Mana Zilnica

25 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

În El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii; și voi sunteți împliniți în El, care este Capul oricărei stăpâniri și autorități.

Coloseni 2.9,10

În versetul 9 vedem ce este El, în Persoana Sa, iar în versetul 10 vedem ceea ce suntem noi în El – „împliniți“, plini sau umpluți, adică, înaintea lui Dumnezeu, avem totul în El, nu ne lipsește nimic; poziția noastră este perfectă. Dacă s-ar lua ceva din gloria lui Hristos, atunci și poziția noastră înaintea lui Dumnezeu ar fi afectată în aceeași măsură. Dar, din moment ce toată plinătatea Dumnezeirii locuiește în El, noi avem în El tot ceea ce ne trebuie înaintea lui Dumnezeu. În această poziție, noi ne aflăm în toată perfecțiunea Persoanei Sale. Ce loc deosebit pentru creștin! El este împlinit înaintea lui Dumnezeu, în Hristos, fiind unit cu acest Cap glorios.

Apostolul adaugă faptul că El este „Capul oricărei stăpâniri și autorități“. Omul, în nebunia lui, ar fi dispus să-și plece genunchii înaintea îngerilor (versetul 18); spre acest lucru dorea Satan să-i îndrepte pe coloseni, prin intermediul falșilor învățători și al argumentelor lor. Dar Hristos este Capul acestor autorități și al acestor stăpâniri cerești, oricare ar fi rangul lor. El este deasupra lor nu numai ca Dumnezeul care le-a creat, ci și ca Om glorificat, fiind așezat deasupra tuturor (Efeseni 1.21).

În El, noi nu suntem nicidecum în poziția de a ne închina înaintea acestor autorități și stăpâniri cerești, ci, dimpotrivă, suntem deasupra lor. El ne este pe deplin suficient, fie că Îl privim ca pe Acela care ne conferă, în El Însuși, o poziție perfectă înaintea lui Dumnezeu, fie că Îl privim, ca Persoană divină, ca pe Unicul care poate umple inimile noastre. În El avem totul, deoarece suntem în centrul desfătărilor divine.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos Domnul … veți găsi un Prunc … culcat în iesle.

Luca 2.11,12

Cine are nevoie de un Mântuitor?

De sute de ani, amintirea Pruncului din iesle a stârnit interes și simpatie în creștinătate și în întreaga lume. Acest miracol a generat sentimente de siguranță și de pace oriunde viața de familie este respectată, în lume, azi.

Nașterea lui Mesia este una dintre cele mai cunoscute relatări biblice. Nu există niciun dubiu cu privire la farmecul ei. Dar cât este ea de relevantă pentru noi, atunci când o citim sau o auzim? Când Dumnezeu spune că ni S-a născut un Mântuitor, care este Hristos Domnul, se ridică o întrebare esențială: cine are nevoie de un Mântuitor? Răspunsul este simplu: cei pierduți! Acest aspect este decisiv. Nu numai păstorii au fost pierduți, ci și toți ceilalți, inclusiv tu și eu. Prin păcat, fiecare își conduce viața inițial departe de Dumnezeu. Câți oameni asociază cuvântul „Mântuitor“ cu Isus, dar nu își dau seama de impactul acestuia asupra lor înșiși, dacă aparțin încă acestei lumi pierdute! Putem vorbi despre nașterea Pruncului de la Betleem numai dacă ne reamintim și de crucea de la Golgota, unde a murit Isus. Fără credința în El și în jertfa Sa ispășitoare, nimeni nu poate fi mântuit. Fără cruce, amintirea Pruncului din iesle nu este, din nefericire, nimic mai mult decât emoție.

Îngenuncheați, e cerun sărbătoare! Mulțimi de îngeri azi Îl preamăresc,
Glorie Lui, El printre noi trăiește și chiar în iesle El este Dumnezeu!

Citirea Bibliei: Zaharia 12.1-14 · Marcu 14.55-72

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Estera 5:1-14

Este un ceas de întuneric şi de teroare pen­tru poporul lui Mardoheu! Doar o mică speranţă a mai rămas: mijlo­cirea Esterei înaintea soţului ei, împăratul. Cu toate aces­tea, riscul este mare! Accesul în curtea palatului este interzis şi, pe de altă parte, cum să spere să-l determine pe orgoliosul monarh să revină asupra unei decizii pe care chiar el a luat-o!? To­tuşi, minunea se produce: Dum­nezeu îi mişcă ini­ma şi el o primeşte pe regină favorabil. Dar ce contrast este în­tre Ahaşveroş  şi Cel cu privire la care Epistola că­tre Evrei ne asigură că are capacitatea desă­vâr­şită de a‑Şi manifesta compasiunea pen­tru slă­bi­ciunile noastre, adăugând: „Să ne apro­piem deci cu în­dră­zneală de tronul harului, ca să primim îndurare şi să găsim har, pentru ajutor la timp potrivit“ (Evrei 4.15, 16)!

Aşa cum întrevăzuse Mardoheu (4.14), tocmai pentru acest serviciu special providenţa divină o adusese pe Estera la tron. Oare nu are fiecare tânără creştină, în ace­laşi fel, un serviciu clar de îndeplinit în locul unde Dom­nul a aşezat-o?

Sfârşitul capitolului ne arată că nici unul din­tre onorurile acordate lui Haman n-au reuşit să-i înmoaie ura implacabilă pe care o nutrea în inimă.

LECȚII DIN VIAȚA LUI IOSIF TÂMPLARUL (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Iosif… şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns.” (Matei 1:19)

Viața tăcută a lui Iosif ne oferă trei principii pentru a trăi în promisiunile lui Dumnezeu.

Astăzi, vom vorbi despre primul dintre ele: mila.

Iosif ne este prezentat în mijlocul unei crize personale. El era îndrăgostit de Maria și credea că și ea îl iubește… până când a auzit că este însărcinată! Cum ar fi trebuit să reacționeze? S-o facă de rușine în public? Sau s-o supună lapidării, omorârea cu pietre, așa cum cerea Legea lui Moise?! Nu, el a ales mila în locul răutății, mâniei și răzbunării.

Îndurarea lui Iosif a păstrat-o pe Maria în viață și l-a protejat pe copilul nenăscut, pe Isus, astfel încât El să-Și poată împlini destinul și să devină Mântuitorul nostru. Acest tâmplar înțelegător, iertător și milostiv a ajutat apoi la creșterea unui Fiu înțelegător, iertător și milostiv – un Fiu care să înfrunte prejudecățile și ura; care să Se ridice deasupra discriminării caracteristice culturii Sale și să trateze o femeie samariteană ca pe un egal; care s-o elibereze pe „femeia de la fântână” de o viață întreagă de eșec și goliciune și, de asemenea, să aducă speranță și mântuire unui oraș întreg; care să-i spună unei femei vinovate, prinsă în adulter și pe cale de a fi ucisă cu pietre de o mulțime religioasă: „Nu te osândesc. Du-te şi să nu mai păcătuieşti.” (Ioan 8:11)

Acest Fiu, crescut de Iosif tâmplarul, i-a tratat pe păcătoși ca fiind nu răi, ci pierduți! Unul dintre ceilalți fii ai lui Iosif tâmplarul, Iacov, a crezut în Isus ca Fiul lui Dumnezeu și a scris epistola lui Iacov (din Noul Testament), în care citim între altele: „Înţelepciunea care vine de sus este întâi curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică.” (Iacov 3:17)

Așadar, dacă te-a rănit cineva – urmează exemplul lui Iosif tâmplarul și arată milă! Și nu doar de Crăciun, ci tot timpul!