Mana Zilnica

18 Iunie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Vouă vă este dat să cunoașteți tainele Împărăției cerurilor.

Matei 13.11

Ce înseamnă „Împărăția cerurilor“? Ce trebuie să înțelegem prin această expresie? Mai întâi voi spune ce nu este ea. Împărăția cerurilor nu este „Împărăția din cer“, așa cum se spune deseori. Această denumire ar putea să conducă pe cineva să creadă că ea este o imagine a cerului. Dacă ar fi așa, acesta ar fi un cer trist. Dar nu! Împărăția cerurilor este o împărăție pe pământ. Prin „Împărăția cerurilor“ nu se înțelege Adunarea sau Biserica lui Dumnezeu. În timp ce în Împărăția cerurilor domnește principiul de a lăsa să crească împreună grâul cu neghina până la timpul recoltei (Matei 13.29,30), Adunarea lui Dumnezeu pe pământ are porunca de a da afară răul, deci de a exercita disciplina (1 Corinteni 5.13).

„Împărăția cerurilor“ este o expresie pe care o folosește numai Matei. El scrie sub inspirația Duhului Sfânt ca iudeu către iudei, iar orice iudeu instruit în Vechiul Testament știa că profetul Daniel a vorbit despre faptul că „Dumnezeul cerurilor“ va ridica pe pământ o împărăție, care nu va fi distrusă niciodată – Împărăția cerurilor (Daniel 2 și 7). Iudeii așteptau această Împărăție, iar Ioan Botezătorul, cel care a pregătit calea lui Mesia, a vestit că Împărăția cerurilor s-a apropiat (Matei 3.2).

Dar poporul iudeu din timpul Domnului a avut puțină cunoștință despre starea de inimă necesară pentru intrarea în această Împărăție. Nici Nicodim nu a văzut în Împărăție mai mult decât un fel de paradis pământesc, care i-ar fi fost dăruit din nou omului. Nicodim pierduse din vedere faptul că nașterea din nou era condiția preliminară și importantă chiar și pentru un iudeu de a intra în Împărăție, deși prorocul Ezechiel vorbise despre aceasta (36.26). Și astfel, Domnul a trebuit să-i spună: „Tu ești învățătorul lui Israel și nu cunoști aceste lucruri?“ (Ioan 3.10). De aceea era atât de importantă chemarea la pocăință vestită de Ioan Botezătorul. Era necesară o schimbare totală a inimii și a gândirii, dacă omul dorea să intre în această Împărăție.

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

A pus în inima lor chiar și veșnicia, încât omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.

Eclesiastul 3.11

Scriitorul și gândul veșniciei

Într-una dintre scrierile sale, Victor Hugo (1802-1885), scriitor francez, a făcut următoarea mărturisire: „Înăuntrul ființei mele simt viața veșnică… Cu cât mă apropii mai mult de sfârșitul vieții pământești, cu atât mai limpede aud în jurul meu simfoniile nemuritoare ale lumii viitoare care mă cheamă. Cât sunt de minunate! Ce glorioase sunt! E ceva ca-n basme și totuși este adevărat. De o jumătate de secol încoace mi-am scris cugetările în proză și în versuri; le-am încercat pe toate. Și totuși, îmi dau seama că n-am exprimat nici a mia parte din ceea ce este în mine. Când voi coborî în mormânt, nu voi spune nicidecum, ca atâția alții, că mi-am sfârșit viața, căci ziua mea de lucru va începe iarăși în dimineața următoare. Poteca mormântului nu este o alee oarbă, o fundătură; ea este o șosea principală, deschisă. Astfel, pe această cale eu trec prin amurg, ca să ajung la revărsatul zorilor zilei nemuririi, zilei celei glorioase!“.

Dumnezeu a pus și în tine, cel care citești aceste rânduri, gândul veșniciei. Ce lucrare măreață a lui Dumnezeu față de oameni! Auzi și tu simfonia nemuritoare a lumii viitoare? Dacă nu, atunci să știi că ceea ce te-ar putea împiedica este doar păcatul, care se pune ca o barieră în calea ta, ca să nu lași acest gând al veșniciei să se dezvolte în sufletul tău. Mântuitorul a venit ca să-ți ierte păcatul și să-ți dea o speranță veșnică! Accepți tu lucrarea făcută de El pentru tine?

