1 Decembrie 2024
De aceea și Isus, ca să sfințească poporul prin propriul Său sânge, a suferit dincolo de poartă. Deci să ieșim la El, afară din tabără, purtând ocara Lui.
Evrei 13.12,13
Epistola către Evrei nu menționează scriitorul ei, însă începe cu „Dumnezeu“. Ea arată că revelația din Noul Testament este în deplin acord cu Vechiul Testament, în același timp existând și un contrast clar între ele. Într-adevăr, profețiile, simbolurile și persoanele din Vechiul Testament sunt arătate acum ca avându-și împlinirea minunată în ceea ce Dumnezeu a vorbit din cer, în Persoana Fiului, Creatorul și Susținătorul tuturor lucrurilor. Dumnezeirea Lui eternă și umanitatea Lui adevărată sunt declarate cu grijă și cu claritate, iar El Însuși este prezentat ca depășind orice revelație parțială a gândului lui Dumnezeu în Vechiul Testament.
Aici găsim măreața Lui lucrare de răscumpărare, privită prin prisma valorii ei eterne înaintea lui Dumnezeu. El este văzut ca intrat în cerul însuși, întemeind o moștenire cerească și eternă, pentru orice suflet răscumpărat, în contrast cu nădejdea pământească a lui Israel. El este Marele-Preot înălțat, care a străbătut toate cerurile, prin care ne apropiem și ne închinăm lui Dumnezeu, care îi susține și care simte împreună cu sfinții Săi, în nevoile lor prezente. Credinciosul este privit ca fiind pe pământ, însă având o nădejde cerească, fiind astfel un călător prin această lume împotrivitoare. Întreaga religie cu caracter pământesc – chiar și iudaismul întemeiat mai înainte de Dumnezeu – este văzută ca fiind „tabăra“, ostilă gloriei acestei revelații cerești (Evrei 13.13).
Epistola către Evrei ne oferă deci lecții prețioase cu ajutorul liniilor ei clare de demarcație cu privire la credința, umblarea și închinarea creștină.
L. M. Grant
Isus le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine“.
Matei 26.38
El merită toată închinarea noastră!
Domnul Isus a intrat în grădina Ghetsimani împreună cu cei unsprezece ucenici ai Săi. El știa că în curând va fi prins și i-a luat pe trei dintre ucenici, ca să fie lângă El și să vegheze împreună cu El. De ce i-a luat pe acei trei ucenici cu El? Sufletul Mântuitorului nostru era foarte întristat, când Se gândea la lucrarea pe care trebuia să o îndeplinească pe cruce. În acel moment, Domnul a dorit ca ucenicii Săi să simtă puțin împreună cu El ce drum greu Îl aștepta și să vegheze cu El în rugăciune. Dar ei au adormit de tristețe.
Dar noi ce facem? Este oare important să ne adunăm în fiecare duminică pentru a ne gândi la Domnul? Da, pentru că așa dorește El și așa ne îndeamnă Cuvântul Său! Sunt însă în astfel de momente gândurile și inimile noastre cu adevărat concentrate asupra Celui care a suferit atât de mult pentru noi? Sau rămânem reci în fața suferințelor Sale, pentru că suntem preocupați de noi înșine și de problemele noastre, asemenea ucenicilor care, cu puțin timp înainte, se gândeau cine era cel mai mare dintre ei? Dacă este așa, atunci Domnul Isus trebuie să ne spună, așa cum le-a spus și ucenicilor: „Ce, un ceas n-ați putut să vegheați împreună cu Mine?“ (Matei 26.40).
Să veghem să nu fie așa! El ne-a iubit până la moarte. Toată dăruirea și închinarea noastră să fie pentru El, pentru că merită.
Citirea Bibliei: Ezechiel 22.1-31 · Psalmul 124.1-8
de Jean Koechlin
Iosua 5:1-15
Iată-ne şi pe ţărmul învierii! Ce găsim aici? Dureroasă descoperire! Întâi vrăjmaşii din afară care au reapărut. Dar curaj! Ei sunt fără „suflare“ (v. 1), fiind deja învinşi prin Hristos la cruce (Coloseni 2.15). Dar şi potrivnicul lăuntric, carnea, este prezent. Oare n-a fost el declarat mort, îngropat în adâncul Iordanului? Cu siguranţă! În ochii lui Dumnezeu, acolo îi este locul.
Dar trebuie ca şi noi să ne socotim pe noi înşine morţi faţă de păcat (Romani 6.11), recunoscând că acesta nu are nici un drept să se manifeste. Circumcizia corespunde acestei judecăţi pe care trebuie să o aplicăm la fiecare nouă manifestare a cărnii în noi. Odată înfăptuită, descoperim resursele şi bucuriile care ne aşteaptă pe acest „ţărm“ al locurilor cereşti. Întâi grâul vechi al ţării, care înlocuieşte mana, imagine a Hristosului glorificat cu care se hrăneşte cel răscumpărat. Urmează Paştele; acesta poate fi celebrat chiar şi sub zidurile Ierihonului. „Tu îmi întinzi o masă înaintea vrăjmaşilor mei“ (Psalmul 23.5). În sfârşit, iată Îngerul promis de DOMNUL încă din primele zile ale «exodului» (Exod 23.23). Domnul Isus este pentru noi în cer şi conduce luptele noastre, dacă noi Îi lăsăm Lui conducerea.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ÎNVAȚĂ SĂ-L ASCULȚI PE DUMNEZEU! (1) | Fundația S.E.E.R. România
„Duhul adevărului are să vă călăuzească în tot adevărul…” (Ioan 16:13)
Mântuitorul le-a spus ucenicilor Săi: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul…” (Ioan 16:12-13). Domnul Isus a spus aceste cuvinte celor între care Și-a petrecut ultimii trei ani din viață. Acum, să nu vă gândiți că – dacă am fi fost noi în locul lor, cu Domnul Isus în persoană, alături zi și noapte, timp de trei ani – am fi învățat tot ce trebuia știut, pentru că nu este așa.
De fapt, Domnul Isus ne-a lăsat sfatul de a fi mereu conectați la Cuvântul Său și la șoapta Duhului Său, pentru că El are întotdeauna ceva să ne spună, și noi avem mereu ceva de învățat, în fiecare situație nouă cu care ne confruntăm. Dar sunt anumite lucruri pe care El ni le dezvăluie doar atunci când știe că suntem pregătiți să le gestionăm. Dumnezeu vrea să ne vorbească fiecăruia în parte, să ne conducă pas cu pas spre lucrurile bune pe care le-a pregătit pentru noi. Lui Îi pasă de cele mai mici detalii ale vieții noastre.
Așadar, nu ezita niciodată să aduci înaintea Sa chiar și ceea ce tu consideri a fi un lucru mărunt! La urma urmei, totul este mărunt pentru Dumnezeu! Dar Lui Îi pasă de dorințele inimii tale și vrea să cunoști adevărul care te va elibera de frică și îngrijorare. Planul Său este să aibă o relație profundă și personală cu tine, și a fost pus la punct cu mult înainte ca tu să te naști! Vorbind despre noi, oamenii, Sfânta Scriptură spune că Dumnezeu „le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu și să se silească să-L găsească…” (Fapte Apostolilor 17:26-27)
Acum, gândește-te la următorul lucru, astăzi: dacă Dumnezeu ți-a planificat viața în detalii atât de amănunțite (încă înainte de a te naște!), oare nu este important să înveți să-L asculți? Așadar, învață Să-L asculți pe Dumnezeu!
Mana Zilnica 