30 Mai 2025
DOMNUL ESTE APROAPE
Dar, în adunare, doresc să vorbesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să-i învăț și pe alții, decât zece mii de cuvinte într-o limbă.
1 Corinteni 14.19
Cât de important este ca toți cei care iau cuvântul în adunare să-și amintească de aceste cuvinte! Știm că darul vorbirii în limbi își avea valoarea lui, ca semn pentru cei necredincioși.
Scopul suprem al vorbirii în adunare este zidirea, iar acest scop nu poate fi atins decât atunci când credincioșii înțeleg ceea ce se spune. Este imposibil ca cineva să mă zidească, dacă eu nu înțeleg ce spune. El trebuie să vorbească într-un fel inteligibil și suficient de tare, altfel eu nu pot primi nicio zidire. Acest aspect este cu siguranță demn de toată atenția pentru cei care vorbesc în public.
De asemenea, vom face bine să ne aducem aminte de faptul că singurul nostru mandat pentru a ne ridica și a vorbi în adunare este că Domnul Însuși ne-a dat ceva să spunem. Chiar dacă sunt doar „cinci cuvinte“, să le spunem și apoi să ne așezăm. Nimic nu poate fi mai lipsit de pricepere decât ca cineva să încerce să spună zece mii de cuvinte atunci când Dumnezeu nu i-a dat decât cinci. Este regretabil când așa ceva se întâmplă. Ce îndurare este să ne păstrăm în limitele măsurii noastre! Această măsură poate fi mică, dar nu contează, căci ceea ce este important e să fim simpli, sinceri și reali. O inimă sinceră valorează mai mult decât o minte deșteaptă. Un duh înfocat este mai bun decât o limbă elocventă. Acolo unde există o dorință reală pentru binele sufletelor, acest lucru se va dovedi mai eficient și mai plăcut lui Dumnezeu decât cele mai strălucitoare daruri, lipsite însă de această dorință. Ar trebui să râvnim după cele mai bune daruri, însă trebuie să ne amintim de „calea mai bună“, aceea a dragostei care întotdeauna se ține în umbră și care caută folosul altora. Nu că am prețui mai puțin darurile, dar cu siguranță prețuim dragostea mai mult!
C. H. Mackintosh
SĂMÂNȚA BUNĂ
Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata.
Evrei 9.27
Norman Mailer
Puțin înainte de moartea sa, în anul 2007, autorul Norman Mailer a afirmat într-un interviu: „În viața mea a existat un amestec acceptabil de lucruri bune și de lucruri rele. Dacă eu merg în iad, atunci nu pot să-mi imaginez ce se va întâmpla cu jumătatea rea a omenirii“. Acest om avea doar o vagă idee despre existența lui Dumnezeu și despre existența celui rău. În plus, își formase propria imagine despre rai și despre iad. Prin urmare, scriitorul a anticipat întrucâtva moartea și viața de apoi, fără să capete însă siguranța că păcatele i-au fost iertate. Să fie acesta motivul remarcilor sale batjocoritoare?
Există, într-adevăr, persoane care consideră că, la unii oameni, binele cântărește mai mult decât răul, iar în cazul celorlalți, viceversa. Astfel de persoane fac parte, desigur, din grupul la care binele a înclinat balanța – sau așa gândesc ei.
Dacă cineva merge în rai sau în iad, aceasta nu depinde de numărul de fapte bune sau de fapte rele pe care le-a făcut! Fără îndoială că există greșeli în viața noastră și, cum noi nu le putem repara, nici nu putem sta cu ele înaintea unui Dumnezeu sfânt. Din acest motiv, fiecare are nevoie de Fiul lui Dumnezeu ca Răscumpărător. Pentru că Isus Hristos a fost prin Sine Însuși pur și sfânt, fără păcat, El a putut purta pedeapsa celor vinovați pe cruce. Dacă dorim să murim în pace și să avem parte de viața eternă, atunci trebuie ca El să fie Mântuitorul nostru.
