28 Februarie 2026
DOMNUL ESTE APROAPE
Și, ca să nu mă înalț prin măreția descoperirilor, mi s‑a dat un țepuș pentru carne, un sol al lui Satan, ca să mă pălmuiască, încât să nu mă înalț. Pentru aceasta de trei ori L‑am rugat pe Domnul să‑l depărteze de la mine.
2 Corinteni 12.7,8
Nu este periculos să fii în al treilea cer, dar este periculos să fi fost în al treilea cer. Acest pericol era cunoscut de Domnul și de aceea i‑a trimis lui Pavel o încercare preventivă, despre care apostolul mărturisea: „Ca să nu mă înalț prin măreția descoperirilor, mi s‑a dat un țepuș pentru carne“. Trebuie să fi fost ceva care îl făcea de disprețuit pe Pavel în vorbirea sa, în slujba sa înaintea oamenilor.
Acest țepuș pentru carne îi provoca durere probabil în fiecare zi și la orice mișcare. Și, la fel ca în cazul lui Iov, Satan a devenit și aici activ. Satan l‑a lovit pe Pavel cu pumnii, pentru că probabil a vrut să‑l îngrădească în slujba lui sau să‑l facă nefolositor. Dar în spatele acestor lucruri era Dumnezeu, care avea o altă intenție. El a trimis această încercare, pentru ca Pavel să nu se înalțe! El nu devenise încă mândru, dar pericolul exista. Vedem aici un lucru important: Domnul poate să ne trimită preventiv o încercare, ca să rămânem smeriți.
Probabil că țepușul îl făcea să fie disprețuit de către oameni în timp ce vorbea (2 Corinteni 10.10). Aceasta a fost o situație foarte grea pentru el. Pavel nu numai că s‑a rugat, ci el a stăruit înaintea Domnului – și nu o singură dată, ci de trei ori. Aceasta arată cât de mult îl smerea acest handicap. Răspunsul Domnului nu a mai fost „nu“, ci o trimitere spre harul lui Dumnezeu: „Harul Meu îți este de ajuns; pentru că puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune“. Astfel, El i‑a arătat lui Pavel că această încercare va rămâne. El nu‑i va lua acest țepuș în timpul întregii sale slujbe. Pavel trebuia să fie conștient neîncetat de slăbiciunea sa și astfel să se sprijine pe harul Domnului.
H. Rossier
SĂMÂNȚA BUNĂ
Vedeți ce dragoste ne‑a dăruit Tatăl: să fim numiți copii ai lui Dumnezeu!
1 Ioan 3.1
Copii ai lui Dumnezeu
Metalele prețioase sunt purificate în creuzet, iar topitorul veghează tot timpul cât are loc procesul. Ucenicul pe care‑l iubea Isus a ajuns exilat, însă acolo, în Patmos, i‑a fost dictată Apocalipsa. Un diamant trimite reflecțiile unui briliant cu cât este tăiat mai bine, exact unde trebuie. Vița de vie „plânge“ când este tăiată și ciorchinii trebuie zdrobiți pentru a deveni o bucurie pentru alții. Dacă măslina nu este presată, nu va fi ulei. Tămâia trebuie pisată foarte fin și pusă pe cărbuni aprinși, pentru ca parfumul ei să fie o mireasmă plăcută.
V‑ați gândit vreodată ce înseamnă să aduci toate aceste suferințe, deodată, peste o singură Persoană? Dumnezeu a făcut aceasta cu Fiul Său, pentru că avea un plan măreț, acela de a face din noi copiii Săi! Mai înainte de bucuria de a avea un copil, a fost suferința nașterii. Cel credincios a fost născut prin Cuvântul adevărului (Iacov 1.18). „Binecuvântat să fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după marea Sa îndurare, ne‑a născut din nou pentru o speranță vie, prin învierea lui Isus Hristos dintre morți“ (1 Petru 1.3). Nașterea din nou, prin care omul ajunge să fie copil al lui Dumnezeu, este lucrarea lui Dumnezeu. „Dar tuturor celor ce L‑au primit, celor care cred în Numele Lui, le‑a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu“ (Ioan 1.12).
