5 Noiembrie 2024
Domnul Dumnezeu nu va face nimic fără să descopere taina Sa slujitorilor Săi, profeții.
Amos 3.7
Profeția este descoperirea către om – înainte ca ea să se întâmple – a scopurilor și a planurilor lui Dumnezeu. Dumnezeu a binevoit să descopere scopurile și planurile Sale slujitorilor Săi, profeții. Profeția nu este nicidecum dată pentru a satisface curiozitatea omului cu privire la viitor. Nicio profeție din Scriptură nu poate fi interpretată singură, ci toate trebuie interpretate ca fiind parte dintr-un ansamblu vast, fiecare fiind într-o relație armonioasă cu restul (2 Petru 1.20,21).
Scopul lui Dumnezeu este acela de a-L glorifica pe Fiul Său, pe Domnul Isus Hristos, iar acest scop poate fi apreciat doar de cei care-L iubesc. Profeția are de-a face în principal cu evenimente de pe pământ, deși cartea Apocalipsa prezintă și scene cerești. Israel, poporul pământesc al lui Dumnezeu, și țara sa reprezintă centrul profeției, importanța celorlalte țări fiind proporțională cu apropierea de Israel sau cu măsura lor de implicare în relația cu Israel. Pentru a înțelege profeția așa cum trebuie, este vital să vedem cu claritate diferența dintre Israel, națiuni și Adunare. Nu avem nicio referire directă la Adunare în Vechiul Testament.
Lucrările lui Dumnezeu cu oamenii au fost întotdeauna în acord cu diversele dispensații în care au avut loc, anume cu acele perioade de timp în care Dumnezeu l-a pus la încercare pe om în felurite moduri. Simbolurile folosite în profeție au un rol bine definit, nefiind alese la întâmplare, nefiind în conflict unele cu altele și neavând semnificații confuze. Părțile clare din Scriptură trebuie folosite pentru a interpreta părțile mai puțin clare din ea.
E. P. Vedder, Jr.
Eu mă culc și adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, faci să fiu în siguranță în locuința mea.
Psalmul 4.8
În condiții de siguranță
Deși în prezent ne putem asigura împotriva multor riscuri financiare, totuși o protecție sută la sută nu există. Rămâne o neliniște nestăpânită, deoarece nu suntem asigurați împotriva așa-numitelor lovituri ale sorții.
Dumnezeu însă dorește să ne dea siguranță interioară. Cei care se încred în El sunt în siguranță, pentru că se află sub protecția Lui. „Numele Domnului este un turn tare; cel drept fuge în el și este în siguranță“ (Proverbe 18.10). Obținem această protecție numai atunci când ne refugiem la El. În mod concret, aceasta înseamnă că nu ne mai conducem singuri viața, ci că ne încredințăm lui Dumnezeu și ne punem sub comanda Lui.
Dacă Îi spunem cu umilință lui Dumnezeu temerile noastre și Îi cerem protecția Sa, El nu ne va respinge. El ne iubește și dorește să ne ajute. Dar totodată ne face să conștientizăm faptul că păcatele noastre stau între noi și El. Dumnezeu nu poate să treacă cu vederea păcatul! Dar ne oferă har, pentru că Isus a murit pentru păcătoși. Și astfel, dacă ne mărturisim cu sinceritate greșelile înaintea Lui, El ne iartă întreaga vină, iar relația cu El se rezolvă în totalitate.
Atunci suntem în siguranță cu Dumnezeu! Nimic nu ni se poate întâmpla fără ca El să permită. Desigur, aceasta nu înseamnă că El ține departe de noi problemele, ci înseamnă că El ne dă putere să purtăm greutățile vieții și ne oferă o perspectivă dincolo de moarte – viața veșnică. Domnul Isus ne spune: „În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea“ (Ioan 16.33).
Citirea Bibliei: 2 Împărați 24.1-20 · Psalmul 110.1-7
de Jean Koechlin
Deuteronom 24:7-22
Dumnezeu este lumină; Dumnezeu este dragoste (vezi 1 Ioan 1.5; 4.8). El Se revelează sub acest dublu aspect în poruncile aparent cele mai mici. Lumină: condamnă hoţul, supraveghează apariţia leprei (simbol al păcatului), cere dreptate din partea celui care dă cu împrumut şi a celui care angajează lucrători, apreciază măsura de responsabilitate a fiecărui păcătos. Dragoste: are ochii îndreptaţi spre toţi cei oprimaţi: datornici, săraci, străini, văduve, orfani, slujitori, iar strigătele lor ajung la urechile Lui. Este ceea ce declară Iacov cu privire la acei bogaţi care opriseră plata lucrătorilor care le seceraseră ogoarele (Iacov 5.4).
Lumea îi admiră pe cei puternici şi bogaţi. Cei slabi şi mici, dimpotrivă, îi interesează în mică măsură. Dragi copii ai lui Dumnezeu, să veghem să nu ne lăsăm atraşi de o astfel de atitudine. Stăpânul nostru a traversat această lume ca un rob, ca un străin, ca un sărac. Isus din Nazaret n-a fost subiect al consideraţiei. A fost „dispreţuit şi părăsit de oameni … şi noi nu L-am preţuit“ (Isaia 53.3). „Voi l-aţi dispreţuit pe cel sărac“ remarcă Iacov în cap. 2.6. În acelaşi timp, Psalmul 41 se deschide astfel: „Ferice de cel care-l înţelege pe sărac!“
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
PROCESUL ZDROBIRII (2) | Fundația S.E.E.R. România
„Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită.” (Psalmul 51:17)
Zdrobirea duce la binecuvântare. Pentru a primi o porție dublă din duhul lui Ilie, Elisei, care era fermier, a trebuit să-și aducă boii și plugul ca ardere de tot.
Pentru a-și demonstra dragostea pentru Isus, o femeie a trebuit să spargă vasul cu untdelemn scump și să-l toarne pe El.
Pentru a înfrânge armatele lui Madian, cei trei sute de soldați ai lui Ghedeon au trebuit să spargă ulcioarele, să-și lase lumina să strălucească și să devină ei înșiși o țintă.
Adevărul este că Dumnezeu trebuie să ne zdrobească pe fiecare dintre noi în diferite domenii, pentru a ne folosi. În ce domenii? Obiceiurile proaste. Voințele încăpățânate. Ego-uri umflate. Gânduri rele. Temeri paralizante. Prejudecăți secrete. Ambiții greșite… Lista este nesfârșită. Dacă ți-ai pus în gând să mergi spre est, într-acolo o vei lua – așa că Dumnezeu va trebui să te întoarcă! Uneori, asta necesită disciplinare. Și tu, nu Dumnezeu, ești cel care determină durata și amploarea acestei disciplinări.
Biblia spune că „orice pedeapsă, deocamdată, pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie, dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii.” (Evrei 12:11). Dacă ești părinte, înțelegi foarte bine acest lucru. Un copil se va prăbuși în lacrimi, în timp ce altul te va sfida. Dumnezeu va face tot ce este necesar pentru a te vindeca de năravul autosuficienței! Apostolul Pavel scrie: „Dumnezeul păcii să vă sfinţească El Însuşi pe deplin, şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos.” (1 Tesaloniceni 5:23)
Să remarcăm că trupul nostru este ultimul în ordinea transformării. Tu, ca persoană nouă în Hristos, ai un duh născut din nou care trăiește într-un trup nenăscut din nou, și vei fi mereu în „luptă cu firea pământească.” Care este secretul victoriei? Zdrobirea și predarea!
Așadar, acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!
Mana Zilnica 