Mana Zilnica

11 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

De aceea, frați sfinți, care aveți parte de chemarea cerească, luați aminte la Apostolul și Marele‑Preot al mărturisirii noastre, la Isus, care este credincios Celui care L‑a rânduit, ca și Moise în toată casa Lui, […] ca servitor; […] dar Hristos este ca Fiu peste casa Lui; a cărui casă suntem noi, dacă, în adevăr, păstrăm cu tărie până la sfârșit îndrăzneala și lauda speranței.

Evrei 3.1,2,5,6

Adresându‑se cititorilor săi cu apelativul „frați sfinți“, scriitorul caută să le amintească faptul că fuseseră puși deoparte pentru scopurile divine. Ei nu mai erau un popor pământesc, ci fuseseră chemați cu o chemare cerească. Acest lucru este adevărat cu privire la toți cei credincioși de astăzi. Suntem conectați cu cerul prin Acela care S‑a întors la Tatăl: prezența Lui acolo a pregătit un loc pentru noi, în timp ce lucrarea Sa de la cruce ne‑a pregătit pe noi pentru acel loc.

Scriitorul ne îndeamnă să contemplăm această Persoană minunată, care este deopotrivă Apostolul și Marele‑Preot al mărturisirii noastre. Apostol înseamnă „trimis“; Domnul Isus Hristos, Fiul preaiubit al lui Dumnezeu, a fost trimis de la Tatăl. El L‑a revelat și ni L‑a făcut cunoscut pe Tatăl (Matei 11.27; Ioan 1.18). Și, devenind Om, El poate să empatizeze cu noi în orice sferă a vieții noastre (Evrei 4.14‑16).

Dar Domnul Isus este nu numai Apostolul și Marele‑Preot al mărturisirii noastre, ci și Fiu peste casa Lui. Dacă, în ce privește apropierea de Dumnezeu, noi ne apropiem prin Domnul Isus Hristos (Ioan 14.6), în ce privește închinarea, noi ne închinăm Tatălui prin Fiul. El este, de asemenea, „Mare‑Preot peste casa lui Dumnezeu“ (Evrei 10.21). Ca Fiu peste casa Lui, El Își manifestă autoritatea și drepturile Sale. Ca Mare‑Preot, El ne conduce în închinare.

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

A venit deci la Simon Petru; și el I‑a zis: „Doamne, Tu să‑mi speli mie picioarele?“.

Ioan 13.6

Scena spălării picioarelor

De‑a lungul secolelor, mulți artiști au imortalizat scena spălării picioarelor. În Orient, acesta era un gest practicat la întâmpinarea oaspeților și era făcut de sclavi. Smerenia incomparabilă a lui Isus i‑a impresionat pe mulți pictori, însă, oricât de înaltă este o asemenea virtute, nu aceasta este lecția aici.

Domnul și Învățătorul Își pune ștergarul și spală picioarele ucenicilor Săi. Toți păstrează tăcerea, cu excepția lui Petru. El percepe, într‑o anumită măsură, smerirea Domnului său și nu poate fi de acord cu ea, astfel că ia de trei ori cuvântul. Tipic lui Petru, am putea spune! Obiecțiile lui arată însă lipsă de înțelegere. Răspunsurile date de Domnul clarifică lucrurile: 1. „Vei înțelege după aceea“; la momentul respectiv, Petru nu putea înțelege acest gest simbolic. 2. „Nu ai parte cu Mine“; deși cea mai mare dorință a lui Petru era să aibă comuniune cu Domnul, trebuia ca, prin apa Cuvântului lui Dumnezeu (Efeseni 5.26), el să fie spălat de tot ce‑l întina în umblare. 3. „Cel îmbăiat nu are nevoie să i se spele decât picioarele“. Dacă „îmbăierea“ nu mai trebuie repetată niciodată (Ioan 3.3; 15.3), „spălarea picioarelor“ trebuie repetată, însă doar în sens spiritual. Ea este pe de o parte un simbol al slujirii pe care Domnul o face acum din cer, căci, în trecerea lor prin lume, cei credincioși intră în contact cu lucruri rele și păcătuiesc, iar Domnul, dorind mult ca ai Lui să aibă parte de comuniunea lor neumbrită, le atrage atenția prin Cuvânt să vină să‑I mărturisească Lui; și, pe de altă parte, este o responsabilitate reciprocă de a ne ajuta să ne recuperăm bucuria în Domnul Isus!

Citirea Bibliei: Osea 11.1-12 · Iacov 5.7-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 9:22-35

În cap. 7.6, Iov comparase scurgerea zilelor sale cu suveica ţesătorului. Aici foloseşte imaginile unui alergător, a bărcilor purtate cu uşurinţă de un curent, precum şi a unui vultur care se repede asupra prăzii (vezi şi Iacov 4.14; Psalmul 39.5). Câtă vreme suntem tineri nu ne dăm seama de acest lucru, dar mărturia tuturor vârstnicilor este unanim㠖 că viaţa este în realitate o trecere grăbită. Şi nu avem decât una singură de trăit!

Nu, nu pot fi oprite aceste zile care se duc pentru totdeauna. În schimb, modul în care le folosim le poate da o valoare eternă. Cheltuit pentru lume, timpul se iroseşte în minciuni deşarte. Dar, dacă sunt folosite pentru Domnul, scurtele clipe petrecute pe pământ pot aduce roade care rămân (Ioan 15.16).

Adresăm un îndemn cu totul deosebit acelora dintre cititorii noştri care încă nu sunt ai Domnului: Această trecere grăbită a zilelor este o provocare pentru multe persoane de a se bucura de viaţă. ŤSă ne grăbim să ne bucurăm de ceasurile fugare. Omul n‑are niciun port, timpul n‑are niciun ţărm…ť sunt cuvintele unui poet. Minciună! Există un ţărm (Marcu 4.35: „cealaltă parte“), există un port (Psalmul 107.30). Pregătiţi‑vă să vă adăpostiţi acolo!

Platit in intregime | Fundația S.E.E.R. România

„Fiindca suntem socotiti neprihaniti prin credinta, avem pace du Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.” (Romani 5:1)