16 Decembrie 2024
Mulțumind Tatălui, care ne-a învrednicit să avem parte de moștenirea sfinților în lumină.
Coloseni 1.12
O adevărată cunoaștere a lui Dumnezeu și a puterii Sale glorioase care lucrează în noi, pentru a ne face să continuăm cu răbdare și perseverență alergarea noastră creștină, potrivit cunoștinței voii Sale, dă naștere la bucurie, iar această bucurie se manifestă prin mulțumiri. Ele sunt expresia revărsării de dragoste și de adorare a unei inimi care a gustat din ceea ce Dumnezeu a făcut pentru ea. Noi mulțumim „Tatălui, care ne-a învrednicit să avem parte de moștenirea sfinților în lumină“. Să remarcăm mai întâi că aici nu se spune: „Ne va învrednici“. Nu este vorba de un lucru pe care trebuie să-l așteptăm și spre care înaintăm pas cu pas, ci este vorba de o poziție care ne este dată, de un har care ne-a fost acordat și pe care îl deținem: „[El] ne-a învrednicit“; este un fapt împlinit. Aici, Dumnezeu este prezentat sub numele de Tatăl. Atunci când este vorba de umblarea noastră și de responsabilitatea noastră, avem de-a face cu Dumnezeu și creștem prin cunoașterea lui Dumnezeu. Dar atunci când este vorba de relația noastră cu El, aceasta este prin har, iar Dumnezeu este prezentat ca Tatăl. De aceea este scris astfel: „Vedeți ce dragoste ne-a dăruit Tatăl: să fim numiți copii ai lui Dumnezeu“ (1 Ioan 3.1).
Harul despre care se vorbește aici este acela de a avea parte „de moștenirea sfinților în lumină“. „Dumnezeu este lumină“ (1 Ioan 1.5); este mediul în care El locuiește; orice întuneric este exclus. Această lumină înseamnă sfințenie și curăție desăvârșită, lipsa totală a oricărei pete. În același timp, lumina dă la iveală tot ceea ce se potrivește sau nu cu natura ei. Dar nu putem fi în relație cu Dumnezeu decât în această lumină (1 Ioan 1.6,7), iar pentru aceasta trebuie să fim „sfinți“, separați de întinăciune, precum este El. „Moștenirea“, partea sfinților, este în lumină, în Dumnezeu Însuși. Cine s-ar putea lăuda că poate ajunge acolo? Numai Dumnezeu, în atotputernicia Sa, ne poate face vrednici sau capabili să ajungem acolo, iar harul Său a făcut posibil acest lucru. Partea noastră, a fiecăruia dintre noi, se află acolo; noi suntem împreună cu sfinții acolo unde Se află Dumnezeu – în lumină. Este fericitul domeniu ceresc în care avem privilegiul să locuim și să umblăm. O, de-am fi printre cei care se bucură de acest privilegiu!
H. Rossier
Domnul ocrotește pe cei străini, sprijină pe orfan.
Psalmul 146.9
Paula (1)
Nimeni nu-și amintea de un ger mai aspru ca cel din decembrie 1904. Străzile satului erau pline de oameni care se întorceau de la târg însoțiți de copiii lor. Unul dintre aceștia, un bărbat nu prea tânăr, Horia, care o ținea de mână pe fetița lui de vreo șase ani, a zărit lângă un copac doi copii, un băiețel și o fetiță, care tremurau de frig. S-a apropiat de ei și le-a spus pe un ton părintesc: „Micuții mei, ce faceți singuri aici, în gerul acesta?“. — „Suntem înghețați… și…“, a răspuns fata și a început să plângă. „Băiețelul este fratele tău?“ — „Da, domnule…, suntem frați. Eu am cinci ani. El este fratele meu. Suntem singuri, pentru că tata a murit, iar mama ne-a părăsit de o săptămână. Nu avem nimic de mâncare și ne este frig. Am bătut pe la mai multe case, dar nimeni n-a vrut să ne dea o bucată de pâine. Suntem aproape morți de foame…“ Domnul Horia le-a propus să meargă cu el acasă: „Soția mea este foarte prietenoasă și îndrăgește mult copiii, iar fiica mea, Paula, va fi foarte fericită să aibă doi frați. Ce ziceți?“. — „Da, domnule, vă mulțumim mult, sunteți foarte cumsecade.“ Toți erau fericiți, mai ales micuța Paula, căreia începea să-i fie drag de ei. Nu după mult timp au ajuns toți acasă.
