isus este singura Cale pentru a merge la Tatăl. El este Adevărul, este Viaţa. El n–a încetat nicio clipă să–L descopere pe Tatăl în cuvinte şi în lucrări, de aceea, câtă durere Îi provoacă ignoranţa ucenicilor Săi! N–ar putea El însă să ne spună şi nouă uneori: De atâta timp tu auzi vorbindu–se despre Mine, citeşti Cuvântul Meu, cum de nu Mă cunoşti mai bine?

    „Orice veţi cere în Numele Meu, aceea voi face” (v. 13), promite Domnul. „În Numele Meu” nu este o simplă formulă, ci implică faptul că El poate fi de acord cu cererile noastre. Rugăciunea noastră devine atunci cea a lui Isus, căreia i se va răspunde negreşit. Nu numai pentru că ne iubeşte, ci în primul rând pentru că este în joc gloria Tatălui! Ar putea avea El vreun motiv mai înalt?

  • 5 August 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Iată, temerea de Domnul, aceasta este înțelepciune; și depărtarea de rău este pricepere!

    Iov 28.28


    „Iată, temerea de Domnul, aceasta este înțelepciune.” Cât de vitale sunt aceste cuvinte și totuși cât de puțin sunt ele puse la inimă! Temerea de Domnul despre care se vorbește aici nu înseamnă spaimă sau teroare, ci un respect cuvenit măreției, puterii și adevărului Său. Dumnezeu este cu totul deasupra întregii imaginații și a celor mai înalte gânduri ale omului. Măreția Sa este de așa natură, încât orice făptură trebuie să-I dea cel mai înalt loc. Într-adevăr, să faci acest lucru este înțelepciune, fiindcă înțelepciunea înseamnă aplicarea corectă a cunoștinței. Cu cât cunoaștem mai mult, cu atât avem nevoie să aplicăm corect această cunoștință. Dacă Îl cunoaștem pe Domnul, Îi vom oferi un loc aparte de oricine și de orice. Îi vom oferi cel mai înalt loc, așa cum citim în 1 Petru 3.15: „Sfințiți-L în inimile voastre pe Hristos ca Domn [sau: pe Domnul Dumnezeu]”.

    Mai există o parte a versetului nostru de astăzi: „Depărtarea de rău este pricepere”. Priceperea este percepția corectă a cunoștinței. Cei credincioși sunt de acord în general că trebuie să se abțină de la rău, însă mulți nu percep pericolul identificării cu principiile rele sau cu cei care practică răul. 2 Timotei 2.19 ne spune: „Oricine rostește Numele Domnului să se depărteze de nedreptate!”. Aceasta nu înseamnă doar a ne abține de la a comite nedreptatea, ci a ne depărta de ea, a o părăsi în mod complet. De asemenea, 1 Tesaloniceni 5.22 ne amintește să ne ferim de orice formă – de orice aparență – a răului. Suntem responsabili să urmăm acest sfat pe care Cuvântul lui Dumnezeu ni-l dă.

    Avem un exemplu în Vechiul Testament cu privire la acest aspect. Iosafat era un împărat evlavios, care L-a onorat pe Domnul, însă care a dovedit lipsă de pricepere atunci când s-a aliat cu Ahab, un împărat nelegiuit. Dumnezeu l-a trimis pe văzătorul Iehu pentru a-l mustra pe Iosafat cu aceste cuvinte: „Să-l ajuți tu pe cel rău și să-l iubești tu pe cei care-L urăsc pe Domnul?” (2 Cronici 19.2). Acestea sunt cuvinte de care și noi trebuie să ne amintim întotdeauna.

    L. M. Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Când va închide el, nimeni nu va deschide.

    Și s-a închis ușa.

    Isaia 22.22; Matei 25.10


    Intrați prin ușa harului!

    Următoarea afirmație este sigură: Dacă Dumnezeu închide o ușă, atunci aceasta rămâne închisă. În Apocalipsa 3.7 citim că El „închide și nimeni nu va deschide”. – După ce Noe a intrat cu toată familia sa în corabie, „Domnul a închis ușa după el” (Geneza 7.16). Pe atunci existau pe pământ oameni foarte mari, uriașii, oameni puternici (Geneza 6). Dar, când a venit apa, niciunul nu a îndrăznit să spargă ușa închisă și astfel toți s-au înecat.

    Dumnezeu, care a închis ușa corabiei, va închide curând și ușa harului și nimeni nu o va mai putea deschide. La miezul nopții morale va răsuna un strigăt: „Iată Mirele, ieșiți-I în întâmpinare!” (Matei 25.6). Atunci toți cei care sunt pregătiți, pentru că L-au primit pe Isus Hristos ca Mântuitor, vor fi atrași la El. Credincioșii morți vor învia și cei în viață vor fi preschimbați și vor merge cu toții la El. Ușa harului se va închide atunci și toți care vor striga: „Doamne, Doamne, deschide-ne!”, vor auzi răspunsul: „Nu vă cunosc!” (Matei 25.11,12).

