21 Martie 2024
Și trei prieteni ai lui Iov au auzit de tot răul acesta care venise peste el și au venit fiecare din locul lui … să plângă cu el și să-l mângâie. Și și-au ridicat ochii de departe și nu l-au recunoscut; și și-au înălțat glasul și au plâns. Și și-au sfâșiat fiecare mantaua și au aruncat țărână deasupra capetelor lor, spre ceruri. Și au stat jos cu el pe pământ șapte zile și șapte nopți și niciunul nu i-a spus un cuvânt, pentru că vedeau că durerea lui era foarte mare.
Iov 2.11-13
Auzind despre nenorocirea care venise peste Iov, trei prieteni ai săi au venit să-l vadă. Aveau intenții bune și doreau să-l ajute. Cutremurați de ceea ce au văzut, timp de șapte zile ei n-au putut scoate niciun cuvânt. Sărmanul Iov – pierduse tot ceea ce avusese!
Cei trei au șezut alături de el timp de șapte zile. În cele din urmă, Iov a izbucnit și a blestemat ziua în care se născuse. În tot acest timp, prietenii săi au cugetat. De ce se abătuse această tragedie asupra lui Iov? Ce lucru cumplit făcuse el, de meritase așa ceva?
Elifaz a luat cuvântul și a încercat să rezolve această dilemă prin intermediul experienței: „După cum am văzut eu“, spune el, „cei care ară nelegiuirea și seamănă tulburarea, o seceră“. Iov a răspuns la aceasta, în agonia sa: „Am păcătuit: ce Ți-am făcut, Păzitor al omului?“. Apoi a vorbit Bildad, care a apelat la tradiție. Simțindu-se nevinovat, Iov a răspuns cerând un mijlocitor. A urmat Țofar, care a rostit acuze, însă Iov i-a dărâmat toate argumentele, și dezbaterea a continuat tot mai încinsă, până când toți au tăcut, nefiind în stare să dea rezolvare problemei, pe care mai mult au complicat-o.
A intervenit apoi, cu respect, un tânăr numit Elihu. În cele din urmă, Dumnezeu Însuși a luat cuvântul și l-a făcut pe Iov să-și ia locul cu umilință înaintea Lui. Apoi Iov s-a rugat pentru prietenii săi, care-l răniseră cu acuzațiile lor. Rezultatul a fost o binecuvântare uriașă.
O îmbrățișare în tăcere este adesea mai mângâietoare decât cuvintele rostite cu intenții bune. Suspiciunea, care conduce la acuzații speculative, nu este niciodată de vreun ajutor. Dacă vorbim, mai întâi să-I cerem lui Dumnezeu să ne ajute să vorbim ca din partea Lui. Să vorbim întotdeauna adevărul, însă cu smerenie și cu dragoste.
E. P. Vedder, Jr.
Poporul care stătea în întuneric a văzut o mare lumină; și celor ce zăceau în ținutul și în umbra morții le-a răsărit lumina.
Matei 4.16
Temeri superstițioase
Un locuitor al insulei Nias, situată în largul coastei de vest a insulei indoneziene Sumatra, a relatat ce a făcut evanghelia lui Isus Hristos pentru poporul său: „Până să vină evanghelia aici, la noi, eram cu toții prinși într-o mlaștină. Ne-am cufundat din ce în ce mai adânc și eram pe cale să pierim cu trup și suflet, corupți de viciile noastre, epuizați de teama constantă de spiritele rele și de spaima morții. Dar am auzit vestea bună a lui Isus Hristos. El a murit pentru noi și a înviat; El a îndepărtat vina păcatului nostru și ne-a dat o viață nouă, viața veșnică“.
Un african din Camerun a istorisit și el ce schimbări au avut loc în tribul lor odată cu vestirea evangheliei. „Tremuram în fața spiritelor rele imediat ce se lăsa noaptea. Nici măcar în timpul zilei nu ne simțeam în siguranță. Dar lumina strălucitoare a evangheliei a pătruns apoi în întunericul nostru și ne-a condus spre libertate. Când am primit primele exemplare ale Noului Testament în limba noastră, am spus: Acum vom deveni tari. Cuvântul lui Dumnezeu ne va face puternici.“
Indiferent din ce națiune fac parte cei care își predau viața Fiului lui Dumnezeu și trăiesc după Cuvântul Său, ei sunt eliberați de constrângerile păcatului și de temerile superstițioase și primesc iertarea vinei lor și puterea de a trăi o viață plină de victorii. Nu toate problemele lor vor fi rezolvate dintr-odată, dar, pentru că le-au adus la El, Se va încărca El cu ele, căci pentru aceasta a venit: „Să-i elibereze pe toți aceia care, prin frica morții, erau supuși robiei toată viața lor“ (Evrei 2.15).
Citirea Bibliei: Deuteronom 10.12-22 · Matei 24.29-36
de Jean Koechlin
Geneza 47:27-31; 48:1-7
Lunga viaţă a lui Iacov este aproape de sfârşit. El a recunoscut înaintea lui faraon că zilele lui „au fost puţine şi rele“ (47.9). Trecuse prin experienţe dureroase şi, din vina lui, pierduse mulţi ani. Viaţa lui n-a atins nivelul lui Avraam şi al lui Isaac. Oare de ce, dacă nu ştim nimic despre ultimele fapte ale acestor doi patriarhi, sfârşitul lui Iacov este consemnat atât de amănunţit? Cu siguranţă datorită faptului că acest sfârşit triumfător subliniază şi glorifică harul lui Dumnezeu faţă de acest om; este o încununare a lucrării răbdătoare a disciplinei Sale, ale cărei roade suntem datori să le admirăm. Iacov îşi revede viaţa şi evocă etape din ea: Luz, numit Betel, unde i S-a descoperit Dumnezeu, Efrata şi moartea Rahelei … Să ne imaginăm că drumul vieţii noastre se sfârşeşte. Toate privirile noastre înspre trecut vor accentua îndurarea Celui care, cu aceeaşi dragoste, ne-a condus, ne-a sprijinit, ne-a mustrat sau ne-a mângâiat. Acum Iacov se apleacă cu faţa la căpătâiul patului (47.31), unde, conform cu Evrei 11.21, se închină rezemat pe vârful toiagului său de călător. Să nu aşteptăm sfârşitul zilelor noastre pentru ca să răspundem ca Iacov la iubirea Domnului Isus, ci s-o facem chiar acum!
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CÂND EȘTI ATACAT (1) | Fundația S.E.E.R. România
„Când va năvăli vrăjmaşul ca un râu, Duhul Domnului îl va pune pe fugă.” (Isaia 59:19)
Cele mai mari greșeli apar în etapa de început a unei încercări, deoarece ești surprins „cu garda jos”. Atacul pe neașteptate este una dintre tacticile și armele preferate ale diavolului, și de aceea vom identifica azi patru strategii de succes pe care le poți folosi când ești atacat:
1) Nu intra în panică. Trăiește conform versetului: „Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu!” (Psalmul 46:10). Asta înseamnă că Dumnezeu este prezent, că este deplin conștient de situația ta, și că El are o soluție. Dar fii sensibil și receptiv la călăuzirea Duhului Său cel Sfânt care este în tine (vezi Ioan 16:13). Nu uita, timpul este de partea ta. Răbdarea este o armă care forțează adevărul și motivele să iasă la suprafață!
2) Fă o analiză. Înțeleptul Solomon a zis: „În ziua fericirii, fii fericit, şi în ziua nenorocirii, gândeşte-te…” (Eclesiastul 7:14) Uneori ceea ce pare a fi o criză este doar informație condensată. Și când îți faci timp s-o analizezi, obții foloase de pe urma ei.
3) Caută sfaturi. Biblia spune: „Când nu este chibzuinţă, poporul cade, dar biruinţa vine prin marele număr de sfetnici.” (Proverbele 11:14). Neștiința îți este dușman, dar învățătura îți este prieten. Cineva, undeva, cunoaște ceva ce și tu trebuie să cunoști, ceva ce te poate ajuta să supraviețuiești și chiar să ai parte de reușită în acest capitol dureros al vieții tale. Întinde mâna!
4) Așteaptă-te ca Dumnezeu să acționeze. Sfânta Scriptură spune că „Duhul Domnului îl va pune pe fugă… când va năvăli vrăjmaşul ca un râu…” Împotrivirea este deseori reacția diavolului la progresul tău. Bucură-te: privirea Tatălui tău ceresc este ațintită asupra ta în fiecare zi! El este mulțumit de tine și te va scoate la liman – victorios!
Mana Zilnica 