Mana Zilnica

9 Noiembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, în ziua întâi a săptămânii, noi fiind adunați să frângem pâinea.

Fapte 20.7

Credincioșii din adunarea din Troa se adunaseră în cea dintâi zi a săptămânii pentru a frânge pâinea. Ei aveau un vizitator special, care urma să fie împreună cu ei în acea zi, de aceea erau nerăbdători să audă de pe buzele lui cât se putea de mult cu privire la învățăturile care le bucurau inima.

Mulți dintre acești credincioși nu-l văzuseră și nu-l auziseră încă pe acest mare apostol, însă știau că el își riscase viața pentru a răspândi evanghelia harului lui Dumnezeu în toată Asia Mică și în toată Grecia. Auziseră despre râvna, despre suferințele și despre osteneala lui pentru Domnul.

Cu toate acestea, prioritatea în inimile lor era de a-și aduce aminte de Domnul Isus Hristos în moartea Sa, luând cu toții din aceeași pâine și din același vin, așa cum El le ceruse. Nu aveau biblii, deși, probabil, la acel moment poate că aveau câteva pergamente copiate după epistolele lui Pavel trimise tesalonicenilor, galatenilor, romanilor și corintenilor. Aceste epistole începuseră să circule în jurul mării Mediterane, pentru ca astfel toate adunările să cunoască învățătura din ele. Creștinii memorau ceea ce le era citit în adunare, pentru a păstra astfel Cuvântul în inimile lor (Psalmul 119.11).

Acești sfinți s-au închinat la fel ca Pavel și împreună cu el. Apostolul n-a avut o poziție distinctă în mijlocul lor, deși era cu siguranță foarte respectat de ei. Pavel însuși n-ar fi dorit ca lucrurile să stea astfel. Fie că erau robi sau liberi, dintre națiuni sau dintre iudei, bogați sau săraci, toți erau o împărăție preoțească (1 Petru 2.5,9; Apocalipsa 1.6).

Noi, care trăim la sfârșitul acestui veac rău, trebuie să apreciem cu atât mai mult simplitatea în care trăiau și de care se bucurau credincioșii din primul secol.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos, că El, bogat fiind, S-a făcut sărac pentru voi, ca, prin sărăcia Lui, voi să fiți îmbogățiți.

2 Corinteni 8.9

Harul Domnului nostru Isus Hristos

Textul de astăzi din Biblie a fost scris de apostolul Pavel pentru credincioșii din Corint. Avea motive întemeiate să le atragă atenția asupra harului Domnului Isus. Corintenii nu erau cu totul împotrivitori la a-i ajuta pe cei nevoiași. Cu câtva timp înainte, ei chiar se hotărâseră să facă ceva pentru a-i ajuta, dar lucrurile au rămas doar la nivel de intenție. Putea oare altceva decât conștiența mai deplină a harului Domnului nostru Isus să-i facă să treacă la fapte? Acest verset, care este o perlă autentică în această epistolă, este un sumar al învățăturii Noului Testament cu privire la Persoana Mântuitorului.

„Bogat fiind“ – aceasta ne conduce la eternitatea trecută și ne revelează gloria Lui divină. „La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. Acesta era la început cu Dumnezeu. Toate au fost făcute prin El, și fără El n-a fost făcut nimic din ce a fost făcut“ (Ioan 1.1-3).

„S-a făcut sărac pentru voi“ – aceste cuvinte cuprind viața Lui pe pământ, suferințele Lui și moartea Lui pe cruce, așa cum ne sunt ele descrise în cele patru evanghelii.

„Ca … voi să fiți îmbogățiți“ – aceasta vorbește de plinătatea binecuvântării și gloriei în care am fost aduși prin El și în El. Bogățiile noastre sunt prezentate în epistole și în Apocalipsa.

Întreaga istorie a minunatului nostru Domn și Mântuitor este cea mai înaltă expresie a harului.

Citirea Bibliei: Isaia 65.1-12 · Marcu 3.13-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 34:1-7; 34:29-33

Iosia semnifică: „Cel căruia Dumnezeu îi poartă de grijă“. Şi toţi credincioşii am avea dreptul să purtăm acest nume frumos. Însoţit încă de la naştere de această purtare de grijă, la vârsta de şaisprezece ani, Iosia începe să-L caute pe Domnul. El întreprinde apoi marea lucrare de trezire pe care am văzut-o în 2 Împăraţi 22 şi 23.

Şaisprezece ani este poate vârsta unora dintre cititorii noştri. Ei nu mai sunt copii; viaţa li se deschide înainte cu toate posibilităţile ei. Tinereţea reprezintă un capital pre­ţios, oferit de Dum­nezeu. Cum îl vor folosi? Unii îl iro­sesc prosteşte … şi îi culeg mai apoi roadele amare. Alţii, mai prudenţi din punct de vedere omenesc, îşi dedică zilele tinereţii pentru pregătirea unei poziţii avan­tajoase. În sfârşit, alţii, cei mai înţelepţi, procedează precum Iosia. Întâi Îl caută pe Dom­nul, apoi pun totul în acord cu voia Lui (Matei 6.33). Legea a fost regăsită în templu în timpul acestor strădanii. Pentru a face tot poporul să beneficieze de ea, Iosia trebuie să-i oblige să‑L slujească pe Domnul (v. 33). Este semn rău! Oare ascultarea faţă de Domnul nu trebuie întotdeauna să izvorască din dragostea noastră pentru El? „Aceste cu­vinte pe care ţi le poruncesc astăzi să fie în inima ta“ spunea Moise popo­rului în momentul când le dădea această carte (Deut. 6.6).

FIECARE DINTRE NOI ARE UN ȚEPUȘ (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui.” (Efeseni 6:10)

Apostolul Pavel ne spune două lucruri despre țepușul său:

în primul rând, că a fost un mesager al Satanei trimis să-l pălmuiască. Cuvântul „pălmuire” înseamnă „a da lovitură după lovitură”. Nu a fost o singură bătălie, ci o serie de atacuri succesive care nu au încetat. Satan îți cunoaște zonele cele mai slabe și te va ataca în mod repetat în acele zone. Cum îl poți învinge? Biblia ne îndeamnă: „Întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.” (Efeseni 6:10-12)

În al doilea rând, Pavel spune că țepușul era în „carnea” lui. Tu ești un duh născut din nou, dar care trăiește într-un trup nenăscut din nou. Acesta este motivul pentru care Biblia ne poruncește să răstignim firea, să înfometăm carnea și să refuzăm să cedăm impulsurilor naturale. Și cu puterea lui Dumnezeu, o putem face! Citim (2 Petru 1:3-4): „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.”

Fie acesta cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!