Mana Zilnica

Mana Zilnica

16 Februarie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

DE OSWALD CHAMBERS

 

Inspiraţia iniţiativei spirituale

Scoală-te din morţi. Efeseni 5:14

Nu orice iniţiativă este inspirată divin. Cineva poate-ţi spune: „Curaj, ia-ţi repulsia de gât, arunc-o peste bord şi fă cutare lucru!” Aceasta este iniţiativa umană obişnuită. Dar când vine cu adevărat Duhul lui Dumnezeu şi spune: „Curaj!”, descoperim că această iniţiativă este inspirată.Când suntem tineri, toţi avem multe vise şi aspiraţii, dar mai devreme sau mai târziu, descoperim că nu avem puterea să le facem să devină realitate. Nu putem face lucrurile pe care dorim să le facem, aşa că avem tendinţa să renunţăm la visele şi aspiraţiile noastre ca şi cum am fi morţi. Dar Dumnezeu vine şi ne spune: „Scoală-te din morţi”. Când inspiraţia vine de la Dumnezeu într-adevăr, ea vine cu o asemenea putere miraculoasă, încât putem să înviem din morţi şi să facem lucruri imposibile. Remarcabil în privinţa iniţiativei spirituale este faptul că viaţa şi puterea apar după ce noi ne „îmbărbătăm”. Dumnezeu nu ne dă o viaţă învingătoare. El ne dă viaţa pe măsură ce învingem. Când vine inspiraţia de la Dumnezeu şi El ne spune: „Scoală-te din morţi”, trebuie să ne sculăm noi înşine, nu ne ridică Dumnezeu. Domnul nostru a spus omului cu mâna uscată: „Intinde-ţi mâna” şi imediat ce omul a făcut aşa, mâna lui s-a vindecat. Dar el a trebuit să ia iniţiativa. Dacă vom lua iniţiativa să biruim, vom descoperi că suntem inspiraţi de Dumnezeu, deoarece El ne dă imediat viaţă.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„şi Iosafat a răspuns împăratului lui Israel: „Eu voi fi ca tine, poporul meu ca poporul tău, caii mei ca ai tăi. Apoi Iosafat a zis împăratului lui Israel: „întreabă întâi Cuvântul Domnului.” 1ÎMPĂRAŢI 22:4,5

Ştim că Iosafat împăratul lui Iuda a fost un împărat evlavios. Ahab, împăratul lui Israel, pe de altă parte, era rău, închinător la idoli, şi fără teamă de Dumnezeu. Alianţa lui Iosafat cu Ahab a fost deci, clar împotriva voii lui Dumnezeu, cu toate că popoarele lor fuseseră altădată o singură naţiune. Pe lângă aceasta, este clar că Iosafat deja se hotărâse pentru aceasta înainte de a întreba pe Domnul cu privire la intenţiile lui. La ce bun să mai întrebăm pe Domnul când deja ne-am fixat mintea cu privire la o oarecare conduită? Nu numai că aceasta este o nebunie, dar este totodată şi o batjocoră. Un important principiu care este prezentat în acest episod, este că, Cuvântul lui Dumnezeu nu se adaptează niciodată la ideile şi imaginaţiile nebune ale inimii omeneşti ci mai degrabă le demască şi îşi arată totala opoziţie faţă de ele. Din această pricină, inima ignorează Cuvântul lui Dumnezeu şi stăruieşte să acţioneze în independenţă de Dumnezeu. În orice caz, o raţiune oarbă şi o voinţă îndărătnică, chiar când se găseşte în inima unui credincios, cum era împăratul losafat, poate duce numai la ruşine, înfrângere şi nenorocire. O alianţă nu este neapărat numai pentru un scop agresiv, ea poate avea şi scopuri paşnice, pentru că, în fond, ea este „legătura între două sau mai multe grupe în vederea realizării unui scop comun.” Dar ea nu poate fi binecuvântată dacă nu este făcută de Dumnezeu. Cu atât mai mult când este vorba de grupări creştine care, chiar dacă pretind că au acelaşi scop de a sluji şi proslăvi pe Dumnezeu, se deosebesc totuşi nu numai prin practicile lor religioase, dar vai, de multe ori, chiar din punct de vedere al învăţăturii curate şi sănătoase a Cuvântului lui Dumnezeu. De aici, atâtea denominaţiuni religioase false. Cât de multă mizerie, câte dureri ale inimilor şi câte lacrimi ale copiilor lui Dumnezeu ar fi scutite prin alegerea căii de supunere şi de judecare de sine, decât aceea a voinţei personale şi a urmaririi imaginaţiilor şi nechibzuintei inimilor noastre!Ce pildă minunată şi desăvârşită avem în Domnul Isus care tot timpul vieţii Lui pe pământ a trăit într-o deplină ascultare şi dependenţă de Tatăl Sau! „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate să facă nimic de la sine, ci numai ce vede pe Tatăl facând şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.” (loan 5:19).

