14 Iunie 2024
Stăpâne, după ce toată noaptea ne-am trudit, nimic n-am prins; dar, la cuvântul Tău, voi coborî plasele.
Creșteți în har și în cunoștința Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui fie gloria și acum și în ziua eternității! Amin.
Luca 5.5; 2 Petru 3.18
Versetele de mai sus cuprind în ele cele dintâi și cele din urmă cuvinte ale lui Simon Petru din Scriptură. În primul dintre ele, el a mărturisit că, în ciuda experienței sale de pescar, nu a putut prinde nimic în noaptea care trecuse. Apoi, când s-a așteptat ca plasele să fie goale, a fost uimit să vadă belșugul de pește prins. Acest lucru l-a făcut să se arunce la picioarele Domnului, spunându-I: „Pleacă de la mine, Doamne, căci sunt un om păcătos!“.
Conflictul interior al lui Petru a fost unul real. Simțea că Domnul este măreț și că nu putea trăi fără El și, în același timp, că el însuși era păcătos și că Domnul trebuia să Se depărteze de el. Domnul Isus însă a pus capăt acestui conflict: „Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni“. Cu alte cuvinte, El nu avea să-l părăsească, ci avea să-l ia cu Sine, pentru a-l face ca de acum să prindă oameni, nu pești.
Deși Petru a urmat indicațiile Domnului cam cu jumătate de inimă, El i-a dăruit o pescuire îmbelșugată, cum nu mai avusese până atunci. Această întâmplare l-a transformat pe Petru într-un urmaș al Domnului. După aceea, Petru a avut multe de lepădat și de învățat. A avut multe căderi, însă Domnul a rămas credincios promisiunii Sale (Evrei 13.5). Apoi el a căutat, la rândul său, să-i întărească pe frații săi – după cum Domnul îi promisese că avea să facă (Luca 22.32) – prin cele două epistole ale sale: „Să creșteți în harul și în cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru, Isus Hristos“.
S. Attwood
Iată, Eu vin curând și răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după cum este fapta lui.
Apocalipsa 22.12
Așteptarea grădinarului
Cineva a vizitat o vilă pe malurile lacului Como. După ce grădinarul l-a condus prin mijlocul unei proprietăți minunate, acela l-a întrebat:
— De cât timp sunteți aici?
— De douăzeci și cinci de ani.
— Și de câte ori a venit proprietarul?
— De patru ori.
— Când a venit ultima dată?
— Sunt doisprezece ani de atunci.
— Presupun că vă scrie.
— Nu, niciodată.
— Dar de la cine primiți dispozițiile?
— De la administrator, care locuiește la Milano.
— Vine deseori?
— Niciodată.
— Dar cine vine să controleze activitatea?
— Nimeni; mă lasă singur.
— Și totuși întrețineți această grădină, încât s-ar crede că îl așteptați pe proprietar mâine.
— Mâine? Nu, domnule, astăzi!
Ce bine ar fi să ne asemănăm cu grădinarul care își aștepta stăpânul astăzi și care lucra condus de acest gând măreț!
Citirea Bibliei: 1 Samuel 25.1-17 · Filipeni 3.1-7
de Jean Koechlin
Levitic 3:1-17
Tot lucrarea lui Hristos este cea care prezintă şi jertfa de pace (sau jertfa prosperităţii). Însă de astă dată este privită sub aspectul comuniunii, al bucuriei şi al păcii pe care ea le aduce. Domnul Isus nu a venit numai pentru a-L glorifica pe Tatăl în viaţa Sa (darul de mâncare), în moartea Sa (arderea-de-tot) sau pentru a ispăşi păcatele noastre (jertfele din cap. 4). El a venit şi pentru a ne introduce într-o nouă relaţie de comuniune cu Dumnezeu. Mântuitorul nostru scump nu S-a mulţumit numai să ne salveze de la judecata eternă. A dorit să ne facă fericiţi şi aceasta încă de acum. Ca şi la celelalte jertfe, grăsimea era rezervată pentru Domnul şi era făcută să fumege pe altar. Aceasta simbolizează energia interioară, voinţa care guvernează inima. În cazul Domnului Isus, această energie a fost în întregime pentru Dumnezeu. Voinţa Lui a fost să facă numai ceea ce Îi era plăcut Tatălui Său (Ioan 6.38; 8.29). O astfel de jertfă nu putea să fie decât de o mireasmă nespus de plăcută pentru Dumnezeu (v. 5, 16). Ce privilegiu pentru noi, cei care Îl cunoaştem pe Domnul Isus, de a avea aceeaşi „mâncare“ ca şi Tatăl (v. 11, 16), de a fi invitaţi la masa Lui pentru a împărtăşi bucuria şi gândurile Lui despre Fiul Său preaiubit! „Părtăşia noastră“, spune apostolul Ioan, „este cu Tatăl şi cu Fiul Său Isus Hristos“ (1 Ioan 1.3).
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CREDIBILITATEA LUI HRISTOS (2) | Fundația S.E.E.R. România
„Isus, care ştia că acum totul s-a sfârşit… a zis: „S-a isprăvit!” (Ioan 19:28-30)
Din momentul nașterii Sale și până în ceasul morții, viața lui Hristos a fost prezisă în detaliu de profeții Vechiului Testament. El a împlinit aproximativ patruzeci de profeții diferite în timpul vieții Sale. Din punct de vedere statistic, probabilitatea ca asta să se întâmple era de aproximativ unu la un miliard! De ce este important să subliniem acest lucru? Pentru că se ridică voci care pun la îndoială nașterea Sa din fecioară, divinitatea Sa, minunile Sale, învierea Sa și revenirea Sa iminentă… Evident, astfel de oameni trăiau și pe vremea apostolului Petru, de aceea el a scris: „Îmi voi da osteneala dar ca, şi după moartea mea, să vă puteţi aduce totdeauna aminte de aceste lucruri. În adevăr, v-am făcut cunoscute puterea şi venirea Domnului nostru Isus Hristos nu întemeindu-ne pe nişte basme meşteşugit alcătuite, ci ca unii care am văzut noi înşine, cu ochii noştri, mărirea Lui. Căci El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste şi slavă, atunci când, din slava minunată, s-a auzit deasupra Lui un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.” Şi noi înşine am auzit acest glas venind din cer, când eram cu El pe muntele cel sfânt. Şi avem cuvântul prorociei făcut şi mai tare, la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre. Fiindcă, mai întâi de toate, să ştiţi că nicio proorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură. Căci nicio proorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.” (2 Petru 1:15-21). Așadar, să nu te îndoiești niciodată de veridicitatea Scripturii!
Mana Zilnica 