Mana Zilnica

12 August 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Ioan 17:1-13

După ce lea transmis ucenicilor dragi cele din urmă recomandări ale Sale şi cuvintele Lui de rămasbun, Isus Se întoarce înspre Tatăl Său. El, care na solicitat niciodată nimic pentru Sine Însuşi, cere acum gloria. Pentru că gloria lui Dumnezeu, a acestui Tată drept (v. 25), va fi onorată, glorificânduL pe Fiul ascultător!

Ca un mesager credincios, Isus dă socoteală de misiunea pe care a împlinito aici, pe pământ (v. 4). Una dintre direcţiile acestei lucrări a fost să le vorbească alor Săi despre Tatăl (v. 6 şi v. 26). Acum Îi vorbeşte Tatălui despre ai Săi, pentru ai încredinţa Lui, de vreme ce El îi va părăsi. Şi argumentele Sale sunt infinit de mişcătoare: Au păzit Cuvântul Tău (altfel spus: au arătat dragoste pentru Mine – cap. 14.9), au crezut că Tu Mai trimis, spune El, deşi ştim cât de firavă era credinţa sărmanilor ucenici (v. 68; comp. cu cap. 14.9).

De altfel, ei sunt ai Tăi (v. 9), continuă Domnul cum săi părăseşti?
Eu sunt glorificat în ei (v. 10), adaugă El, făcând apel la interesul Tatălui ca Fiul să fie glorificat.

De asemenea, subliniază situaţia dificilă a răscumpăraţilor Săi aflaţi întro lume atât de periculoasă şi de provocatoare pentru credinţă, lume pe care El o cunoaşte prea bine. În calitate de Mijlocitor desăvârşit, Isus pledează pentru cauza ucenicilor Săi şi astăzi pentru a noastră.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

El n-a zărit nelegiuire în Iacov și n-a văzut răutate în Israel.
Numeri 23.21

Israel se purtase cu atâta necredincioșie și neascultare în pustie, încât Moise a spus: „Ați fost răzvrătiți împotriva Domnului din ziua în care v-am cunoscut” (Deuteronom 9.24). Concluzia omului lui Dumnezeu cu privire la ei, după patruzeci de ani de experiență în pustie, a fost că erau un popor încăpățânat și răzvrătit; însă concluzia lui Dumnezeu cu privire la îndreptățirea lor a fost complet opusă concluziei lui Moise cu privire la starea lor morală.

Este foarte important să vedem clar distincția dintre aceste două lucruri: între judecata (concluzia) Duhului Sfânt în mine însumi cu privire la ceea ce sunt din punct de vedere practic, din cauza răului cărnii, și mărturia Duhului cu privire la judecata (concluzia) lui Dumnezeu, cu privire la ceea ce suntem în Hristos. Vedem adesea cum un suflet își formează prin Duhul Sfânt o judecată corectă cu privire la sine însuși, în timp ce uită că temeiul pe care stă înaintea lui Dumnezeu, temelia credinței, este ceea ce El a lucrat pentru noi prin Domnul Isus.

Duhul lui Dumnezeu judecă păcatul în mine în virtutea caracterului pe care păcatul îl are în lumina sfințeniei lui Dumnezeu; însă El mă face să cunosc faptul că nu sunt judecat pentru acest păcat, fiindcă Hristos a purtat judecata pentru mine. Nu este o chestiune de a examina binele și răul pe care îl găsim în noi înșine, ci o chestiune de valoare a lucrării lui Hristos. Fie suntem sub condamnarea lui Dumnezeu, fie suntem acceptați în Cel preaiubit. La sfârșitul unui parcurs marcat de faliment, după ce stricăciunea israeliților a fost pe deplin dovedită, Dumnezeu „n-a zărit nelegiuire în Iacov și n-a văzut răutate în Israel”. Când credinciosul confundă judecata Duhului în el însuși și cu privire la el însuși cu judecata lui Dumnezeu cu privire la lucrarea lui Hristos pentru el, nu poate exista pace adevărată.

J N Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Un nume bun este mai de dorit decât o bogăție mare, și a fi iubit prețuiește mai mult decât argintul și aurul.
Proverbe 22.1

Un nume bun

Fetița a mulțumit frumos omului bogat și s-a grăbit spre casă unde o aștepta mama ei. Când s-au așezat la masă, femeia a mulțumit lui Dumnezeu pentru pâinea zilnică, pe care o primeau prin mâna omului bogat. Dar când a rupt pâinea în două, galbenii au căzut pe masă.

— Vai, s-a speriat mama, ce să fie cu acești galbeni? Dacă banii au ajuns din greșeală în pâinea adusă de tine? Poate i-au căzut din buzunar brutarului în timp ce frământa aluatul. Ia banii și du-i imediat înapoi!

Fetița s-a întors la casa omului bogat și i-a dat acestuia toți banii, spunându-i cum mama ei i-a găsit în pâinea primită. Privind-o cu drag, omul i-a răspuns:

— Știu, fetița mea. Banii aceștia nu au ajuns întâmplător în pâinică. După ce ieri am văzut că ai avut răbdare și te-ai mulțumit doar cu o pâinică, am hotărât să te răsplătesc. Astăzi am văzut și cât ești de cinstită, fiindcă ai fi putut păstra toți banii, dar tu mi i-ai adus înapoi. Drept răsplată, în fiecare dimineață când vei veni să iei și tu o pâinică, vei primi și câte zece galbeni.