 

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

de Fritz BERGER

 

Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea. De aceea, prea iubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui, fără prihană, fără vină şi în pace”. 2 Petru 3:13-14;

Citind acest capitol putem să vedem că în zilele din urmă vor fi timpuri grele, vor veni batjocoritori care vor trăi după poftele lor. Aceştia nu vor să ştie de făgăduinţa revenirii Domnului, nu vorbesc despre aceasta, cu toate că, cugetul lor îi înştiinţează că lumea aceasta a fost nimicită odată prin potop, aşa cum de altfel, ne face cunoscut şi Cuvântul Lui Dumnezeu. Tot astfel va arde totul pentru judecarea oamenilor necredincioşi. Şi pentru că toate acestea vor trece, să ne străduim a trăi o viaţă sfântă, cumpătată, pentru a aştepta şi grăbi ziua revenirii Lui, zi în care cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul cu tot ce este pe el va arde. Cum putem să grăbim, aşteptând? Dacă o mamă pleacă de acasă, copilul ei o aşteaptă şi se uită pe geam când se întoarce. Tot aşa este şi cu aşteptarea revenirii Mântuitorului, privind cu dor la ziua revenirii Lui, bazându-ne pe promisiunile Sale. Potrivit promisiunilor Sale, aşteptăm un pământ şi un cer nou, şi pentru a putea fi acolo, trebuie să fim curaţi şi neprihăniţi. În această stare putem să rămânem numai dacă suntem ascultători de mustrările Duhului Sfânt, după ce am crezut lucrarea de mântuire de la Golgota, că Isus ne-a împăcat cu Tatăl prin moartea trupului Său pământesc pentru a ne prezenta sfinţi şi neprihăniţi Înaintea Lui Dumnezeu. Baza mântuirii noastre este ceea ce Isus a făcut pentru noi. Dacă procedăm astfel, ne grăbim şi graba noastră este o odihnă după promisiunile Lui Dumnezeu.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

AI DE-A FACE CU DUMNEZEU

Nu voi lucra după mânia Mea aprinsă, nu-l voi mai nimici pe Efraim; căci Eu sunt Dumnezeu, nu un om. Osea 11.9

