3 Ianuarie 2025
Spun dar: umblați în Duh, și nicidecum nu veți împlini pofta cărnii. Deoarece carnea poftește împotriva Duhului, și Duhul împotriva cărnii; și acestea se împotrivesc unul altuia, ca să nu faceți ceea ce ați dori. Dar, dacă sunteți călăuziți de Duhul, nu sunteți sub lege.
Galateni 5.16-18
Creștinul este chemat să dovedească, prin viața lui de fiecare zi, că harul poate produce rezultate pe care legea nu le poate atinge niciodată. Este una dintre gloriile morale ale creștinismului ca el să poată renunța la „eu“ și să trăiască pentru alții.
Legea nu poate face niciodată lucrul acesta. Ea îl preocupă pe om cu sine însuși. Sub domnia ei, orice om trebuia să facă ceea ce era cel mai bine pentru sine. Dacă încerca să-și iubească aproapele, aceasta constituia o lucrare făcută pentru dreptatea proprie. Sub har, totul este revărsat într-un mod binecuvântat și glorios. Eul este înlăturat ca fiind un lucru crucificat, mort și îngropat. Vechiul „eu“ nu mai este, iar noul „eu“ se află în prezența lui Dumnezeu, în toată acceptarea și valoarea lui Hristos. El este viața noastră, dreptatea noastră, sfințenia noastră, modelul nostru și tot ceea ce avem. El este în noi și noi în El, iar viața noastră practică înseamnă, în mod simplu, Hristos reprodus în noi, prin puterea Duhului Sfânt.
Prin urmare, nouă nu ni se cere doar să-l iubim pe aproapele nostru, ci chiar și pe vrăjmașul nostru, iar aceasta nu cu scopul de a obține dreptatea, pentru că noi am devenit dreptatea lui Dumnezeu în Hristos, ci ca expresie a revărsării naturale a vieții pe care o posedăm, a vieții care este în noi – iar această viață este Hristos. Un creștin este un om care trebuie să-L trăiască pe Hristos. El nu este nici iudeu, „sub lege“, nici păgân, „fără lege“, ci „un om în Hristos“, care stă în har și care este chemat să manifeste același caracter al ascultării care s-a văzut în viața Domnului Isus Hristos.
C. H. Mackintosh
Pe când eram noi încă fără putere, la timpul potrivit, Hristos a murit pentru cei neevlavioși.
Romani 5.6
Este Dumnezeu indiferent?
Privind la evenimentele actuale, oamenii se miră că Dumnezeu pare să nu facă nimic. Ne putem oare imagina că Dumnezeu este indiferent față de situația noastră?
Dumnezeul care este revelat în Biblie este complet diferit de om. El este etern și infinit, pe când noi suntem limitați și muritori. Dumnezeu este perfect, sfânt și are „ochi prea curați ca să privească răul“ (Habacuc 1.13). Noi, ca ființe umane, facem uneori fapte condamnabile și avem gânduri rele, iar acestea ne despart de Dumnezeu, deoarece răul este incompatibil cu natura Lui: „Nelegiuirile voastre au făcut o despărțire între voi și Dumnezeul vostru“ (Isaia 59.2).
Dar Dumnezeu iubește făpturile Sale și dorește să aibă o relație cu fiecare ființă omenească. Planul Lui este să stabilească o nouă relație cu noi.
Cum niciun om nu este capabil să vină la Dumnezeu, a venit El, în Persoana lui Isus Hristos, care este Dumnezeu și Om. Isus, Omul perfect, a rezolvat problema, împăcându-ne cu Dumnezeul cel drept și sfânt. A făcut aceasta din dragoste, sacrificându-Și viața pentru a ne răscumpăra. Este atunci Dumnezeu indiferent? Nu, ci omul este indiferent, pentru că refuză mântuirea, viața eternă pe care Dumnezeu o oferă (fără plată) oricui Îl primește pe Isus ca Mântuitor. „Dumnezeu … dorește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința adevărului“ (1 Timotei 2.4).
Citirea Bibliei: Osea 2.16-3.5 · Iacov 1.19-27
de Jean Koechlin
Judecători 1.27-36;2:1-5
Dumnezeu avea multe motive să ceară distrugerea completă a vrăjmaşilor lui Israel. Dorea în special să-Şi protejeze poporul de influenţa acestor canaaniţi idolatri. Din punct de vedere moral, acelaşi pericol există şi pentru noi. O parte din timpul nostru se scurge în compania oamenilor neîntorși la Dumnezeu: colegii de muncă, uneori anumiţi membri ai familiilor noastre. Nu putem, în general, evita aceste contacte. Dar trebuie să fim atenţi ca ele să nu aibă nici o influenţă asupra vieții noastre spirituale. Să ne ferim de prieteniile rele (1 Corinteni 15.33). Sunt unii oameni de care trebuie să fugim, chiar dacă ei ne vor lua în râs. Altfel, ne vor împinge în ţinutul muntos, cum s-a întâmplat cu fiii lui Dan (v. 34), adică ne vor împiedica să ne bucurăm în pace de lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu.
Îngerul Domnului, Căpetenie a oştirii Domnului (Iosua 5.14), Se aştepta ca Israel să se întoarcă la Ghilgal, punctul de plecare al glorioaselor victorii de altădată. Dar, în zadar! Atunci El Se suie la Bochim, locul lacrimilor.
Comparând slăbiciunea prezentă a Bisericii cu gloriosul început al istoriei sale, nu constituie oare acesta un îndemn de a ne smeri?
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
OPREȘTE-TE ȘI CERE CĂLĂUZIRE! | Fundația S.E.E.R. România
„Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.” (Proverbele 14:12)
Poți să fii sincer și convins în intențiile tale, dar s-o apuci pe un drum nepotrivit și să dai greș! Biblia spune că ploaia cade și „peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.” (Matei 5:45) Principiul cauză-efect se aplică tuturor, așa că toate bunele tale intenții nu te vor duce la destinația dorită dacă te afli pe un drum greșit. Gândește- te la asta în felul următor: poate că te-ai gândit să investești într-o anumită companie. Faci cercetări, vorbești cu experții, iar lucrurile arată bine. Așa că treci la fapte, pornind de la premisa că este o decizie sănătoasă. Apoi se întâmplă ceva neașteptat. Apare o recesiune și piața se prăbușește. Nu este vina ta; ai fost sincer în decizia ta de a investi, dar asta nu schimbă rezultatul final – ai pierdut tot!
Nu-ți poți permite deci să te încrezi în căile care „par bune omului” (Proverbele 16:25), ci trebuie să urmărești căile care sunt corecte în ochii lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus: „Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6) Asta înseamnă că, dacă nu ți-ai încredințat viața lui Hristos, ești deja pe un drum greșit! Întoarce- te și roagă-L să-ți ierte păcatele și să te pună pe calea vieții veșnice. Iar dacă ești un credincios care caută o direcție, roagă-te, citește Biblia și ascultă ce are Dumnezeu de spus referitor la intențiile tale. Ucenicii aflați pe drumul spre Emaus au ajuns să spună: „Nu ne ardea inima în noi, când… ne deschidea Scripturile?” (Luca 24:32).
Roagă-L pe Dumnezeu să-ți deschidă ochii ca să pricepi Scripturile și să primești călăuzire, să facă „inima ta să ardă, atunci când deschizi Scriptura”, să-ți îndrepte pașii în direcția cea bună – și El o va face!
Mana Zilnica 