Nimic nu ne poate face viața mai bogată, mai fericită și mai plină de sens, decât acestea: conștientizarea faptului că suntem copii ai lui Dumnezeu, cunoașterea Dumnezeului Atotputernic drept Tată și ascultarea de voia Lui cea bună, plăcută și desăvârșită!
Citirea Bibliei: Estera 4.1-17 · Proverbe 19.15-29
de Jean Koechlin
Psalmul 14, 15
Cu adevărat nebun este cel care, în faţa tuturor mărturiilor pe care Dumnezeu i le dă cu privire la puterea şi dragostea Lui, îşi închide ochii, îşi împietreşte inima şi declară: Nu este Dumnezeu (14.1; Psalmul 10.4; Ieremia 5.12); şi chiar dacă nu toţi oamenii sunt atei, tuturor, fără excepţie, le lipseşte adevărata pricepere: pentru că niciunul nu‑L caută pe acest Dumnezeu (a Cărui existenţă totuşi I‑o recunosc), până nu lucrează El la inimă.
Ce îngrozitor este acest tablou al umanităţii, aşa cum îl poate contempla Dumnezeu din ceruri! Dar să nu uităm că această rasă rebelă şi coruptă prin natura ei este cea din care facem parte şi noi, tu şi eu.
După trista constatare din Psalmul 14, nu este niciunul care să facă binele, Psalmul 15 poate să pună întrebarea: Cine va locui în cortul Tău…? Romani 3, care citează v. 1‑3 din Psalmul 14, descoperă gloriosul adevăr care ne priveşte şi pe noi: dintre aceşti oameni dovediţi păcătoşi Dumnezeu îi îndreptăţeşte pe gratis, fără plată, pe cei care cred (Romani 3.10‑12, 22‑26).
Trăsăturile israelitului credincios sunt şi cele pe care harul trebuie să le producă într‑un creştin: dreptate şi adevăr, în umblare, în fapte şi‑n cuvinte; bunăvoinţă faţă de aproapele nostru; aprecierea binelui şi a răului potrivit măsurii divine (citiţi Isaia 33.15,16).
VIAȚA TA ESTE O EPISTOLĂ (3) | Fundația S.E.E.R. România
„Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă…” (2 Corinteni 5:17)
În fiecare zi, oamenii te „citesc”… Întrebarea este: ce mesaj primesc ei? Iată ce ar trebui să primească, conform Scripturii: „schimbat în acelaşi chip al Lui” (2 Corinteni 3:18); „Am lepădat meşteşugirile ruşinoase şi ascunse” (2 Corinteni 4:2); „Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” (2 Corinteni 5:17)
Cu alte cuvinte, scrisoarea ta ar trebui să arate clar că nu mai ești persoana care ai fost cândva – pentru că:
1) Hristos te-a schimbat din punct de vedere spiritual. Cândva nu te bucurai de Cuvântul lui Dumnezeu și nu ascultai de poruncile Lui. Acum auzi, primești, iubești și asculți Cuvântul Său și te bucuri de el (vezi Psalmul 119:97-106).
2) Hristos te-a schimbat din punct de vedere moral. În 1 Corinteni 6, apostolul Pavel enumeră multe dintre păcatele care altădată ne caracterizau viața; sunt menționați aici hoții, lacomii, bețivii, mincinoșii, escrocii ori cei imorali etc. Apoi vine acest verset minunat: „Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.” (1 Corinteni 6:11) Cu alte cuvinte, Dumnezeu ți-a transformat trăsăturile de caracter.
3) Hristos te-a schimbat din punct de vedere mental – și asta, „prin înnoirea minții” (vezi Romani 12:2). Acum privești viața, pe tine însuți, pe ceilalți, provocările, opțiunile și oportunitățile în lumina gândurilor lui Dumnezeu, și nu a gândurilor tale. Vezi posibilități acolo unde înainte vedeai doar probleme. Mintea ta, care înainte era zdruncinată de griji, este acum plină de încredere și pace.
În esență, scrisoarea ta ar trebui să transmită oamenilor pe care îi întâlnești acest mesaj: „Hristos mi-a schimbat viața în bine! Dacă Îl lași, o va schimba și pe a ta!”
Mana Zilnica 