20 Mai 2024
Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.
Marcu 10.45
Să cântărim cu atenție aceste cuvinte: Fiul Omului a venit pentru a sluji și pentru a dărui. Aceasta este o realitate divină. Isus a venit în această lume pentru a împlini nevoia noastră, pentru a ne sluji în tot ceea ce era necesar pentru noi, și pentru a-Și da viața ca răscumpărare pentru mulți; pentru a ne sluji purtând păcatele noastre în trupul Său pe lemn și lucrând pentru noi o mântuire deplină și eternă. El n-a venit să obțină ceva, nici să ia, nici să fie slujit și nici să fie admirat. El a venit ca să ne fie de folos. Prin urmare, în timp ce sufletul cercetat de toate acestea poate întreba: «Ce pot face eu pentru Domnul?», răspunsul este: «Trebuie mai întâi să te oprești, să vezi și să crezi ceea ce Domnul a făcut pentru tine. Trebuie să stai liniștit și să vezi mântuirea lui Dumnezeu».
Să ne aducem aminte de aceste cuvinte pline de frumusețea și de dulceața divină a evangheliei: „Dar celui care nu lucrează, ci crede în Cel care-l îndreptățește pe cel neevlavios, credința i se socotește ca dreptate“ (Romani 4.5). Niciodată nu vom putea să-L slujim pe Hristos într-un fel inteligent și așa cum trebuie, până nu cunoaștem și nu credem felul în care El ne-a slujit nouă. Trebuie să încetăm cu faptele noastre truditoare și să ne odihnim pe lucrarea împlinită în mod divin. Atunci, și numai atunci, ne vom putea începe viața de slujire creștină.
Este foarte necesar ca toate sufletele cuprinse de neliniște să înțeleagă faptul că întreaga slujire creștină începe cu deținerea vieții eterne și că poate fi practicată doar prin puterea Duhului Sfânt, care locuiește în noi, și prin lumina și autoritatea Sfintei Scripturi. Aceasta este ideea divină cu privire la lucrarea și la slujirea creștină.
C. H. Mackintosh
Nu știi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință?
Romani 2.4
Nu vă face nimic!
Proprietarii de câini spun adesea, când animalele lor de companie latră și mârâie: „Nu vă face nimic“. Dar dinții dezgoliți ne arată limpede că nu este nicidecum vorba de un animal atât de inofensiv pe cât ne-ar plăcea să fie.
Oamenii spun la fel despre Dumnezeu: „El nu face nimic; este un Dumnezeu neprimejdios, un bătrân cu barbă, care va închide un ochi“. Dar nu aceasta este realitatea. Biblia spune: „Înfricoșător lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului Celui viu!“ (Evrei 10.31).
De aceea, nu vă culcați pe o ureche, gândind că Dumnezeu este bun și că nu vă va condamna pentru faptele rele înfăptuite de-a lungul vieții! El este bun, căci bunătatea Lui nu are apus, dar totodată este și drept. Cine poate să scoată un singur cuvânt în ziua judecății, pentru a se dezvinovăți înaintea Lui? Cine poate să-I enumere lui Dumnezeu lucrurile bune pe care le-a făcut în viață? Nimeni! Și Iov a trebuit să spună: „Iată, eu sunt nimic; ce să-Ți răspund? Îmi pun mâna la gură. Am vorbit o dată, și nu voi mai răspunde; de două ori, și nu voi mai adăuga nimic“ (Iov 40.3,4).
Nu mai amânați întoarcerea la Dumnezeu! Recunoașteți cu sinceritate că nu sunteți nicidecum un om drept, că nu vă puteți îndreptăți cu nimic înaintea Lui. Acceptați prin credință jertfa Domnului Isus ca fiind înfăptuită pentru dumneavoastră, mulțumiți-I pentru ea și duceți o viață așa cum Îi place lui Dumnezeu! „Și viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine“ (Galateni 2.20).
