16 Octombrie 2024
Și poporul țării a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia, și l-au uns și l-au făcut împărat în locul tatălui său.
2 Împărați 23.30
Lecții din viața lui Ioahaz (1) – Chipul lumii acesteia trece
Este interesant că, în 2 Împărați 23.30, este menționat în mod expres faptul că Ioahaz a fost uns ca împărat. Nu așa se întâmplase cu toți ceilalți împărați? Totuși, cu privire la Ioahaz este menționat acest lucru, chiar dacă el a domnit doar trei luni. Aceasta ne amintește de caracterul lucrărilor și al gloriei omului – „Orice făptură este ca iarba și toată gloria omului este ca floarea ierbii. Iarba se usucă și floarea ei se veștejește, însă cuvântul Domnului rămâne pentru totdeauna“ (1 Petru 1.24,25). Gloria omului este efemeră și trece repede, uneori mult mai repede decât crede sau decât ar dori.
După moartea tatălui său, acest tânăr de douăzeci și trei de ani a devenit împărat peste noapte. Ce lucru extraordinar pentru el! Se afla acum la vârful carierei sale, mai ales că, fiind al treilea fiu ca vârstă, nu avea nicio șansă să devină împărat. Poate că a lucrat din greu în spatele scenei pentru a ajunge acolo – nu știm, însă un lucru este sigur: poporul l-a ales ca împărat, în ciuda ordinii obișnuite.
Acum iată-l ajuns în vârf, având puterea și gloria! Dar ce a făcut el în tot acest timp? A făcut ce era rău în ochii lui Dumnezeu. Prin urmare, visul său, domnia sa magnifică, gloria sa, toate acestea s-au dus pentru totdeauna!
Învățătura pe care trebuie să o desprindem de aici este cum nu se poate mai clară: „Chipul lumii acesteia trece“ (1 Corinteni 7.31). Să nu ne ațintim privirea asupra acestei lumi, nici asupra lucrurilor din ea, să nu ne preocupăm cu a le obține, nici să nu căutăm gloria acestei lumi! Partea noastră este cu Hristos, de aceea să căutăm „lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu“, și să ne gândim la „lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ“ (Coloseni 3.1,2). Rezultatul unei astfel de atitudini va fi spre gloria lui Dumnezeu și, de asemenea, spre fericirea noastră.
A. Leclerc
Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, va pregăti și ieșirea din ea, ca s-o puteți suporta.
1 Corinteni 10.13
Orice ți-ar trimite Tatăl
Este dragostea Domnului suficientă pentru a te atrage? Este ea de ajuns să te facă să renunți la lume ca să Îl urmezi și să fii în locul în care să te poți bucura de tovărășia Lui? În necazurile copiilor Săi, Domnul întâi Se apropie și le șterge lacrimile. Apoi îi scoate din ele. Dar umblă cu ei. Compasiunea Lui merge înaintea îndurărilor Sale.
Orice ți-ar trimite Tatăl, tu stai tăcut!
El dă binecuvântare fără sfârșit.
Când dorințe nu-mplinește, El spre bine Se-ngrijește;
din iubire El te mustră: crede în El!
Cel ce te călăuzește neîncetat crezi că azi
nu te zărește pe un drum greu?
Chiar pe căi întunecate, mângâierea-ți dăruiește,
lângă tine-n grele clipe este chiar El!
O, nu critica-n suspine ce îți dă El!
Crede că e spre-al tău bine ce îți dă El!
Chiar de nu știi dinainte planul bunului Părinte,
tu încrede-te în Domnul, numai în El!
Domnul dă putere zilnic celor ai Săi.
În necaz ajută tainic, adeseori.
Orice te-ar lovi pe tine, crede că e înspre bine;
mergi supus pe a ta cale și fii smerit!