    De aproape două mii de ani, ușa harului este deschisă. Ați intrat prin ea? Nu așteptați până se face prea târziu! „Iată, acum este timpul potrivit; iată, acum este ziua mântuirii” (2 Corinteni 6.2).

    Citirea Bibliei: Iov 14.1-22 · Fapte 9.31-43

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DUMNEZEU UNEȘTE PUNCTELE! – Fundația S.E.E.R. România

    „Eu am vestit de la început ce are să se întâmple, şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: „Hotărârile Mele vor rămâne în picioare…” (Isaia 46:10).


    Într-o zi, un om de afaceri și-a sunat soția ca s-o anunțe că va veni cu cineva la masă. Soția lui avea grijă de trei copii școlari și unul mic acasă, așa că avea treabă destulă. Dar a fost de acord și mâncarea pe care a pregătit-o a fost delicioasă și servită cu eleganță. Oaspetele, un oficial important din Spania, s-a simțit foarte bine în casa lor și a mulțumit familiei în mod repetat pentru că l-au invitat și l-au tratat cu o cină gătită și cu căldura și părtășia din familie.

    După mai mulți ani, niște prieteni ai acestei familii au mers în Spania ca misionari. Însă lucrarea lor a fost oprită de legislația țării. Când acest oficial spaniol a aflat că misionarii erau prieteni cu acea familie care l-a găzduit într-un mod atât de plăcut, el și-a folosit toată influența pentru a ridica restricțiile care li se impuseseră. Drept urmare, în acea provincie a Spaniei s-a ridicat o biserică plină de viață și mulți oameni au fost câștigați pentru Hristos. Ați înțeles de ce? Pentru că o soție ocupată a fost dispusă să așeze o farfurie în plus la masă, pentru un oaspete, iar acel musafir s-a dovedit a fi „conectat cu cerul.”

    Asemenea unui om de afaceri înțelept, Dumnezeu stabilește scopul, apoi pune la punct planul necesar pentru a-l îndeplini. În Cuvântul Său (Isaia 46:9-10), El ne spune: „Eu sunt Dumnezeu… Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: ‘Hotărârile Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea’… da, Eu am spus şi Eu voi împlini; Eu am plănuit şi Eu voi înfăptui”.

    Cu alte cuvinte, Dumnezeu face conexiunile!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ioan 13:21-38


    „Ucenicul pe care-l iubea Isus” este numele pe care îl ia Ioan în evanghelia sa. El cunoştea dragostea Domnului pentru ai Săi (v. 1), dar se ştia şi pe sine ca obiect personal al acestei dragoste; a probat–o aproape de inima lui Isus ~ locul celor mai intime comunicări. Este însă un mister înfiorător pe care Domnul îl dezvăluie acum. Îl denunţă pe trădătorul Iuda, pe care El Însuşi îl cunoştea încă de la început (cap. 6.64). Atunci Satan intră în acest om, care era pregătit să-l primească şi care pleacă în noapte ca să-şi înfăptuiască îngrozitoarea trădare. Domnul vorbeşte din nou de crucea Sa, unde gloria Lui va străluci în umilinţă (v. 31), dar şi de învierea Sa, prin care Dumnezeu Îl va glorifica pe Acela care L-a glorificat pe deplin (v. 32). Dar cum vor fi recunoscuţi ucenicii Lui de acum înainte, câtă vreme El nu va mai fi în mijlocul lor? Printr-un semn sigur: dragostea lor unii pentru alţii (v. 35). Este oare aceasta cu adevărat ceea ce ne caracterizează şi pe noi? Iată un test şi pentru inimile noastre!

    Spre deosebire de Ioan, care era preocupat de afecţiunile lui Isus pentru el, Petru pune în valoare propriul lui devotament, ~ fără a lua seama la avertismentul Domnului!

  • 4 August 2022

     

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Toate cele despre mine vi le va face cunoscut Tihic, preaiubitul frate și slujitor credincios și împreună-rob în Domnul, pe care l-am trimis la voi chiar pentru aceasta, ca să cunoască cele despre voi și ca să vă mângâie inimile, împreună cu Onisim, credinciosul și preaiubitul frate, care este dintre voi. Ei vă vor face cunoscut toate cele de aici.

    Coloseni 4.7-9


    Tihic a fost un ajutor prețios al lui Pavel, în special în anii din urmă ai slujirii apostolului. Îl întâlnim pentru prima dată în Troa, în Fapte 20.4, ca făcând parte din grupul care l-a însoțit pe Pavel în călătoria sa din Macedonia până în Asia, locul de baștină al lui Tihic. El este menționat din nou în versetele citate mai sus și, cu termeni similari de apreciere, în Efeseni 6.21,22. Tihic era un mesager de încredere care îl cunoștea bine pe Pavel, care lucra cu el și care, de asemenea, îi putea încuraja pe sfinți. Deși alții din Asia l-au părăsit în cele din urmă pe Pavel, Tit 3.12 și 2 Timotei 4.12 ne arată că Tihic a rămas un mesager fidel până la sfârșit.

