30 Noiembrie 2024
Eu te voi sfătui, având ochiul Meu asupra ta.
Psalmul 32.8
Călăuzirea divină (3)
Dacă am avea privirea îndreptată în sus pentru a prinde mișcarea „ochiului divin“, nu ar mai fi nevoie de „frâu și de zăbală“. Dar tocmai acesta este punctul în care falimentăm într-un mod atât de trist. Nu trăim suficient de aproape de Dumnezeu pentru a discerne mișcarea ochiului Său. Voința proprie este la lucru. Vrem să avem propriul nostru drum și de aceea suntem lăsați să culegem roadele amare ale acestei decizii. La fel a fost și în cazul lui Iona. I s-a spus să meargă la Ninive, dar el a mers la Tars; iar împrejurările păreau să-i fie favorabile; providența părea să meargă în direcția voii lui. Însă a trebuit să ajungă în pântecele balenei, da, „în pântecele Locuinței morților“, unde „papura se împletise în jurul capului său“. A fost necesar să ajungă acolo, pentru a învăța consecințele amare ale urmării propriei voințe. El a trebuit să învețe în adâncul mării adevărata semnificație a „frâului și a zăbalei“, din cauză că nu a urmat călăuzirea blândă a „ochiului lui Dumnezeu“.
Dar Dumnezeul nostru este atât de îndurător, de tandru și de răbdător! El îi va învăța și îi va călăuzi pe sărmanii Săi copii slabi și rătăciți. El nu obosește niciodată să Se îngrijească de noi. El Însuși Se preocupă încontinuu de noi, pentru a ne păzi de propriile noastre căi, care sunt pline de spini și de hățișuri, și ne conduce în căile Lui, care sunt plăcute și pașnice.
Nu există ceva mai binecuvântat în această lume decât să fii condus într-o viață de dependență continuă față de Dumnezeu, să depinzi de El, moment de moment, să-L aștepți, să te bazezi pe El pentru orice lucru și să ai toate izvoarele în El. Acesta este adevăratul secret al păcii, pe de o parte, și al independenței față de făptură, pe de cealaltă parte. Sufletul care poate spune în mod real: „Toate izvoarele mele sunt în Tine“ (Psalmul 87.7), este ridicat deasupra pericolului de a se încrede în făptură, deasupra speranțelor puse în om și deasupra așteptărilor pământești.
C. H. Mackintosh
Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului; și El îi cunoaște pe cei care se încred în El.
Naum 1.7
Un adăpost sigur
Oricine vizitează astăzi micul oraș din sudul Franței, Marvejols, poate admira cele trei porți medievale impresionante ale orașului, ale căror turnuri duble din piatră au rezistat furtunilor timpului. Mai puțin evidentă este configurația în formă de inel a acestui frumos orășel, cu străzile sale înguste și cu farmecul său istoric inegalabil. În Evul Mediu, Marvejols avea un zid solid care, cu cele 30 de turnuri ale sale, făcea din oraș o mică fortăreață. Zidurile bine fortificate ale orașului au servit la protejarea locuitorilor de atacatori. Cu toate acestea, ele nu au fost de neînfrânt. Cu timpul au devenit tot mai vulnerabile, cu cât armele de foc s-au dovedit a fi tot mai puternice.
Cu toții ne dorim un zid de apărare pentru a ne proteja de pericole. Mulți oameni se simt prea expuși în fața marilor probleme economice, sociale și morale ale timpului nostru. Și totuși există un zid puternic, de necucerit, un loc de siguranță, care va rezista întreaga noastră viață. Însuși Dumnezeul Atotputernic dorește să fie un loc de scăpare, o cetate puternică de protecție pentru toți cei care se încred în El și se refugiază la El.