—S. D. Cartes
Citirea Bibliei: 2 Împărați 14.1-16 · 1 Ioan 2.1-11
de Jean Koechlin
Deuteronom 10:12-22
Versetele 12 şi 13 aşază înaintea copiilor lui Israel un plan minunat. Prieten creştin, Domnul nu doreşte nici „de la tine“ altceva, decât teamă, credincioşie, dragoste, lepădare de sine, ascultare. Mica 6.8 pune aceeaşi întrebare şi, ca răspuns, invită la dreptate, la bunătate, la smerenie. Toate acestea ni se cer în interesul nostru: „spre binele tău“ (v. 13) şi nu sunt decât un răspuns corect la iubirea divină. Fericite legături reciproce: „Domnul S-a alipit de părinţii tăi, ca să-i iubească …“ (v.15) … „tu să te alipeşti de El“ (v. 20)!
Este cerută circumcizia inimii. Un semn exterior nu este suficient pentru a face proba că cineva are o religie (Romani 2.29). Trebuie să existe în inimă dovada că pretenţiile cărnii au fost judecate şi că cineva aparţine lui Dumnezeu.
Domnul este Susţinătorul celor care sunt singuri în viaţă. Orfanul, văduva, străinul − sunt în mod cu totul deosebit subiectele îngrijirii Sale. „Dumnezeul cel mare, cel tare şi cel înfricoşător“ (v. 17), care a făcut „aceste lucruri mari şi înfricoşătoare“ (v. 21), este în plus un Dumnezeu plin de mângâiere, un Tată pentru orfani, un Apărător făcând dreptate văduvelor (Psalmul 68.5).
„El este lauda ta“ (v. 21). Nu numai ceea ce a făcut, ci Însăşi Persoana Sa este, pentru inimile şi buzele celor răscumpăraţi, un subiect continuu de bucurie şi de adorare.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ASCULTĂ GLASUL LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România
„Cine are urechi, să asculte ce zice… Duhul.” (Apocalipsa 2:11)
Putem citi același verset din Scriptură, cu diferite ocazii, și el ne va vorbi de fiecare dată cu totul altfel!
Filozoful grec Heraclit a afirmat următoarele cuvinte: „Niciun om nu se scaldă de două ori în apa aceluiași râu”, adică nici râul și nici omul nu mai sunt la fel. Și niciodată nu citești același verset biblic în același mod de două ori. Aceasta a fost intenția Autorului său ceresc. Iar iluminarea de care îți face Duhul Sfânt parte se bazează pe faptul că Dumnezeu cunoaște în mod profund și nelimitat circumstanțele tale, dorințele tale, temerile tale, trecutul tău, personalitatea ta și destinul tău. Trebuie doar să-ți faci timp să asculți și să-ți cultivi capacitatea de a fi sensibil la ceea ce spune El!
Se povestește că un dirijor a fost angajat să lucreze cu cântăreți de operă care nu puteau atinge anumite note, deși acestea se aflau în gama lor vocală. Era un mister total. Dirijorul a făcut teste amănunțite asupra corzilor lor vocale, dar nu a putut găsi niciun motiv pentru care ei nu puteau atinge acele note. Apoi, i-a venit brusc ideea să le testeze auzul. Și ceea ce a descoperit a fost că acești cântăreți de operă nu puteau cânta o notă pe care nu o puteau auzi. Problema nu era cântatul, ci auzul.
Așadar, ai o problemă cu auzul? Dacă nu ai, ascultă ce spune Duhul Sfânt. Până nu auzi vocea lui Dumnezeu, nu vei putea cânta cântecul Său. De ce? Pentru că ești dezacordat! Și în felul acesta rămânem prinși în stiluri de viață păcătoase, în cicluri negative și în tipare distructive.
Dar atunci când deschizi Biblia și auzi cu adevărat vocea lui Dumnezeu – vocea Sa iubitoare, încurajatoare, plină de har, convingătoare, autoritară, și puternică – viața ta începe să se armonizeze cu Duhul Sfânt!
Mana Zilnica 