10 Mai 2025
DOMNUL ESTE APROAPE
O, Timotei, păzește ce ți s-a încredințat!
1 Timotei 6.20
Timotei este un exemplu foarte încurajator pentru tinerii credincioși din zilele noastre. El era tânăr, cu o constituție fizică nu prea puternică și știa probabil ce înseamnă să fii disprețuit. De asemenea, el era timid și avea uneori nevoie să fie încurajat. Știa ce înseamnă lacrimile și ce înseamnă ispita de a fi laș (2 Timotei 1). Cu toate acestea, Pavel nu și-a găsit plăcerea în a-l onora pe niciun alt împreună-lucrător cu el așa cum a făcut cu Timotei. El îl numește copil al său preaiubit (2 Timotei 1.2) și copil preaiubit și credincios în Domnul (1 Corinteni 4.17), și spune despre el că făcea lucrarea Domnului, așa cum el însuși o făcea (1 Corinteni 16.10).
Timotei l-a însoțit pe Pavel în Filipi, în Tesalonic, în Berea, în Corint, în Troa, în Milet și în multe alte locuri. În timpul ultimei sale detenții, chiar înainte de moartea sa, Pavel tânjea de dorul de a-l revedea pe Timotei. Nu știm dacă Timotei a ajuns să-l mai vadă în viață sau nu. Acest frate tânăr a fost asociat cu Pavel în scrierea a șase epistole, iar numele său este inclus în salutarea dintr-o a șaptea epistolă. Avem de asemenea două epistole scrise către el de apostol. Știm că a fost prizonier pentru un timp și că a fost eliberat (Evrei 13.23).
Pavel a avut mai mulți însoțitori, însă acest tânăr, slab în trup, dar puternic în duh, pare să fi fost cel mai drag lui și cel în care s-a încrezut cel mai mult. Pavel l-a ales pentru a-l trimite la adunarea din Filipi, atunci când el însuși n-a putut merge acolo. Nu citim despre faptul că Timotei ar fi avut vreun dar nespus de mare, deși este clar că a avut daruri speciale (1 Timotei 4.14; 2 Timotei 1.6), însă, așa cum a spus cineva: «Dumnezeu nu are nevoie de oameni foarte talentați, erudiți sau pricepuți în a predica, ci de oameni sfinți, care să aibă credință, dragoste și credincioșie față de El». Să căpătăm curaj privind la exemplul lui Timotei și să căutăm să fim acei oameni de care Dumnezeu are nevoie!
G. C. Willis
SĂMÂNȚA BUNĂ
Piatra de unghi fiind Isus Hristos Însuși, în care toată zidirea, îmbinată împreună, crește spre a fi un templu sfânt în Domnul, în care și voi sunteți zidiți împreună.
Efeseni 2.20-22
Guido
În tinerețe, Guido fusese agricultor în Italia. Din cauza greutăților financiare cu care s-a confruntat, a imigrat în Franța, unde a lucrat toată viața pe șantiere, ca zugrav. Guido a avut întotdeauna un respect profund pentru Dumnezeu. Fie pe câmp, fie printre muncitorii din construcții, nu suporta batjocurile sau glumele despre religie. Într-o zi, pe când avea treizeci de ani, cineva i-a dat o Biblie. A citit-o și viața lui spirituală s-a schimbat: a trecut de la un respect temător față de Domnul la o cunoaștere încrezătoare în iubirea Sa.
A început să frecventeze Adunarea împreună cu alți credincioși și a înțeles adevăruri legate de Biserică. În ciuda fragmentării ei, Biserica este în realitate un edificiu spiritual alcătuit din materiale spirituale, care sunt credincioșii înșiși. „Ca niște pietre vii, voi sunteți zidiți într-o casă spirituală“, ne spune apostolul (1 Petru 2.5). Guido a pus în practică ceea ce înțelesese, spunând: „Și eu sunt o piatră mică în casa Domnului“. Pietrele mari sunt necesare pentru fațade și colțuri, dar e nevoie și de pietre mici, pentru a le fixa pe cele mari. Niciuna dintre ele nu este nefolositoare, ci fiecare își are utilitatea ei.