    Deși uneori Pavel era singur, în mod evident el se bucura să lucreze împreună cu un grup de frați însuflețiți de aceleași scopuri. Domnul îi încredințase o slujbă dublă: evanghelia și adevărul despre Adunare, pe care el îl numește „taină”. În Cuvântul lui Dumnezeu, o taină este un adevăr care a fost mult timp ținut ascuns și pe care omul n-ar fi putut să-l descopere singur, dar pe care Dumnezeu l-a revelat. Evanghelia și adevărul cu privire la Adunare sunt revelații speciale ale lui Dumnezeu pentru această dispensație a harului, în care noi trăim.

    Pavel nu fusese niciodată la Colose, dar el se ruga pentru sfinții de acolo și dorea rugăciunile lor pentru el. Apostolul le-a scris o epistolă care a venit în întâmpinarea nu numai a nevoilor lor spirituale, ci și a nevoilor noastre astăzi. Însă, alături de învățătura și de îndemnurile necesare, erau și veștile personale pe care Tihic le aducea. Vedem în aceasta cât de strânse erau legăturile de dragoste ale credincioșilor de la început.

    E. P. Vedder, Jr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Îmi cunosc fărădelegile și păcatul meu stă necurmat înaintea mea. Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit și am făcut ce este rău înaintea Ta.

    Psalmul 51.3,4


    Să admitem că suntem păcătoși!

    Fariseul din Luca 18 mergea la templu pentru a se ruga. Dar cuvintele rostite de el nu au fost rugăminți, pentru că el nu avea nevoie de nimic! Fariseul considera că este mult mai bun decât toți oamenii pe care îi vedea venind și plecând, mai ales decât vameșul care stătea departe de el.

    Fariseul mulțumea. Dar cui Îi mulțumea? Lui Dumnezeu? Da, el spunea: „Dumnezeule, Îți mulțumesc”, dar de fapt se gândea la sine însuși: „… că nu sunt ca ceilalți oameni”.

    Acest om religios nu avea niciun simțământ pentru sfințenia lui Dumnezeu și nici pentru starea adevărată a inimii lui, care era stricată prin păcat. El nu vedea niciun motiv să-I ceară lui Dumnezeu har și a mers acasă la fel de orb cum venise la templu.

    Vameșul, dimpotrivă, se vedea în lumina sfințeniei lui Dumnezeu și aceasta îl făcea foarte smerit. Dacă vrem să venim în contact cu Dumnezeu, trebuie să recunoaștem starea în care ne găsim. Vameșul se ruga: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!”. – Și Domnul Isus Hristos spune: „mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă îndreptățit, decât celălalt”.

    Cine vine la Dumnezeu într-o astfel de stare primește iertarea și pacea.

    Citirea Bibliei: Iov 13.1-28 · Fapte 9.17-30

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU-ȚI IGNORA COPIII! – Fundația S.E.E.R. România

    „Fiule, dacă-ţi va fi inima înţeleaptă, inima mea se va bucura” (Proverbele 23:15)


    Dacă reușești să asiguri familiei un trai bun, dar nu reușești să-ți înveți copiii să trăiască conform principiilor Scripturii, succesul tău va fi în van și vei ajunge să trăiești cu regrete. Un copil obișnuit petrece în jur de 6-7 ore, zilnic, pe Internet, uitându-se la televizor sau interacționând cu prieteni din anturaj. Și fiecare minut petrecut în felul acesta creează sistemul de valori care îi va modela ca persoane. Așa că mai bine ai fi mai mult alături de ei! Dacă trebuie să faci vreun sacrificiu material pentru a-i dezvolta pe plan spiritual, acesta va fi un sacrificiu de care te vei bucura mereu.

    Dorothy Lawe Nolte a scris câteva cuvinte profunde pe care orice părinte înțelept ar trebui să și le însușească: „Dacă un copil trăiește cu critică, el învață să condamne. Dacă un copil trăiește în ostilitate, el învață să lupte. Dacă un copil trăiește în batjocură, el se învață timorat. Dacă un copil trăiește în rușine, el învață să se simtă vinovat. Dar dacă un copil trăiește în toleranță, el învață să fie răbdător. Dacă un copil trăiește în încurajare, el învață ce este încrederea. Dacă un copil trăiește în laude, el învață să aprecieze. Dacă un copil trăiește în corectitudine, el învață ce este dreptatea. Dacă un copil trăiește în siguranță, el învață să aibă credință. Dacă un copil trăiește în aprobare, el învață iubirea de sine. Dacă un copil trăiește în acceptare și prietenie, el învață să găsească dragostea în lume.”