Citirea Bibliei: 1 Samuel 13.6-23 · Psalmul 96.1-13
de Jean Koechlin
Exod 30:1-16
Odată ce se încheia lucrarea care-i permitea preotului să se apropie, se deschide calea pentru a lua în considerare cel de-al doilea altar poleit cu aur, pe care Aaron şi fiii săi trebuia să ardă tămâie. Primul altar vorbeşte despre Hristos şi despre valoarea sângelui Său, iar cel de-al doilea tot despre Hristos, dar în eficienţa mijlocirii Lui. Altarul de aur era strâns legat de altarul de bronz. Isus a fost întâi jertfă, apoi preot. După ce Şi-a dat pe cruce sângele curăţitor, El Se poate prezenta, viu, pentru ai Săi, în Locul Sfânt.
Nici o jertfă nu era adusă pe altarul de aur: Hristos nu mai trebuie să sufere, nici să moară. Odată lucrarea încheiată, de acum înainte El va fi subiectul laudelor noastre în cer, «esenţa» închinării. Prin El, la rândul lui, credinciosul se apropie şi Îi oferă Tatălui mirosul plăcut al adorării şi al rugăciunii (Psalmul 141.2), întrucât închinarea este, întâi de toate, prezentarea înaintea lui Dumnezeu a desăvârşirii Fiului Său Preaiubit.
Versetele 11-16 tratează problema preţului de răscumpărare. Acesta era strict personal şi, pe de altă parte, constituia o sumă egală atât pentru bogat, cât şi pentru sărac. Dumnezeu nu face deosebire între păcătoşi (Romani 2.11). El le oferă tuturor acelaşi mijloc de a fi mântuiţi. O mântuire gratuită! Dar cât de mult L-a costat pe Cel care a plătit răscumpărarea în locul nostru!
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
PĂCATUL ȘI EFECTELE LUI | Fundația S.E.E.R. România
„Avem îndrăzneală la Dumnezeu.” (1 Ioan 3:21)
Când păcătuiești cu bună știință, trupul tău este supus unui stres imens. Și nu există niciun test de detectare a minciunilor. În realitate, detectorul de minciuni nu spune dacă cineva minte. Aparatul nu face decât să măsoare ce impact au răspunsurile unei persoane la anumite întrebări asupra sistemului său nervos. Dumnezeu a conceput trupul nostru astfel încât să-L glorifice pe El (vezi 1 Corinteni 6:19-20). Deci când păcătuiești, lucrul acesta are un impact negativ asupra trupului. Chiar dacă nu ai trecut printr-un test poligraf, poți să confirmi că atunci când ai mințit, ai experimentat o creștere a emoțiilor și a ritmului cardiac. Deci, când Dumnezeu îți spune să nu păcătuiești, El nu încearcă să-ți fure bucuria, ci să ți-o păstreze, deoarece păcatul îți fură trei lucruri: 1) Confortul. „Cei răi n-au pace”, zice Domnul” (Isaia 48:22). Când îți încalci propriile valori cu bună știință, începi să nu te mai simți bine în pielea ta, cu alte cuvinte îți dispare tihna. 2) Caracterul. Reputația este modul în care te văd ceilalți, dar caracterul este ceea ce vezi tu atunci când te uiți în oglindă, în fiecare zi. Gândurile îți determină faptele, faptele îți determină obiceiurile, obiceiurile îți determină caracterul și caracterul îți determină destinul. 3) Încrederea. Nimic în viață nu este mai important decât să fii în stare să te apropii de Dumnezeu cu încredere. Apostolul Ioan spune: „Dacă nu ne osândeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu. Şi, orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui.” (1 Ioan 3:21-22). Așadar, când Satan va încerca să te ispitească să păcătuiești, oprește-te și fă-ți bine socotelile. Uitându-te la rezultatul final, vei reuși să faci de fiecare dată alegerea corectă!
Mana Zilnica 