31 Martie 2026
DOMNUL ESTE APROAPE
El, împotriva oricărei speranței, a crezut cu speranță spre a deveni tată al multor națiuni, potrivit cu ce s‑a spus: «Așa va fi sămânța ta»; și, nefiind slab în credință, nu s‑a uitat la propriul său trup, aproape mort, având cam o sută de ani, și nici la pântecul mort al Sarei, și nu s‑a îndoit de promisiunea lui Dumnezeu, prin necredință, ci a fost întărit prin credință, dându‑I glorie lui Dumnezeu.
Romani 4.18‑20
Cu privire la fiul promis, Avraam a crezut, pe de o parte, împotriva oricărei speranțe. Împrejurările erau contrare împlinirii promisiunii divine: „Și Avraam și Sara erau bătrâni, înaintați în zile; Sarei îi încetase rânduiala femeilor“ (Geneza 18.11). Totuși, el a crezut.
Pe de altă parte, a crezut cu speranță. El privea dincolo de împrejurări, la Dumnezeul Atotputernic care avea să facă o minune dublă. Avraam s‑a încrezut în Acela care i‑a spus: „Este ceva prea greu pentru Domnul?“ (Geneza 18.14). Și credința sa a fost răsplătită. Sara a născut un fiu, iar Avraam i‑a dat numele Isaac (Geneza 21.1‑7).
Când Avraam se afla cu fața la pământ înaintea Domnului, cu un an înainte de a se naște fiul său, el a râs, având o credință mică. Dumnezeu a hotărât numele acestui fiu: el trebuia să se numească Isaac, adică „cel care râde“ (Geneza 17.17,19). Cu aceasta spunea totodată: tu vei râde în credință, când promisiunea Mea se va împlini și se va naște Isaac.
Cu privire la țara promisă, aceasta a avut în viața de credință a lui Avraam un loc central. Prin credință a plecat din Mesopotamia, căci Dumnezeu a vrut să‑i dea această țară (Geneza 12.1). Prin credință a străbătut țara, pentru a o cunoaște (Geneza 12.6). Prin credință a privit în comuniune cu Domnul la această țară (Geneza 13.14‑18).
M. Billeter
SĂMÂNȚA BUNĂ
Poruncește celor care sunt bogați în veacul de acum să nu se îngâmfe, nici să nu se încreadă în nesiguranța bogățiilor, ci în Dumnezeu, care ne dă toate din belșug ca să ne bucurăm de ele; să facă binele, să fie bogați în fapte bune, să fie darnici, gata să dea.
1 Timotei 6.17,18
John Pierpont Morgan
Antreprenorul american John Pierpont Morgan (1837‑1913) este considerat cel mai influent bancher al timpului său. Cu ajutorul băncii pe care a fondat‑o, el a dobândit o avere uriașă, în principal prin preluarea și reorganizarea liniilor de cale ferată aflate în stare de degradare. Pe de altă parte, era cunoscut ca fiind fundamental împotriva tranzacțiilor speculative.
Când Morgan a murit, pe 31 martie 1913, a lăsat un testament cu 37 de articole. Acesta a fost publicat integral în New York Times trei săptămâni mai târziu. Punctul cel mai important se află în articolul 1: „Îmi încredințez sufletul în mâinile Mântuitorului meu cu deplina încredere că, după ce l‑a răscumpărat și l‑a spălat cu sângele Său nespus de prețios, îl va prezenta fără cusur înaintea tronului Tatălui meu ceresc; și îi rog pe copiii mei să mențină și să apere, cu orice risc și cu orice preț al sacrificiului personal, învățătura binecuvântată a «ispășirii complete» pentru păcat prin sângele lui Isus Hristos, oferit o singură dată, și numai prin sângele Lui“.
Morgan nu își pusese speranța în „nesiguranța bogățiilor“, ci în Dumnezeu și în moartea ispășitoare a Fiului Său.
„Nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați din felul vostru deșert de viețuire moștenit de la părinții voștri, ci cu sângele prețios al lui Hristos, ca al unui miel fără cusur și fără pată“ (1 Petru 1.18,19).