Domnul Horia locuia împreună cu familia sa într-o căsuță de lemn, aproape de pădure. El i-a povestit soției sale tot ce știa despre cei doi frați. Ea a pregătit imediat ceva de mâncare, dar, înainte de a se așeza la masă, domnul Horia I-a mulțumit Domnului Isus pentru bunătățile cu care i-a binecuvântat. După cină, le-au pregătit celor doi copii un pat moale într-o cameră călduroasă, iar aceștia, fiind obosiți, au adormit imediat.
Citirea Bibliei: Ezechiel 37.15-28 · Psalmul 138.1-8
de Jean Koechlin
Iosua 12:1-24
Cartea Iosua se împarte în două părţi de câte douăsprezece capitole fiecare. Prima, pe care o terminăm astăzi, tratează cucerirea Canaanului de către Israel; cea de-a doua (cap. 13–24) descrie în principal împărţirea ţării între seminţii. Încheierea primei părţi: „şi ţara s-a odihnit de război“ (11.23), este însoţită, în cap. 12, de o lungă listă a regilor învinşi. Doi fuseseră înfrânţi de cealaltă parte a Iordanului: Sihon şi Og, iar treizeci şi unu, în ţară. Este încurajator să-L vedem pe Dumnezeu făcând El Însuşi acest bilanţ. Este dovada că n-a pierdut amintirea nici unei victorii pe care noi am câştigat-o împreună cu Domnul şi ştie că fiecare înseamnă eforturi, renunţări. Curaj deci, ostaşi ai lui Isus Hristos! În luptele noastre, un Arbitru suprem «ţine scorul» fără nici o greşeală: „împăratul Hebronului, unul; împăratul Iarmutului, unul, împăratul Lachisului, unul; …“.
Să ne dea Domnul harul să fim, fiecare la locul său, luptători credincioşi! În curând va veni clipa să depunem armele, pentru a gusta lângă Domnul Isus odihna cerească. Da, fie ca atunci să putem spune împreună cu apostolul: „m-am luptat lupta cea bună“, şi să primim cununa promisă „celui ce va birui“ (2 Timotei 4.7; Apocalipsa 2 şi 3).
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DUMNEZEU ÎȚI VORBEȘTE, DACĂ-L ASCULȚI! | Fundația S.E.E.R. România
„Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi… pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui…” (Ioan 5:30)
Domnul Isus a făcut doar acele lucruri pe care Tatăl Său I le-a pus în minte. Și El vrea ca și tu să înveți să trăiești în acest fel.
S-ar putea să te întrebi: „Chiar este posibilă o astfel de viață?” Da, și nu doar atât, dar este esențial pentru a împlini voia lui Dumnezeu pentru viața ta. Biblia spune că Maria și-a făcut timp să-L asculte pe Isus, dar sora ei Marta era prea ocupată cu slujirea (vezi Luca 10:40). Și tu poți fi atât de ocupat să-L slujești pe Domnul, încât să-ți pierzi sensibilitatea de-a auzi vocea Lui și să ajungi preocupat de lucruri secundare. Înveți să-L auzi pe Dumnezeu, făcându-ți timp să asculți de El!
De cincisprezece ori în Noul Testament, Domnul Isus a spus: „Cine are urechi de auzit, să audă!” Când ai devenit o creație nouă în Hristos, ai primit urechi spirituale noi, dar trebuie să înveți să le folosești. Într-adevăr, aceasta trebuie să devină una dintre cele mai mari priorități din viața ta. Un nou-născut are capacitatea de a auzi, dar nu înțelege ceea ce aude; înțelegerea necesită timp, învățare, atenție și intimitate cu părinții săi.
Când Domnul Isus i-a întâlnit pe cei doi ucenici pe drumul spre Emaus după învierea Sa, aceștia nu L-au recunoscut. Dar El i-a iubit, așa că „le-a deschis mintea ca să înțeleagă” (Luca 24:45). Când te uiți în urmă la viața ta, recunoști momentele în care Dumnezeu a umblat și a vorbit cu tine, dar tu n-ai înțeles ce-ți spunea? Nici o problemă! Dumnezeu este răbdător și El va lucra cu tine și te va desăvârși – dacă-L asculți!
Așadar, învață să asculți de Dumnezeu așa cum a ascultat Domnul Isus!
Mana Zilnica 