8 August 2024
[Manase] a făcut rău în ochii Domnului, după urâciunile națiunilor pe care le alungase Domnul dinaintea fiilor lui Israel.
2 Cronici 33.2
Lecții din viața lui Manase (2) – Un început rău
De ce a avut Manase un început atât de rău? El fusese totuși crescut în cunoștința adevărului lui Dumnezeu. Putem fi siguri că Ezechia le-a făcut cunoscut fiilor săi adevărul lui Dumnezeu, potrivit cu Isaia 38.19, iar printre ei s-a aflat și Manase, care a avut însă responsabilitatea de a primi adevărul comunicat lui de tatăl său.
Părinților le revine responsabilitatea importantă de a-și crește copiii în învățătura și în mustrarea Domnului și, de asemenea, de a le fi exemple bune în viață. Nu putem sublinia îndeajuns importanța de a fi modele pentru copiii noștri. În plus, avem o mare încurajare în Cuvântul lui Dumnezeu: „Crește-l pe copil după rânduială pe calea sa și, când va fi bătrân, nu se va abate de la ea“ (Proverbe 22.6).
Trebuie să subliniem însă și responsabilitatea copiilor. Manase n-a dat atenție la ceea ce a auzit și a învățat cu privire la Dumnezeu și la Cuvântul Său. Un astfel de început este cumplit de rău. Mai târziu, când a ajuns să umble pe căile sale nelegiuite, a continuat să nu asculte de cuvintele Domnului, iar consecințele au fost deosebit de grave.
Aceasta este o lecție importantă pentru noi. Trebuie să dăm atenție Cuvântului lui Dumnezeu și să umblăm potrivit lui, ca să fim „împlinitori ai Cuvântului, nu doar ascultători uituci, înșelându-ne singuri“ (Iacov 1.22). Domnul dorește să prosperăm și să fim roditori, însă, pentru aceasta, trebuie să dăm atenție la ceea ce El ne transmite. „Cine rămâne în Mine și Eu în el“, spune Domnul Isus, „acela aduce mult rod; pentru că, despărțiți de Mine, nu puteți face nimic“ (Ioan 15.5). Să rămânem deci în El!
A. Leclerc
Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?
Romani 8.31
„Fiule, sunt în același tren cu tine…“
În fiecare an, părinții băiatului îl duceau la bunica lui în vacanța de vară. Apoi se întorceau acasă tot cu trenul, a doua zi. Într-o zi, băiatul le-a spus părinților: „Sunt mare acum, pot să merg singur la bunica“. După o scurtă discuție, părinții au fost de acord cu propunerea lui, așa că l-au condus la gară, iar acum așteptau pe peron plecarea trenului. Și-au luat la revedere de la fiul lor, dându-i un ultim sfat, în timp ce copilul le spunea de la fereastră: „Știu! Mi-ați spus aceasta de o mie de ori“. Trenul a dat semnalul de pornire. Atunci tatăl i-a șoptit la ureche: „Fiule, dacă te vei simți nesigur, aceasta este pentru tine“. Și i-a strecurat ceva în buzunarul cămășii.
Pentru prima dată, băiatul era singur în tren, fără părinții lui. A admirat peisajul de la fereastră, dar nu mult, pentru că în jurul lui era forfotă. Unii pasageri se împingeau, alții făceau mult zgomot. Întruna intrau și ieșeau din compartiment. Conductorul i-a dat câteva sfaturi, pentru a-l încuraja, dar copilul a început să se simtă tot mai nesigur cu fiecare minut care trecea… Și acum era chiar speriat. A lăsat capul în jos, a stat în colțul lui, singur, cu lacrimi în ochi. Atunci și-a amintit că tatăl îi strecurase ceva în buzunar. Tremurând, a scos bilețelul din buzunarul cămășii. Pe bucata de hârtie scria: „Fiule, sunt în ultimul vagon“.
Călătoria poate să ne pară grea. Dar Domnul ne-a promis că este în același „tren“ cu noi. Chiar dacă uneori considerăm că ne descurcăm și fără El, iubirea Sa nu L-a lăsat să ne dea drumul singuri: „Sunt cu tine mereu“.
Citirea Bibliei: 1 Împărați 4.1-20 · Ioan 5.1-9
de Jean Koechlin
Numeri 7:1-17 … 84-88
Acest lung capitol se ocupă cu darurile celor douăsprezece căpetenii. Primele: cele şase care acoperite şi cei doisprezece boi, destinate leviţilor, spun despre ajutorul practic pe care-l putem da slujitorilor Domnului pentru a le uşura lucrarea: ospitalitate, mijloace de transport etc. În mai multe rânduri, de exemplu în epistole, se pune problema de a-i conduce pe servitorii lui Dumnezeu (Romani 15.24; 1 Cor. 16.6, 11; 3 Ioan 6).
Aceste daruri făcute leviţilor, „fiecăruia după slujba sa“ (v. 5), ne asigură că Domnul Se îngrijeşte întotdeauna de cele necesare pentru ca ai Săi să-şi îndeplinească misiunile încredinţate. Apoi vin jertfele pentru dedicarea altarului. A-i servi pe fraţi, a-i ajuta în lucrurile materiale nu este totul. Aceste farfurii, cupe (farfurii adânci) şi ceşti, pline până sus cu un conţinut care vorbeşte despre perfecţiunile şi excelenţa parfumului lui Hristos, corespund cu închinarea adevăraţilor adoratori. Variatele jertfe, de asemenea formând o parte a acesteia, evocă aspectele diferenţiate ale lucrării de la cruce. Dar de ce alocă Domnul atâta loc acestor jertfe, cât timp toate puteau fi cuprinse într-un singur paragraf? Să ne însuşim acest adevăr: El pune mare preţ pe ce aduce fiecare şi nu omite nimic din ceea ce este făcut pentru El.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
NU TE EPUIZA! (3) | Fundația S.E.E.R. România
„În linişte şi odihnă va fi mântuirea voastră…” (Isaia 30:15)
Epuizarea se caracterizează prin dezangajare, iar stresul prin supra-angajare. În caz de epuizare, emoțiile sunt atenuate, în timp ce stresul te face hiperexcitat. Epuizarea provoacă daune emoționale; stresul provoacă în primul rând daune fizice. Epuizarea afectează motivația și dorința; stresul îți afectează energia fizică. Depresia cauzată de epuizare provine din pierderea speranței și a idealurilor; depresia legată de stres provine din nevoia organismului tău de a conserva energia și de a se proteja. Epuizarea declanșează neputința și lipsa de speranță; stresul declanșează necesitatea imediată și hiperactivitatea. Epuizarea produce detașare; stresul produce panică, fobii și anxietate. Epuizarea poate că nu te ucide, dar face ca viața să ți se pară că nu merită trăită. Așadar, care este răspunsul? Dumnezeu a spus: „În linişte şi odihnă va fi mântuirea voastră.” Bev Murrill scria: „Cei care suntem implicați în slujire alergăm pe propriile noastre benzi de alergare foarte importante. Și așa cum merge liderul, așa merg și cei ce-l urmează. Aceasta este o responsabilitate impresionantă. Aceia dintre noi al căror rol este de a-i influența pe alții trebuie să fie conștienți de ceea ce spun și fac, pentru că „vom primi o judecată mai aspră.” (vezi Iacov 3:1). Cu toții ne-am săturat de creștinii influenți care cad sau au comportamente deviante, făcându-i pe oameni să-și piardă încrederea în liderii lor… Fie că este vorba de păcat sexual, de mânie, de îndreptățire de sine sau de necinste… noi trebuie să ne cercetăm pe noi înșine în loc să arătăm cu degetul și să acuzăm. Ce trebuie să facem este să petrecem timp cu Cel care are capacitatea de a ne dezbrăca până la goliciunea strigătului inimii noastre. Este ușor să începi să crezi în propria publicitate și să crezi că ești ceea ce rezultă din părerile altora… Doar părerea lui Dumnezeu contează, iar aceasta este greu de deslușit, dacă nu-ți faci timp să te oprești și să-L lași pe El să-ți vorbească!” Nu uita, cititul Scripturii și rugăciunea nu te vor epuiza niciodată!
Mana Zilnica 