Citirea Bibliei: Naum 1.1-15 · Proverbe 30.1-10
de Jean Koechlin
Psalmul 41
Prin Duhul profetic, Hristos declarase la sfârşitul Psalmului 40: Sunt întristat şi sărac: sărăcie de bunăvoie, destinată îmbogăţirii noastre! (2 Corinteni 8.9). Ferice de acela care‑L înţelege pe acest Sărac! Ferice şi de acela care ştie să se pună în locul celor săraci, al celor umiliţi, al celor care sufăr…! Şi tot ferice şi de acela care, măcar în duh, dacă nu în realitatea văzută, ia această poziţie de sărac, ca şi Învăţătorul său! (Matei 5.3).
Versetul 3 aduce preţioase încurajări credincioşilor bolnavi. În primul rând avem promisiunea ajutorului divin. Chiar dacă omul din afară trece, omul dinăuntru este reînnoit zi de zi, sub grija marelui Doctor al sufletelor (2 Corinteni 4.16). Ba, mai mult! Orice pat de boală va fi transformat în chip miraculos, pentru că prezenţa Domnului la căpătâiul lui are putere să‑i schimbe suferinţa în bucurie. Ce plăcută companie, bună să‑l facă să uite faptul că nu a fost înţeles, precum şi indiferenţa căreia i‑a fost, poate, obiectul (v. 8)!
Noi ştim în ce moment s‑a împlinit v. 9. Cu câtă tristeţe a trebuit Domnul să‑l citeze înainte de a‑i da trădătorului Iuda bucăţica care avea să‑l facă cunoscut… (Ioan 13.18,26)
Cea dintâi carte a Psalmilor se încheie aici, cu o laudă eternă, căreia, prieteni credincioşi, îi putem alătura şi amin‑ul nostru!
DEPUNE EFORT SUPLIMENTAR! | Fundația S.E.E.R. România
„Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două.” (Matei 5:41)
Încearcă să-ți imaginezi următoarea situație: te afli într-un restaurant cu cineva a cărui mâncare a costat 45 de lei și îl vezi cum se chinuie să calculeze bacșișul. Are 10 lei și știe că un bacșiș de 10% este considerat minimul necesar. Pierde cinci minute încercând să facă rost de bani mărunți, astfel încât să poată lăsa un bacșiș de 4,5 lei în loc să lase puțin mai mult. Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi lăsat întreaga sumă de 10 lei? Ar fi putut face ca acea zi să fie mai bună pentru chelnerul sau chelnerița care-l servise. 6 lei poate nu pare mult, dar mesajul care însoțește acest gest poate însemna o diferență enormă pentru cineva, mai ales dacă a avut sau are o zi grea. Mesajul nerostit pe care-l transmiți când oferi este: „Mulțumesc, ai făcut o treabă bună, te apreciez, ești valoros!”
Poate că mesajul se pierde – chelnerul ia bacșișul fără să-l numere –, dar Dumnezeu te binecuvântează pentru că ai apreciat munca și efortul semenului tău. Biblia spune că: „Cine seamănă mult, mult va secera.” (2 Corinteni 9:6) Gândește-te la situația din restaurant, relatată adineauri, în felul următor: tu poți aduce bucurie altora și te poți binecuvânta pe tine însuți cu niște mărunțiș din buzunar.
Acesta este doar un exemplu mic dintre multele moduri în care lucrurile mici pe care le putem face pot produce efecte surprinzător de mari. Micile gesturi de bunătate dau tonul zilei tale. A face un efort suplimentar – fie că este vorba despre un compliment neașteptat, un cadou sau un bacșiș mai mare – costă foarte puțin, dar îți poate aduce multe beneficii. Și încă ceva: noi putem avea o credință care mută munții, putem înțelege și explica corect toate doctrinele profunde ale Bibliei, și putem obține note maxime pentru sfințenia personală, dar fără iubire arătată practic – suntem „nimic” (vezi 1 Corinteni 13:2).
Și… acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!
Mana Zilnica 