Ce bucuroasă a fost fetița! Nu știa cum să-i mulțumească binefăcătorului. Apoi mama a învățat-o să-și împartă banii care-i primea cu alți copii săraci. „Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui …”, spunea înțeleptul Solomon (Proverbe 19.22).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

O RUGĂCIUNE PENTRU INTEGRITATE

„Ferice de cei fără prihană în calea lor, care umblă întotdeauna după Legea Domnului!” (Psalm 119:1)

Dacă i-ai fi spus lui David că va veni ziua când va comite adulter cu Batșeba, soția lui Urie, și apoi va ordona uciderea acestuia pentru a-și acoperi păcatul, probabil c-ar fi spus: „Niciodată!” Și cu toate astea, exact așa s-a întâmplat.

Iertat, restabilit și privind în urmă, David a scris aceste cuvinte: „Ferice de cei fără prihană în calea lor, care umblă întotdeauna după Legea Domnului! Ferice de cei ce păzesc poruncile Lui, care-L caută din toată inima lor, care nu săvârşesc nicio nelegiuire şi umblă în căile Lui! Tu ai dat poruncile Tale ca să fie păzite cu sfinţenie. O, de ar ţinti căile mele la păzirea orânduirilor Tale! Atunci nu voi roşi de ruşine, la vederea tuturor poruncilor Tale! Te voi lăuda cu inimă neprihănită, când voi învăţa legile dreptăţii Tale. Vreau să păzesc orânduirile Tale: nu mă părăsi de tot! Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău. Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale. Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!

Binecuvântat să fii Tu, Doamne! Învaţă-mă orânduirile Tale! Cu buzele mele vestesc toate hotărârile gurii Tale. Când urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parc-aş avea toate comorile. Mă gândesc adânc la poruncile Tale, şi cărările Tale le am sub ochi. Mă desfătez în orânduirile Tale, şi nu uit Cuvântul Tău. Fă bine robului Tău, ca să trăiesc şi să păzesc Cuvântul Tău! Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!” (Psalmul 119:1-18).

Dacă și tu ai fost iertat și restaurat de Domnul, rostește această rugăciune, zilnic.

11 August 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Ioan 16:19-33

Ucenicii urmează să cunoască durerea despărţirii. Isus însă mai întâi îi mângâie, vorbindule de bucuria care îi aşteaptă atunci când Îl vor revedea după învierea Sa (cap. 20.20). Câte motive are cel credincios pentru a se bucura: speranţa întoarcerii Domnului (comp. cu v. 22); ascultarea de poruncile Lui (cap. 15.10,11 am experimentat noi bucuria care rezultă din aceasta?); dependenţa şi răspunsul la rugăciunile noastre (cap. 16.24); descoperirile Domnului din Cuvântul Său (cap. 17.13); comuniunea cu Tatăl şi cu Fiul (1 Ioan 1.3,4)! Acestea sunt surse inepuizabile ale unei bucurii depline.

De ce oare preferă Isus să nu le spună alor Săi că Se va ruga Tatălui pentru ei (v. 26), când aceasta va fi exact tema capitolului următor? Pentru că, departe de a revendica afecţiunea ucenicilor numai pentru El, măreţul Său gând este săi pună în relaţie directă cu Tatăl.

Domnul nu le promite alor Săi o viaţă fără încercări, nici pacea în jurul lor, ci înăuntrul lor. Prin urmare, El concluzionează: Îndrăzniţi. Lumea, duşmanul nostru comun, este puternică, dar Eu am biruito.

Şi, prin credinţa în victoria Lui, o vom învinge şi noi (1 Ioan 5.4)!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și am anunțat acolo la râul Ahava un post, ca să ne smerim înaintea Dumnezeului nostru, ca să cerem de la El cale dreaptă pentru noi, pentru copiii noștri și pentru tot avutul nostru. Pentru că mi-era rușine să cer de la împărat o ceată de ostași și de călăreți, ca să ne ajute pe drum împotriva vrăjmașului, fiindcă vorbisem împăratului, zicând: „Mâna Dumnezeului nostru este spre bine peste toți aceia care-L caută; dar puterea Lui și mânia Lui sunt împotriva tuturor celor care-L părăsesc”. Ezra 8.21,22

După captivitatea babiloniană – Călăuzire și protecție

Ezra nu a găsit niciun levit în grupul celor care plecaseră către Ierusalim. Din nefericire, oamenii chemați de Dumnezeu în lucrarea Lui sunt greu de găsit printre cei care caută să se strângă potrivit principiilor din Cuvântul lui Dumnezeu. Până la urmă, Ezra a găsit leviți, „slujitori pentru casa Dumnezeului nostru”, și netinimi, care tăiau lemne și scoteau apă. Este nevoie și astăzi de lucrători care să dorească să facă din inimă orice lucrare, oricât de smerită.

Înainte de călătorie, Ezra a vestit un post, în care cu toții să se smerească și să caute înaintea lui Dumnezeu calea dreaptă pentru ei, pentru copiii lor și pentru tot ce era al lor. Cu mult timp înainte, faraon încercase să facă un compromis cu Moise, căutând să-i împiedice pe israeliți să plece din Egipt. Le propusese să-și lase copiii și bunurile în țară. Nici Moise și nici Ezra nu au căzut în această capcană. Acum Dumnezeu nu-Și mai conducea poporul cu un stâlp de nor sau de foc. Astăzi nu mai există semnele și minunile pe care Dumnezeu le-a lucrat la începutul perioadei creștine.

