26 Decembrie 2024
Adevărat, adevărat vă spun: Fiul nu poate face nimic de la Sine Însuși, decât ceea ce-L vede pe Tatăl făcând; pentru că orice face El, acestea le face și Fiul la fel. Pentru că Tatăl Îl iubește pe Fiul și Îi arată toate câte face El; și Îi va arăta lucrări mai mari decât acestea, pentru ca voi să vă minunați. Pentru că, după cum Tatăl înviază morții și dă viață, tot așa și Fiul dă viață cui vrea.
Ioan 5.19-21
În lumina capitolului 5 din Evanghelia după Ioan putem vorbi despre aducerea la viață ca fiind aspectul cel mai profund și fundamental al lucrării lui Dumnezeu în noi. Aceasta este atât de importantă, încât Tatăl și Fiul lucrează împreună la ea într-un fel special. Uneori, afirmațiile Domnului, „Fiul nu poate face nimic de la Sine Însuși, decât ceea ce-L vede pe Tatăl făcând“ și „Eu nu pot să fac nimic de la Mine Însumi“ (Ioan 5.19 și 5.30), sunt folosite în mod greșit. Prin aceste cuvinte, El nu spune că era lipsit de orice putere proprie, așa cum era cazul fiecărui profet. Ele exprimă în primul rând faptul că, devenind Om, Fiul a luat un loc de slujire dependentă, lucrând în întregime prin Duhul, în supunere față de Tatăl. Acest gând este subliniat în versetul 30. Însă, în versetul 19, cuvintele Domnului accentuează faptul că locul Său esențial în unitatea Dumnezeirii era de așa natură, încât ar fi fost imposibil ca El să lucreze separat de Tatăl.
Din acest aspect lăuntric și tainic S-a exprimat El, ca și cum ar fi spus: «Eu sunt atât de esențial una cu Tatăl, încât ar fi imposibil, prin natura lucrurilor, să lucrez separat de El». Aceasta constituie, de fapt, cea mai puternică afirmație care s-ar putea face cu privire la divinitatea Sa esențială. Tatăl și Fiul trebuie să lucreze întotdeauna împreună, așa cum ne spune versetul 19. Astfel că Domnul acceptă acuzația de a Se fi făcut „pe Sine egal cu Dumnezeu“, și nu doar că o acceptă, ci și întărește gândul legat de ea. Astfel că Tatăl și Fiul lucrează împreună prin puterea dătătoare de viață.
F. B. Hole
Iată-Mă (în sulul cărții este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!
Evrei 10.7
Eu vin!
În trei rânduri, Domnul Isus a spus: Eu vin!
Versetul de astăzi se referă la întruparea Sa. Fiul lui Dumnezeu I-a spus în cer Tatălui Său: „Iată-Mă, vin!“. În conformitate cu planul Său etern, El a fost gata să vină pe pământ ca Om pentru a împlini voia divină. Aceasta a însemnat o umilință profundă pentru El. Domnul Isus a coborât din gloria cerului și a devenit Om dependent și ascultător, deși a rămas întotdeauna Dumnezeu. Calea Sa de ascultare L-a condus în cele din urmă la cruce, unde Și-a dat viața pentru a împlini voia lui Dumnezeu.
„Eu vin la Tine.“ Aceste cuvinte au fost rostite de Domnul Isus în rugăciunea către Tatăl Său din Ioan 17. După ce lucrarea de răscumpărare a fost încheiată, El S-a întors la Dumnezeu ca Cel înviat. Cât de fericit a fost Domnul să părăsească scena păcatului și să meargă în cer! După ce a împlinit tot ceea ce Tatăl I-a dat să facă, S-a întors ca Om în casa Tatălui, unde fusese întotdeauna ca Fiu etern.
„Da, Eu vin curând“ (Apocalipsa 22.20). Domnul Isus ne strigă din cer această promisiune nouă, celor care Îl așteptăm pe pământ. În curând va veni din nou pentru a-i lua în cer pe toți cei răscumpărați. Cei care au adormit vor învia și vor fi răpiți la El împreună cu cei vii, care vor fi transformați. „Și Duhul și Mireasa zic: Vino! Și cine aude să zică: Vino! Amin! Vino, Doamne Isus!“ (Apocalipsa 22.17,20).