Aşa ne face cunoscut Domnul, cum iartă El în credincioşia Sa. Poate că cineva este urmărit de gândul că L-a supărat pe Dumnezeu şi se simte ameninţat de o grabnică osândă. Ei bine, bazat pe acest cuvânt, să nu dispere. Domnul vă pofteşte acum să cercetaţi căile şi să vă mărturisiţi păcatele. Dacă ar fi un om, de mult v-ar fi omorât dintr-odată. Dar Dumnezeu nu lucrează aşa, căci „cât sunt de departe cerurile de pământ, atât de departe sunt caile sale de căile noastre şi gândurile Sale de gândurile noastre”.Pe bună dreptate, socotiţi că Dumnezeu este mâniat pe dv., dar „El nu păstrează mânia pentru totdeauna”. Dacă vă întoarceţi de la păcat şi priviţi la Domnul Isus, Dumnezeu Se va întoarce de la mânia Sa. Pentru că Dumnezeu nu este un om, este încă iertare pentru dvs. chiar dacă aţi fi adânciţi până peste cap în fărădelege. Doar aveţi de a face cu Dumnezeu, nu cu un om aspru. Nici o fiinţă omenească nu v-ar mai răbda: aţi fi obosit chiar pe un înger, cum aţi întristat amar pe tatăl dvs.; dar Dumnezeu este încet la mânie şi îndurător. Puneţi-L la încercare. Mărturisiţi-vă Lui păcatele, părăsiţi-vă căile şi veţi fi mântuiţi.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

 

DOMNUL izbăveşte pe prinşii de război; DOMNUL deschide ochii orbilor; DOMNUL îndreaptă pe cei încovoiaţi;

DOMNUL iubeşte pe cei neprihăniţi. Psalmul 146.7-8

Dumnezeu descoperă harul Său oamenilor lipsiţi de putere. Numai pe un asemenea temei poate fi dezlegat cel legat. Cel legat este fără putere şi nu poate scăpa deoarece lanţurile păcatului sunt deosebit de tari: omul este sub dominaţia Satanei. Nimeni în afară de Domnul Isus nu putea să dezlege pe omul acela stăpânit de duhul cel rău prin care era legat. ISUS, da numai EL poate să-l lege pe cel tare (Satan) şi să-i ia avuţia. Această victorie a cucerit-o pe crucea de pe Golgota; acolo l-a învins pe cel ce avea puterea morţii şi a isprăvit cu păcatul. NUMAI El este în stare să deschidă ochii orbilor. Numai El îi poate îndrepta pe cei încovoiaţi, care sunt istoviţi sub greutatea păcatelor lor. Oamenii care gândesc că ei nu sunt legaţi, nici orbi, rămân în starea tristă în care se află; ei nu pot fi AJUTAŢI. Domnul nu a venit pentru cei neprihăniţi, ci pentru păcătoşi, trudiţi şi împovăraţi, care simt necazul lor şi vor să fie scăpaţi.Odată, pe când mă plimbam, am întâlnit un fost coleg, un om în vârstă şi serios, dar care nu avea liniştea necesară cu privire la viaţa veşnică. M-a întrebat: „Cu ce începe calea vieţii?” Când a auzit că începutul se face în cămăruţă cu o pocăinţă sinceră în faţa lui Dumnezeu şi cu credinţă adevărată în Domnul Isus, s-a întors şi a plecat. Nu era pregătit să renunţe la părerile bune despre el, şi să creadă mărturia lui Dumnezeu despre Fiul Său. Vreau să te înştiinţez: Dumnezeu iubeşte pe cei neprihăniţi adică pe aceia care prin credinţă în sângele Domnului Isus şi pe temeiul jertfei Lui au găsit pace cu Dumnezeu.Inimii omeneşti îi place ceva care să se poată vedea. Îi place ceva care să îi mulţumească simţurile. Îi place ceva care să ridice în slăvi persoana şi lucrarea omului. Fugi de toate acestea şi nu te opri până nu ajungi în locul prezenţei lui Dumnezeu!

 

OSWALD CHAMBERS

Bătând la uşa lui Dumnezeu

 

Iată ziua, o, Doamne, ziua Ta! Fă-o să strălucească veşnic în vieţile noastre particulare ca o nestemată.