Citirea Bibliei: Geneza 35.1-29 · Psalmul 21.1-13
de Jean Koechlin
1 Imparati 8:31-40
La începutul rugăciunii lui, Solomon a preamărit credincioşia Domnului, îndurarea Sa (v. 23), măreţia Sa (v. 27). Acum el recunoaşte faptele de care este capabil poporul şi care reprezintă consecinţele păcatelor lor.
Gândurile noastre se întorc de la Solomon spre Hristos, grandiosul Mare Preot. El cunoaşte deplin slăbiciunea inimilor alor Săi şi Se adresează lui Dumnezeu înainte ca Satan să-i cearnă, rugându-Se pentru credinţa lor, să nu se piardă. El a făcut aşa pentru Petru, înainte ca acesta să se lepede (Luca 22.32)… şi încă de câte ori pentru fiecare dintre noi, în chiar ceasul ispitei, fără ştirea noastră. În adevăr, Dumnezeu cunoaşte inima omului(v. 39; vezi Ieremia 17.9, 10).
Şi unde anume şi-a descoperit măsura deplină a caracterului ei înşelător această inimă nespus de înşelătoare şi fără nici o speranţă de vindecare? În ce împrejurări i-a cunoscut Hristos decăderea extremă? Oare nu la cruce, unde ostilitatea omului a fost total exprimată contra Lui (Psalmul 22.16)? Dar crima aceasta cel mai mare dintre toate păcatele lui Israel va fi chiar şi ea iertată când naţiunea pocăită îşi va întoarce privirile cu duhul îndurării şi al cererilor, nu spre această casă, ci spre Acela pe care L-au străpuns (Zaharia 12.10).
ASUMĂ-ȚI RISCUL CREDINȚEI (3) | Fundația S.E.E.R. România
„Pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.” (Matei 16:18)
Porțile sunt dispozitive de apărare, iar asaltul asupra acestor porți necesită măsuri de atac. Gândește-te că Biserica ar fi un berbece (acea instalație de război folosită de cei din vechime să dărâme porțile sau zidurile unei cetăți). În loc să ne plângem de cultură, ar trebui să prezentăm opțiuni mai bune. Ar trebui să producem filme de calibru superior și să compunem muzică mult mai bună, să scriem cărți mai notabile, să înființăm școli superioare, și să pornim afaceri mai bune.
Așadar, ar trebui să ne oprim din a huli întunericul, și să începem să aprindem lumini. În cartea sa „Roaring Lambs” (Răcnetul mieilor), Bob Briner scria: „De ce să nu credem că într-o zi cel mai aclamat regizor de la Hollywood ar putea fi un creștin activ în biserica sa? De ce să nu sperăm că Premiul Pulitzer pentru reportaje de investigație ar putea merge la un jurnalist creștin din echipa unui cotidian important? Este oare prea mult să visăm că o expoziție majoră deschisă la Muzeul de Artă Modernă ar putea prezenta operele unui artist care face parte din personalul unuia dintre colegiile creștine cele mai bune? Mi-am ieșit din minți dacă aș spune că fiul sau fiica ta ar putea fi balerinul principal al Companiei de balet Joffrey, și totuși să conducă un studiu biblic săptămânal pentru alți balerini, exact acolo unde altădată această îndeletnicire era considerată o profesie falimentară din punct de vedere moral?!
Apostolul Pavel nu i-a criticat pe filosofii din Atena și nu le-a spus că vor ajunge în iad. Din contră, Pavel s-a folosit de altarul lor închinat Dumnezeului necunoscut, și le-a zis: „Am venit să vă spun cine este El: numele Lui este Isus!” Care a fost rezultatul? „Unii îşi băteau joc, iar alţii au zis: „Asupra acestor lucruri te vom asculta altă dată.” (Faptele Apostolilor 17:32) – dar Isus a fost proclamat între ei!”
Așadar, nu te mai ascunde, asumă-ți un risc bazat pe credință, și… vezi ce se întâmplă!
Mana Zilnica 