Primele două expresii Eu vin s-au împlinit. Cu siguranță, se va împlini și cea de-a treia, pentru că Domnul așa a spus.
Citirea Bibliei: Ezechiel 44.15-31 · Psalmul 146.1-10
de Jean Koechlin
Iosua 22:7-20
„Împărţiţi prada cu fraţii voştri“, le-a poruncit Iosua celor care plecau (v. 8). Când este vorba de adevăruri biblice sau de experienţe creștine, Domnul ne invită să le facem parte şi altora de bogățiile spirituale strânse în țara promisiunii. Așa cum aceşti bărbaţi puteau să le povestească familiilor lor despre memorabila traversare a Iordanului şi despre strălucitele victorii ale lui Iosua, un copil al lui Dumnezeu va vorbi cu plăcere despre „minunile“ împlinite de Domnul pentru el sau descoperite în Cuvântul Său (cap. 3.5).
La despărţire, luptătorii din Ruben, Gad şi Manase zidesc lângă Iordan „un altar măreţ la înfăţişare“. Fraţii lor din celelalte seminţii se îngrijorează imediat, gata să intervină. Ce semnifică acest act? O sfidare a DOMNULUI? O proclamaţie de independență? Orice explicaţii s-ar da, iată o primă dificultate care nu ar fi apărut dacă aceste seminţii ar fi intrat în Canaan.
Cercetarea este condusă de Fineas, preot care îşi arătase zelul într-un alt moment critic al istoriei poporului Domnului. Gelos cu gelozia DOMNULUI (Numeri 25.11), el împleteşte dragostea pentru Dumnezeu cu dragostea de fraţi. Două sentimente care sunt de altfel inseparabile! (1 Ioan 4.20, 21).
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
PĂSTREAZĂ VIE AMINTIREA NAȘTERII DOMNULUI! | Fundația S.E.E.R. România
„Păstorii s-au întors, slăvind și lăudând pe Dumnezeu pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră…” (Luca 2:20)
Un excursionist care străbătea întinsele șesuri americane, a ajuns la marginea Marelui Canion; uimit să descopere o imensă prăpastie adâncă de 1,5 km, lată de 24 km și cu o întindere ale cărei margini nu puteau fi zărite, a exclamat: „Ceva trebuie că s-a întâmplat aici!”
La fel putem spune și noi: „Ceva s-a întâmplat la Crăciun!” Haddon Robinson, profesor și predicator American, spunea: „De Crăciun, oricine se oprește să privească și să asculte trebuie să se întrebe despre ce este vorba în toată această agitație. O persoană atentă care vede luminile, decorațiunile, festivitățile și serviciile religioase ar putea, de asemenea, să concluzioneze: „Ceva trebuie să se fi întâmplat aici!”
Bineînțeles că ceva s-a întâmplat! Iar noi trebuie să spunem lumii că Dumnezeu a vizitat planeta noastră. Fiul Său a venit să ni-L reveleze pe Dumnezeu și să moară pentru păcatele noastre (vezi Ioan 1:1-14). El a trăit printre noi pentru ca noi să trăim veșnic cu El. Când păstorii L- au găsit pe Mesia culcat într-o iesle, s-au mirat că „era întocmai cum li se spusese” (Luca 2:20). Drept urmare, „s-au întors, slăvind… pe Dumnezeu pentru toate cele ce auziseră și văzuseră…” S-au întors la turmele lor cu o energie nouă!”
Jon Walker, veteran al armatei americane, a spus și el: „După ce sărbătorim nașterea lui Isus, ne întoarcem la birou, la școală, la lucrurile pe care le facem în mod normal. Dumnezeu ne duce pe vârfurile munților, ne arată mari minuni și miracole, dar nu ne lasă acolo. Pe câmpuri și printre turme crește credința noastră, hrănită în solul banalului. Conflictele legate de cine curăță mizeria, cine pleacă mai devreme acasă sau cine primește cea mai mare bucată de plăcintă, sunt menite să testeze dacă Hristos este cu adevărat cel care trăiește în noi!”
Așa că, păstrează vie în inima ta amintirea Nașterii Domnului!
Mana Zilnica 