2 Iulie 2025
DOMNUL ESTE APROAPE
Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care seamănă sămânță bună în ogorul lui.
Matei 13.24
Începând cu Matei 13, nu s-a mai vestit că Împărăția s-a apropiat și nu mai găsim nimic vorbindu-se despre așa ceva. Mai degrabă, instaurarea Împărăției în putere și în glorie a fost amânată pentru un timp (Fapte 3.21). Între timp, Domnul Isus a plecat în cer și exercită acum de acolo influența Sa asupra pământului, dar nu într-un mod vizibil, ci într-un mod ascuns, moral. Aceasta este Împărăția cerurilor așa cum există ea astăzi. Acum Împărăția cerurilor este o taină, în contrast cu Împărăția în forma și în gloria sa exterioară, vizibilă, așa cum va veni odată. Astfel, Împărăția cerurilor are două forme de prezentare: Împărăția cerurilor în forma ei actuală, tainică (așa cum nu a fost descoperită în Vechiul Testament), și Împărăția cerurilor în forma ei viitoare, plină de putere și vizibilă (echivalentă cu Împărăția milenială).
Când a început această Împărăție în forma ei ascunsă? Împărăția cerurilor a început când Hristos, ca Cel lepădat aici pe pământ, a mers în cer, iar acolo, ca Cel proslăvit, a ocupat locul Său la dreapta lui Dumnezeu. Peste tot pe pământ unde se întinde autoritatea Domnului care este acum în cer este Împărăția cerurilor. Când a început Împărăția cerurilor, ea a început bine, a început cu ucenici adevărați. Parabolele din Matei 13 confirmă aceasta, precum și relatările din Faptele Apostolilor. Dar nu a rămas așa, fiindcă Dușmanul a semănat neghină în mijlocul grâului. Astfel, Împărăția cerurilor (cu permisiunea lui Dumnezeu în ceea ce privește dezvoltarea ei exterioară) a devenit un lucru amestecat, în care se găsesc unii lângă alții oameni sinceri și nesinceri, credincioși adevărați și mărturisitori fără viață, iar ochiul nostru nu poate face întotdeauna distincție între ei.
C. Briem
SĂMÂNȚA BUNĂ
Isus i-a spus: „Eu sunt învierea și viața; cine crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi; și oricine trăiește și crede în Mine nicidecum nu va muri, niciodată. Crezi aceasta?“.
Ioan 11.25,26
„Crezi aceasta?“
Marta Îi spusese de două ori lui Isus: „Știu că …“. Ea nu avea nicio îndoială că fratele ei Lazăr va învia în ziua de apoi. Dar nu la acel moment viitor Se referea Domnul. El avea de gând să facă o minune atunci și acolo. A crede acest lucru era mai greu decât a crede ceea ce El avea să facă în viitor.
„Eu sunt“ stătea acolo, în fața acelei femei îndurerate. Isus este Însăși învierea, este viața în persoană, este viața veșnică. Oricine crede în El poate experimenta ceea ce mulți oameni doar visează, anume să nu moară niciodată. Faptul că oricine, credincios sau nu, are o existență veșnică este clar; însă nu despre aceasta vorbea Domnul Isus în acel moment. Aici Se referă doar la credincioși. Aceștia sunt împărțiți în două grupuri: cei morți și cei vii. Credincioșii din primul grup vor fi înviați după moarte. Așa cum Hristos a înviat, tot așa și ei vor experimenta puterea Sa dătătoare de viață (Romani 8.11). Pentru ei, moartea este intrarea în paradis, pentru a fi cu Hristos, unde „este cu mult mai bine“ (Filipeni 1.23). Despre cel de-al doilea grup se spune că nu vor muri niciodată. Ei vor fi doar schimbați la răpire (1 Corinteni 15.51,52), adică nu vor gusta moartea. Învierea și răpirea celor răscumpărați vor avea loc în același timp, într-o clipă, apoi vor fi veșnic cu Mântuitorul lor, în prezența lui Dumnezeu. „Crezi aceasta?“, a fost întrebarea îndreptată către Marta. Ea este adresată, de asemenea, fiecărui cititor. Care va fi răspunsul tău?
