30 Iunie 2024
Dacă darul tău va fi un dar de mâncare pe grătar, să se facă din floarea făinii cu untdelemn.
Levitic 2.7
O jertfă de mâncare pe grătar nu are o formă precisă – sunt tot felul de suferințe care nu au o formă precisă, dar pe care fiecare trebuie să le vadă și pe care, vreau să spun, le poate vedea și un necredincios. Cunosc o poezie din Olanda care vorbește despre Domnul Isus pe cruce, dar pe care a compus-o unul care Îl disprețuiește pe Dumnezeu. Începe așa: «O, Om al durerii, cu coroană de spini»; și, când o citești, îți curg lacrimi datorită sentimentelor despre care el vorbește; și, cu toate acestea, poetul este necredincios. Aceasta este ceea ce găsim menționat imediat după aceasta: mierea. Însă el a văzut că Domnul a suferit. Și ar fi oare posibil ca un credincios, când citește Cuvântul sau când se gândește la Domnul, să nu vadă că Domnul a suferit aici pe pământ? Este imposibil!
Este trist dacă nu am săpat mai adânc, dacă nu am considerat vrednic de osteneală să ne ocupăm mai adânc cu Domnul, cu Persoana Sa, cu suferințele Sale, dacă nu am mâncat – așa cum spune Ioan 6 – din pâinea care S-a coborât din cer! Ce rușine când nu avem mai mult interes față de Domnul nostru, Cel care a murit la cruce pentru noi, Cel care, în slavă, Se preocupă zi și noapte cu noi, Cel pe care noi Îl așteptăm să vină să ne ia, Cel care a trăit 33 de ani aici pe pământ și care, potrivit cu Epistola către Evrei, a trecut prin toate împrejurările prin care am putea trece și noi, așa că ne poate înțelege și poate simți împreună cu noi!
S-a născut ca prunc și a crescut; prin urmare, Se poate așeza în postura copiilor mici; a crescut ca tânăr, așa că El știe ce gândesc tinerii și ce simt ei. A devenit matur, așa că îi poate înțelege pe cei în vârstă, în toate problemele lor. Ca să înfăptuiască lucrarea de pe cruce nu era necesar să trăiască treizeci și trei de ani pe pământ. Pentru aceasta nu era necesar să devină prunc. Adam a fost, de asemenea, om, dar n-a fost prunc niciodată. El a venit pe pământ ca om matur. Aceasta putea s-o facă și Domnul Isus. Însă Evrei 2 ne spune că El – vreau să spun aceasta cu toată venerația – a ales această cale de a veni pe pământ și de a trăi aici, ca să-l poată înțelege pe orice copil al lui Dumnezeu în toate împrejurările sale. El poate avea milă de noi, căci, în toate lucrurile, El a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. El a fost în toate stările în care putem fi și noi.
H. L. Heijkoop
Și I-au pus deasupra capului acuzația scrisă: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor“.
Matei 27.37
Acuzația scrisă de pe crucea Domnului Isus
Când Isus a fost răstignit pe crucea de la Golgota, a fost expus batjocurii fără margini a oamenilor. „Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce și vom crede în El! S-a încrezut în Dumnezeu; să-L scape acum, dacă-L vrea pe El! Căci a zis: Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!“ (Matei 27.42,43). Astfel și-au bătut joc de El conducătorii iudeilor, care credeau că L-au pus pe Isus deoparte!
Se părea că nimeni nu avea un cuvânt pentru Cel răstignit. Ucenicii Săi au fugit. Câteva femei evlavioase priveau de la distanță. Dumnezeu nu a intervenit. Dar Se asigurase că și în acel moment exista un martor al Fiului Său: scrisul acuzator deasupra capului Său.
Iudeii au încercat să-l determine pe Pilat, guvernatorul, să schimbe această inscripție. El ar fi trebuit să scrie: „Eu sunt Împăratul iudeilor“. Dar Pilat a răspuns: „Ce am scris, am scris“ (Ioan 19.21,22). – Așa că Dumnezeu a avut grijă ca în acele ore, când nimeni nu avea milă de Domnul Isus, când nimeni nu mărturisea Numele Lui, să se dea mărturie despre El: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor“. Deși respins de popor, El a purtat acest titlu. El era Împăratul lor.
