Mana Zilnica

13 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Prin har sunteți mântuiți, prin credință; și aceasta nu de la voi; este darul lui Dumnezeu: nu din fapte, ca să nu se laude nimeni.

Efeseni 2.8,9

Cum putem fi siguri că avem credința care trebuie? Răspunsul este simplu: trebuie să avem credința în Persoana care trebuie – în Fiul lui Dumnezeu. Nu este vorba de cât de multă credință avem, ci de cât de vrednică de încredere este Persoana în care credem. Dacă ne apucăm de Hristos cu o mână slabă și tremurândă sau cu o mână puternică, rezultatul este același: suntem în siguranță, căci ne bazăm pe eficacitatea eternă a lucrării Lui încheiate. Iată ce înseamnă să ne încredem în El.

Să avem grijă ca încrederea noastră să nu fie bazată pe faptele noastre, nici pe ritualuri religioase, nici pe educația morală. Poți avea cea mai tare credință în astfel de lucruri și totuși să mergi la pierzare. Cea mai slabă credință în Hristos mântuiește pentru eternitate, în timp ce credința cea mai puternică în orice altceva este complet inutilă. Mai demult, o fată mi-a spus: «Eu cred în El, însă, dacă cineva mă întreabă dacă sunt mântuită, nu spun că sunt, de teamă să nu mint». Fata aceasta era fiica unui măcelar din localitate. Tatăl ei încă nu se întorsese de la târg, iar eu am i-am spus: «Să presupunem că tatăl tău, când se va întoarce, îți va spune că a cumpărat zece oi, iar dacă, mai târziu, cineva te-ar întreba câte oi a cumpărat, tu i-ai răspunde aceluia că nu poți să-i spui, de teamă că ai minți». Mama ei, care era lângă noi, a luat cuvântul, vădit iritată: «Asta ar însemna să-l facă pe tatăl ei mincinos!».

Tot așa, această fată, spunând că ea crede în Hristos, dar că nu poate afirma că este mântuită, de teamă să nu mintă, Îl făcea mincinos pe Hristos, fiindcă El Însuși a spus: „Cine crede în Mine are viața eternă“ (Ioan 6.47).

G. Cutting

SĂMÂNȚA BUNĂ

Unde să mă duc de la Duhul Tău și unde să fug de la fața Ta?

Psalmul 139.7

„Iată, Tu ești acolo“

Dumnezeu nu este limitat de timp și spațiu. Noi, oamenii, nu putem fi decât într-un singur loc la un moment dat. Avem nevoie de timp pentru a ne deplasa dintr-un loc în altul. În cazul lui Dumnezeu nu este așa. De aceea, ne este imposibil să fugim de Dumnezeu. El ne vede oriunde am fi. Fie că ne aflăm sub un cer senin sau în adâncul unei mine, fie că suntem în lumina puternică a soarelui sau în întuneric beznă, pentru Dumnezeu nu contează. Omniprezența lui Dumnezeu ne poate aduce alinare atunci când ne simțim singuri. Nu vom reuși niciodată să fugim sau să ne ascundem de Dumnezeu.

Ca Om pe pământ, Domnul Isus S-a supus condițiilor pământești. A fost ca noi, oamenii. Niciodată în mai multe locuri simultan. El le-a spus ucenicilor Lui: „Dar Eu vă spun adevărul: Vă este de folos ca Eu să Mă duc; pentru că, dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi; dar, dacă Mă voi duce, vi-L voi trimite“ (Ioan 16.7). „Mângâietorul“, Duhul Sfânt, nu a devenit o ființă umană; deși este pe pământ, El nu este limitat la un singur spațiu. El locuiește în fiecare credincios în parte și în întreaga biserică a lui Dumnezeu. În fiecare credincios, oriunde s-ar afla pe pământ, locuiește Dumnezeu Duhul Sfânt.

Duhul Sfânt dorește să ne călăuzească, conducându-ne în tot adevărul. El ne prezintă Persoana Domnului Isus, pentru ca noi să-L glorificăm. Depinde de noi dacă vrem să trăim în așa fel încât să experimentăm efectele binecuvântate ale prezenței Duhului Sfânt.