Citirea Bibliei: Geneza 46.1-34 · Psalmul 33.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 16:29-34; 17:1-6

Ahab, fiul lui Omri, cu a cărui domnie ne vom ocupa până la sfârşitul cărţii 1 Împăraţi, sporeşte păcatele împă­raţilor precedenţi cu un ritm neatins încă: „a făcut rău în ochii Domnului mai mult de­cât cei care au fost înaintea lui“. În timpul său, închinarea la Baal este introdusă  în mod oficial în Israel, prin soţia lui, dezgustătoarea Izabela. Tot de „zilele lui“ se leagă şi recon­struirea Ierihonului  care, fiind o provocare adusă Domnului, pri­meşte pedeapsa pronunţată de Iosua! (Iosua 6.26).

Atunci, pentru a vorbi conştiinţei împăratului şi po­po­rului său, Dumnezeu ridică un profet: pe Ilie! Acest om conştientizează că, pentru a-l aduce pe Israel în stare să primească cu­vântul divin, este necesară întâi o pe­deap­să. În consecinţă, se roag㠄cu stă­ru­inţ㓠să nu plouă (Iacov 5.17). Apoi, sigur de răs­punsul lui Dumnezeu, se prezintă cu autori­tate înaintea lui Ahab pentru a i-l declara. Când Îi cerem ceva lui Dumnezeu cu credinţă şi în acord cu voia Lui, trebuie să acţionăm cu deplina siguranţă a împlinirii acelui lucru. Să remarcăm expresia: „Domnul … înaintea Căruia stau“ (v.1). Să stăm cu re­ve­ren­ţă înaintea lui Dumne­zeu, în lumina Lui, mereu gata să-I primim in­strucţiunile, aceasta este atitudinea sluji­torului. Aceasta a fost şi atitudinea lui Isus în Psalmul 16.8. Apoi Dumnezeu îl ascunde pe Ilie şi-i poartă de grijă într-un fel miraculos la pârâul Cherit.

TU EȘTI O FĂPTURĂ NOUĂ

„Îl rog ca această părtăşie a ta la credinţă… să dea la iveală tot binele ce se face între noi în Hristos.” (Filimon 1:6)

Dacă te lupți cu stima de sine, antidotul care te păzește de efectele sentimentelor negative este să știi ce ai, și cine ești „în Hristos”. De aceea apostolul Pavel scrie: „Îl rog… să dea la iveală tot binele ce se face între noi în Hristos.” (Filimon 1:6)

Iată câțiva pași practici pe care îi poți face pentru a-ți spori sentimentul de încredere și de prețuire de sine:

1) Nu vorbi negativ despre tine! În loc să te concentrezi pe slăbiciunile și defectele tale, începe să recunoști și să verbalizezi fiecare lucru bun pe care îl ai „în Hristos”. Petru scria: „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.” (2 Petru 1:3-4)

2) Evită să te compari cu alții! Într-o zi, apostolul Petru s-a uitat la Ioan și a întrebat: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?” (Ioan 21:21). Isus i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie? Tu vino după Mine!” (vers. 22). În loc să te compari cu alții, străduiește-te să-ți dezvolți trăsături de caracter asemănătoare cu ale lui Hristos!

3) Lasă-L pe Dumnezeu să-ți determine valoarea! Ești un copil răscumpărat al Său, Dumnezeu te vede îmbrăcat în neprihănirea lui Hristos, prin urmare, ești întotdeauna iubit și acceptat de El (vezi 2 Corinteni 5:21)!

4) Analizează-ți defectele! Este în regulă să vezi domeniile în care ai nevoie de îmbunătățire, dar asigură-te că-ți apreciezi progresul.

5) Descoperă adevărata sursă a încrederii! Dacă îți pui încrederea în Dumnezeu, nu poți decât să ai o atitudine sănătoasă.

Așadar, fă tot ce poți – și lasă rezultatele în seama Lui!