    Înțeleptul Solomon, care a fost și el tată, a spus-o astfel: „Fiule, dacă-ţi va fi inima înţeleaptă, inima mea se va bucura!” Așadar, învață-ți copiii și nepoții să fie înțelepți!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ioan 13:1-20


    Pentru inima Domnului, moartea Lui însemna mai întâi „să plece din lumea aceasta la Tatăl” (v. 1; comp. cu 16.28). Îi lăsa însă pe aceia pe care-i iubea într-o lume plină de corupţie şi de violenţă. Şi, aşa cum un călător mergând pe drum are picioarele pline de praf, credincioşii, deşi având „tot trupul spălat” (v. 10) prin sângele crucii (Apocalipsa 1.5), sunt, prin contactul lor necontenit cu răul, expuşi întinării în gânduri, în cuvinte şi în fapte.

    Dar Domnul S–a îngrijit cu credincioşie şi de aceasta, pentru că veghează la sfinţenia practică a alor Săi. Ca mare preot suveran, El le spală picioarele, altfel spus, îi curăţă făcându–i să se judece continuu în lumina Cuvântului (apa) aplicat conştiinţelor lor (Efeseni 5.26; Evrei 10.22). Această slujbă a dragostei trebuie s–o exersăm şi noi unii pentru alţii. În umilinţă, punându–ne la picioarele lor, avem să le arătăm fraţilor noştri, prin Cuvânt, în ce au greşit sau care sunt pericolele la care se expun (Galateni 6.1).

    Dragi prieteni, Domnul nu a spus: fericiţi sunteţi dacă veţi cunoaşte aceste lucruri, ci, ştiindu–le, „fericiţi sunteţi dacă le veţi face” (v. 17).

  • 3 August 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Iudeii deci se minunau, spunând: „Cum știe Acesta carte, fără să fi învățat?”. Isus deci le-a răspuns și a zis: „Învățătura Mea nu este a Mea, ci a Celui care M-a trimis. Dacă dorește cineva să facă voia Lui, va cunoaște despre învățătura aceasta, dacă este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine Însumi. Cine vorbește de la sine însuși caută gloria lui însuși; dar Cine caută gloria Celui care L-a trimis, Acela este adevărat și în El nu este nedreptate”.

    Ioan 7.15-18


    Era o pricină de mirare pentru iudei că El, care nu învățase niciodată carte în școlile lor, avea o astfel de cunoștință. Acest lucru Îl conduce pe Domnul la enunțarea unui test pentru orice învățătură adevărată. Care este sursa ei? Este omenească, sau divină? Învățătura Domnului venea de la Tatăl, care Îl trimisese. Nimic nu-L clatină pe Domnul din această poziție pe care o luase, ca „Cel trimis”. Dacă S-a suit la sărbătoare, n-a făcut acest lucru pentru a-i uimi pe oameni prin cunoștința Sa, ci pentru a da mărturie despre Cel care Îl trimisese.

    Mai mult, învățătura adevărată îl supune pe ascultător la un test. Prin urmare, dacă învățătura Domnului este din cer, ea necesită o stare corectă a sufletului pentru a fi primită. Dorința de a împlini voia Tatălui face sufletul capabil să recunoască ceea ce este de la Dumnezeu. Dacă dorim să cunoaștem, trebuie să fim pregătiți să practicăm. Nimic nu ne face mai orbi față de adevăr ca activitatea voinței proprii. Cât de simplu ar fi adevărul și cât de limpede ar fi calea noastră, dacă n-am avea altă dorință decât să facem voia Lui!

    Mai mult, învățătura adevărată impune un test și vorbitorului. Caută el să se glorifice pe sine, sau pe cel care l-a trimis? Motivațiile nu sunt pure în acela care, chiar dacă spune adevărul, caută totuși slava sa proprie. Cel care caută doar slava lui Dumnezeu în învățătura Sa „este adevărat și în El nu este nedreptate”.

    Avem deci un test pentru învățătură (versetul 16), un test pentru ascultător (versetul 17) și un test pentru vorbitor (versetul 18). În cazul Domnului, învățătura era perfectă și Învățătorul era perfect; falimentul era de partea ascultătorilor.

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dumnezeul veacului acestuia a orbit gândurile celor necredincioși, ca lumina evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu, să nu strălucească peste ei.

    2 Corinteni 4.3,4


    Lumina evangheliei slavei lui Hristos

    La început de august 1914, într-o seară când toată Europa fremăta, ministrul de externe britanic, Sir Edward Grey (1862-1933), era în biroul lui. Aruncând de acolo o privire asupra Londrei a observat că peste tot în locuințe luminile se stingeau, pentru că oamenii se duceau la culcare. El a scris atunci următoarea propoziție: „Și în Europa se sting acum peste tot luminile și nu vedem încă dacă se vor reaprinde”. Primul Război Mondial abia începuse cu câteva zile în urmă!

    Astăzi, la mai bine de 100 de ani de la acel moment, cam aceleași cuvinte se pot spune despre creștinătatea din Europa. Odinioară aici a strălucit „lumina evangheliei slavei lui Hristos”, acum însă tot mai mulți oameni își închid inima la vestea minunată a evangheliei. Ei nu vor să mai audă că prin credința în Domnul Isus pot fi mântuiți și pot deveni copii ai lui Dumnezeu.