Citirea Bibliei: Hagai 2.15-23 · Marcu 12.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Neemia 9:28-38

Avem rezumatul acestui întreg capitol în v. 33: „Dar Tu eşti drept în tot ce a venit asupra noastră. Pentru că Tu ai făcut potrivit adevărului, iar noi am păcătuit“ (compară cu Pl. Ier. 1.18). Să punem această declaraţie în legă­tură cu un verset din Evanghelia după Ioan: „Cine a pri­mit mărturia Lui a pecetluit că Dumnezeu este ade­vărat“ (Ioan 3.33; vezi şi Romani 3.4). Pecetluirea este actul de aprobare oficială a unei declaraţii, care o vali­dea­ză şi prin care cei care o semnează se angajează la res­pec­tarea ei. Astfel, căpeteniile, levi­ţii şi preoţii îşi pun peceţile (cu alte cuvinte, sem­năturile) pentru a-şi confirma acordul.

La sfârşitul acestei lungi mărturisiri, să ne rea­mintim încă două învăţături foarte importante: În primul rând, pentru judecarea unui rău este necesar să ne întoarcem cât mai în urmă po­sibil, până la originea lui, printr-o completă revi­zuire a paşilor făcuţi. Călcarea legii a început odată cu confecţionarea viţelului de aur; ei bine, faptul acesta nu poate trece sub tăcere (v. 18)! În al doilea rând, o mărtu­ri­sire trebuie să fie precisă: a-I spune lui Dumnezeu într-un fel gene­ral: Ťsunt păcătos, am comis nişte păcateť, costă foarte puţin şi n-are valoare înaintea Lui. El aşteaptă de la noi să spunem: ŤDoamne, sunt vinovat în aceasta; iată ce am făcut şi iată ce am omis să facť (vezi Levitic 5.5).

CUM TE VEDE DUMNEZEU | Fundația S.E.E.R. România

„Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta…” (1 Ioan 4:17)

Când îți pui încrederea în Hristos ca Mântuitor al tău, Dumnezeu te vede „în Hristos”. Expresia „în Hristos” apare de aproape optzeci de ori în Noul Testament! Când Dumnezeu Se uită la tine, El nu te vede cu toate defectele și imperfecțiunile tale, ci te vede în Hristos. Și din moment ce Hristos a ispășit toate păcatele tale, ești primit „în Preaiubitul lui” (Efeseni 1:6).

A avea un viitor binecuvântat nu depinde de cât de mult te străduiești să fii perfect, sau de cât de mult te străduiești să te schimbi… Este condiționat de persoana lui Isus Hristos și de faptul că ești „în Hristos”. Biblia declară: „Cum este El, așa suntem și noi în lumea aceasta.” S-ar putea să spui: „Dar chiar primești doar ce meriți?!” Da, dacă nu ești în Hristos!… Ai parte de condamnare. Dar dacă-L ai pe Hristos, nu! Biblia ne spune (în 2 Corinteni 5:21): „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” Cuvântul „neprihănire” este un termen juridic și înseamnă „a avea o poziție corectă în fața lui Dumnezeu”.

Dicționarul descriptiv al cuvintelor biblice definește neprihănirea ca fiind „acel dar plin de har, al lui Dumnezeu pentru oameni, prin care toți cei care cred în Isus Hristos sunt aduși într-o relație corectă cu Dumnezeu.” Cu alte cuvinte, poziția ta corectă înaintea lui Dumnezeu se bazează pe poziția corectă a lui Hristos în fața lui Dumnezeu.

Ar trebui să te bucuri de asta! De ce? Pentru că singura neprihănire care se ridică la standardul exigent de perfecțiune al lui Dumnezeu este neprihănirea lui Hristos. Și din moment ce ești îmbrăcat în neprihănirea Lui, poți fi încrezător în acceptarea lui Dumnezeu și poți umbla în binecuvântarea Lui – în fiecare zi!

Deci și azi!