Mana Zilnica

27 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și toată adunarea fiilor lui Israel a plecat din pustia Sin, după călătoriile lor, la porunca Domnului; și au așezat tabăra în Refidim; și nu era apă de băut pentru popor. Și poporul s-a certat cu Moise; și ziceau: „Dați-ne apă să bem!“. Și Moise le-a zis: „Pentru ce vă certați cu mine? Pentru ce-L ispitiți pe Domnul?“.

Exod 17.1,2

     Dacă nu am cunoaște câte ceva despre răutatea propriilor noastre inimi, n-am putea înțelege insensibilitatea uimitoare a lui Israel față de toată bunătatea, credincioșia și puterea Domnului. Tocmai văzuseră pâinea coborându-se din cer pentru a hrăni șase sute de mii de oameni în pustie, iar acum sunt gata să-l ucidă cu pietre pe Moise, fiindcă îi adusese în pustie ca să moară de sete.

Nimic nu poate depăși în adâncime necredința și răutatea de deznădăjduit a inimii omenești, afară doar de harul îmbelșugat al lui Dumnezeu. Doar în acest har putem găsi alinare de simțământul tot mai apăsător al naturii noastre rele, pe care împrejurările o scot la iveală în adevăratul ei caracter.

Dacă israeliții ar fi fost duși direct din Egipt în Canaan, nu ar fi avut prilejul să manifeste astfel de caracteristici triste ale inimii omenești; și, ca o consecință, n-ar fi constituit exemple atât de prețioase pentru noi, căci umblarea lor vreme de patruzeci de ani în pustie ne furnizează o bogăție inexprimabilă de avertismente, de atenționări și de învățături. Din ea învățăm, pe lângă multe alte lucruri, cât de constantă este tendința inimii de a nu se încrede în Dumnezeu. Ea se poate încrede în orice altceva, dar nu în Dumnezeu. Mai degrabă se sprijină pe pânza de păianjen a resurselor umane, decât pe brațul unui Dumnezeu atotputernic, atotînțelept și infinit de plin de har. Cel mai mic nor este mai mult decât suficient pentru a ascunde de ea lumina feței binecuvântate a Lui. De aceea, bine spune Scriptura că „o inimă rea a necredinței“ se va dovedi întotdeauna gata „să se depărteze de Dumnezeul cel viu“ (Evrei 3.12).

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

O, dacă ai fi ascultat de poruncile Mele! Atunci pacea ta ar fi fost ca un râu și dreptatea ta ca valurile mării.

Isaia 48.19

Căsătoria creștină

Aceste cuvinte au fost adresate de Duhul Sfânt poporului Israel, însă ele se aplică în egală măsură căsătoriei creștine. De ce lipsește adesea o atmosferă de pace și de credință în multe familii? Versetul de azi ne dă răspunsul: pacea, credința și dreptatea merg împreună. Pacea e distrusă atunci când credincioșia este neglijată, iar credincioșia suferă atunci când intervin certurile și armonia dispare.

Dumnezeu ne-a dat instrucțiuni clare în legătură cu căsătoria. Oameni ai lui Dumnezeu au scris cărți bune în legătură cu acest subiect. Predici ușor de înțeles au răsunat frecvent. Și totuși, crește numărul căsătoriilor rupte, chiar și printre cei care mărturisesc a fi creștini cu adevărat. De ce așa? Pentru că instrucțiunile lui Dumnezeu vizavi de căsătorie nu sunt luate în serios. Mulți se străduiesc să ajungă la ținte efemere, alții neglijează Cuvântul lui Dumnezeu: case construite pe nisip!

Fiecare căsătorie creștină trebuie să fie clădită pe patru piloni: obligația reciprocă, dragostea față de celălalt, respectul unul față de altul și domnia lui Hristos. Obligația lor nu este doar o bucată de hârtie. Credincioșii știu că ei trebuie să împlinească promisiunile făcute înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu este sfânt și căsătoria a fost instituită de Dumnezeu.

Însuși Domnul Isus a spus: „Cei doi vor fi un singur trup, … deci, ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă“ (Matei 19.5,6).

Citirea Bibliei: Isaia 26.1-27.13 · Fapte 28.16-31

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 5:1-14

Măreţul edificiu este terminat. Totuşi, obiec­tul principal încă lipseşte: chivotul sfânt. In­tro­du­cerea acestuia „la locul său, în partea din spate a casei, în Sfânta Sfintelor, sub aripile heruvimi­lor“ (v. 7), ne în­dreap­tă privirile spre Isus în locurile cereşti, preamărit de Dumnezeu În­suşi, centrul laudei universale, umplând cerurile şi pă­mântul cu gloria Sa. Isus face obiectul admi­ra­ţiei îngerilor (heruvimii; 1 Timotei 3.16) şi al adorării poporului Său binecuvântat. „Un singur glas“, dar cu diferite instrumente (v. 13). O singură cântare, cântarea cea nouă, intona­tă de mulţimea răscumpăraţilor, avându-şi fiecarenota sa particulară, darîntr-o perfectă armonie.

Dintre cele trei obiecte pe care chivotul le conţinuse: mana, în vasul ei de aur, toiagul preo­tului Aaron şi tablele legământului, numai aces­tea două din urmă rămân (v. 10). În decur­sul călătoriei israeliţilor, de acum sfârşită, Dumne­zeu le dăduse mana şi condusese pe popor până la Sine prin preoţi. Acum chivotul se află în Sion, în locul de odihnă al lui Dumnezeu, care Şi-a împlinit promi­siunea. Şi El Însuşi, în baza unui nou legământ garantat prin table, Se odihneşte în dragostea Lui în mijlocul poporului răscumpărat de El (Ţefania 3.17).

TREI PAȘI CĂTRE RESTAURAREA SPIRITUALĂ | Fundația S.E.E.R. România

„Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?” (Romani 2:4)

Satan vrea să te convingă că greșelile tale sunt atât de grave, încât te descalifică în ochii lui Dumnezeu… deci nu ești demn de dragostea și harul Său, și ar trebui să-L eviți pe Dumnezeu cu totul. Nu-l crede! Ce-ai de făcut? Pune în practică următorii trei pași care duc la restaurarea spirituală:

1) Pocăința. Recunoaște-ți păcatul, renunță la el și încrede-te în sângele vărsat al Domnului Isus pentru a fi iertat. Dumnezeu te-a iubit când erai un păcătos… crezi că te iubește mai puțin acum, când ești unul dintre copiii Săi răscumpărați – chiar dacă ai greșit?!

2) Rambursarea datoriilor. Când acțiunile tale au rănit pe cineva, Domnul Isus îți spune ce să faci: „dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo, înaintea altarului, şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul.” (Matei 5:23-24). Deci, dacă vrei să umbli în binecuvântarea lui Dumnezeu, urmează instrucțiunile Sale!

3) Refocalizarea. „Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” (2 Corinteni 3:18) Când te concentrezi pe tine însuți și pe eșecurile tale, te uiți în oglinda greșită. Când te concentrezi pe Hristos și pe dragostea și harul Său neclintit față de tine, te uiți în oglinda potrivită.

Vei fi schimbat devenind imaginea pe care te concentrezi. Dar slavă Domnului că agentul schimbării nu ești tu, ci Duhul Sfânt care trăiește în tine! El va continua să lucreze în viața ta pentru a te face tot mai mult asemenea Domnului Isus!