    Dar nu doar oamenii nu arată niciun interes pentru evanghelie, ci și în societate în general sunt dezonorate și îndepărtate standardele biblice și vestea bună despre Hristos.

    Totuși, Cuvântul lui Dumnezeu este valabil și astăzi: „Dumnezeu e lumină” (1 Ioan 1.5); El încă spune: „Să lumineze lumina din întuneric”. El dorește să lumineze în inimile oamenilor, ca ei să recunoască în Isus Hristos, pe „fața” Lui, slava Dumnezeului veșnic (2 Corinteni 4.6).

    Citirea Bibliei: Iov 12.1-25 · Fapte 9.1-16

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CE AI SEMĂNAT, ACEEA VEI CULEGE! – Fundația S.E.E.R. România

    „Daţi, şi vi se va da…” (Luca 6:38).


    La sfârșitul secolului al XIX-lea, un membru al parlamentului britanic a mers în Scoția pentru a ține un discurs important. S-a dus până în Edinburgh cu trenul, apoi a luat o trăsură trasă de cai, luând-o spre sud, unde era destinația sa finală. Dar drumurile erau proaste și trăsura s-a împotmolit în noroi. Un băiat scoțian de la o fermă din zonă a venit să dea o mână de ajutor și l-a ajutat să mute trăsura. Parlamentarul l-a întrebat cât îi datorează. „Nimic,” a răspuns băiatul. „Ești sigur?” a insistat politicianul, dar băiatul a rămas ferm pe poziție și a refuzat plata. „Totuși, n-ai vrea să fac ceva pentru tine?” Ce vrei să te faci când vei fi mare?” Băiatul a răspuns: „Vreau să fiu doctor.” Politicianul s-a oferit să-l ajute pe tânărul scoțian ca să ajungă la facultate și cum era de așteptat și-a respectat promisiunea. Cam o jumătate de secol mai târziu, Winston Churchill s-a îmbolnăvit grav de pneumonie în timp ce participa la o conferință de război în Maroc. Medicii i-au administrat un „medicament miraculos”, numit penicilină, care fusese descoperit de Alexander Fleming.

    Știi despre cine era vorba? Fleming era tânărul scoțian care venise în ajutorul acelui membru al parlamentului din trăsura împotmolită… care nu era altul decât Randolph Churchill, tatăl lui Winston Churchill.

    Într-adevăr, ceea ce semeni aceea vei secera. Domnul Isus la acest adevăr S-a referit când a spus: „Daţi, şi vi se va da.”

    Așadar, când Dumnezeu îți spune să pui o sămânță de bunătate în viața cuiva, El o face pentru că are pregătit un seceriș binecuvântat pentru tine, undeva… cândva… în călătoria vieții tale.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ioan 12:37-50


    Odată cu capitolul 12 se încheie şi o mare diviziune a acestei evanghelii, pentru că, într–adevăr, începând cu capitolul 13, Domnul Se va adresa numai ucenicilor Săi.

    Aici avem cele din urmă cuvinte adresate poporului. De acum înainte, acesta va fi împietrit ca naţiune, conform profeţiei lui Isaia. Vedem cum se verifică versetul 11 din capitolul 1: „A venit la ai Săi (în Israel) şi ai Săi nu L-au primit”. De asemenea este confirmat şi versetul următor; unii L–au primit şi, pentru acest motiv, au primit dreptul de a fi copii ai lui Dumnezeu (cap. 1.12). „Chiar dintre mai–mari, mulţi au crezut în El”, fără totuşi a avea îndrăzneală să–şi mărturisească credinţa. Şi motivul ne este dat: „au iubit mai mult gloria oamenilor decât gloria lui Dumnezeu” (v. 43). Noi, cărora ne lipseşte un asemenea curaj de a ne mărturisi credinţa, să ne întrebăm dacă uneori nu se întâmplă aceasta din acelaşi motiv.

    Pentru ultima dată, Isus afirmă public şi solemn caracterul divin al slujbei Sale. El este Trimisul lui Dumnezeu şi în acelaşi timp „întipărirea fiinţei Tatălui” (v. 44,49; Evrei 1.3). Niciunul din cuvintele Sale nu este altceva decât expresia absolută a gândului divin. Să medităm la acest exemplu minunat şi, la rândul nostru, să învăţăm de la El deopotrivă ce trebuie să vorbim şi cum să vorbim (v. 49).

  • 2 August 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Isus iubea pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr.

    Ioan 11.5


    Taina dragostei divine este că ea îngăduie durerea, iar astfel, prin intermediul acestei dureri, suntem conduși către o cunoaștere mai profundă a dragostei lui Dumnezeu. Tatăl iubește pe Fiul, „totuși Domnului I-a plăcut să-L zdrobească; L-a supus suferinței” (Isaia 53.10). Și care a fost motivul? „Dumnezeu Își arată propria Lui dragoste față de noi prin aceea că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5.8).