Citirea Bibliei: Daniel 3.1-18 · Psalmul 39.1-6
de Jean Koechlin
1 Imparati 22:41-53
Domnia lui Iosafat este reluată în detaliu în Cartea 2 Cronici. Ne vom opri totuşi aici asupra unui fapt foarte instructiv. Iosafat pregătise o flotă care să meargă la Ofir după aur. Dar mâna lui Dumnezeu îl opreşte; vasele îi sunt sfărâmate. Se va încăpăţâna el? Dimpotrivă, se va supune! Împăratul lui Israel este gata să-i ofere ajutorul navigatorilor săi, dar de data aceasta ştie să-i răspundă nu!
Oare n-am avut toţi experienţa unor planuri mari pe care le-am făcut şi care au fost reduse la nimic în urma unei singure lovituri, prin împrejurări neaşteptate? La fel a fost şi cu Iov, care a strigat: Planurile mele s-au năruit, − gândurile dragi ale inimii mele (Iov 17.11). Ca să facă să ne eşueze asemenea planuri, Dumnezeu Se foloseşte de diferite mijloace: vreme rea, boală, lipsă de bani, insucces la examen …! Şi acestea sunt întotdeauna dureroase. Dar, în loc să ne tulburăm sau să insistăm, ar fi bine să aflăm mai întâi dacă planurile noastre au avut într-adevăr aprobarea Domnului. Un duh zdrobit are mai multă valoare în ochii Lui decât corăbii sfărâmate.
Ultimul paragraf ne duce înapoi la curtea împărătească a lui Israel. Acolo îl vedem pe noul împărat, Ahazia, slujind lui Baal şi prosternându-se în faţa lui. Aceasta este trista notă finală a cărţii 1 Împăraţi.
PÂINEA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE
„Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată…” (Ioan 6:35)
După cel de-Al Doilea Război Mondial, Europa a fost devastată, iar în urma luptelor au rămas între altele și o mulțime de copii flămânzi, orfani și fără adăpost… care au fost adunați în tabere mari, unde primeau hrană și îngrijire. Cu toate acestea, ei nu dormeau bine noaptea; erau nervoși, temători și agitați. Îngrijitorii erau nedumeriți… până când un psiholog i-a învățat să ofere fiecărui copil o bucată de pâine în fiecare seară – nu pentru a o mânca, ci pentru a se culca ținând-o în mână… Rezultatul a fost uimitor. Copiii au ajuns să doarmă mai bine, toată noaptea – pentru că nu se mai temeau că vor suferi de foame a doua zi! Faptul de a strânge pâinea în mâinile lor micuțe le dădea un sentiment de protecție (erau în siguranță), de importanță (cuiva îi păsa de ei) și de speranță și fericire (mâine va fi mai multă pâine)!
De acestea aveau atunci nevoie acei copii – și tot de ele ai nevoie și tu. Protecția, importanța și speranța pot fi găsite în relația cu Domnul Isus! Când a afirmat: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată”, a vrut să-ți transmită că EL este, pentru sufletul tău, ceea ce hrana este pentru trupul tău. Pâinea este un lucru pe care majoritatea omenirii îl are în comun. Ea nu aparține doar unei anumite regiuni sau națiuni. Este disponibilă în toate formele și dimensiunile. Poate fi vorba despre scones (pâinici dulci sau sărate) în Regatul Unit; despre tortillas (lipie sau clătită) în America de Sud; bagels (covrigei americani) în New York; sau injera (pâine nedospită subțire) – în Etiopia…
Printr-o simplă afirmație, Isus ne reamintește tuturor că El este hrana noastră – pretutindeni și oricând!… Așadar, asigură-te că citești Biblia în fiecare zi; ea este pâinea ta cea de toate zilele!
Mana Zilnica 