21 Iunie 2024
Întăriți cu toată puterea, potrivit tăriei gloriei Sale, pentru orice răbdare și îndelungă-răbdare, cu bucurie.
Coloseni 1.11
Domnul nu a avut altă voință, decât pe aceea a Tatălui Său (Ioan 4.34; 5.30; 6.38). Acesta a fost suportul vieții Sale constante de răbdare, care nu a cedat niciodată în fața împotrivirii păcătoșilor și a uneltirilor vrăjmașului. Și în cazul nostru, pentru a avea o voință supusă și pentru a manifesta viața din Dumnezeu, prin „orice răbdare și îndelungă-răbdare“, avem nevoie să fim „întăriți cu toată puterea“, cu puterea care vine de sus. Nimic nu face puterea mai evidentă, decât răbdarea; aici nu este vorba de acea răbdare pasivă care se supune și suferă pentru că așa trebuie, ci de o răbdare activă, care rezistă, știind că aceasta este voia lui Dumnezeu. Dovedim noi această răbdare când trecem prin împrejurările neplăcute și dureroase ale vieții? Avem noi acest sprijin constant în relațiile noastre cu ceilalți? Această răbdare nu provine dintr-un caracter natural, apatic sau indiferent, ci din puterea care vine de la Dumnezeu: „Întăriți cu toată puterea, potrivit tăriei gloriei Sale“. Răbdarea așteaptă. Ea știe că va veni momentul când durerile și greutățile se vor fi încheiat, atunci când vom ajunge în gloria de unde ne vine, în prezent, această putere. Această perspectivă ne încurajează la răbdare și ne este pusă înainte în mai multe locuri din Cuvânt (Iacov 5.8; 2 Tesaloniceni 3.5).
Pe drumul ascultării și al răbdării se află și bucuria, în pofida a tot ceea ce trebuie să suferim, bucuria care vine de sus, bucuria pe care Domnul Isus o gusta în părtășia Sa constantă cu Tatăl Său, bucuria despre care El spune: „V-am vorbit acestea pentru ca bucuria Mea să fie în voi și bucuria voastră să fie deplină“ (Ioan 15.11; 17.13). Este o bucurie care decurge din siguranța că Domnul Isus trăiește în glorie, că avem privilegiul glorios de a-I cere Tatălui, în Numele Domnului Isus, orice lucru în legătură cu nevoile sufletelor noastre; este o bucurie care se bazează pe cunoașterea acestui glorios Mântuitor și care nu ne poate fi luată (Ioan 16.22-24).
H. Rossier
Smeriți-vă deci sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la timpul potrivit, El să vă înalțe, aruncând asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuși îngrijește de voi.
1 Petru 5.6,7
Trecerea cărămizilor din mână-n mână
Spurgeon, un predicator bine-cunoscut din Londra, a folosit odată următoarea comparație, pentru a ilustra felul în care putem „arunca“ îngrijorările:
„Ați urmărit vreodată cum lucrează muncitorii la o construcție? Ei stau pe trei niveluri diferite ale schelei și trec cărămizile de pe treapta cea mai de jos pe cea din mijloc și de acolo pe cea superioară. Lucrul merge bine atâta timp cât fiecare cărămidă care ajunge pe o treaptă este trecută imediat pe treapta superioară. Ce s-ar întâmpla dacă omul din mijloc nu ar da mai departe cărămizile imediat ce le-a primit? Ce s-ar întâmpla dacă meșterul de sus ar refuza să ia cărămizile? Bietul om din mijloc aproape că s-ar prăbuși sub povară. Este exact ceea ce ni se întâmplă tot timpul pe tărâmul invizibil. De îndată ce întâmpinăm prima dificultate, nu reușim să trecem la o etapă superioară și deja ne simțim presați și chinuiți. Deja ne așteaptă a doua și a treia problemă. Puterea noastră se epuizează și ne prăbușim sub povară.“
Putem sublinia această comparație potrivită a lui Spurgeon cu versetul de astăzi: Mâinile lui Dumnezeu sunt mereu întinse spre noi. El este întotdeauna gata să ne îndepărteze îngrijorările. „El Însuși îngrijește de voi“ poate fi tradus și prin „Lui Îi pasă de voi“.