    Lazăr era bolnav, iar surorile lui au făcut ceea ce trebuia – l-au adus în rugăciune înaintea Domnului. Ele I-au trimis vorbă, spunând: „Doamne, iată, acela pe care-l iubești este bolnav” (Ioan 11.3). Dar când a auzit, Isus n-a răspuns în felul în care surorile ar fi dorit, ci „a rămas două zile în locul în care era” (versetul 6). Aceasta este taina dragostei divine. Durerea lor s-a adâncit atunci când Lazăr a murit, însă a fost un lucru temporar. Dragostea divină era la lucru, în deplin acord cu scopurile divine ale lui Dumnezeu pentru gloria Sa și pentru binecuvântarea lor deplină. Când Isus a sosit, Marta s-a plâns: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit” (versetul 21). El i-a spus: „Fratele tău va învia … Eu sunt învierea și viața” (versetele 23 și 25). Când Isus i-a văzut plângând, pe Maria și pe iudei, „a suspinat în duh și S-a tulburat în Sine”. Ajungând la mormânt, „Isus plângea”. Atunci iudeii au spus: „Iată cât îl iubea!” (verstele 33-36).

    Putem conta întotdeauna pe dragostea și pe compasiunea Domnului Isus. După ce S-a rugat Tatălui, El a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!” (versetul 43). Va veni ziua când „întâi vor învia cei morți în Hristos; apoi noi cei vii, care rămânem, vom fi răpiți în nori împreună cu ei, pentru a-L întâmpina pe Domnul în văzduh” (1 Tesaloniceni 4.16,17). Să fim siguri că „nici moarte, nici viață, nici îngeri, nici stăpâniri, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puteri, nici înălțime, nici adâncime, nici o altă creatură nu va putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Hristos Isus, Domnul nostru” (Romani 8.38,39).

    R. A. Barnett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Să caute pe Dumnezeu și, bâjbâind, să-L găsească, măcar că nu este departe de fiecare dintre noi. Căci în El avem viața, mișcarea și ființa.

    Fapte 17.27,28


    Prezența lui Dumnezeu

    Un tânăr atras de aventură și-a propus să traverseze America de Nord cu bicicleta, din est spre vest. Țara întinsă îl tulbura și îl emoționa totodată. În timp ce se deplasa pe autostrăzile Canadei, lungi de sute de kilometri, întâlnind doar ici-colo câte o mașină, a fost cuprins de un sentiment puternic de singurătate. Din când în când era să cadă în depresie. Acolo însă, pe străzile singuratice, prin pădurile dese, a conștientizat pentru prima dată că există un Dumnezeu în cer. Nu știa de unde îi venise acel gând, pentru că acasă nu auzise nimic despre Dumnezeu, dar acum simțea prezența Lui și a început să vorbească cu Dumnezeu! Se ruga pentru prima dată în viața lui, iar Dumnezeu îl asculta.

    În călătoria sa nu s-au întâmplat lucruri deosebite, dar tânărul a simțit ocrotirea lui Dumnezeu și ajutorul Său: în fiecare seară găsea undeva un acoperiș deasupra capului; când i s-a stricat bicicleta, a întâlnit oameni amabili care l-au ajutat. Se simțea oarecum sub paza lui Dumnezeu și în siguranță. Această experiență deosebită l-a marcat. Totuși au mai trecut câțiva ani până a înțeles că Dumnezeu nu vrea să-i dovedească bunătatea Sa doar pentru viața lui de pe pământ, ci vrea să-l salveze din starea lui și să-i dea viața veșnică. Dumnezeu l-a căutat tot timpul, a mers după el cu răbdare, până când tânărul s-a întors la El.

    Citirea Bibliei: Iov 11.1-20 · Fapte 8.26-40

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM STAI CU FOAMEA SPIRITUALĂ? (3) – Fundația S.E.E.R. România

    „Necazul şi strâmtorarea mă ajung, dar poruncile Tale sunt desfătarea mea.” (Psalmul 119:143)


    Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru medicii pricepuți care știu să diagnosticheze bolile și să prescrie tratamente care vor aduce vindecare și sănătate. Dar iată ceva la care să te gândești: cum ar fi ca bolile noastre legate de stres să poată fi tratate prin meditație, la fel de bine ca prin medicație?

    Psalmistul a scris: „Necazul şi strâmtorarea mă ajung, dar poruncile Tale sunt desfătarea mea. Învăţăturile Tale sunt drepte pe vecie: dă-mi pricepere, ca să trăiesc!… Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta.” (Psalmul 119:143-144, 165). Când există un dezechilibru chimic în corpul tău, el trebuie tratat prin medicamente, un regim alimentar diferit și exerciții zilnice. Însă atunci când sufletul îți este flămând până acolo că devine disfuncțional, el trebuie tratat cu Cuvântul lui Dumnezeu. Noi nu vorbim aici despre citirea fugitivă a câtorva versete înainte de-a ne începe ziua…. știm deja că fluturii zboară pe toate florile, dar numai albinele culeg mierea! Uneori trebuie să meditezi mult la un verset înainte de a-i sorbi dulceața; „să-ți întinzi mâinile spre el” și „să meditezi adânc” la el până prinde rădăcină și începe să crească în tine (vezi Psalmul 119:48).

