1 Octombrie 2024
Și împăratul a stat lângă stâlpul său și a făcut un legământ înaintea Domnului, că-L va urma pe Domnul și va păzi poruncile Lui și mărturiile Lui și rânduielile Lui, cu toată inima sa și cu tot sufletul său, pentru a împlini cuvintele legământului, care sunt scrise în cartea aceasta.
2 Cronici 34.31
Lecții din viața lui Iosia (2) – Perseverența
Un lucru izbitor cu privire la caracterul lui Iosia este perseverența lui, în ciuda faptului că părea a nu exista niciun viitor, indiferent de ce-ar fi putut face el. Angajamentul lui față de Dumnezeu a fost neabătut. Nimic nu-l putea opri de la „a împlini cuvintele legământului“.
După ce a auzit despre judecata lui Dumnezeu care venea, dar și despre faptul că avea să moară în pace și că n-avea să cadă sub acea judecată, Iosia a fost și mai hotărât. „Împăratul a stat lângă stâlpul său și a făcut un legământ înaintea Domnului, că-L va urma pe Domnul și că va păzi poruncile Lui și mărturiile Lui și rânduielile Lui, cu toată inima sa și cu tot sufletul său.“
Evlavia lui Iosia este remarcabilă. De ce să stăruie într-o cauză care părea pierdută? Știa că nu putea împiedica venirea judecății lui Dumnezeu, însă a fost hotărât să meargă înainte pentru Domnul. Iosia n-a privit la interesele lui personale, ci la cele ale Domnului.
Astăzi, dacă totul pare pierdut din punct de vedere moral, vom trăi pentru noi înșine, sau pentru Domnul, făcând ceea ce este plăcut înaintea Lui? Domnul nostru Isus a avut o râvnă neasemuită pentru Dumnezeu, iar acum El ne invită să-L urmăm pe acest drum. Suntem încurajați, în aceste ultime clipe întunecoase și reci ale nopții, înainte de răsăritul soarelui, să continuăm cu hotărâre pe calea pe care Domnul ne-a trasat-o. El vine! Să veghem, să-I fim credincioși și să ne rugăm să fim păstrați în această stare, până va veni El!
A. Leclerc
Ne lăudăm și în necazuri, căci știm că necazul lucrează răbdare, răbdarea aduce experiență, iar experiența aduce nădejde.
Romani 5.3,4
Dacă n-ar mai bătea vântul…
Ce s-ar întâmpla dacă nu ar mai fi vânt? Marea ar fi calmă, iar prin parcuri n-ar mai fi purtate încoace și-ncolo frunze uscate! Dacă n-ar mai bătea vântul, n-ar mai cădea niciun copac… Dar exact contrariul s-a întâmplat în deșertul Arizona, sub o cupolă uriașă de sticlă. Acolo a fost construit un ecosistem autonom și au fost plantați copaci, care la început s-au dezvoltat bine și chiar au crescut mai repede decât de obicei. Dar apoi aceștia s-au prăbușit sub propria lor greutate. Cercetătorii au determinat cauza, ea fiind tocmai lipsa vântului care ar fi făcut copacii viguroși.
La fel se întâmplă și în viața noastră de credință: Suntem expuși problemelor tocmai pentru a deveni mai înrădăcinați în Cuvântul lui Dumnezeu. Uneori ne dorim să trăim într-un „spațiu protejat“, unde nu sunt furtuni ale vieții. Dar ar ajuta aceasta cu adevărat credința noastră? Apostolul Pavel numește aceste furtuni ale vieții „necazuri“ și ne arată efectul lor pozitiv: răbdarea, experiența, speranța.
Sunt multe dificultăți în viață care durează deja de mult timp. În loc să ne răzvrătim împotriva lor, să răbdăm în ele cu ajutorul lui Dumnezeu!
Atunci când dificultățile ne apropie de Dumnezeu, avem parte de experiențe cu El. Ajungem să cunoaștem mai bine credincioșia, îndurarea și răbdarea Lui.
O furtună a vieții ne arată cât de slabi suntem și cât de puternic este Dumnezeul nostru. Acest lucru ne determină să ne punem speranța mai mult în El.
Citirea Bibliei: 2 Împărați 5.15-27 · Ioan 18.28-32
de Jean Koechlin
Deuteronom 2:26-37
Întorcându-ne la Geneza 15.16, Îl auzim pe Domnul ţinând seama − şi mărturisindu-i lui Avraam − de nelegiuirea naţiunilor din Canaan (vezi şi Deut. 9.5). Aceasta însă nu ajunsese „încă deplină“, nu-şi atinsese încă vârful. Patru sute de ani au fost necesari pentru ca acest rău să se coacă. Cât de mare este răbdarea lui Dumnezeu! El tolerează de aproape două mii de ani o lume care L-a răstignit pe Fiul Său.
Naţiunile aflate de o parte şi de alta a Iordanului auziseră de tot ce făcuse Domnul pentru Israel. Cu toate acestea, nu s-au pocăit. De aceea judecata trebuie să aibă loc şi nici unul nu va putea fi cruţat. Până şi copiii vor pieri. Ştiind că un copil mic care moare merge în cer, aceşti copii au fost salvaţi de o soartă, de altfel, mai îngrozitoare decât moartea. În adevăr, nu-i normal să credem că, la maturitate, ei ar fi urmat calea vinovată a părinţilor lor, care i-ar fi dus la pieire?
Aceste naţiuni erau vrăjmaşe Domnului şi poporul trebuia să le nimicească, pentru a apăra gloria lui Dumnezeu. Creştinul însă nu este niciodată chemat, ca Israel, să lupte împotriva oamenilor. În schimb, trebuie să imite blândeţea cu care Israel şi-a dat aici jos mărturia (v. 27-29).
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
FEREȘTE-TE DE INVIDIE ȘI DE GELOZIE! | Fundația S.E.E.R. România
„Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărâtându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii.” (Galateni 5:26)
Apostolul Pavel a avertizat Biserica primară cu privire la invidie, dar aceasta este în continuare o problemă. Tu ai de-a face cu invidia? Nu? Nici atunci când colegul tău de serviciu primește o mărire de salariu, copilul unui prieten câștigă o bursă, sau un vecin își ia o vacanță de vis?! Chiar te bucuri alături de ei, sau te forțezi să afișezi un zâmbet crispat?
Să nu uităm că suntem doar oameni, iar o zvâcnire ocazională de invidie face parte din firea noastră. Dar ai grijă să nu te trezești că ai un sentiment cronic de lipsă de satisfacție. Istoricul roman Tacitus spunea: „Când oamenii sunt plini de invidie, ei denigrează totul… fie bun, fie rău.”
Așa că, atunci când altcineva prosperă, înainte de-a te întreba: „De ce el, și eu nu?!”, întreabă-te dacă ai zice la fel și dacă s-ar fi întâmplat o tragedie?! Gelozia este ca o molie: ciupește hainele până le distruge… doar că invidia distruge lucruri de neînlocuit, cum ar fi relațiile și familiile. Un autor ne amintește: „Când suntem… în vale, este omenesc să îi invidiem pe cei aflați pe vârfurile munților. Este ușor să uităm că ei nu au căzut acolo – ci au urcat acolo. În spatele poveștii de succes se află întotdeauna o decizie curajoasă și o acțiune curajoasă. Dacă vrem să ajungem la ei, trebuie să urcăm. Inspirația lor ne poate da startul, dar biruința constă în cățărare!”
Imaginează-ți un atlet care iese pe pista de alergare; este rapid, concentrat și se află în fruntea plutonului. Apoi începe să se uite la ceilalți concurenți. În scurt timp se împiedică, își pierde elanul și abandonează. Asta se întâmplă când lași gelozia să te distragă de la finalizarea traseului pe care Dumnezeu l-a stabilit pentru tine.
Apostolul Pavel a scris (Galateni 5:7): „Voi alergaţi bine: Cine v-a tăiat calea ca să n-ascultaţi de adevăr?” Deci, ațintește-ți privirea la premiu și nu te lăsa distras de ceea ce au (sau nu au) alții!
Mana Zilnica 