În ce privește Biserica, același lucru este valabil pentru orice creștin. Fiecare dintre noi are un rol special, o misiune care își găsește adevăratul sens doar în raport cu întregul. Credința se îmbogățește participând activ la viața Bisericii. Un tăciune într-o sobă se menține roșu doar dacă le aprinde și pe cele din jur. Altfel se stinge repede. Cărbunele care aprinde pe altul arde și el! Ori crești, ori scazi…
Citirea Bibliei: Geneza 24.15-31 · Psalmul 7.9-17
de Jean Koechlin
2 Samuel 23:1-12
Viaţa lui David se apropie de sfârşit. Biblia îi reţine cele din urmă cuvinte ale sale pline de inspiraţie. Psalmistul plăcut al lui Israel evocă trecutul: el ştie că nu şi-a condus casa aşa cum ar fi trebuit! Dar se odihneşte deplin în harul lui Dumnezeu. Acesta a pregătit pentru Israel şi pentru lume un viitor glorios sub guvernarea Domnului Hristos, Împăratul dreptăţii şi al păcii. Va fi ca lumina dimineţii izbucnind după noaptea sumbră, măturând întunericul care domneşte acum în lume. Sub această guvernare, oamenii se vor teme şi-L vor sluji pe Dumnezeu, aducând fructe ca cele crescând pe un teren fertil şi bine udat.
Fără a aştepta sfârşitul vieţii, este necesar din când în când să ne determinăm poziţia pe hartă, asemeni unui marinar pe vaporul său. Trecutul: este trista mea istorie, dar în acelaşi timp şi emoţionanta istorie a harului Domnului faţă de mine. Prezentul este marcat de două datorii primordiale: să-L ascult pe Domnul şi numai în El să mă încred. Cât despre viitorul credincioşilor, îl ştim, este gloria. Domnul Hristos va împărtăşi gloria Lui cu ei, după cum I-a promis Tatălui Său (Ioan 17.22).
DUMNEZEU VA REZOLVA LUCRURILE PENTRU TINE! | Fundația S.E.E.R. România
„O, Dumnezeul nostru… nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi spre Tine!” (2 Cronici 20:12)
Eroii din Scriptură s-au confruntat adesea cu circumstanțe imposibile și situații copleșitoare. Gândește-te la Moise care l-a înfruntat pe Faraon, și la David care s-a luptat cu Goliat… Gândește-te la regele Iosafat care s-a confruntat cu forța copleșitoare a trei armate aliate, hotărâte să-i distrugă poporul. Rețineți ce I-a spus el lui Dumnezeu: „Căci noi suntem fără putere înaintea acestei mari mulţimi care înaintează împotriva noastră şi nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi spre Tine!” (2 Cronici 20:12).
Dar să observăm și cum i-a răspuns Dumnezeu: „Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi dinaintea acestei mari mulţimi, căci nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu… Nu veţi avea de luptat în lupta aceasta; aşezaţi-vă, staţi acolo şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul… nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi; mâine, ieşiţi-le înainte, şi Domnul va fi cu voi!’” (2 Cronici 20:15-17).
Dumnezeu nu-ți va da niciodată o sarcină care să nu necesite puterea, înțelepciunea, resursele și, uneori, intervenția Sa miraculoasă. Cine le-a poruncit ucenicilor să urce în barcă și să meargă în cealaltă parte a Galileii? Domnul Isus. Ce s-a întâmplat? Ascultarea de El a implicat traversarea uneia dintre cele mai mari furtuni din viața lor. Dar, în timp ce Îl priveau cum oprește furtuna, credința lor a crescut la un nou nivel, și i-a pregătit să facă lucruri mai mari pentru Dumnezeu în viitor (vezi Marcu 4:35-41).
Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: „Așază-te, stai acolo şi vei vedea izbăvirea pe care ți-o va da Domnul, nu te teme… ieşi-le înainte, şi Domnul va fi cu tine.” Amin! – ce altceva mai putem spune?!
Mana Zilnica 