    Este nevoie de timp pentru a schimba trăsături de caracter imprimate adânc în ființa ta. Este posibil ca Dumnezeu să lucreze într-un anumit domeniu din viața ta mai multe săptămâni sau chiar luni. Obiceiurile și căile noi au nevoie de timp ca să se imprime în tine. Trebuie să recunoști lucrul acesta și să-L lași pe Dumnezeu să-ți descopere și să fixeze noile adevăruri în viața ta. Nu te păcăli singur, crezând că dacă citești un anumit adevăr biblic el va produce o schimbare instantanee. El trebuie aplicat zi de zi, și asta cere timp și meditație!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ioan 12:20-36


    În vechile morminte egiptene s–a găsit grâu vechi, de mii de ani, capabil încă să germineze. Dar, deşi s–a scurs mult timp şi deşi a fost conservat în vase foarte preţioase, acest grâu nu s–a putut înmulţi acolo. Ca să poată răsări spice încărcate de boabe asemănătoare cu sămânţa, trebuia ca aceasta să fie pusă în pământ, să fie sacrificată. Aceasta este imaginea pe care o foloseşte Isus pentru a vorbi despre moartea Lui. Dorinţa de a–L vedea, exprimată de greci, I–a purtat gândurile spre consecinţele minunate ale lucrării Sale de la cruce: binecuvântarea naţiunilor sub domnia universală a Fiului Omului; multe roade (v. 24b); judecarea lui Satan (v. 31); toţi oamenii atraşi la El Însuşi (v. 32). Prin faţa sufletului Său sfânt trece însă şi acest ceas încărcat de suferinţe. El Se îndreaptă către Dumnezeu, care–I răspunde din cer prin promisiunea învierea (v. 28).

    Pentru poporul iudeu sosise amurgul. Lumina avea să dispară la orizont: Isus urma să–i părăsească (v. 35; Ieremia 13.16). Ziua de astăzi, o zi de har, este şi ea pe sfârşite. Se apropie clipa când nu va mai fi posibil să crezi (comp. cu v. 40). A fost pentru Isus un solemn „acum” (v. 27,31). Pentru noi, acum este timpul să credem în El.

  • 1 August 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Sunteți păziți prin puterea lui Dumnezeu, prin credință.

    1 Petru 1.5


    Când spunem că Dumnezeu îi păzește pe ai Săi, ne întrebăm din ce cauză trebuie să facă El aceasta. Iată răspunsul: Pentru că au nevoie să fie păziți; altfel ar cădea.

    Să presupunem că întâlnesc o persoană care a alunecat într-un păcat și eu i-aș spune: «Nu e nicio problemă; Dumnezeu rămâne credincios». Deși acesta este în mod abstract un adevăr, nu este tocmai ceea ce ar trebui să-i spun acestui om, ci mai degrabă ar trebui să-i trezesc conștiința. Pe de altă parte, știu că, dacă Dumnezeu nu m-ar păzi, aș putea cădea și eu oricând. N-am nici cea mai mică îndoială că Dumnezeu îi va păzi pe ai Săi până la capăt. Ei nu vor pieri nicidecum.

    Înțelegem deci că avem nevoie să fim păziți și că trebuie să rămânem mereu dependenți, în fiecare clipă, de acest har; dar acest verset ne arată și că harul nu ne va lipsi niciodată. În felul acesta rămânem în dependență, ceea ce este un lucru nespus de binecuvântat. Credinciosul trebuie să învețe că este în întregime dependent, așa cum spune Domnul: „Despărțiți de Mine nu puteți face nimic” (Ioan 15.5). Chiar dacă nu afirmă cu glas tare, omul gândește că este în stare să facă multe lucruri! De aceea trebuie să învățăm dependența și în același timp adevărul binecuvântat al credincioșiei lui Dumnezeu, care nu dă greș.

    „Voi sunteți păziți de puterea lui Dumnezeu, prin credință.” De ce prin credință? Deoarece credința face ca sufletul meu să înțeleagă dragostea Lui. Astfel, credința ne îndreaptă inima spre El, și nu spre noi înșine, într-un fel în care ne face să înțelegem și să prețuim ceea ce este Dumnezeu, Cel care lucrează în harul Său și care ne ține prin puterea Sa.

    J. N. Darby

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Îmi înviorează sufletul.