Lui Dumnezeu Îi pasă de tine! El vrea să ia poverile de pe umerii tăi! Adu-I-le Lui – în fiecare zi! Și cere-I să te ajute să renunți la ele. El te iubește și Se îngrijește de tine.
Citirea Bibliei: 1 Samuel 28.15-25 · Coloseni 1.12-23
de Jean Koechlin
Levitic 7:1-21
Epistola către Romani ne învaţă că Dumnezeu a trebuit să Se ocupe de două probleme: cea a păcatelor, până la cap. 5.11, apoi de cea a păcatului, până la cap. 8. A trebuit să condamne pomul tot aşa cum a condamnat şi fructele, păcatul din firea noastră în aceeaşi măsură cu rezultatele lui. Cerând o jertfă pentru vină (fapta comisă) şi o alta pentru păcat (rădăcina acestei fapte), Dumnezeu ne învaţă că lucrarea lui Hristos răspunde la aceste două nevoi ale păcătosului.
Legea jertfei de mulţumire ilustrează condiţiile necesare pentru a fi realizată comuniunea creştină: jertfa de mulţumire era adusă ca urmare a acţiunii iertării (v.12; 1 Cor. 10.16), cu caracter voluntar (de bunăvoie), cu bucurie (v. 16; 2 Cor. 8.4), departe de orice contact cu necurăţia (v.21). În timp ce jertfele pentru păcat erau aduse pentru că cineva nu era curat, la jertfele de pace puteau avea o parte numai israeliţii care erau curaţi (v. 19). Oricine atingea carnea jertfei pentru păcat devenea sfânt (6.27), în timp ce, invers, orice necurăţie întina jertfa de pace. Noi ne îngrijim de curăţia alimentelor noastre. Să ne îngrijim şi mai mult ca nici o necurăţie din duhul nostru să nu întrerupă comuniunea a cărei imagine este această jertfă.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DUMNEZEU ESTE ÎN CONTROL, ÎNCREDE-TE ÎN EL! | Fundația S.E.E.R. România
„În Tine îmi este nădejdea.” (Psalmul 39:7)
Viața rareori se desfășoară exact așa cum speram sau credeam noi că se va desfășura. Când Iov a pierdut totul, el a spus: „La ce să mai nădăjduiesc, când nu mai pot? La ce să mai aştept, când sfârşitul se ştie? Nu sunt eu lipsit de ajutor, şi n-a fugit mântuirea de mine?” (Iov 6:11, 13). Totuși, la urmă, Iov a primit înapoi de două ori mai mult decât a pierdut. Dar experiențele și necazurile prin care a trecut i-au schimbat profund atitudinea față de Dumnezeu. El spune: „Ştiu că Tu poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale”. Adică: știu că Tu poți să faci totul, și niciun scop al Tău nu poate fi zădărnicit! Și continuă: „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut.” (Iov 42:2, 5) Ce a descoperit Iov? Că Dumnezeu este suveran! El nu este angajatul nostru, noi suntem robii Lui! Noi trebuie să ascultăm de Cuvântul Său pentru a umbla în binecuvântarea Sa… dar rezultatul final al tuturor lucrurilor se află în mâinile Sale și nu în ale noastre. Mulți dintre noi se luptă cu controlul. Vrem să avem control nu numai asupra circumstanțelor noastre, ci și asupra obiectivelor, planurilor, relațiilor și a tot ceea ce ne privește. O astfel de atitudine este adesea un indiciu al dorinței noastre lăuntrice de a fi independenți de Dumnezeu; de a fi stăpânii propriului nostru destin. Uneori acest lucru se întâmplă deoarece am crescut într-un mediu haotic și am decis să nu mai repetăm niciodată experiențele din prima parte a vieții. Să nu trăiești cu impresia, falsă de altfel, că deții controlul asupra vieții tale datorită realizărilor educaționale, financiare sau de altă natură. Nu este adevărat! Dumnezeu ți-a îngăduit să faci tot ceea ce ai făcut. Iar apostolul Pavel confirmă acest lucru: „Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt.” (1 Corinteni 15:10). Așadar, Dumnezeu este în control – încrede-te în El!
Mana Zilnica 