Domnul Dumnezeu l-a strigat pe om și i-a zis: „Unde ești?”.
Geneza 3.9
Chemarea lui Dumnezeu (1) – De la început
Cu toții cunoaștem istoria căderii, prezentată în Geneza 3. Omul a fost creat „integru” (Eclesiastul 7.29), însă a căzut, fiind ispitit de șarpe. Adam și soția lui și-au cusut frunze de smochin laolaltă pentru a încerca să-și acopere goliciunea. Totuși, de îndată ce au auzit glasul lui Dumnezeu, s-au ascuns printre copacii din grădină. Erau vinovați și știau acest lucru. Cât de minunat este Cuvântul lui Dumnezeu! De la început ne prezintă ceea ce i-a caracterizat dintotdeauna pe cei păcătoși, până în zilele noastre.
Pentru ca omul să fie mântuit, Dumnezeu Însuși trebuie să ia inițiativa. Chemarea Lui trebuie să ajungă la inima și la conștiința păcătosului. Este un har minunat că Dumnezeul nostru dorește să-i împace cu Sine pe păcătoșii pierduți.
Adam a răspuns: „m-am temut” și „sunt gol”. Aici vedem rezultatul neascultării de Dumnezeu, atunci și acum: teama, rușinea și vina. Doar o acoperitoare pregătită de Dumnezeu i-a putut face pe Adam și pe Eva potriviți pentru prezența lui Dumnezeu și le-a putut da odihnă pentru conștiințele lor.
Nu știa Domnul unde erau Adam și soția lui? Ba da, însă dorea să le exerseze conștiințele și inimile cu privire la ceea ce făcuseră și cu privire la motivul pentru care acum erau departe de El. Ce minunat că Dumnezeul nostru nu a vrut să-i lase departe de El, nici pe ei, nici pe noi! Pentru Adam și pentru soția lui a pregătit haine din pielea unui animal care a fost ucis. Pentru noi, El pregătește haina cea mai bună, o dreptate divină care a fost câștigată pentru noi prin lucrarea Domnului Isus. El „a fost dat pentru greșelile noastre și a fost înviat pentru îndreptățirea noastră” (Romani 4.25). Am fost chemați și am fost aduși aproape.
K. Quartell
Crede în Domnul Isus!
Fapte 16.31
Halterofilul
Fusese un halterofil renumit și activase în sportul de top timp de câțiva ani. Dar accidentările repetate l-au făcut să renunțe la sport și a început să lucreze într-o mină. Acolo muncea și un om credincios.
Într-o zi, acesta i-a spus halterofilului: „Chiar dacă ești religios – cum tu însuți afirmi – nu cunoști cu adevărat Biblia”. Aceste cuvinte l-au atins pe sportiv. Când s-a întors acasă după tura sa, a simțit îndemnul să ia Biblia care zăcea în bibliotecă. Și, în decurs de o săptămână, a citit-o în întregime.
Odată a petrecut aproape toată noaptea citind din Biblie, așa că dimineața a plecat de acasă mult prea târziu pentru a mai prinde autobuzul cu care mergea de obicei la serviciu. Dar s-a gândit că tot va ajunge la timp. Cufundat în gânduri, el s-a rugat pentru prima dată lui Dumnezeu: „Dacă Tu chiar exiști, arată-mi-Te astăzi, Te rog!”. Dintr-odată a apărut un autobuz gol care a oprit pe neașteptate, a deschis ușa pentru sportiv și l-a dus la intrarea în mină, fără ca el să spună vreo vorbă.
Dumnezeu i Se arătase! Nu a trecut mult timp până când mesajul crucii l-a cucerit pe acest om. A înțeles că este păcătos și L-a acceptat cu credință pe Isus Hristos și lucrarea Sa ispășitoare. Prin intermediul unei singure fraze a acelui credincios, în acea mină s-a ajuns la o adevărată trezire. Și în jurul nostru se află o asemenea „mină”. Așadar, „dimineața seamănă-ți sămânța și până seara nu lăsa mâna să ți se odihnească, fiindcă nu știi care va reuși, aceasta sau aceea sau dacă amândouă sunt deopotrivă de bune” (Eclesiastul 11.6).
Citirea Bibliei: Deuteronom 2.1-13 · Matei 20.1-16
de Jean Koechlin
Geneza 39:17-23; 40:1-8
Încă o dată Iosif a avut de suferit o grozavă nedreptate. Sub o mărturie falsă el este condamnat şi aruncat în temniţă în mijlocul prizonierilor. Psalmul 105.18 îi descrie suferinţele fizice şi morale: „I-au strâns picioarele în butuci, sufletul său a intrat în fiare”. Încă o dată aceste suferinţe le prefigurează pe cele ale Mântuitorului. Au pus mâna pe Isus (Marcu 14.46), au adus mărturii false împotriva Lui (Matei 26.59, 60), „a fost socotit printre cei fără de lege” (Marcu 15.28), El, Cel care „n-a făcut nimic rău” (Luca 23.41).
Temniţa era plină de prizonieri vinovaţi. Cât de mişcător este să vedem că Iosif, aflat în mijlocul lor, nu se consideră superior pentru că este nevinovat, nici dezgustat sau descurajat, ci continuă să slujească! Aceasta ne duce cu gândul la Omul care a venit să împărtăşească starea noastră nenorocită şi deznădăjduită, pentru a ne sluji cu dragoste. „El umbla din loc în loc făcând bine”, a spus Petru (Fapte 10.38), adăugând: „pentru că Dumnezeu era cu El”. Tot aşa a fost şi cu Iosif, atât în temniţă cât şi în casa lui Potifar (39.3, 21, 23), şi aceasta a fost pentru el o mângâiere şi secretul prosperităţii lui. Fie ca şi noi să ne bucurăm de aceeaşi experienţă fericită pretutindeni şi întotdeauna!
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
PĂRTĂȘIE VERSUS ACTIVITATE | Fundația S.E.E.R. România
„Un singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună…” (Luca 10:42)
Când Domnul Isus a mers în vizită acasă la Maria și la Marta, reacțiile lor față de El au fost diferite. Marta s-a concentrat asupra pregătirii mesei. Scopul ei era să Îi facă pe plac lui Isus. Doar că ea a făcut o greșeală: munca ei a devenit mai importantă decât Domnul ei! Ceea ce a început ca o misiune de slujire, a devenit o experiență de auto-compătimire. Ea a uitat că mâncarea trebuia să-L onoreze pe Isus, nu pe ea! Marta a zis: „Doamne, nu-Ţi pasă că soră-mea m-a lăsat să slujesc singură? Zi-i dar să-mi ajute!” (Luca 10:40) Ce i-a răspuns Domnul Isus? „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, dar un singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună…” (Luca 10:41-42) Și ce a ales Maria? Părtășia cu Domnul Isus! Riscul activității religioase este că uneori aceasta ne face doar să ne simțim bine și să dăm bine în fața altora.
Activitatea în defavoarea părtășiei este aleasă de aceia care-L iubesc pe Domnul, dar nu sunt neapărat implicați în lucrarea bisericii. E uimitor să vedem cât de multe persoane inteligente și de succes ajung la epuizare fizică și spirituală pentru că și-au neglijat relația cu Dumnezeu. Ele nu și-au propus și nu au dorit lucrul acesta, dar s-au deprins să lucreze singure și nu au înțeles că trebuie să se bizuie pe El. Sau au aderat la ideea „compartimentării religioase”, în sensul că Dumnezeu și creștinismul înseamnă doar o întâlnire de duminica! Faptul că Domnul Isus a ales și a recomandat părtășia în detrimentul activității ne învață o lecție foarte importantă: dacă nu pui relația ta cu Dumnezeu în centrul vieții tale, te vei lupta ca să-ți găsești adevăratul scop, să te bucuri de rodul muncii tale și să experimentezi pacea și bucuria de la Dumnezeu.
Mana Zilnica 