    Psalmul 23.3


    Înviorarea din partea Domnului

    Pastorul Wilhelm Busch (1897-1966) a relatat cum o cântare l-a ajutat odată să treacă peste o mare deprimare: „Mi-am început slujba într-o regiune unde totul părea mort din punct de vedere spiritual. Acolo unde evanghelia începea totuși să lucreze, se aprindeau și mai mari flăcările împotrivirilor. Pe lângă acestea, făceam și eu greșeli. În plus, pe atunci sufeream de dureri puternice de spate, pe care le puteam suporta doar când mergeam cu bicicleta. Eram obosit, deznădăjduit, descurajat. Într-o zi călduroasă de vară, în timp ce mă deplasam cu bicicleta, am auzit deodată o cântare dintr-o cârciumă. Curios fiind, am trecut cu bicicleta pe lângă fereastra deschisă și am încercat să deslușesc ce se întâmpla acolo. Într-un colț, câțiva tineri tocmai cântau:

    O, de-ai putea tu crede, / Minuni mari ai vedea. / Întotdeauna Domnul / Cu drag te-ar ajuta.

    Desigur, nimeni nu-i asculta pe cei care cântau – dar mie mi s-a părut că Domnul Însuși îmi vorbea și că dorea să mă învioreze prin această cântare. Mai târziu am regretat că nu le-am dat mâna celor care cântau acolo – poate și ei ar fi avut nevoie de o îmbărbătare în fața respingerii de care aveau parte”.

    Fiecare verset din Biblie, indiferent dacă este cântat, rostit sau scris, transmite înviorare, mângâiere, îmbărbătare. Domnul nostru știe când, unde și cum înviorarea Sa își va atinge scopul. Să observăm cu atenție și astăzi dovezile dragostei și ale purtării Sale de grijă!

    Citirea Bibliei: Iov 10.1-22 · Fapte 8.14-25

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM STAI CU FOAMEA SPIRITUALĂ? (2) – Fundația S.E.E.R. România

    „Căutaseră pe Domnul de bunăvoia lor şi-L găsiseră. Şi Domnul le-a dat odihnă de jur împrejur.” (2 Cronici 15:15)


    Înfometarea prelungită poate afecta sănătatea în mod serios. Îți pierzi capacitatea de a gândi limpede. Vederea ți se încețoșează. Îți slăbește puterea și nu mai ești productiv. Dar la fel stau lucrurile și în viața spirituală. Domnul Isus ne-a atenționat: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4:4). Ori, știind lucrul acesta, cum este posibil să nu ne facem timp să citim Biblia? Știm că este vital pentru sănătatea noastră spirituală, mentală și emoțională, și cu toate acestea, fie nu prea citim Cuvântul, fie o facem superficial. De ce oare?

    1) Pentru că nu suntem motivați. Nu am experimentat bucuria care vine când descoperim noi înșine marile adevăruri din Cuvântul lui Dumnezeu. Ne complacem în această situație și ne mulțumim să primim hrana spirituală prin intermediul altora. Însă atunci când ești serios în studierea Bibliei, nu te vei mai mulțumi cu o cunoaștere de mâna a doua.

    2) Pentru că nu știm cum s-o facem. Auzim o predică frumoasă și ne gândim: „De ce nu am văzut și eu asta?” Pentru că mulți învățători ai Cuvântului petrec multe ore studiind Sfânta Scriptură, dar noi nu!

    3) Pentru că ne-am lenevit. Studiul biblic necesită autodisciplină. E nevoie de timp, efort, concentrare și perseverență. Niciun mare adevăr nu se găsește la suprafață; trebuie să sapi adânc. În Vechiul Testament, când poporul Israel a căutat „pe Domnul de bunăvoia lor, L-au găsit. Şi Domnul le-a dat odihnă de jur împrejur.”

    Să știi că Dumnezeu vrea și poate să facă același lucru și pentru tine.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ioan 12:1-19


    În acest tablou emoţionant, zugrăvit de primele trei versete (1-3), sunt figurate diferite aspecte ale închinării: prezenţa Domnului, comuniunea, mărturia, slujirea sfântă, lauda. Nu este vorba de o sărbătoare în cinstea lui Lazăr: Isus este centrul acestei adunări: Lui „I-au pregătit deci o cină”. Şi singurul titlu dat lui Lazăr pentru a fi la masă cu El era acela de mortul care a primit o viaţă nouă (cum este cazul tuturor celor răscumpăraţi). Acest om nu spune nimic, nu face nimic, ci pur şi simplu este aici viu, prezenţa lui fiind îndeajuns pentru a le aminti tuturor ceea ce a făcut Domnul pentru el. Marta slujeşte şi activitatea ei este aici în totul cum se cuvine (spre deosebire de Luca 10.40). De asemenea, Maria răspândeşte parfumul care este „de mare preţ” şi pentru inima Mântuitorului şi care umple casa, imagine a adorării exprimate în comun de răscumpăraţii recunoscători. Cel necredincios nu are decât dispreţ pentru o asemenea închinare şi, în fond, aceasta se întâmplă pentru că el onorează un alt dumnezeu: banul (v. 6).

    În versetul 10 îl vedem pe Lazăr asociat cu Domnul Isus ca ţintă a urii oamenilor.

    Apoi asistăm la intrarea solemnă a Împăratului lui Israel în cetatea Sa, Ierusalim, precedată de reputaţia atât de trecătoare pe care o dăduse marea Sa minune.

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne