Mana Zilnica

27 Martie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Am pus supraveghetori peste vistierii pe preotul Șelemia și pe cărturarul Țadoc și, dintre leviți, pe Pedaia; și lângă ei pe Hanan, fiul lui Zacur, fiul lui Matania; pentru că erau socotiți demni de încredere, și îndatorirea lor era să împartă fraților lor.

Neemia 13.13

Neemia avea o lucrare importantă de făcut – refacerea zidurilor Ierusalimului – iar „poporul era puțin” (Neemia 7.4). Situația era critică, însă existau câțiva bărbați alături de el, precum Hanania, care „era om credincios și el se temea de Dumnezeu mai mult decât alții” (Neemia 7.2). Ce mărturie minunată!

După cum vedem în versetul citat din capitolul 13, Neemia a rânduit în lucrare oameni care aveau reputația de a fi credincioși. A fi demn de încredere este una dintre cele mai importante calități pentru slujirea Domnului – „Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios peste puține lucruri, te voi pune peste multe” (Matei 25.21). Calitatea credincioșiei este prețuită de Domnul mai mult decât cantitatea lucrării. El nu spune: „Bine, rob bun și de succes”, ci aprobarea Lui este pentru credincioșia slujitorului – el a făcut ceea ce i s-a poruncit și s-a dovedit vrednic de încredere.

„Așa să ne socotească cineva: ca slujitori ai lui Hristos și ca administratori ai tainelor lui Dumnezeu. În rest, se cere administratorilor ca fiecare să fie găsit credincios” (1 Corinteni 4.1,2). Nu un dar mare este necesar, ci credincioșie. Bărbații din cartea Neemia erau socotiți credincioși – aveau această reputație. Ce reputație avem noi? Suntem oameni pe care alții să se poată baza? Dacă suntem credincioși în lucrurile mici, Dumnezeu ne poate încredința responsabilități mai mari în slujirea pentru El. Lucrarea la care Neemia i-a rânduit pe acești oameni, cea de a împărți fraților lor, nu părea foarte importantă, însă el avea nevoie de oameni credincioși care s-o împlinească. Să dorim cu toții să fim găsiți credincioși în ceea ce Domnul ne-a încredințat!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Aduceți vițelul cel îngrășat și tăiați-l! Să mâncăm și să ne înveselim, căci acest fiu al meu era mort și a înviat, era pierdut și a fost găsit.” Și au început să se înveselească.

Luca 15.23,24

Întoarcerea acasă dintr-o țară îndepărtată (13)

La fel ca cea mai bună haină pe care Tatăl a avut-o pentru pentru cel care s-a întors la El, vițelul îngrășat este o imagine a lui Hristos – ca hrană a poporului Său. Dumnezeu Se bucură profund de Persoana și de jertfa Fiului Său, Domnul nostru. Toți credincioșii sunt chemați să împărtășească această bucurie cu El.

Desigur, bucuria Tatălui în Fiul Său Isus Hristos este întotdeauna desăvârșită. În schimb, bucuria noastră în Hristos poate fi influențată. Dar, în principiu, este aceeași bucurie, iar aceasta înseamnă comuniune. „Și părtășia noastră este chiar cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos”, scrie apostolul; și adaugă: „Vă scriem aceste lucruri, pentru ca bucuria voastră să fie deplină” (1 Ioan 1.3,4). În această parabolă, bucuria este de asemenea rezultatul părtășiei cu tatăl și cu fiul său: „Și au început să se înveselească”.

Citim despre această bucurie că a început, dar nu mai citim nimic despre sfârșitul ei. Ca urmare, suntem îndreptățiți să tragem concluzia că nu se va sfârși. Într-adevăr, ea nu se va sfârși niciodată și își va găsi împlinirea în cer, când vom fi cu Hristos.

Tatăl din parabolă spune: „Căci acest fiu al meu era mort și a înviat”. Fiul, deși viu, era mort în ochii tatălui. Astfel, în depărtarea lui de Dumnezeu, omul este mort în ochii lui Dumnezeu. Dar, prin harul lui Dumnezeu, cei credincioși au fost înviați la o viață nouă; ei au trecut „din moarte la viață” (Ioan 5.24).

Citirea Bibliei: Deuteronom 14.1-21 · Matei 26.17-30

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

STABILEȘTE-ȚI PRIORITĂȚILE! | Fundația S.E.E.R. România

„Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână.” (Ioan 15:16)

Pentru a împlini planul lui Dumnezeu pentru viața ta, tu trebuie să-ți stabilești priorități clare și să trăiești avându-le în minte în fiecare zi.

Edward de Bono, medic, psiholog și autoritate marcantă în domeniul gândirii creative, a făcut această remarcă: „Concluzia este punctul în care te-ai săturat să gândești.” Din nefericire, mulți oameni ajung la priorități în funcție de locul în care au rămas fără suflu. Sunt convins că tu nu vrei să ajungi așa! Și nici nu vrei să-i lași pe alții să-ți decidă programul sau prioritățile. Există numeroase căi prin care îți poți stabili prioritățile.

Mai întâi de toate, planul tău trebuie să fie întotdeauna în acord cu voia lui Dumnezeu pentru tine (vezi Evrei 13:20-21). Domnul Isus a zis: „Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână.” Așadar, să vedem ce înseamnă acest lucru:

1) Trebuie să știi că Dumnezeu te-a ales și te-a numit pentru un domeniu specific de slujire.