Împlinind profeția lui Zaharia, El a intrat în Ierusalim: „Iată, Împăratul tău vine la tine; El este drept, aducând mântuire, smerit și călare pe un măgar“ (Zaharia 9.9). Răstignindu-L, nu I-au putut lua acest titlu. Dumnezeu a avut grijă ca această mărturie despre Fiul Său să poată fi citită de toți – ea a fost scrisă în ebraică, în latină și în greacă.
Citirea Bibliei: 2 Samuel 3.1-30 · Coloseni 4.7-18
de Jean Koechlin
Levitic 13:9-28
Pentru a se putea pune diagnosticul de lepră, bolnavul trebuia să prezinte două simptome: piele albă, care ne face să ne gândim la declinul spiritual care îşi are izvorul în pierderea comuniunii cu Dumnezeu. Cu cât aceasta este mai adâncă în carne, ea indică faptul că defectul nu este superficial, ci trădează un rău profund.
Dar, lucru paradoxal şi totodată dificil de înţeles, dacă o singură pată era suficientă pentru a-l face pe un lepros necurat, din clipa când era „acoperit tot trupul“, putea fi declarat curat! Şi aşa şi este; întocmai unui biet lepros, care de multă vreme îşi acoperea rănile şi acum nu şi le mai poate ascunde, omul, nevoit să se recunoască în totul necurat, poate fi declarat curat de către Dumnezeu în virtutea lucrării lui Hristos.
„Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am acoperit nelegiuirea“, spune psalmistul, „şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu“ (Psalmul 32.5).
Dar apariţia „cărnii vii“ aducea o nouă contaminare, aceasta simbolizând eforturile zadarnice ale firii vechi de a se face mai bună. În cap. 5 din Luca (v.12, 14), „un om plin de lepră“ venit la Isus este imediat curăţit şi Domnul îl invită să aducă mărturie conformându-se cu instrucţiunile din cap. 14 al cărţii noastre.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ÎNVĂȚĂ A NU FI DE ACORD, ÎNTR-UN MOD PLĂCUT! | Fundația S.E.E.R. România
„Astfel dar… aleși ai lui Dumnezeu… îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare.” (Coloseni 3:12)
John Gray este autorul bestseller-ului „Bărbații sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus”, în care descrie felul în care se deosebesc bărbații de femei în toate domeniile vieții. Teza sa de bază este următoarea: pentru a te înțelege cu cineva, trebuie să încerci să vezi viața din perspectiva acestuia – lucru, să recunoaștem, deloc ușor.
Apostolul Pavel ne spune însă ce trebuie să facem: „Îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii. Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre…” (Coloseni 3:12-15).
Persoanele care vor ca alții să gândească și să acționeze exact așa cum o fac ei își ascund adesea astfel propriile nesiguranțe. Ei au o nevoie adânc înrădăcinată ca opiniile și faptele lor să fie confirmate prin comportamentul și gândurile celorlalți. Dar nu așa stau lucrurile în viață! Neînțelegerile apar în orice relație în care sunt implicate mai multe persoane. Suntem unici și diferiți, și este puțin probabil să fim de acord în toate privințele. Dar modul în care abordăm neînțelegerile dintre noi poate determina dacă relația noastră ajunge la linia de sosire.
Ce trebuie făcut? Să lupți corect, să fii deschis la ideile celorlalți și la noi modalități de a face lucrurile, doar așa te poți dezvolta. Și, cine știe, în cele din urmă s-ar putea chiar să fii „de acord să nu fiți de acord.” Important este să respecți ideile celeilalte persoane și să cauți să creezi un mediu în care amândoi să vă simțiți liberi să vă exprimați sentimentele, și să fiți cine sunteți cu adevărat, fără teama de a fi judecați.
Așadar, învață arta-de-a-nu-fi-de-acord-cu-altcineva-într-un-mod-plăcut!
Mana Zilnica 