Totuși, Dumnezeu răspunde rugăciunilor sincere și umile ale celor ai Săi. Poporul Său nu are nevoie să apeleze la autoritățile omenești pentru protecție. Lui Ezra îi era rușine să ceară împăratului o escortă militară. El dăduse mărturie despre grija lui Dumnezeu pentru cei ai Săi, iar Dumnezeu, în credincioșia Sa, i-a păzit pe cei care se încredeau în El. Întreaga mulțime, împreună cu copiii și cu bunurile lor, a ajuns în siguranță la destinație.

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Cine dă săracului nu duce lipsă …
Proverbe 28.27

Un nume bun

În timpul războiului, viața era tare grea. Mulți oameni sufereau de foame. Dar un om bogat s-a hotărât să-i ajute pe cei săraci și a trimis vestea în tot orașul că, începând din ziua următoare, el va oferi gratuit pâine oricărui copil. A doua zi, încă din zori, mulți copii se strânseră în fața casei în care locuia omul bogat. Când acesta apăru cu niște coșuri mari, pline cu pâine, copiii s-au repezit, căutând fiecare să apuce o pâine cât mai mare. Dar bogatul observă că undeva la margine aștepta cuminte o fetiță. După ce toți ceilalți copii și-au luat pâinea, s-a apropiat și fetița de primul coș, dar nu mai rămăsese nimic. A căutat în al doilea, dar și acel coș era gol. Spre bucuria ei, pe fundul celui de-al treilea coș a găsit o pâinică, pe care copiii nu o luaseră în seamă. Fetița a luat-o, a mulțumit frumos și a plecat acasă.

Toată ziua omul cel bogat s-a gândit la felul cum s-a comportat fetița aceea. Astfel a dat poruncă la bucătărie să fie coaptă o pâine mică, în care să fie puși zece galbeni. Apoi, în ziua următoare, dis-de-dimineață a pus pâinica împreună cu celelalte pâini și a ieșit cu toate coșurile afară unde copiii așteptau nerăbdători. Din nou copiii s-au repezit care mai de care să ia pâinea cea mai mare. La sfârșit, fetița despre care am vorbit, aștepta cuminte și s-a ales cu pâinea cea mai mică.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ÎNCEPE CU CE AI

„Ce sunt acestea la atâția?” (Ioan 6:9)

Să observăm ce i-au spus ucenicii Domnului Isus, înainte ca El să hrănească cinci mii de oameni flămânzi: „Este aici un băieţel, care are cinci pâini de orz şi doi peşti; dar ce sunt acestea la atâția?”

Sfârșit? Nu! „Isus a luat pâinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti cât au voit. După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strângeţi fărâmiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.” Le-au adunat deci, şi au umplut douăsprezece coşuri cu fărâmiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toţi” (Ioan 6:11-13).

Dumnezeu îți dă întotdeauna un lucru de la care să începi. Dar trebuie să cauți acel ceva, să-l recunoști și să-l pui în mâinile Lui. Minunea înmulțirii s-a petrecut când un băiețel a luat ce a avut și a pus la dispoziția lui Isus.

Biblia spune: „cine dispreţuieşte ziua începuturilor slabe? …ochii Domnului… cutreieră tot pământul.” (Zaharia 4:10).

Nu-ți fie teamă când faci pași mărunți, asigură-te că sunt pași ai credinței și Dumnezeu va lucra prin tine.

Domnul Isus a spus: „voi zidi Biserica Mea” (Matei 16:18). Cum a zidit-o? Cu doisprezece oameni păcătoși ca noi! Când S-a turnat însă, pe Sine în ei, amestecul a fost atât de concentrat, încât atunci când doi dintre ei se întâlneau puteau răscoli orașe întregi (Faptele Apostolilor 17:6).

Tu spui: „Dar am atâtea slăbiciuni!” Cu toții venim la Domnul plini de defecte și cu nevoia de a fi reparați.

Vestea bună este că poți fi puternic în anumite domenii, și cu slăbiciuni în altele, și Dumnezeu să te folosească – atâta vreme cât ești dispus să începi cu ceea ce ai!

10 August 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Ioan 16:1-18

Dacă nar fi fost Domnul Cel care să afirme aceasta, atunci near fi fost greu să considerăm plecarea Lui ca fiind de folos pentru ucenici. Tot astfel, sunt multe împrejurări pe care nu le înţelegem şi care, pe moment, ne întristează, deşi sunt spre folosul nostru (v. 6,7). Duhul Sfânt trimis din cer de Isus avea săi călăuzească pe credincioşi în tot adevărul (v. 13). Am remarcat că Domnul confirmă, în capitolele 14-16, care este inspiraţia tuturor părţilor Noului Testament: a Evangheliilor: Duhul Sfânt vă va aminti toate câte vam spus (cap. 14.26); a Faptelor Apostolilor: El va mărturisi despre Mine (cap. 15.26b,27); a Epistolelor: Acela vă va învăţa toate (cap. 14.26); de asemenea, a Apocalipsei: Duhul adevărului vă va face cunoscut cele viitoare (v. 13). Prezenţa Duhului Sfânt aici, pe pământ, are însă şi consecinţe grave, pentru lume, dovedindo vinovată de respingerea lui Hristos (v. 811).

Prin întrebările lor (v. 17,18), ucenicii arată cât sunt de incapabili în acest moment să poarte învăţăturile Stăpânului lor (v. 12). Astăzi, Duhul este Cel careL glorifică pe Isus în noi, anunţândune că este al Lui. În ce ne priveşte, săL glorificăm primind şi păzind această descoperire!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Domnul este Duhul, iar unde este Duhul Domnului, este libertate.
2 Corinteni 3.17

Libertatea creștină

Am văzut că adevărata libertate creștină ne face capabili să-I slujim Domnului nu de frică sau doar din datorie, ci din dragoste și recunoștință. Libertatea creștină ne face, de asemenea, să ne preocupăm cu alții, nu cu noi înșine.

În versetul de astăzi vedem unde se găsește această libertate, anume în contemplarea Persoanei lui Hristos. În contextul din 2 Corinteni 3, Pavel pune accentul pe faptul că Hristos este cheia pentru Vechiul Testament. Versetul citat ne încurajează să privim la Hristos, pentru a ne bucura de adevărata libertate creștină.

Romani 8.15 ne amintește că Duhul Sfânt ne introduce într-o viață de libertate – „Pentru că voi nu ați primit un duh de robie, din nou spre frică, ci ați primit un duh de înfiere, prin care strigăm: «Ava, Tată!»”. Lucrarea Duhului Sfânt în viața noastră este să ne îndrepte privirile către Persoana lui Hristos (Ioan 15.13-15). Pe măsură ce Îl contemplăm, suntem schimbați în același chip cu al Lui (2 Corinteni 3.18), pentru ca lumina Lui în noi să strălucească în mijlocul lumii pierdute în care trăim (2 Corinteni 4.1-7).

Pavel este un frumos exemplu cu privire la aceste lucruri, așa cum vedem în 2 Corinteni 4.8-11. El trăia în realitatea adevăratei libertăți creștine. Purta în trupul său omorârea Domnului Isus, pentru ca viața lui Isus să se arate în trupul său. Era întotdeauna gata ca vasul său de lut să fie zdrobit, pentru ca lumina cunoștinței gloriei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos să poată fi văzută. Aceasta este libertatea creștină!

T P Hadley

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

De aceea a trimis El acest cap de mână care a scris scrierea aceasta.
Daniel 5.24

Judecata asupra mândriei

Fiul împăratului Nebucadnețar, Belșațar, nu a învățat nimic din experiența tristă a tatălui său. Mai mult, a continuat pe aceeași cale a pierzării: mândria. El s-a înălțat împotriva Domnului cerurilor. Judecata asupra împăratului nu a întârziat. Dumnezeu a permis ca o mână să scrie judecata asupra împăratului:

„Numărat, numărat, cântărit și împărțit.” Chiar în noaptea aceea, împăratul haldeilor a fost omorât. Cu el s-a întâmplat ce a spus profetul: „Mândria omului va fi smerită, și trufia oamenilor va fi plecată” (Isaia 2.17).

Dumnezeu are îndelungă răbdare și ne dă ocazii să ne smerim prin diferite atenționări asemănătoare cu aceasta despre care am relatat. Însă când răbdarea lui Dumnezeu ajunge la margini, nu mai este nimic altceva decât judecata. Unii vor fi judecați chiar de pe pământ, iar alții la judecata finală. Un lucru este cert: nimeni nu va scăpa! Nu uita că Dumnezeu vede, înregistrează și răsplătește. El va aduce fiecare faptă la judecată și fiecare va fi răsplătit după binele sau răul care-l va fi făcut. Acum însă este un moment potrivit pentru fiecare cititor să se smerească înaintea lui Dumnezeu, să-și recunoască starea rea și prin credința în Mântuitorul să fie adus într-o altă sferă: aceea a smereniei în fața Domnului.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CÂND AI DE-A FACE CU OAMENI DIFICILI

„Sunt vase pentru o întrebuinţare de cinste, iar altele pentru o întrebuinţare de ocară.” (2 Timotei 2:20)

     Dumnezeu a folosit un corb, o pasăre considerată „necurată” în cultura iudaică, pentru a-l hrăni pe proorocul Ilie în timpul foametei. Neemia a reconstruit zidurile Ierusalimului cu fonduri oferite de un rege păgân. Ideea este următoarea: Nu-I pune hotare lui Dumnezeu! Uneori, persoanele pe care de obicei le evităm sunt exact cele pe care le folosește Dumnezeu pentru a ne oferi lucrurile de care avem nevoie, și prin faptul că le îndepărtăm, pierdem binecuvântarea pe care a pregătit-o pentru noi. Ai grijă: tendința ta de a fi „mofturos” te poate în cele din urmă răni! Adevărul este că nu poți evita contactul cu persoane dificile. Dumnezeu a stabilit așa.

De ce? Pentru că dorește să crești în mijlocul ostilității fără să devii și tu la fel. David și-a dezvoltat capacitatea de a lucra cu persoane care erau greu de suportat. Situația este la fel și pentru tine când lucrezi cu un șef rău! La început, David s-a bucurat de trecere înaintea regelui Saul, dar după ce l-a ucis pe Goliat, Saul a căutat să-i ia viața. Cu toate acestea, David nu și-a schimbat niciodată strategia.

A rămas în casa lui Saul, pentru că știa că destinul său este acolo. Datorită înțelepciunii de care a dat dovadă, a ajuns să fie stăpânul acelei case! Principiile lui Dumnezeu sunt eterne.

David nu s-a îngrădit pe sine însuși și nu L-a îngrădit nici pe Dumnezeu. El a înțeles că oamenii pot fi împărțiți în două categorii: „vase de cinste” și „vase de ocară”. Dumnezeu le folosește pe amândouă.

Faptul că nu s-a uitat la oameni și că nu a fost nici impresionat și nici descurajat de ei, i-a oferit lui David ocazia de a-i face pe alții liberi să fie folosiți de Dumnezeu. Așadar, învață să te înțelegi bine cu persoanele dificile; cea mai mare provocare a ta, azi, poate fi persoana dificilă cu care lucrezi… și care te poate binecuvânta mâine!

9 August 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Ioan 15:16-27

Dacă rugăciunile noastre au ca scop rodirea pentru Dumnezeu, atunci ele vor fi întotdeauna împlinite (v. 16). Dar în ce constă acest rod? În esenţă, în dragostea unii pentru alţii a celor răscumpăraţi şi în multiplele manifestări ale acestei dragoste! Vă poruncesc aceste lucruri (v. 17), adaugă Domnul, ca pentru a sugera toate lucrările care decurg din dragoste. Este pentru a treia oară când formulează această poruncă nouă, accentuând importanţa ei deosebită (v. 17; vezi v. 12 şi cap. 13.34). Când afecţiunea lipseşte între membrii unei familii, nu este acesta un lucru trist şi anormal? Cu atât mai mult când este în cauză familia lui Dumnezeu! Dimpotrivă, ura lumii faţă de credincioşi (a căror comportare condamnă lumea) este în totul normală şi trebuie să ne aşteptăm la ea mai puţin când lumea găseşte ceva deal ei de iubit în noi, însă acesta este un semn deosebit de rău.

Nu este rob mai mare decât stăpânul său (v. 20), repetă aici Domnul. În capitolul 13.16 spusese aceasta cu privire la slujire; aici Se referă la suferinţe.

Astfel, numele lui Isus invocat asupra noastră este pe de o parte un motiv pentru lume să ne urască (v. 21) şi, pe de altă parte, pentru Tatăl să răspundă la rugăciunile noastre (v. 16b).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Astfel să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă lucrările voastre cele bune și să-L glorifice pe Tatăl vostru care este în ceruri.” Matei 5.16

„Pentru că de oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în această generație adulteră și păcătoasă, și Fiul Omului Se va rușina de el când va veni în gloria Tatălui Său, cu sfinții îngeri.” Marcu 8.38

Cu mulți ani în urmă, în timpul unui război între Franța și Italia, un om care locuia la granița dintre aceste două țări suferea mult din pricina conflictului. Pentru a fi în siguranță, și-a făcut o haină cu două fețe, o față fiind în culorile Franței, iar cealaltă, în culorile Italiei. El privea la bătăliile care aveau loc și îmbrăca haina pe fața cu culorile țării care biruia în bătălia respectivă. În acest fel, încerca să trăiască în pace cu ambele tabere.

Felul de a proceda al acestui om este destul de des întâlnit. Simon Petru, ucenicul plin de îndrăzneală, I-a spus Domnului Isus: „Eu îmi voi da viața pentru Tine” (Ioan 13.37). Însă, când Domnul a fost prins și dus la palatul marelui preot, Petru, intrând și el acolo, a fost recunoscut și acuzat că este ucenic al Domnului Isus. Atunci el a tăgăduit acest lucru, ba mai mult, s-a jurat și s-a blestemat că nu-L cunoaște pe Domnul. Petru a eșuat deci în a-și arăta adevăratele culori.

Să privim și la Iosif din Arimateea și la Nicodim! După moartea Domnului Isus pe cruce, Iosif, fiind ucenic al Domnului, însă în secret, de frica iudeilor, a ieșit, ca să zicem așa, din ascunzătoarea lui și s-a identificat, împreună cu Nicodim, cu Hristos. Ei au făcut acest lucru atunci când mulți alții fugiseră. Cum stau lucrurile cu noi? Ne arătăm adevăratele culori?

A Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Ea le-a zis: „Nu-mi mai ziceți Naomi; ziceți-mi Mara [Amărăciune], căci Cel Atotputernic m-a umplut de amărăciune”. Rut 1:20

De la amărăciune la bucurie

Pentru Naomi, viitorul părea obscur, negru și confuz. Aceasta este starea multor bărbați și femei care au trecut prin situații asemănătoare cu ale Naomei. Părea că norul întristării este veșnic deasupra capului acestei femei. Dar oare s-a schimbat Dumnezeu? Nu mai era El în stare să o scape din acel loc întunecos și să o ducă într-un loc luminos?

Relatarea biblică nu ne spune că Naomi și soțul ei ar fi întrebat pe Dumnezeu, dacă este voia Sa să plece din Betleem în Moab. Întotdeauna când cineva lucrează împotriva voii lui Dumnezeu, ajunge la amărăciune. Ceea ce este mai trist în viața lui Naomi stă în faptul că L-a învinovățit pe Dumnezeu: „Cel Atotputernic m-a umplut de amărăciune” și „Domnul S-a rostit împotriva mea, și Cel Atotputernic m-a întristat”. Aceasta este starea multor semeni de-ai noștri.

Dar dragostea lui Dumnezeu față de omul aflat în întristare nu s-a schimbat. Când Naomi și-a schimbat felul de gândire față de situația prin care ea a trecut, totul s-a schimbat în viața ei. Ea a lăsat în urmă un exemplu, și anume: atunci când cineva se află în amărăciune, trebuie să se îndrepte spre Cel Atotputernic, care aduce bucuria în suflete.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

O LIMBĂ ISCUSITĂ

„Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez…” (Isaia 50:4)

     Dumnezeu te poate pregăti dinainte pentru a face față problemelor vieții, dându-ți „o limbă iscusită.” Așa a făcut cu Isaia. Vei spune: „Dar Isaia a fost un prooroc!” Da! Dar când Dumnezeu l-a chemat prima dată, el a protestat: „Sunt un om cu buze necurate…” (Isaia 6:5).

Asta înseamnă că și tu poți să-L auzi pe Dumnezeu vorbindu-ți! Ți s-a întâmplat vreodată să te afli într-o încăpere cu cineva care a spus ceva ce ți-a atras atenția? În acel moment, mintea ta s-a luminat și nu ai mai spus nimic. De ce? Pentru că ai auzit ceva rostit de „o limbă iscusită”.

Dar Dumnezeu nu te va lumina privitor doar la propria viață, El îți va da înțelepciune ca s-o împărtășești și altora. Dacă ești destul de smerit ca să nu domini toate conversațiile, El îți va vorbi și ție prin ei. Gândește-te: Dumnezeu nu a creat universul piatră cu piatră – El l-a adus în ființă rostind o singură propoziție. Deci, imaginează-ți ce posibilități ai când îți dă „o limbă iscusită”!

Mai întâi, însă, trebuie să înveți să-I recunoști vocea și asta cere timp. Când Dumnezeu i-a vorbit lui Samuel prima dată, el a crezut că Eli, marele preot, a fost cel care l-a chemat. Samuel a rămas receptiv, și în cele din urmă, a devenit vocea lui Dumnezeu pentru popor. Firește, a devenit atât de priceput, curajos și dependent de Dumnezeu, încât a putut să le spună împăraților: „Așa vorbește Domnul!”

Problema este că trebuie să vrei să asculți, să-ți pui timp deoparte ca să auzi și să exersezi ascultatul până ajungi să-L recunoști „din prima”!

8 August 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Ioan 15:1-15

Israel era o viţă neroditoare, în ciuda tuturor îngrijirilor divinului Viticultor (Psalmul 80.8,9; Isaia 5.2). Prin contrast, Isus Se prezintă ca adevărata Viţă, purtând rod prin intermediul ucenicilor. Însă, după cum întrun butuc de viţă mlădiţele nu sunt nici pe departe toate încărcate la fel, tot aşa îi împarte Domnul, după roade, pe aceia care spun căL cunosc: nu aduc rod, aduc rod, aduc mai mult rod (v. 2) şi aduc mult rod (v. 5). Pentru a face parte dintre cei care aduc mult rod, două condiţii sunt necesare: să rămânem noi în El, aşa cum ramura rămâne legată de trunchiul care o hrăneşte, şi El în noi, aşa cum însăşi ramura se lasă străbătută şi pătrunsă de seva care este viaţa ei. Pe de altă parte, să nu uităm nicicând că, dacă Tatăl ne curăţă
îndepărtând din noi uneori în mod dureros ce ne întinează, El o face ca să aducem mai mult rod (v. 2).

Şi câte alte consecinţe fericite decurg dintro astfel de comuniune! Printre acestea este cunoaşterea voii lui Dumnezeu şi, ca urmare, împlinirea rugăciunilor noastre, pentru că noi nu vrem nimic altceva decât ceea ce El Însuşi doreşte (v. 7); bucuria (v. 11), precum şi aprobarea de nepreţuit a Celui care binevoieşte să ne numească prietenii Săi (v. 14).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Iar Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat la gloria Lui eternă în Hristos Isus, după ce veți suferi puțin timp, El Însuși vă va desăvârși, vă va așeza, vă va întări și vă va face neclintiți.
1 Petru 5.10

Domnul i-a încredințat o misiune specială apostolului Petru, acesta fiind un vas pregătit pentru a fi folosit de Stăpânul său. Petru era un om foarte practic și a scris că toți credincioșii trebuie să crească în har și în cunoașterea Domnului și Mântuitorului Isus Hristos (2 Petru 3.18). Creșterea este cel mai bun remediu împotriva eforturilor vrăjmașului de a ne face să cădem (Efeseni 4.14-16).

Planul lui Dumnezeu și harul Său sunt suficiente pentru a oferi tot ceea ce este necesar în orice fel de împrejurare. Prin chemarea Sa, Dumnezeu ne-a scos din această lume, care zace în cel rău. De asemenea, chemarea lui Dumnezeu ne-a așezat pe o cale care ne duce în gloria eternă. Petru accentuează faptul că această chemare a venit de la Dumnezeul oricărui har, fiindcă El este sursa ei. Toate resursele necesare pentru mântuire și pentru umblarea pe calea credinței sunt în El, iar El ne conduce către gloria eternă. Aceste planuri sunt împlinite în Hristos Isus, fiindcă tot ceea ce am primit este lucrat de El. Expresia „în Hristos Isus” include, de asemenea, lucrarea prezentă a Lui, în har și prin Duhul Sfânt.

În timp ce calea lui Dumnezeu ne conduce către destinul nostru etern, din partea noastră este nevoie de credință și de disponibilitatea de a suferi. Câtă vreme ne aflăm pe pământ, suntem în școala lui Dumnezeu, unde învățăm multe lecții de la El. Această formare, sub controlul Lui, conduce la perfecțiunea practică – nu la perfecțiunea lipsită de păcat – prin lecțiile învățate de la El. Școala lui Dumnezeu are rolul de a ne face, în practică, să devenim ceea ce suntem, ca poziție, în Hristos, fiind făcuți asemenea Lui. Toată această educație are ca efect întărirea noastră și formarea deprinderii de a ne baza pe Hristos, așteptând de la El toate lucrurile de care avem nevoie.

A E Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Pe vremea judecătorilor, a fost o foamete în țară. Un om din Betleemul lui Iuda a plecat cu nevasta sa și cei doi fii ai lui, să locuiască pentru o vreme în țara Moabului.
Rut 1.1

De la amărăciune la bucurie

Plecarea acestei familii din satul lor a fost probabil tristă, cu despărțiri de cei dragi și cu un viitor necunoscut. Dar, la scurt timp după plecare, ei și-au găsit un loc în Moab. Cei doi fii s-au căsătorit și s-au așezat la casele lor și toți trebuie să fi fost fericiți.

Dar fericirea a fost de scurtă durată. Elimeleh, soțul Naomei, a murit și ea a rămas văduvă. După un timp, au murit și cei doi fii. Putem să ne gândim că întristarea mamei a fost fără margini. Multe femei au avut mâhniri, dar parcă mâhnirea Naomei le întrecea pe toate. În casa aceea erau trei văduve, fiecare purtând în inimă o povară de jale. Viața Naomei a fost marcată de un șir de despărțiri. După ce și-a pierdut soțul și fiii într-o țară străină, a venit momentul despărțirii și de nurorile ei. Ele s-au purtat frumos față de fiii ei, iar după moartea acestora s-au purtat cinstit și cu ea în înstrăinarea și singurătatea ei. Aceste trei femei au fost legate atât prin amintirea unei fericiri comune, cât și prin întristări comune. Naomi s-a hotărât să revină în țara în care s-a născut și a rugat pe nurorile ei să rămână fiecare în casa mamei ei. Una din nurori a rămas la casa părintească, dar cealaltă noră, Rut, a hotărât să o însoțească cu orice preț.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

PRIMUL LUCRU DIMINEATA (2)

„Doamne, auzi-mi glasul dimineața!”  (Psalmul 35:3)

     De ce spune Dumnezeu atât de des în Scriptură că El vrea să ne vorbească dimineața?

El ne poate vorbi în orice clipă dorește, nu?!

Există cel puțin două motive:

1) El dorește să aibă primul loc în viața noastră. Dumnezeu vrea să fie numărul unu pe lista noastră de priorități în fiecare zi. Așadar, înainte să-ți pornești televizorul, să-ți verifici computerul, telefonul sau să-ți începi alergătura, învață să te oprești și să-L lași pe Dumnezeu să-ți dea o perspectivă a ceea ce este important pentru această zi și pentru viața ta. Vei fi uimit de soluțiile pe care ți le oferă: idei creative, un sentiment clar al călăuzirii. Vei descoperi că este adevărată promisiunea: „Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui.” (Psalmul 37:23) De fapt, după câteva săptămâni sau luni de viață în felul acesta, nu vei mai dori să te întorci la vechea rutină.

2) El dorește o pagină albă pe care să scrie. Ai încercat vreodată să vorbești cu cineva care nu este atent sau care este preocupat de altceva? Nu vrei decât să pleci de-acolo. Însă când persoana aceea este într-adevăr importantă pentru tine, încerci să-ți alegi un moment în care știi că te va asculta efectiv. Ei bine, tu ești important pentru Dumnezeu, și El dorește să-ți vorbească!

Îți poți imagina pierderea suferită dacă nu reușești să auzi ce are de spus sau să înțelegi ce ți-a pregătit? Unul din secretele puterii lui David a fost acesta: „Dimineaţa eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine, şi aştept.” (Psalmul 5:3). Pentru a reuși, trebuie să faci ca prioritatea ta, dimineața, să fie ascultarea vocii lui Dumnezeu!

7 August 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

 

Ioan 14:15-31

Isus este pe punctul de ai părăsi pe ucenicii Săi dragi, dar El nui va lăsa orfani. Le va trimite o Persoană divină pentru ai mângâia, pentru ai sprijini, pentru a le veni în ajutor (v. 16; vezi notă: Mângâietor, adică Ajutor, Susţinător). Este Duhul Sfânt care va fi nu numai cu cei credincioşi, ci şi în ei, pentru ai învăţa (v. 26). Domnul Îl numeşte un alt Mângâietor, pentru că El Însuşi rămâne Mângâietorul ceresc, Mijlocitorul înaintea Tatălui (1 Ioan 2:1; vezi notă: Mijlocitor, adică Apărător, Mângâietor).

Isus le face alor Săi alte trei promisiuni: viaţa nouă, izvorâtă din a Lui (v. 19); un loc special în dragostea Fiului şi a Tatălui pentru oricine îşi arată afecţiunea păzind poruncile Lui (v. 21,23); şi pacea, propria Sa pace (v. 27). Cât de adevărat este că El nu ne dă cum dă lumea! Lumea oferă puţin şi ia mult; ea distrage conştiinţa şi o ameţeşte asemenea unui calmant care ne amăgeşte pentru o clipă neliniştile şi agitaţiile sufletului; aceasta nu este însă decât o pace iluzorie. Ceea ce dă Isus satisface în întregime inima şi are caracter veşnic.

De asemenea, Domnul îi face pe ucenicii Săi să înţeleagă că adevărata dragoste pentru El nu trebuie să caute săL reţină cu egoism aici, jos, ci să se bucure de fericirea Lui (v. 28).

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

„Dacă aș lua aripile zorilor, dacă aș locui la capătul mării, și acolo mâna Ta mă va conduce și dreapta Ta mă va apuca.” Psalmul 139.9,10

Și Iona s-a rugat Domnului Dumnezeului său din pântecele peștelui.
Iona 2.1

Psalmul 139 ne prezintă atributele Dumnezeului nostru. În versetele 1-6 se vorbește despre atotcunoașterea Sa – El cunoaște absolut orice lucru. În versetele 7-12 se vorbește despre atotputernicia Sa, iar în versetele 9 și 10, psalmistul, cu referire la omniprezența Sa, ne spune că și de ar fi să locuiască la capătul mării, chiar și acolo mâna lui Dumnezeu îl va conduce și dreapta Lui îl va apuca.

Există un exemplu în Scriptură despre cineva care a experimentat acest lucru? Da, este Iona! El a ajuns nu numai la capătul mării, ci chiar în pântecele unui pește! Acolo, Iona a fost lipsit de orice ajutor omenesc. Totuși, Domnul său cel mare avea să folosească această experiență pentru a-i restabili sufletul, așa cum Iona însuși declară în capitolul 2. Cu adevărat, în pântecele peștelui, Iona a experimentat mâna lui Dumnezeu care l-a condus și dreapta Lui care l-a apucat.

Cei mai mulți dintre noi nu vom experimenta niciodată ceea ce a experimentat Iona. Totuși, am trecut și noi poate prin momente când am simțit că suntem lipsiți de orice ajutor și compasiune din partea oamenilor, momente când am crezut că suntem la capătul mării. Oricum ar sta lucrurile, să fim siguri că Domnul este acolo. Chiar și în cele mai dificile împrejurări, mâna Lui este acolo pentru a ne conduce, și dreapta Lui pentru a ne apuca și a ne ține aproape de El. În curând, mâna Lui va șterge orice lacrimă din ochii noștri; până atunci, aceeași mână este suficient de puternică pentru a ne purta prin toate împrejurările.

K Quartell

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Apropiați-vă de Dumnezeu, și El Se va apropia de voi … curățiți-vă inima, oameni cu inima împărțită!
Iacov 4.8

Supraviețuirea familiei

Doi soți aveau o căsnicie destul de fericită. Într-o zi, stăteau la masă într-o atmosferă de bună dispoziție. La un moment dat, un șoricel trecu în fugă prin fața mesei. „L-ai văzut?”, zise bărbatul. „A luat-o la dreapta.” — „L-am văzut”, răspunse femeia, „dar n-a luat-o la dreapta, ci a luat-o la stânga”. — „Ba, la dreapta.” — „Ba, la stânga.” — „Nu, la dreapta a luat-o.” — „Nu, la stânga a luat-o.” Spiritele s-au aprins, cearta a luat proporții. A doua zi iarăși ceartă, a treia zi iarăși ceartă pe aceeași temă: șoricelul. Din ziua aceea n-au mai avut pace în casă. Nu mai puteau trăi împreună și astfel s-au despărțit. După câțiva ani, la intervențiile prietenilor, s-au împăcat. La prima masă pe care au luat-o din nou împreună, bărbatul zise: „Ce proști am fost! Ne-am distrus familia, ne-am făcut de râs în ochii lumii, ne-am despărțit pentru un șoricel care a trecut prin fața mesei și a luat-o la dreapta”. — „Iarăși începi? A luat-o la stânga, nu la dreapta!”, a sărit femeia ca arsă. Și iarăși a început cearta.

Singura soluție ca o familie să supraviețuiască în condițiile cele mai bune este să facă ce spune Inițiatorul familiei, Dumnezeu. Și Dumnezeu spune să ne apropiem de El. Prin Cuvântul Său ne dă sfaturile cele mai bune și pentru supraviețuirea unei familii.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

PRIMUL LUCRU DIMINEATA (1)

„În fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici.” (Isaia 50:4)

     Iată o încredințare minunată din Cuvântul lui Dumnezeu (Isaia 50:4-5): „Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare. El Îmi trezeşte, în fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici. Domnul Dumnezeu Mi-a deschis urechea, şi nu M-am împotrivit, nici nu M-am tras înapoi.”

Isaia a spus că Dumnezeu îl trezea în fiecare dimineață și îi spunea ce are de făcut în acea zi… și ce să le spună celorlalți! Nu era vorba de o „întâmplare neobișnuită”, se petrecea „în fiecare dimineață”! Poți să-ți imaginezi ce diferită ar fi ziua ta dacă ți-ai face timp să-L asculți pe Dumnezeu înainte de a te ridica din pat? Să remarcăm cuvântul „urechea.” Dumnezeu îți poate da pricepere referitor la ce trebuie să spui și să faci înainte de a ajunge într-o situație dată. El a spus: „Eu, Domnul, Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos, şi te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi!” (Isaia 48:17).

Practic vorbind, El ne oferă tot ce avem nevoie pentru a fi biruitori astăzi. Iar dacă nu asculți, sau nu ești în locul potrivit, sau nu ai suficientă experiență în acest domeniu, Dumnezeu va lucra cu tine „în fiecare dimineață”… până vei învăța să-L recunoști și să reacționezi la vocea Sa. Ești surprins? N-ar trebui să fii! La urma urmelor, asta fac părinții buni care doresc ca urmașii lor să crească, să se maturizeze și să se bucure de  viață!