 

MEDITAŢII ZILNICE

DE WIM MALGO

 

«Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei.» Proverbe 4,18

Într-una din călătoriile mele în America am trăit o experienţă minunată legată de puterea luminii. Acolo există (între timp au apărut şi în Europa) felinare care luminează din ce în ce mai puternic pe măsură ce afară se lasă întunericul. Acest lucru se întâmplă automat. Dacă soarele nu a apus încă, felinarele luminează slab. În vreme ce întunericul se aşterne peste oraş, lumina lor devine din ce In ce
mai puternică. Observând acest fenomen m-am gândit că
situaţia noastră ca şi creştini în vremurile din urmă este
la fel, mai ales că si contextul social devine tot mai întunecat.
Chemarea noastră este: «Voi sunteţi lumina Iumii» (Matei 5,14). Lumina are putere. Dacă în inima ta «lumina puternică a Evangheliei» este aprinsă cu adevărat, atunci,
în clipa când începe să se întunece şi noaptea se aşterne, ea va lumina cu o putere tot mai mare. Timpurile în care
Biserica era principala autoritate în stat au fost deosebit
de periculoase pentru copiii lui Dumnezeu. Lumea a avut
parte de o lumină artificială, care era de fapt întunericul
păgânătăţii. Oamenii erau «creştinaţi», dar nu şi evanghelizaţi. Noi, ca şi copii ai lui Dumnezeu, avem datoria – mai
mult ca oricare generaţie a Bisericii lui Cristos — să lăsăm lumina noastră să strălucească puternic, căci afară e din ce
în ce mai întuneric. 

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

DE CHARLES H. SPURGEON


Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Filipeni 4:11

Aceste cuvinte ne arată că mulţumirea nu este o înclinaţie naturală a oamenilor. Invidia, nemulţumirea şi plângerile sunt la fel de fireşti pentru om ca buruienele pentru pământ. Nu avem nevoie să semănăm spini şi pălămidă; răsar fără să ne obosim, fiindcă sunt băştinaşe. La fel, nu avem nevoie să învăţăm oamenii să se plângă; se plâng fără să li se spună nimic. Dar lucrurile de preţ trebuie cultivate. Dacă vrem grâu, trebuie să-l semănăm şi să secerăm. Dacă vrem flori, trebuie să le plantăm şi să avem grijă de ele. Mulţumirea este una dintre florile cerului, şi dacă vrem să o avem, trebuie să o cultivăm. Nu creşte în noi de la sine. Numai firea cea nouă o poate produce şi chiar şi atunci trebuie îngrijită şi supravegheată şi cultivată prin harul Domnului care a semănat-o în noi. Pavel spune: „în totul… m-am deprins”. Această declaraţie arată că el nu ştia să fie mulţumit de la început. L-a costat durere să ajungă la marea taină a adevărului. Fără îndoială că uneori, când îşi închipuia că învăţase deja lecţia, a căzut. Şi când, în cele din urmă, o învăţase pe deplin, şi a putut spune „m-am deprins să fiu sătul şi flămând”, era un bătrân cărunt, la marginea mormântului – un biet prizonier închis în temniţa lui Nero din Roma. Trebuie să suferim alături de Pavel şi să împărţim lanţurile cu el dacă vrem să ajungem la poziţia lui. Să nu ne imaginăm că putem fi mulţumiţi fără efort şi fără disciplină. Nu este o putere pe care să o exerciţi natural, ci o ştiinţă pe care o înveţi pe parcurs. Ştim acest lucru din experienţă. Frate, alungă cârtelile şi învaţă în continuare în Şcoala Mulţumirii.

 

Seara

Duhul Tău cel bun. Neemia 9:20

Des întâlnit, prea des întâlnit, este păcatul uitării Duhului Sfânt Această faptă înseamnă nebunie şi nerecunoştinţa. El merită tot ce este mai bun, fiindcă este bun, extraordinar de bun. Ca Dumnezeu, este bun în mod esenţial. El împărtăşeşte întreitul atribut „sfânt, sfânt, sfânt” (Isaia 6:3; Apocalipsa 4:8), care se ridică spre Sfânta Treime. El este puritate, adevăr şi har. Este bun, ne iartă rătăcirile şi se luptă cu dorinţele noastre rebele. Nu ne lasă să pierim în păcat, şi ne îndrumă spre cer ca o mamă iubitoare. Cât de milostiv, iertător şi bun este răbdătorul Duh Sfânt! El are o bunătate activă. Toate lucrările Sale sunt desăvârşite în bunătate. El sugerează gândurile bune, grăbeşte acţiunile bune, descoperă adevărurile bune, împlineşte făgăduinţele bune, ne sprijină în realizările bune şi ne conduce la rezultate bune. Nu este nici un bun spiritual în toată lumea al cărui autor şi susţinător să nu fie El; cerul însuşi îi va datora Lui caracterele bune ale locuitorilor săi. El este bun în mod oficial. Fie că este Mângâietor, învăţător, Călăuzitor, Desăvârşitor, îndrumător sau Mijlocitor, El îşi împlineşte în mod desăvârşit îndatoririle, şi fiecare faptă a Sa are ca scop binele bisericii lui Dumnezeu. Cei care îi ascultă sfaturile devin buni, cei care îi cer călăuzirea lucrează bine şi cei care trăiesc sub stăpânirea Lui primesc numai binecuvântări. Să fim deci recunoscători unei persoane atât de bune. Să-L slăvim şi să-L venerăm pe Cel „care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci” (Romani 9:5). Să-i recunoaştem puterea şi să ne recunoaştem nevoia de El chemându-l în toate acţiunile noastre. Să-I căutăm ajutorul şi să nu-L îndurerăm niciodată. Şi să-L slăvim oricând ni se oferă ocazia. Biserica nu va prospera niciodată dacă nu se va încrede mai mult în Duhul Sfânt. El este atât de bun şi blând încât se întristează şi se îndurerează când îl uităm şi îl neglijăm.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Chiar dacă te-am întristat … nu te voi mai întrista. (Naum 1:12)

Există o limită pentru întristarea noastră. Dumnezeu o trimite şi apoi o înlătură. Te plângi, spunând: „Când se va sfârşi?” Fie ca noi să aşteptăm în linişte şi să îndurăm răbdători voia Domnului până va veni El. Tatăl nostru îndepărtează nuiaua când scopul pentru care a folosit-o este pe deplin atins.Dacă întristarea este trimisă ca să ne încerce, astfel încât cuvintele noastre să-L glorifice pe Dumnezeu, ea se va sfârşi odată ce El ne-a făcut să dăm mărturie spre lauda şi cinstea Lui. De fapt, noi nu am vrea ca dificultatea să fie îndepărtată până când Dumnezeu nu va primi de la noi toată onoarea pe care I-o putem da.Astăzi lucrurile pot deveni „o linişte mare” (Matei 8:26). Cine ştie cât de curând valurile acestea furioase se vor transforma într-o mare de sticlă cu pescăruşi stând pe liniştitele unduiri?După o lungă şi grea încercare, unealta de treierat este pusă în cui, şi grâul a fost strâns în hambar. Nu după mult timp putem fi tot atât de fericiţi pe cât suntem de trişti acum.Nu este greu pentru Domnul să transforme noaptea în zi. El care trimite norii poate tot atât de uşor să însenineze cerul. Haideţi să ne încurajăm – lucrurile stau mai bine jos pe drum. Haideţi să cântăm laudele lui Dumnezeu în aşteptarea lucrurilor care au să vină. Charles H. Spurgeon

„Domnul secerişului” (Luca 10:2) nu ne treieră întotdeauna. Încercările Lui sunt doar pentru un timp şi ploile vor trece curând. „Seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia” (Psalmul 30:5). „Întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă” (2 Cor. 4:17). Încercările îşi ating scopul.Chiar faptul că înfruntăm o încercare dovedeşte că există ceva foarte valoros pentru Domnul nostru în noi, altfel El n-ar pierde atât de mult timp şi energie cu noi. Hristos nu ne-ar încerca dacă n-ar vedea metalul preţios al credinţei amestecat cu miezul stâncos al naturii noastre, şi ca să ne rafineze în puritate şi frumuseţe, El ne constrânge să trecem prin încercarea grea de foc.Ai răbdare, o, tu, cel ce suferi! Rezultatul focului Rafinatorului va compensa mai mult decât îţi închipui încercările noastre, odată ce vom vedea „greutatea veşnică de slavă”. Să aud lauda Lui: „Bine, rob bun şi credincios” (Matei 25:21); să fii onorat înaintea sfinţilor îngeri; să fii glorificat în Hristos, astfel încât să pot reflecta gloria Lui înapoi spre El – ah! Aceasta va fi o răsplată mai mult decât suficientă pentru toate încercările mele. din Încercat prin foc

Aşa cum greutăţile unui ceas al bunicului sau stabilizatorii de pe o ambarcaţiune sunt necesare pentru ele ca să funcţioneze bine, tot aşa sunt necazurile pentru suflet. Cele mai plăcute parfumuri se obţin numai printr-o presiune foarte mare, cele mai minunate flori cresc pe cele mai izolate şi înzăpezite piscuri, cele mai frumoase pietre preţioase sunt acelea care au suferit cel mai mult pe roata bijutierului, şi cele mai măreţe statui au suportat cele mai multe lovituri de daltă. Toate acestea, însă, se supun legii lui Dumnezeu. Nu se întâmplă nimic fără să fi fost hotărât mai dinainte cu grijă şi prevedere desăvârşită.

din Comentarii devoţionale zilnice

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

 

 

Psalmul 2

Psalmii 1 şi 2, complementari unul altuia, servesc drept introducere a întregii cărţi. Ei pun în evidenţă cele două mari păcate comise de Israel prin refuzul dublei mărturii date de Dumnezeu poporului: neascultare faţă de legea Sa (Psalmul 1) şi respingerea Fiului Său (Psalmul 2).Psalmul 2 ne ajută să-L descoperim pe Dumnezeu având gândurile îndreptate spre Cel care este „Unsul Său” (v. 2), Jmpăratul Său” (v. 6), ,Fiul Său” (v. 7,12 citate în Fapte 13.33) şi veghind ca Isus să fie onorat pe acelaşi pământ pe care a fost şi dispreţuit. Odinioară, „Irod şi Ponţiu Pilat, împreună cu naţiunile şi cu popoarele lui Israel” s-au strâns împotriva Lui (Fapte 4.25-28); crucea Sa a purtat batjocoritoarea inscripţie: „Isus din Nazaret, Regele iudeilor” (Ioan 19.19), prin care oamenii ar fi vrut să-I transmită lui Dumnezeu: «Iată ce facem din împăratul Tău». Într-o zi viitoare însă, chiar în timpul revoltei deschise a naţiunilor, va apărea împăratul cel drept pe care Dumnezeu îl rezervă pentru acest pământ (Psalmul 89.27,28).De aceea, încă de la începutul cărţii Psalmilor, pentru a-1 încuraja pe cel credincios în necazurile sale, Dumnezeu Se prezintă (v. 6) ca dominând întreaga scenă a evenimentelor, dirijând totul spre gloriosul Său ţel final.Să reţinem îndemnul din v. 11: „Slujiţi Domnului cu teamă”. „Cu bucurie”, spune de asemenea Psalmul 100.2. „Din toată inima voastră”, completează 1 Samuel 12.20.

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Fapte 17:1-15

Oamenii aceştia care au răscolit lumea, au venit şi aici. Fapte 17:6

CUM SĂ SCHIMBI LUMEA

In primul secol, duşmanii Evangheliei au trebuit să admită că creştinii au avut un impact extraordinar în societate. Vieţile celor ce L-au primit pe Isus au fost atât de radical diferite de ale celorlalţi, încât i-au influenţat pe aceştia în bine. Trezirea din Ţara Galilor (1904-1906) a schimbat totul în acea ţară. Oamenii care s-au pocăit au început să-şi plătească datorii care figurau ca imposibil de colectat. Si-au curăţit vieţile devenind modele de integritate şi hărnicie la locurile de muncă. Efectele au durat multă vreme. Mulţi ani mai târziu, preotul englez W.E. Sangster a făcut o declaraţie publică ce n-a fost contestată niciodată. El a spus că extrem de rar s-a înregistrat o încălcare a legii de către minorii ce frecventau biserica sau şcoala duminicală. Nu s-a auzit ca dintr-o casă creştină să se fi ridicat vreun tânăr bătăuş şi vagabond.Azi, milioane pretind să fie creştini şi sprijină lucrarea Evangheliei. Dar răscolim noi lumea, aşa cum s-a spus despre primii creştini din primul secol? Poate pentru că nu suntem creştini în atitudini şi în acţiuni aşa cum ar trebui să fim. Poate atunci când ne vom plăti datoriile, vom munci cinstit ziua de lucru la serviciul nostru, alungând distracţiile care promovează violenţa şi imoralitatea, respingând comportamentul imoral şi construind cămine, avându-L pe Cristos ca centru, vom avea un impact în societatea de azi.

Atunci duşmanii noştri ne vor spune: „Au răscolit lumea”. H.V.L.

    Domnul meu, numele de Creştin 
    Am să-l port cu cinste pe pământ! 
    Ajută-mă, Isuse, Salvator divin, 
    Şi fă-mă să merit Numele-Ţi sfânt.  – Freeman

Lumea judecă creştinismul după ceea ce vede la creştini.

 

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU pentru astăzi

 

„Noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu” (2 Corinteni 1:4)

Dintre toate numele date lui Dumnezeu în Scriptură, nici unul nu e mai alinător decât „Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre” (v. 3-4). Să remarcăm expresia: „oricărei mângâieri”. Asta înseamnă că nu există excepţii şi margini ale mângâierii lui Dumnezeu, indiferent cât de înspăimântătoare sunt împrejurările în care te găseşti. Mângâierea este numele şi natura lui Dumnezeu; e ceea ce este El şi ceea ce doreşte El să facă în mod natural! Nu te poţi apropia de El fără să fii mângâiat. Lipsa mângâierii duce la ruperea relaţiei cu Dumnezeu, de obicei rezultatul lipsei de credinţă. Tu poţi cunoaşte pe cale intelectuală că El este „Dumnezeul oricărei mângâieri”, dar să nu te simţi mângâiat din cauza îndoielilor tale. Domnul Isus le-a spus orbilor care au venit la El pentru a fi vindecaţi: „Facă-vi-se după credinţa voastră” (Matei 9:29). „Cunoaşterea” necesită „credinţă” înainte de a experimenta mângâiere. Sentimentul vine în urma credinţei, nu viceversa! Să presupunem că te duci în prima ta croazieră pe ocean şi ai anumite îngrijorări în privinţa siguranţei. Căpitanul te asigură că este un veteran calificat şi că vasul este ultima apariţie în domeniu, dotat cu mijloace moderne de comunicare şi echipament de siguranţă. În cazul în care, ca majoritatea creştinilor, refuzi să-l crezi până nu simţi şi vezi cu ochii, probabil vei dori debarcarea sau îţi vei petrece întreaga călătorie bolnav de îngrijorare. Dar, dacă te hotărăşti să crezi cuvintele căpitanului, vei simţi curând cum dispare teama şi se instalează liniştea! Astăzi, hotărăşte-te să te încrezi în „Căpetenia mântuirii noastre” care ne promite că ne va „mângâia în toate necazurile noastre” şi vei experimenta liniştea oferită de El.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

 Harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire tuturor oamenilor, sa arătat. Tit 2.11

Harul sa arătat (1)

Harul lui Dumnezeu reprezintă activitatea dragostei Sale către cei care merită mânia Sa şi, pentru noi, acest har este în Domnul nostru Isus Hristos. Îl vom înțelege mai bine dacă îl vom privi în El şi, totodată, nul vom savura pe deplin dacă îl disociem de El, căci harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos, iar El a locuit printre noi plin de har. Harul lui Dumnezeu, care înseamnă mântuire, nu nea fost trimis, ci nea fost adus. Na fost trimis printrun înger, ci nea fost adus prin Fiul preaiubit al lui Dumnezeu.

Mulți privesc această binecuvântare aşa cum privesc un cadou primit prin poştă – a venit, lau primit şi se bucură căl au, ca o dovadă a dragostei din partea unui prieten din depărtări. Însă acel prieten nu este acolo şi cât de diferite ar fi lucrurile dacă el ar fi adus cadoul în persoană! Şi, împreună cu această greşeală, ei consideră mântuirea a fi un lucru, în timp ce ea este, de fapt, o Persoană, căci, dacă Îl ai pe El, pe Mântuitorul, atunci ai mântuirea. Moise a înțeles acest lucru, atunci când a spus: „El este mântuirea mea” (Exod 15.2).Aceasta este ceea ce Domnul a vrut să spună, atunci când i Sa adresat lui Zacheu: „Grăbeştete şi coboară, pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta” (Luca 19.5). După ce a trecut pragul casei acestuia, Domnul a spus: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta” (versetul 9). De ce? Fiindcă El intrase în acea casă; Domnul Isus Însuşi era mântuirea. Când ne aduce mântuirea, El vine să locuiască cu noi. Este ca şi cum near spune: «Te iubesc atât de mult şi team căutat atât de mult timp, încât nu vreau să Mă mai despart niciodată de tine». Avem binecuvântarea, însă Îl avem şi pe Binecuvântător. Din nefericire, prea puțini apreciază harul pe care El la adus. Însă noi ne bucurăm că inimile neau fost deschise pentru aL primi! J.T. Mawson

 

Sămânţa Bună

 

Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul … Psalmul 18.6

Cântecul lui Koskinen

Koskinen a început să cânte, la început cu o voce necăjită, dar apoi vocea i-a devenit puternică, naturală și liberă. Toți prizonierii s-au întors și l-au privit, în timp ce el cânta: „În siguranță în brațele lui Isus, în siguranță la pieptul Lui drag. Acolo, la umbra iubirii Lui, sufletul meu se va odihni în pace”. A cântat de mai multe ori aceste versuri, iar când a terminat, toată lumea a rămas tăcută pentru câteva momente, până când un bărbat cu o privire sălbatică l-a întrebat: „De unde știi asta, prostule? Încerci să ne convertești?”.Koskinen s-a uitat la camarazii lui și le-a zis: „Camarazi, mă ascultați puțin? M-ați întrebat de unde știu cântecul acesta. Mama mea cânta despre Isus și se ruga”. S-a oprit puțin ca și cum și-ar trage sufletul. Apoi s-a ridicat și a redevenit soldatul care era; s-a uitat drept în față și a început să vorbească din nou.”Este o dovadă de lașitate să-ți ascunzi credința. Dumnezeul în care a crezut mama mea, este acum Dumnezeul meu. Nu pot să vă spun cum s-a întâmplat. Azi-noapte eram treaz și dintr-o dată am văzut chipul mamei, iar acesta mi-a amintit de cântecul pe care l-am auzit. Am simțit că trebuie să-L găsesc pe Salvatorul și să mă refugiez la El. Apoi m-am rugat asemenea tâlharului de pe cruce, ca Hristos să mă ierte și să-mi cruțe sufletul păcătos și să mă facă să pot sta în picioare în fața Lui, Cel pe care Îl voi întâlni curând …”.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: