23 Septembrie 2024
Dar tu, de ce-l judeci pe fratele tău? Sau, de asemenea, tu de ce-l disprețuiești pe fratele tău?
Romani 14.10
În contextul lucrurilor tratate în acest capitol din Romani, trebuie să ne păzim de a disprețui sau de a judeca. „Pentru că niciunul dintre noi nu trăiește pentru sine, și niciunul nu moare pentru sine“ (Romani 14.7). Acest fapt, adevărat într-un sens pentru toți oamenii, este aplicat însă aici cu precădere la cei credincioși. „Pentru că, și dacă trăim, pentru Domnul trăim; și dacă murim, pentru Domnul murim; deci, și dacă trăim și dacă murim, noi suntem ai Domnului“ (versetul 8). Prețios adevăr! Nu ne mai aparținem nouă înșine, nici în viață, nici în moarte, ci suntem ai Domnului nostru. Niciunul dintre noi nu trăiește pentru sine, niciunul nu moare pentru sine. Apostolul întemeiază acest fapt pe moartea și pe învierea lui Hristos. Prin aceasta Și-a câștigat El ca Om drepturile Sale asupra noastră, dreptul Său de a stăpâni peste cei vii și peste cei morți. „Pentru că Hristos pentru aceasta a murit și a înviat“ (versetul 9). În El, Cel care a biruit moartea, suntem în siguranță pentru veșnicie. El este Domnul nostru, Căruia Îi datorăm toate, însă în ale Cărui drepturi nu ne putem amesteca fără a fi pedepsiți.
De aceea: „Dar tu, de ce-l judeci pe fratele tău? Sau, de asemenea, tu de ce-l disprețuiești pe fratele tău?“. Amândoi, fie slab, fie tare, mărturisesc faptul că Îi aparțin cu trup și suflet acestui Domn puternic, care este chemat să domnească peste vii și peste morți, și totuși vor să se judece și să se disprețuiască unul pe altul. Cât de nebunească și de nepotrivită este fapta lor! Nu știți că toți vom sta odată înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu (versetul 10)? „Pentru că este scris: «Viu sunt Eu», spune Domnul, «că orice genunchi se va pleca înaintea Mea și orice limbă Îl va mărturisi pe Dumnezeu». Astfel deci fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu“ (versetele 11 și 12). Dar, dacă orice genunchi (al celor credincioși și al celor necredincioși) se va pleca înaintea lui Dumnezeu, și fiecare dintre noi va da socoteală lui Dumnezeu despre sine însuși, de ce să ne judecăm acum unii pe alții? Nu înseamnă aceasta, de fapt, a ne amesteca în drepturile Domnului? „Să nu ne mai judecăm deci unii pe alții“ (versetul 13).
R. Brockhaus
Căci pentru orice lucru este un timp și o judecată.
Eclesiastul 8.6
Ziua examenului și ziua rezultatelor
Atunci când un candidat susține un examen, două zile sunt importante: ziua examenului și ziua când află rezultatul. Timpul vieții, pe care Dumnezeu îl dă fiecăruia pe pământ, corespunde zilei examenului; ziua judecății va urma în mod inevitabil.
Cum își petrece omul viața, acest „timp de test“ decisiv? „Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorința să facă rău“ (Eclesiastul 8.11). Acesta este rezultatul juridic: vinovat, examen nepromovat! Ce este de făcut?
Cartea Eclesiastul spune în același capitol: „Eu știu că binele este pentru cei ce se tem de Dumnezeu, pentru că ei au frică de El“ (versetul 12). Și cel temător de Dumnezeu a fost vinovat. Dar pentru vina lui a mers un altul la judecată: Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. În timpul celor trei ore de întuneric, El a purtat judecata lui Dumnezeu pentru vina altora.
Fiecare păcătos care se întoarce la Dumnezeu căindu-se de păcatele lui știe că Domnul Isus a murit pentru el! De aceea, credinciosului nu-i mai este teamă de „judecată“, deoarece lui i-a fost totul iertat. El este îndreptățit și stă înaintea lui Dumnezeu ca și cum nu ar fi păcătuit. Acesta este numai har!
„Deci, fiindcă am fost îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care avem și intrarea, prin credință, în harul acesta în care suntem“ (Romani 5.1,2).
Citirea Bibliei: 2 Împărați 2.1-14 · Ioan 16.12-24
de Jean Koechlin
Numeri 35:1-15
În această ţară a Canaanului, în hotarele care tocmai fuseseră trasate, fiecare seminţie îşi va primi partea sa, cu excepţia fiilor lui Levi. Aşa cum profeţise Iacov, aceştia aveau să fie împrăştiaţi în Israel din cauza purtării rele a tatălui lor, Levi (Geneza 49.7). Dar, prin harul lui Dumnezeu, această pedeapsă va fi transformată în binecuvântare. Patruzeci şi opt de cetăţi răspândite în tot Israelul vor fi atribuite fiilor lui Levi. Fiecare seminţie va trebui să le dea ceva, proporţional cu moştenirea ei. Astfel aceşti leviţi, slujitori ai Domnului şi ai fraţilor lor, care aveau în special misiunea de a fi învăţători ai legii, vor fi determinaţi, prin împrăştierea lor, să-şi exercite slujba în folosul întregului popor.
Urmează problema cetăţilor de scăpare pentru ucigaş. Legea cerea cu stricteţe sânge pentru sânge, fie că a fost vărsat cu intenţie, din ură, fie, din contră, fără intenţie. Pentru a rezolva acest caz, când sângele era vărsat neintenţionat, odată cu Legea, Domnul a făcut o promisiune (citiţi Exod 21.12, 13). Se angajase să asigure un adăpost unde cel răspunzător de moartea altuia avea permisiunea să fugă pentru a-şi salva viaţa. Frumoasă ilustraţie a refugiului pe care Dumnezeu îl oferă păcătosului vinovat şi care ne aminteşte că „Hristos este sfârşit al legii, spre dreptate, pentru oricine crede“ (Romani 10.4).
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ÎMBUNĂTĂȚEȘTE-ȚI ABILITĂȚILE DE COMUNICARE! | Fundația S.E.E.R. România
„Când se dă învăţătură celui înţelept, el capătă ştiinţa.” (Proverbele 21:11)
Fie că este vorba despre viața personală sau despre carieră, a învăța cum să comunici cu ceilalți este esențial pentru succesul și fericirea dintr-o relație. În afară de obținerea unor adevăruri, comunicarea ar trebui să ofere o modalitate de a obține o anumită înțelegere a inimii și a minții altei persoane. Iar o bună comunicare necesită tălmăcire.
Într-adevăr, înveți limba celeilalte persoane. Noi toți folosim aceleași cuvinte, dar avem limbaje unice atunci când vine vorba despre dragoste. Ceea ce vrei să zici atunci când spui: „Am nevoie de cineva care să-mi fie alături”, s-ar putea să nu fie ceea ce vrea să spună cealaltă persoană atunci când spune: „Voi fi alături de tine.” Tu trebuie să înveți limbajul celuilalt fără ca presupunerile anterioare și proiecțiile de apărare incorecte să te apese. O astfel de alfabetizare interpersonală îți va fi de folos în anii următori. Te va împiedica să-l tratezi pe celălalt ca și cum ai fi pur și simplu tu într-o formă diferită, sau să-ți imaginezi că este exact ca cel mai bun prieten sau cea mai bună prietenă a ta etc.
Toți avem nevoie să iubim și să fim iubiți, dar folosim mijloace de comunicare diferite pentru a ne exprima dorințele. Nu-ți fie frică să verifici termenii și să compari definițiile pentru a te asigura că amândoi cântați aceeași partitură. Un respectat învățător biblic o spunea astfel: „Adesea, în propriile mele conversații, spun: „Lasă-mă să-ți spun ce am înțeles, ca să văd dacă asta ai vrut să spui!” Sunt șocat de câte ori aud ceva total diferit de ceea ce s-a dorit!”
Fericirea durabilă nu vine din lucrurile pe care le avem, ci din relațiile bune și sănătoase. Așadar, încearcă să-ți îmbunătățești abilitățile de comunicare. Merită investiția!
Mana Zilnica 