20 Decembrie 2024
Mulțumind Tatălui, care ne-a învrednicit să avem parte de moștenirea sfinților în lumină, care ne-a eliberat din stăpânirea întunericului și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Sale.
Coloseni 1.12,13
Întunericul în care acționează Satan și în care își exercită puterea asupra omului, care a ajuns robul său, se află în contrast izbitor cu lumina în care locuiește Dumnezeu, lumină care este însăși natura Sa și la care, prin har, îi face părtași și pe sfinții Săi. În harul Său infinit, El a lucrat în favoarea acestora și, prin atotputernicia Sa, i-a eliberat de sub puterea care îi ținuse robi până atunci. Dumnezeu i-a scos din domeniul unde domnește Satan, rupându-le legăturile și deschizându-le poarta acelei temnițe a întunericului, și i-a introdus în domeniul luminii. Apreciem noi oare, așa cum se cuvine, acest har imens?
Dar aici găsim ceva mai mult. „Dumnezeu este dragoste“ în aceeași măsură în care este „lumină“, iar domeniul luminii este în același timp și domeniul dragostei. După ce „ne-a eliberat din stăpânirea întunericului“, El „ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Sale“. Este încă o realitate, o poziție în care am fost așezați prin harul Său suveran și prin puterea Sa. Este o favoare asupra căreia nu vom putea insista îndeajuns pentru bucuria și pacea sufletelor noastre: avem parte cu El în lumină și un loc în Împărăția Fiului dragostei Sale. Totul vine de la Tatăl și ne-a fost dăruit prin Fiul.
„Ne-a strămutat“ vorbește despre exercitarea puterii eliberatoare care ne smulge de sub puterea vrăjmașului; Dumnezeu îi răpește prada vrăjmașului și o duce într-un loc de siguranță, unde puterea acestuia a fost anihilată. Acolo suntem sub paza unei dragoste atotputernice, după cum cineva spunea: «Aici nu este vorba de împlinirea de către om a vreunei cerințe a legii iudaice; este doar o lucrare a puterii lui Dumnezeu, care ne tratează ca fiind în întregime și din fire robi ai lui Satan și ai întunericului și ne așază, printr-un act suveran, în virtutea acestei puteri, într-o poziție și într-o relație cu totul nouă față de Sine Însuși».
H. Rossier
Tot așa vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește.
Luca 15.7
Paula (5)
Pe drum spre casă, Paula s-a gândit cât de bucuros ar fi fost tatăl ei, dacă ar mai fi trăit, să o vadă și pe ea, fiica lui, că a devenit un copil al lui Dumnezeu. Nu a avut cuvinte să-I mulțumească îndeajuns Domnului că acum Îi aparținea Lui. Era bucuroasă că nu mai era orfană, că avea de acum un Tată, care o va păzi și o va conduce pe calea dreaptă.
Când a ajuns acasă, Paula a luat Biblia primită de la tatăl ei, a deschis-o și a citit cu voce tare în fața celorlalți versetul din Luca 15.7, care vorbește despre marea bucurie care este în cer atunci când un singur suflet se întoarce la Domnul. Toți ai ei s-au bucurat nespus când au aflat că Paula, cea care nu-L recunoștea pe Dumnezeu și nu voia să creadă în jertfa Domnului Isus, devenise un copil al lui Dumnezeu.
Din acea zi, ea nu a mai simțit îndoială, tristețe și neliniște. Tot ce avea pe suflet Îi spunea Domnului în rugăciune. Și-a încredințat cu totul soarta în mâna Tatălui ceresc. În viața ei au venit prigoana, ura, disprețul din partea oamenilor, dar a rămas liniștită, încurajată, gândindu-se la versetul 22 din Matei 10: „Veți fi urâți de toți, din cauza Numelui Meu; dar cine va îndura până la sfârșit va fi mântuit“. Paula a devenit o misionară plină de râvnă, supusă și ascultătoare de Cuvântul Domnului.