Credința personală în Dumnezeul puternic și îndurător al Bibliei este ceea ce contează! Fiecare om trebuie să aibă o relație personală, deplin conștientă, cu El. Prin Isus Hristos și prin moartea Sa ispășitoare pe cruce, o astfel de relație a devenit posibilă. Dumnezeu „îi cunoaște pe cei care se încred în El“ și le oferă un sprijin tare în toate furtunile vieții.
Citirea Bibliei: Ezechiel 21.1-32 · Psalmul 123.1-4
de Jean Koechlin
Iosua 4:9-24
La porunca Domnului, Iosua a luat douăsprezece pietre din albia râului pentru a face un monument la Ghilgal (v. 20). În Iordan, în locul de unde le-a luat, a ridicat alte douăsprezece pietre, care au fost acoperite de apă (v. 9). „Ce înseamnă pietrele acestea“ pentru noi?
(v. 6). Epistola către Romani explică aceasta arătând că ele îi reprezintă pe credincioşii identificaţi cu Hristos în moartea Lui (în fundul râului) şi în învierea Lui (pe malul râului, în Canaan – Romani 6.5).
Unitatea poporului este reprezentată prin cele douăsprezece pietre (douăsprezece seminţii) din care era alcătuit monumentul. Să nu uităm că această lucrare a puterii a fost înfăptuită pentru toţi cei răscumpăraţi, chiar dacă mulţi nu au cunoştinţă, iar dublul semn de aducere aminte este o mărturie eternă a acestui fapt.
Astfel, crucea mi-a adus trei extraordinare eliberări reprezentate prin Paşte, Marea Roşie şi Iordan. Paştele ne spune că suntem eliberaţi de judecata lui Dumnezeu; Marea Roşie, că suntem eliberaţi de vrăjmaşii din totdeauna, de Satan şi de lume, şi Iordanul ne învaţă că avem putere asupra tiranului vrăjmaş lăuntric: carnea. Primele două adevăruri sunt înţelese odată cu naşterea din nou, dar cel de-al treilea are drept corespondent ceea ce se numeşte eliberare.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
NU RENUNȚA! | Fundația S.E.E.R. România
„Să nu obosim în facerea binelui…” (Galateni 6:9)
Ce încurajare ne oferă aici apostolul Pavel, care scrie: „Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9) Să ne uităm puțin împreună la viața patriarhului Iov și să învățăm de la el: Iov a asistat la înmormântarea celor zece copii ai săi, și-a pierdut sănătatea și averea într-o singură zi, și-a îndurat vorbele unei soții cu o limbă suficient de ascuțită… Cu toate acestea, el nu a renunțat.
Biblia spune: „Aţi auzit vorbindu-se despre răbdarea lui Iov şi aţi văzut ce sfârşit i-a dat Domnul.” (Iacov 5:11). Iov a rămas concentrat asupra scopului final și a îndurat toate circumstanțele care au venit peste el. Da, există momente în care renunțarea pare bună, înfrângerea pare inevitabilă și retragerea pare a fi singura opțiune. Întrebarea este: cum vei face față acelor momente? În pragul Țării promise, Dumnezeu i-a spus lui Iosua: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te’? Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine în tot ce vei face.” (Iosua 1:9).
Omul de stat israelian David Ben-Gurion a spus: „Curajul este un tip special de cunoaștere – cunoașterea modului în care trebuie să te temi de ceea ce este de temut, și cum să nu te temi de ceea ce nu este de temut. Din această cunoaștere rezultă o forță interioară care ne inspiră să forțăm înaintarea în ciuda marilor dificultăți. Ceea ce poate părea imposibil este adesea posibil, datorită curajului!” Și de unde vine acest curaj?
Din cunoașterea faptului că Dumnezeu este „cu tine în tot ce vei face.” De ce consemnează Biblia eșecurile unor oameni precum David, sau Petru? Pentru a ne ajuta să înțelegem că atunci când eșuăm, putem s-o luăm de la capăt! Deci azi Domnul îți spune: Nu renunța!
Mana Zilnica 