2) Scopul tău în viață trebuie să fie roada care „rămâne” după tine. Dacă le folosești așa cum trebuie, lucruri precum banii și influența te pot ajuta, dar ele nu trebuie să fie niciodată scopul tău sau dorința inimii tale. Deci, cum îți poți stabili prioritățile corecte? Pe măsură ce ajungi să te cunoști mai bine, începi să-ți concentrezi atenția pe calitățile tale și pe lucrurile care îți solicită folosirea competențelor date de Dumnezeu. Gândește-te la ceea ce îți aduce cea mai mare răsplată și cel mai mare câștig. Gândește-te la ce îți place cel mai mult și la ce faci tu cel mai bine – acelea sunt principalele tale daruri. Folosește regula 80/20: dăruiește 80% din efortul tău celor 20% din activitățile tale principale.

Cu alte cuvinte, concentrează-te asupra acelor domenii care aduc cele mai multe roade!

26 Martie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Suntem încrezători, spun, și ne place mai bine să fim departe de casă, afară din trup, și să fim acasă la Domnul. De aceea ne și străduim să-I fim plăcuți, fie că suntem acasă, fie că suntem departe de casă. Pentru că noi toți trebuie să fim arătați înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să primească cele făcute în trup, potrivit cu cele ce a făcut, fie bine, fie rău.

2 Corinteni 5.8-10

Dacă și noi, la fel ca apostolul Pavel, am trăi în lumina zilei viitoare, cât de diferite ar fi viețile noastre! Este mai ușor să afirmăm: „Pentru mine a trăi este Hristos”, decât să trăim aceste cuvinte. A le trăi înseamnă ca ele să dicteze cum ne îmbrăcăm, cum ne cheltuim banii, unde ne petrecem concediul, cum vorbim cu soțul sau cu soția, sau ce atitudine avem față de copiii noștri. Ele vor influența deci relațiile noastre în căminul nostru, la locul de muncă, în lume și în adunare.

Dacă avem gândul lui Hristos, vom putea face față tuturor pericolelor și vom putea lua deciziile spirituale potrivite. Vom înțelege astfel cu cine putem avea părtășie și care sunt asocierile nepotrivite și de natură să ne întineze. Adevărata separare și trăirea sfântă pot exista doar când sunt cuplate cu afecțiunea pentru Hristos și cu ascultarea de Cuvântul Său. Atunci nu vom mai întreba: «Ce rău este în cutare sau în cutare lucru?», ci «Ce Îi face plăcere lui Hristos?».

Pavel încheie cu un cuvânt de încurajare: „Având deci aceste promisiuni, preaiubiților, să ne curățim pe noi înșine de orice întinare a cărnii și a duhului, desăvârșind sfințenia în teamă de Dumnezeu” (2 Corinteni 7.1). Dacă Îl lăsăm pe Dumnezeu să lucreze în viața noastră, putem experimenta pacea adâncă și bucuria comuniunii cu Tatăl, pe măsură ce străbatem pustia acestei lumi. Suferințele prin care trecem devin astfel utile, deoarece, cu ajutorul lor, credința privește dincolo de lucrurile prezente și cântărește totul în lumina eternității.

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Noi știm că am trecut din moarte la viață, pentru că îi iubim pe frați.

1 Ioan 3.14

Din moarte la viață

Omul, prin natura sa, nu aude vocea lui Dumnezeu, deși El vorbește – prin Biblie, prin evenimente puternice, prin catastrofe, prin nenorociri chiar. De asemenea, omul este orb la acțiunile lui Dumnezeu, nu vede în nimic mâna Lui la lucru. Omul necredincios nu are nimic de spus despre Dumnezeu; deși vorbește mult, el nu vorbește nimic cu Dumnezeu, deoarece consideră rugăciunea ca ne mai fiind actuală.

Deoarece din firea lui omul nu are o relație cu Dumnezeu, Biblia îi numește morți pe toți cei care sunt încă necredincioși. În Cuvântul lui Dumnezeu găsim următoarele expresii: „copii ai necredinței”, „copii ai mâniei”, „copii ai diavolului”. Duhul Sfânt se străduiește să ne facă să înțelegem că suntem morți din punct de vedere spiritual față de Dumnezeu. Nicio acțiune proprie și nicio îndreptățire de sine nu ne va aduce în contact cu Dumnezeu.

Cum putem ieși din această stare? Ioan ne spune: „Noi știm că am trecut din moarte la viață”. Dar nu numai apostolii au putut spune aceasta, ci și mulți alții, al căror nume ne este foarte cunoscut: Martin Luther, Jean Calvin, Zinzendorf, Moody… Citiți istoria lor și veți vedea că toți aceștia au un lucru în comun: ei știu că a fost un moment când Domnul Isus a intrat în viața lor, când au avut o întâlnire cu El și s-au încrezut cu totul în El. Aceasta este ziua întoarcerii lor la Dumnezeu. Atunci, prin credința în El, au devenit copii ai lui Dumnezeu și au trecut din moarte la viață. „Adevărat, adevărat vă spun că cine aude cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis are viață veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață” (Ioan 5.24).

Citirea Bibliei: Deuteronom 13.1-18 · Matei 26.1-16

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND EȘTI ATACAT (6) | Fundația S.E.E.R. România

„M-am luptat lupta cea bună…” (2 Timotei 4:7)

Astăzi vom vorbi despre încă trei lucruri pe care trebuie să le avem în minte când suntem atacați:

1) Nu ești singurul în această situație. Într-o scrisoare adresată credincioșilor încercați, apostolul Petru îi îndemna să se împotrivească diavolului „tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi” (1 Petru 5:9). Toți ne aflăm pe același câmp de luptă, iar Satan vrea să te facă să crezi că ești singurul care trece prin așa ceva… pentru că ai ajunge astfel să te consideri un ratat, și te vei deconecta de la puterea și sprijinul care vin din părtășia cu alți credincioși. Fii înțelept, și nu-l lăsa să-ți facă așa ceva!

2) Dă la o parte orice obstacol! Apostolul Ioan scria: „Preaiubiţilor, dacă nu ne osândeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu…” (1 Ioan 3:21). Toți păcătuim, dar greșeala noastră e că încercăm să acoperim păcatul; ori, Biblia spune că „cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte.” (Proverbele 28:13) Dacă ești într-o luptă continuă, și ți se pare că ești înfrânt, cere-I lui Dumnezeu să-ți arate unde este problema, apropie-te de harul Său și confrunt-o!

3) Nu renunța! Oricine poate participa la maraton, dar trebuie să fii atlet pentru a termina cursa! Apostolul Pavel scria: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa” (2 Timotei 4:7). Fiecare dintre noi experimentează necazul, dar doar cei ce rămân tari până la sfârșit primesc răsplata. Așadar, stabilește-ți ritmul propriu și hotărăște-te să mergi până la capăt! Studiază viețile unor oameni ca David, Estera, Debora, Pavel. Amintește-ți că Dumnezeul lor este și Dumnezeul tău, și că El a promis că te va scoate la liman – nu oricum, ci biruitor!

24 Martie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă vei aduce, ca dar, un dar de mâncare copt în cuptor, să fie turte fără aluat din floarea făinii, frământate cu untdelemn.

Levitic 2.4

El a fost născut din Duhul Sfânt; Duhul Sfânt a umbrit-o pe Maria. Astfel, untdelemnul era turnat peste floarea făinii, încât era foarte clar că natura Sa umană nu era numai floare a făinii. Da, era un Om adevărat și, așa cum ar trebui să fie un om, era fără pată, purtând însă întotdeauna pecetea Duhului Sfânt. Trebuia adăugată tămâie și toată tămâia trebuia arsă și oferită ca jertfă lui Dumnezeu, ca semn al frumuseții personale a Domnului Isus, pe care numai Dumnezeu putea s-o vadă. El nu numai că a fost un Om desăvârșit, ci a fost ce trebuia să fie o ființă omenească. Nu mă gândesc acum la El ca Fiu al lui Dumnezeu, ci la ceea ce trebuia să fie un om în gândurile lui Dumnezeu, la ceea ce era prezent din belșug la El, la această frumusețe personală a Sa, prin care El l-a depășit mult pe Adam cel inocent.

Găsim apoi, în versetele citate, diferite forme în care era adusă jertfa de mâncare. Dacă Dumnezeu ne face cunoscut aceasta, este bine să ne gândim și să vedem ce vrea Dumnezeu să ne spună prin aceasta; când Cuvântul lui Dumnezeu ne spune ceva, el are o anumită intenție. Dacă aici este vorba despre Domnul Isus ca Om adevărat pe pământ, de la nașterea Sa și până la moartea Sa pe cruce, natura Sa omenească adevărată a fost pusă la probă în toate împrejurările și, cum citim în Filipeni 2, până la moarte. Este bine să vedem împrejurările deosebite din care rezultă această măreție a Lui. Lucrul acesta este deosebit de minunat, cu atât mai mult cu cât aici este vorba despre aspectul că noi venim la Dumnezeu ca să-I aducem ca jertfă ceea ce am văzut în slava jertfei de mâncare. Putem înțelege că este dorința inimii lui Dumnezeu ca noi să cunoaștem mai mult din această natură umană minunată și cât de desăvârșit a fost El în toate împrejurările vieții, în toate pericolele, în toate încercările prin care a trecut aici pe pământ.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur; dar, dacă moare, aduce multă roadă.

Ioan 12.24

Singur

În evanghelii găsim multe pasaje care Îl descriu pe Domnul Isus ca fiind singur.

Singur pe munte. I-a trimis pe ucenici înainte cu corabia, apoi El Însuși S-a urcat singur pe munte, ca să Se roage. Simțea nevoia să Se retragă pentru a avea un timp de comuniune cu Dumnezeul și Tatăl Său. Dacă El, ca Om desăvârșit, a avut nevoie de aceasta, cu atât mai mult noi! Liniștea de care avem parte în comuniunea cu Dumnezeu Tatăl și cu Domnul nostru este indispensabilă pentru viața noastră spirituală.

Singur în Ghetsimani. În Ioan 16.32 Îl vedem pe Domnul cu puțin timp înainte de cruce. Acolo le-a spus ucenicilor: „Vine ceasul … când veți fi risipiți … și pe Mine Mă veți lăsa singur; dar nu sunt singur, căci Tatăl este cu Mine”. Inima Mântuitorului a fost cuprinsă de durere când, în Ghetsimani, prietenii Săi au fugit. Dar chiar și atunci când vrăjmașii Lui L-au prins, El a știut că are însoțirea Tatălui Său: „Tatăl este cu Mine”. Bucurându-Se de această părtășie, El a trecut prin ultima și cea mai dificilă perioadă a vieții Sale.

Singur la cruce, singur în moarte. Viața Lui perfectă nu ne-ar fi putut salva pe niciunul dintre noi. El a trebuit să meargă la cruce și la moarte, pentru ca astfel păcătoșii să poată fi salvați și pentru ca, într-o zi, Casa Tatălui ceresc să fie plină de oameni răscumpărați. Mântuitorul nostru a murit cu adevărat și prin aceasta a adus belșug de roade pentru Dumnezeu. Slavă veșnică Lui pentru moartea Sa pe cruce!

Citirea Bibliei: Deuteronom 12.1-19 · Matei 25.14-30

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND EȘTI ATACAT (4) | Fundația S.E.E.R. România

„Dacă slăbeşti în ziua necazului, mică îţi este puterea.” (Proverbele 24:10)

În ultimele zile am discutat despre strategii biblice prin care putem gestiona atacurile lui Satan atunci când apar.

Astăzi ne vom uita împreună la alte îndemnuri din Scriptură pentru a fi biruitori:

1) Fii tare! Viața este o serie de lupte, ceea ce înseamnă că poate fi și o serie de victorii. Apostolul Ioan ne asigură că „Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.” (1 Ioan 4:4) Așa că, du-te și ia din puterea lui Dumnezeu! Mergi înainte, Dumnezeu dorește nespus de mult să-ți arate ce poate face El pentru tine: „El Însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” Aşa că putem zice plini de încredere: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme. Ce mi-ar putea face omul?” (Evrei 13:5-6). Ai înțeles ideea? „El Însuşi a zis… Aşa că putem zice plini de încredere…” În Cuvântul Său există putere – atunci când îl rostești, când îl crezi și când îl pui în practică!

2) Fii dependent de voia lui Dumnezeu. Domnul Isus a zis: „Să nu vă gândiţi mai dinainte ce veţi răspunde, căci vă voi da o gură şi o înţelepciune căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toţi potrivnicii voştri.” (Luca 21:14-15). Dumnezeu te-a înzestrat cu două lucruri care vor funcționa întotdeauna: gura ta și înțelepciunea ta. Când apar lucruri neașteptate, Duhul Sfânt te va ridica în puterea Sa și va vorbi prin tine, așa că străduiește-te să depinzi de El!

3) Crede că Dumnezeu va opri atacul. Biblia spune: „El a pus capăt războaielor până la marginea pământului.” (Psalmul 46:9) Dumnezeu este în control, El este mai mare decât orice lucru cu care te confrunți și El Se gândește la tine chiar acum. Lacrimile tale, fricile tale și durerea ta au fost văzute de El – așa că El va acționa în numele tău. Crede lucrul acesta!

23 Martie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Ca niște copii ai ascultării, nepotrivindu-vă poftelor de mai înainte, din timpul neștiinței voastre; ci, după cum Cel care v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea; pentru că este scris: „Fiți sfinți, pentru că Eu sunt sfânt”. Și, dacă-L chemați ca Tată pe Cel care, fără a privi la înfățișare, judecă după lucrarea fiecăruia, umblați în temere în timpul pribegiei voastre.

1 Petru 1.14-17

Prima caracteristică a copilului în relație cu Tatăl este ascultarea. Această ascultare este cea care a fost arătată în toată perfecțiunea ei în Isus Hristos. Umblarea Lui pe pământ a reprezentat o ascultare continuă de Tatăl. El putea zice: „Cum M-a învățat Tatăl, așa spun aceste lucruri”; și: „Eu fac întotdeauna cele plăcute Lui” (Ioan 8.28,29). Când nu-L cunoșteam pe Dumnezeu, făceam voia noastră proprie, satisfăcându-ne poftele nelegiuite. Acum, ca și copii, suntem îndemnați la sfințenie, altfel zis, la despărțirea de rău. Apostolul citează legea, care insistă și ea asupra sfințeniei (Levitic 11.44). Caracterul dispensației se poate schimba, nu însă și natura lui Dumnezeu. Dumnezeu este sfânt în mod absolut: aceasta era adevărat sub lege și rămâne adevărat sub har. De aceea, cei care sunt în relație cu Dumnezeu, fie sub lege, fie sub har, trebuie să fie sfinți.

Dacă noi, ca și credincioși, eșuăm în ceea ce privește sfințenia, chiar relația în care suntem cu Dumnezeu ne va pune sub disciplinarea sfântă a Tatălui. Pentru că suntem fii, Tatăl ne va pedepsi și ne va disciplina ca pe niște fii, ca să fim făcuți părtași sfințeniei Lui. Această guvernare dreaptă a Tatălui va fi exercitată potrivit faptelor noastre și fără a căuta la fața omului.

Să ne purtăm deci cu o teamă sfântă în timpul pribegiei noastre aici, jos. Astfel, viața noastră practică trebuie să fie conform sfințeniei Celui care ne-a chemat și pe care, la rândul nostru, Îl chemăm ca Tată; trebuie să fie caracterizată de ascultare, de sfințenie și de teamă sfântă. Îl chemăm pe Tatăl pentru protecția, călăuzirea și binecuvântarea noastră? Să veghem atunci să nu punem piedici rugăciunilor noastre și să nu atragem disciplinarea asupra noastră, prin voia proprie sau prin lipsa de sfințenie.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Luptați-vă să intrați pe ușa cea strâmtă.

Luca 13.24

Cea mai îngustă stradă din lume

Potrivit Guinness World Records, cea mai îngustă stradă din lume este în Reutlingen, Germania, și se numește Spreuerhofstraße. În punctul ei cel mai îngust, ea măsoară doar 31 de centimetri lățime. În funcție de cât de plinuț ești, poate fi un efort considerabil să te strecori pe acolo. Aleea a fost construită în anul 1727, în timpul lucrărilor de reparare ale zonei distruse în incendiul de proporții care avusese loc cu un an în urmă.

Locurile înguste nu ne plac. Preferăm ca totul să fie spațios și confortabil – și pe autostradă și pe alte șosele. Dar drumul nu trebuie judecat după cât de greu este de parcurs, ci după destinație. La ce bun cel mai frumos bulevard, dacă la capătul lui cădem într-o prăpastie?

Iar acest lucru se aplică și la viața noastră spirituală: „Intrați pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pieire și mulți sunt cei care intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei care o află” (Matei 7.13,14). Oricine trece prin poarta strâmtă a pocăinței și pășește pe calea îngustă și incomodă pe urmele lui Isus va avea ca sfârșit al călătoriei viața veșnică, în cer. „Mi-am sfârșit alergarea, am păzit credința. De acum mă așteaptă cununa dreptății, pe care mi-o va da în ziua aceea Domnul, Judecătorul cel drept”, ne mărturisește apostolul Pavel (2 Timotei 4.7,8).

Mai sus de zare e-o dimineață

Mai glorioasă, fără apus,

Sfârșită-i truda și-o altă viață

Am pe vecie cu-al meu Isus. —V. Brock

Citirea Bibliei: Deuteronom 11.18-32 · Matei 25.1-13

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND EȘTI ATACAT (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi…” (2 Corinteni 4:8)

Satan te poate ataca oricând, oriunde… Dacă vrei să-l învingi, iată câteva principii biblice, testate și adevărate, pe care trebuie să le urmezi:

1) Păzește-ți mintea! Nu vei fi învins niciodată, câtă vreme ieși biruitor în mintea ta – acolo se naște tot ce vei face! Satan știe lucrul acesta și va încerca să-ți împrăștie gândurile atât de tare, încât nu vei mai fi în stare să te concentrezi pe ce este important. Nu-l lăsa să facă lucrul acesta! Concentrează-te din nou! Găsim scris (în Isaia 26:3): „Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.”

2) Iubește-i pe oameni, dar încrede-te în Dumnezeu! Trăiește după acest verset: „Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul decât să te încrezi în om.” (Psalmul 118:8). Când diavolul vrea să te rănească, el se va folosi adesea de o persoană pentru a o face. „Dușmanul” tău este oricine încearcă să împiedice voia lui Dumnezeu în viața ta, deci identifică astfel de persoane și evită-le. Dumnezeu nu ne-a poruncit niciodată să ne încredem în oameni; El ne-a poruncit să-i iubim, dar să ne încredem în El! Înțelege această diferență, căci victoria ta depinde de asta.

3) Nu renunța niciodată! Domnul Isus a zis: „Oricine pune mâna pe plug şi se uită înapoi nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu.” (Luca 9:62). Visurile și idealurile tale merită orice luptă, orice preț și orice perioadă de așteptare. Credința ta este cea care îl învinge pe Satan. Îți mai aduci aminte de Iosif? Fiecare zi de împotrivire a reprezentat o altă treaptă solidă spre tron. Așadar, continuă să mergi și să crezi – victoria este înaintea ta!

22 Martie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

După cum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu și Eu trăiesc datorită Tatălui, tot așa, cel care Mă mănâncă pe Mine va trăi și el datorită Mie.

Ioan 6.57

Este privilegiul nostru scump să-L avem pe Domnul întotdeauna înaintea ochilor noștri. El este Modelul nostru. Așa cum El a fost trimis în lume, la fel suntem și noi. De ce a venit El pe acest pământ? Ca să-L glorifice pe Dumnezeu! Cum a trăit El? Datorită Tatălui! Cât de mult se simplifică lucrurile în felul acesta! Hristos este standardul și piatra de încercare pentru orice. Nu mai este vorba de ceea ce este corect sau greșit după regulile omului, ci, în mod simplu, de ceea ce este vrednic de Hristos. Ar face El lucrul acesta sau acela? Ar merge El în locul acesta sau acela? El ne-a lăsat un exemplu, ca să călcăm pe urmele Lui (1 Petru 2.21); și, în mod sigur, nu trebuie să mergem nicăieri unde nu putem călca pe urmele pașilor Săi binecuvântați. Dacă umblăm încoace și încolo pentru a ne plăcea nouă înșine, nu călcăm pe urmele pașilor Săi și nu ne putem aștepta să ne bucurăm de prezența Lui binecuvântată.

Aici este secretul – iar întrebarea importantă este aceasta: Este Hristos singura mea țintă? Pentru ce trăiesc? Pot eu spune: „Viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine” (Galateni 2.20)? Nimic mai puțin de atât nu este vrednic de un creștin. Este o atitudine mizerabilă să fii mulțumit că ești mântuit și să umbli în asociere cu lumea, trăind pentru propriile plăceri și interese; să primești mântuirea ca rod al suferințelor și morții lui Hristos, iar apoi să trăiești departe de El. Ce am crede despre un copil căruia nu i-ar păsa decât de lucrurile bune pe care le primește din mâna tatălui său și care niciodată n-ar căuta să stea lângă el, ci ar prefera compania străinilor? L-am disprețui pe bună dreptate. Dar cu cât mai de disprețuit este creștinul care datorează lucrării lui Hristos binecuvântarea sa prezentă și pe cea eternă, însă care se mulțumește să fie rece și distant de Persoana binecuvântată a Domnului, fără să-i pese de promovarea cauzei și a gloriei Sale!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Tatăl vostru știe de ce aveți nevoie.

Matei 6.8

Tatăl nostru știe

Tatăl nostru din cer știe de ce au nevoie copiii la școală. Le este greu să învețe sau poate au dificultăți în relațiile cu colegii de școală? Să-i învățăm încă din copilărie să își pună încrederea în Dumnezeu!

Tatăl nostru din cer știe despre problemele și întrebările tinerilor. Ce profesie ar trebui să aleagă? Cum vor găsi un loc de muncă? Cu cine se vor căsători? De câtă odihnă ar beneficia sufletul nostru dacă am veni să-I cerem lui Dumnezeu răspuns la aceste întrebări ale vieții!

Tatăl nostru din cer știe ce dificultăți aduce cu sine viața profesională. Nu facem față responsabilităților? Este slujba noastră în pericol? Cât de bine este că Îi putem aminti lui Dumnezeu tot ceea ce avem nevoie la locul de muncă!

Tatăl nostru din cer știe cum se simt mamele cu treburile lor în gospodărie și cu copiii. Este în fiecare zi mult de muncă? Ocupă copiii tot timpul și toată atenția? Să le punem și pe acestea în mâinile Dumnezeului nostru, care poate să ne dea puterea necesară pentru toate muncile din gospodărie în fiecare zi!

Tatăl nostru din cer știe sentimentele bătrânilor, ale bolnavilor, ale celor singuri, ale celor îndurerați. Ne pare viața lipsită de bucurie? Este ea lipsită de conținut? Dumnezeul și Tatăl nostru ne promite că merge alături de noi și în aceste situații, pentru a ne ajuta.

Citirea Bibliei: Deuteronom 11.1-17 · Matei 24.37-51

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND EȘTI ATACAT (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră.” (1 Ioan 5:4)

Necazul este de multe ori încercarea lui Satan de a fura „sezonul următor” al binecuvântării lui Dumnezeu din viața ta. Dacă astăzi ești atacat, iată ce trebuie să faci:

1) Ridică-te și răspunde atacului. Vei fi tentat să te retragi sau să devii timid și pasiv, mai ales dacă ai fost rănit. Nu face asta! Un animal rănit nu face decât să invite atacatorul. Lui Satan îi plac oamenii timizi, fricoși, pe când luptătorii viteji, adevărați îl intimidează. Așadar, fii îndrăzneț și invocă această promisiune (Iacov 4:7): „Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.”

2) Folosește-ți toate armele. Biblia ne învață că: „armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.” (2 Corinteni 10:4). Rugăciunea este o armă, folosește-o zilnic! Și participă la rugăciune împreună cu alții! O singură persoană nu poate înmulți credința; creșterea începe când doi se adună laolaltă (vezi Matei 18:19). Asigură-te că știi care sunt mijlocitorii din viața ta, pentru că ei au influență înaintea lui Dumnezeu. Sfânta Scriptură este și ea o armă, deci folosește-o! „Luaţi… sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.” (Efeseni 6:17). Descoperă ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre situația ta și apoi folosește-l ca pe o sabie pentru a reteza capul diavolului.

3) Încearcă să vezi imaginea de ansamblu. Puține lucruri sunt așa cum par la început, deci privește dincolo de clipa de față și vezi dacă nu cumva în tine se naște ceva bun. După necaz vin binecuvântările și roadele, așa că uită-te la imaginea de ansamblu! Apostolul Pavel, care a suferit atacuri necontenite, a spus (2 Corinteni 4:17) că „întristările noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă.” Concluzie: astăzi, tu poți fi un învingător!

19 Martie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că ce am eu să-i judec pe cei de afară? Nu-i judecați voi pe cei dinăuntru? Dar pe cei de afară îi judecă Dumnezeu. Înlăturați pe cel rău dintre voi înșivă!

1 Corinteni 5.12,13

Excluderea este cazul extrem de măsură disciplinară. Trebuie să fim foarte atenți când este cazul să ajungem aici. Această măsură este necesară când răul este real și descoperit. Ea se aplică pentru ca Numele Domnului să nu fie dezonorat. Nu este un lucru pe care inimile noastre să-l dorească.

Să nu hrănim niciodată gândul de a da afară pe cineva pe baza unor zvonuri. Harul caută de la început reabilitarea unui suflet și nu se gândește niciodată să scape de cineva pentru care a murit Hristos. În cazul păcatului curviei sau dacă unul care se numește frate este avar, închinător la idoli, calomniator, bețiv sau hoț, toate acestea fiind lucruri care dezonorează Numele Domnului Isus, trebuie să căutăm restabilirea acelui suflet, dar nu cu gândul de a evita disciplina.

Adunarea are dreptul dat de slava Domnului să dea acea persoană afară chiar și atunci când își recunoaște vinovăția și se smerește profund. Acea necinstire care a fost adusă Domnului trebuie îndepărtată. În cazul în care cel vinovat arată părere de rău și se smerește cu adevărat sub măsura disciplinară de excludere, arătând că este una cu hotărârea adunării pentru ca ocara adusă Numelui Domnului să fie curățită, atunci nu trebuie ținut mult timp sub disciplină, ci se va arăta dragoste față de el – „Este destul pentru unul ca acesta pedeapsa aceasta care i s-a dat de către cei mai mulți; încât, dimpotrivă, este mai bine să iertați și să mângâiați, ca nu cumva unul ca acesta să fie copleșit de prea multă întristare. De aceea, vă îndemn să-i arătați dragoste” (2 Corinteni 2.6-8).

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Când va veni ce este desăvârșit, acest „în parte” se va sfârși. Acum vedem … în chip întunecos, dar atunci vom vedea față în față; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște deplin, cum am fost cunoscut și eu pe deplin.

1 Corinteni 13.10,12

Printr-o lupă

Eram într-un muzeu și admiram un tablou grandios. Un băiețel a venit lângă mine și a început să se uite la tablou printr-o lupă. L-am rugat să-mi descrie tabloul. Privind prin lupă, mi-a spus multe detalii: „Aici este un buchet de flori, acolo stă o pitulice drăguță…”. Dar, în acest fel, băiatul a văzut doar detalii ale picturii și nu și-a făcut o impresie de ansamblu. Nu a putut să-mi spună ce reprezenta tabloul.

Apoi i-am sugerat să se dea puțin în spate și să se uite la pictură fără lupă. Deodată a văzut întregul peisaj, armonia culorilor și a proporțiilor. Înainte avea o viziune fragmentară, acum vedea întregul. Era același tablou, dar descrierea pe care băiatul a făcut-o era complet diferită.

„Acum cunosc în parte”, spunea apostolul Pavel. Pe pământ, noi percepem lucrurile fragmentar, dar Dumnezeu vede întregul. În rugăciune Îi comunicăm lui Dumnezeu nevoile noastre în funcție de viziunea pe care o avem noi acum. Dar Dumnezeu cunoaște deja întregul tablou. Iar răspunsul Său, plin de înțelepciune, ține cont de numeroasele elemente care încă ne scapă.

Când citim Biblia, ajungem să-L cunoaștem tot mai bine pe Dumnezeu și să pricepem tot mai mult gândurile Sale. Dar credincioșii vor avea o „vedere de ansamblu” perfectă numai când vor fi cu Hristos în glorie. Ei așteaptă cu nerăbdare acel moment.

Citirea Bibliei: Deuteronom 9.18-29 · Matei 24.1-14

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PE CINE TE POȚI BAZA? | Fundația S.E.E.R. România

„Ce-i drept, toți umblă după foloasele lor…” (Filipeni 2:21)

Dumnezeu va fi credincios față de tine, indiferent ce s-ar întâmpla. Omenește vorbind, pe cine altcineva poți conta? Apostolul Pavel scria (Filipeni 2:21-22): „Toţi umblă după foloasele lor, şi nu după ale lui Isus Hristos. Ştiţi râvna lui încercată; cum, ca un copil cu tatăl lui, a lucrat ca un rob împreună cu mine pentru înaintarea Evangheliei.” Apostolul Pavel a știut că se putea baza pe Timotei. Tu, pe cine poți conta? Înainte să dai un răspuns, gândește-te la următoarele patru întrebări:

1) Când ceva nu merge bine, ai măcar un prieten cu care să poți vorbi cu ușurință despre asta? Pentru că „Prietenul adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate.” (Proverbele 17:17). O astfel de relație este de neprețuit, nu-i așa?

2) Poți numi o persoană din viața ta care poate să spună cu precizie care sunt cele mai mari temeri și ispite ale tale? Sfânta Scriptură ne învață (Eclesiastul 4:9-10, 12) că: „Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor. Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul. Dar vai de cine este singur şi cade fără să aibă pe altul care să-l ridice!… Şi dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă; şi funia împletită în trei nu se rupe uşor.” Deci, ai o asemenea persoană în viața ta?

3) Ai cel puțin un prieten cu care te întâlnești regulat? Biblia spune că „cei ce se tem de Domnul vorbesc adesea unul cu altul; Domnul ia aminte la lucrul acesta şi ascultă… şi o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui…” (Maleahi 3:16). Așadar, tu cu cine vorbești?

4) Ai vreun prieten pe care îl cunoști suficient de bine pentru a avea încredere în discreția lui? Pentru că așa spune Biblia: „sufletul credincios ţine ce i s-a încredinţat.” (Proverbele 11:13). Așadar, tu pe cine te poți baza?

17 Martie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Păstrați-vă în dragostea lui Dumnezeu.

Noi iubim fiindcă El ne-a iubit întâi.

Iuda 1.21; 1 Ioan 4.19

Cât de important este să ne aducem mereu aminte de dragostea lui Dumnezeu pentru noi; în felul acesta căpătăm putere! Apostolul Ioan se numește pe sine ca fiind ucenicul pe care Isus îl iubea (Ioan 13.23). Ioan nu se mândrea cu dragostea lui pentru Domnul, ci se bucura, se desfăta și locuia în dragostea Domnului pentru el.

Despre Ionatan citim că îl iubea pe David ca pe sufletul său (1 Samuel 18.3). Sora lui Ionatan, Mical, l-a iubit și ea pe David și s-a căsătorit cu el. Din nefericire însă, ei nu au stăruit în dragostea lor pentru David – când au fost puși la încercare, ei au ales confortul unei vieți mai ușoare, decât lepădarea împreună cu David. Au ales în mod deliberat să nu fie în prezența lui, iar această decizie i-a costat scump.

Așa stau lucrurile și cu privire la noi. Avem nevoie să petrecem timp împreună cu Domnul. Avem nevoie să medităm și să ne bucurăm de gândurile Lui cu privire la noi. Când Domnul Se afla pe pământ, i-a invitat pe unii să fie împreună cu El; Andrei și un alt ucenic al lui Ioan Botezătorul au fost invitați să vină și să vadă unde El locuia. Domnul a ales doisprezece ucenici pentru ca ei să fie cu El (Marcu 3.14). Când urma să meargă la cruce, i-a invitat pe ucenici să stea cu El la masă și le-a cerut (lor și nouă) să-și aducă aminte de El.

Domnul cunoaște nevoile și slăbiciunile noastre. El știe că avem nevoie să ne reamintim de dragostea Lui pentru noi. Suntem îndemnați să nu părăsim strângerea noastră laolaltă (Evrei 10.25). Avem nevoie să ne aducem aminte de El, să ne închinăm Lui, și astfel să fim încurajați. El ne invită să ne aducem aminte de El luând parte la masa Lui, și să ne gândim la El și la ceea ce El a făcut pentru noi. Când facem acest lucru, inimile ne sunt încălzite gândindu-ne la dragostea Lui, iar dorința noastră de a-L iubi crește. Să ne ținem în dragostea lui Dumnezeu!

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Uitați-vă bine la Cel care a suferit din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare față de Sine.

Evrei 12.3

Nu, nu-mi amintesc…

Evanghelistul Ioan ne descrie tabloul complet al împotrivirii poporului necredincios față de Domnul Isus:

Ei nu credeau că El a coborât din cer, așa că au respins cu vehemență acest fapt: „Oare nu este Acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al Cărui tată și mamă îi cunoaștem? Cum deci zice: «Eu M-am coborât din cer»?” (Ioan 6.42).

Ei nu credeau că Domnul Isus este Mesia cel promis, așa că au spus: „Noi știm de unde este Omul Acesta; însă, când va veni Hristosul, nimeni nu va ști de unde este” (Ioan 7.27).

Ei nu credeau că adevărul îi poate elibera de puterea păcatului, așa că au pretins: „Noi suntem sămânța lui Avraam și n-am fost niciodată robii nimănui” (Ioan 8.33).

Ei nu credeau că adevărul pe care Domnul li l-a prezentat, așa că, neputând să prezinte un motiv întemeiat pentru necredința lor, L-au ocărât pe Domnul: „Nu zicem noi bine că ești samaritean și că ai demon?” (Ioan 8.48).

Ei nu credeau că Isus este Fiul lui Dumnezeu, așa că în fața lui Pilat au declarat: „Noi avem o lege și, după legea noastră, El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 19.7).

Cât de mult a suferit Domnul Isus din cauza împotrivirii și a necredinței lor! Deși vorbirea Lui era plină de har și de adevăr, ei L-au respins!

Citirea Bibliei: Deuteronom 8.1-20 · Matei 23.13-22

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂ VEGHEM ȘI SĂ NE ÎNCURAJĂM! | Fundația S.E.E.R. România

„Să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune.” (Evrei 10:24)

Robert Putman, specialist american în domeniul politicilor comparative, a făcut o afirmație uluitoare: „Ca o regulă generală, dacă nu faci parte din niciun grup, dar decizi să te alături unuia, îți reduci la jumătate riscul de a muri în următorul an!” E greu să ne imaginăm că cineva nu este interesat să-și reducă atât de mult riscul de a muri. De înțeles de ce unele biserici au adoptat motto-ul: „Alătură-te unui grup ca să trăiești!” Una dintre trăsăturile Bisericii primare a fost credincioșia față de relații: creștinii aceia au știut că relațiile nu „se întâmplă” pur și simplu. Ei se întâlneau zilnic, petreceau timp și mâncau împreună. Pe parcurs însă, lucrurile acestea s-au întâmplat tot mai rar. De aceea, în epistola către Evrei citim: „Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii…” (Evrei 10:24-25).

Un autor scria în felul următor: „În sport, cu cât un atlet are nevoie de mai multă încurajare din partea fanilor, cu atât e mai puțin probabil că o va primi. Rareori fanii unei echipe care pierde se gândesc, atunci când jucătorii sunt la pământ: „Hai să-i încurajăm!” De foarte multe ori, cei care au cea mai mare nevoie de aplauze le primesc cel mai puțin. În fiecare zi, toți cunoscuții tăi au confruntări având ca miză veșnicia, iar viața are șiretlicurile ei pentru a-i doborî pe oameni!” Fiecare om are nevoie de încurajare. Fiecare om are nevoie de un umăr pe care să-și pună capul din când în când. Fiecare om are nevoie de o rugăciune care să-l ridice înaintea lui Dumnezeu. Fiecare om are nevoie de cineva care să-l îmbrățișeze din când în când. Fiecare om are nevoie să audă un glas care să-i spună: „Nu te da bătut!”

Așadar, să veghem unii asupra altora și să ne încurajăm!