Să renunțăm și noi la împotrivire și să-L primim pe Domnul Isus în viață. Astfel vom avea parte de fericire, de pace și de bucurie. El va fi alături de noi în orice situație prin care vom trece și Îl vom putea urma ascultând de ceea ce ne spune în Cuvântul Său.
Citirea Bibliei: Ezechiel 40.28-49 · Psalmul 141.1-10
de Jean Koechlin
Iosua 15:1-19
După atribuirea părţii lui Iuda, iată un alt exemplu de credinţă îndrăzneaţă şi curajoasă. Din nou îl vom găsi în familia lui Caleb. Lângă acesta, Otniel, nepotul său, şi Acsa, fiica sa, fuseseră bine educaţi. Zi de zi, în timpul lungilor ani ai deşertului, putuseră să-l audă, aplicând îndemnul din Deuteronom 6.7, povestindu-le despre ţara cea bună pe care o vizitase, despre fructele uimitoare pe care le adusese. De asemenea zi de zi putuseră să-l vadă, credincios în mersul său perseverent, apoi în luptele Sale pentru posesiunea deplină a acestei ţări.
Astfel de cuvinte, astfel de exemplu au adus roade. Otniel şi Acsa au învăţat ei înşişi, puţin câte puţin, să iubească această ţară a Canaanului, centrul gândurilor şi afecţiunilor tatălui lor Şi, la momentul potrivit, apare credinţa. Cea a lui Otniel ia în stăpânire Chiriat-Seferul. Cea a Acsei cere o porţie suplimentară din pământul Canaanului. Ce bucurie pentru Caleb care îi spusese lui Iosua: „Dă-mi muntele acesta“ (14.12), să-şi audă fiica spunând: „Dă-mi … dă-mi şi …!“ (v. 19; compară cu Matei 11.12).
Cu o astfel de pregătire şi cu o soţie demnă de el, Otniel se va califica pentru a exercita mai târziu funcţia de judecător în Israel (Jud. 3.9-11).
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DUHUL SFÂNT SE ROAGĂ PENTRU TINE! | Fundația S.E.E.R. România
„Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.” (Romani 8:2)
Viața te poate epuiza. Poți ajunge în punctul în care anxietatea este atât de profundă, sau nivelul de stres crește atât de mult, încât nu mai poți gândi clar. Problema sau durerea pe care o resimți este atât de copleșitoare, încât nu o poți exprima în cuvinte.
Dar iată vestea bună: atunci este momentul în care Duhul Sfânt care trăiește în tine Se roagă pentru tine și prin tine. Dacă aduci povara ta înaintea Domnului și îngenunchezi în prezența Lui, se întâmplă un lucru minunat. Un autor parafrazează versetele 26-28 din Romani 8, astfel: „Duhul lui Dumnezeu este alături de noi, ajutându-ne… Dacă nu știm cum sau ce să ne rugăm, nu contează. El Se roagă în noi și pentru noi, făcând rugăciune din suspinele noastre fără cuvinte și din gemetele noastre dureroase. El ne cunoaște mult mai bine decât ne cunoaștem noi înșine… De aceea putem fi atât de siguri că fiecare detaliu din viața noastră de iubire pentru Dumnezeu este transformat în ceva bun.”
Pentru că rugăciunea este relațională, Duhul Sfânt Îi va comunica lui Dumnezeu despre inima ta, și inima Lui îți va fi prezentată ție. Când nu știi cum să te rogi – stai pe loc. Rămâi în prezența lui Dumnezeu cu inima deschisă, iar El va comunica cu tine. De unde știm? Din Sfânta Scriptură: „Dar voi aţi primit ungerea din partea Celui Sfânt şi ştiţi orice lucru.” (1 Ioan 2:20) Înainte ca Dumnezeu să-ți pună răspunsul în minte, El Își pune pacea în inima ta.
De aceea, rugăciunea nu poate fi grăbită.
De aceea este atât de important să- ți faci timp să meditezi și să stai liniștit înaintea lui Dumnezeu. Lucrul acesta permite Duhului Sfânt să-ți împărtășească gândurile lui Dumnezeu, astfel încât să începi să gândești așa cum gândește El!
Mana Zilnica 