13 Iunie 2024
Nu vă răzbunați singuri, preaiubiților, ci dați loc mâniei, pentru că este scris: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti“, spune Domnul. „Deci, dacă vrăjmașului tău îi este foame, dă-i să mănânce; dacă îi este sete, dă-i să bea; pentru că, făcând aceasta, vei îngrămădi cărbuni aprinși pe capul lui.“ Nu fi învins de rău, ci învinge răul prin bine.
Romani 12.19-21
Niciodată Domnul nu a răsplătit rău pentru rău, niciodată nu s-a găsit viclenie în gura Lui; insultat, nu a răspuns cu insultă, suferind, nu amenința, ci Se încredința pe Sine Celui care judecă drept (1 Petru 2.22,23). Aceasta este și calea ucenicilor Săi. Și ei, în același timp, trebuie să îngrijească de ceea ce este bine înaintea tuturor oamenilor, sau, după cum le scrie Pavel filipenilor, să urmărească tot ceea ce este curat și vrednic de a fi iubit, ceea ce este vorbit de bine, orice virtute și orice laudă. Umblând astfel, vor reuși, atât cât depinde de ei, să trăiască în pace cu toți oamenii, căutând nu cele ale lor, ci cele ale altora (versetele 17 și 18).
Pentru iubiții lui Dumnezeu se cuvine să nu se răzbune singuri, pentru că răzbunarea și mânia Îi aparțin lui Dumnezeu. La timpul Său, El va răsplăti. Partea noastră este, atunci când mânia oamenilor se ridică împotriva noastră, să nu o înfruntăm, ci să lăsăm liniștiți ca furtuna să treacă peste noi și să aducem toate înaintea lui Dumnezeu. Ceea ce așteaptă Dumnezeu de la noi este nu doar ca blândețea noastră să fie cunoscută de toți oamenii, ci și ca, învățând de la Hristos, să dovedim dragoste vrăjmașilor noștri, să-i hrănim pe cei flămânzi, să le dăm de băut celor însetați. Poate pe această cale vom reuși să le atingem inima și conștiința.
Cât de mare este bucuria de a câștiga pe această cale pe un vrăjmaș și poate de a salva un suflet de la moarte! Aceasta o poate simți doar cel căruia i s-a dăruit să câștige o astfel de victorie. Într-adevăr, ea costă ceva: să te lași înșelat, batjocorit, călcat în picioare, să fii tratat ca un „gunoi“, dar răsplata este cu atât mai dulce, cu cât mai scump a fost câștigată.
R. Brockhaus
El i-a dus afară până spre Betania și, ridicându-și mâinile, i-a binecuvântat. Pe când îi binecuvânta, a fost despărțit de ei și a fost înălțat la cer. După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie.
Luca 24.50-52
Înălțarea lui Hristos
După învierea Sa, Isus S-a arătat ucenicilor Săi timp de 40 de zile, pregătindu-i pentru plecarea Sa. Ce mângâiere a fost pentru ei să-L revadă după răstignire și moarte și să-L asculte!
Dar acum a sosit timpul ca ucenicii să-și înceapă slujirea. Ei nu vor fi singuri în această situație. Căci, înainte de a-Și lua rămas bun de la ei, Isus Și-a reînnoit promisiunea: „Voi veți primi putere, când va veni Duhul Sfânt peste voi“. Apoi le-a prezentat sfera lor de acțiune: „Și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului“.
După aceea, Isus Și-a ridicat mâinile spre cer și i-a binecuvântat pe ucenici. El a fost înălțat de pe pământ și a dispărut în nori. Ucenicilor le-a fost greu să-și ia ochii de la cer. Le era mult prea dor de Domnul lor! Atunci, Dumnezeu a trimis doi îngeri la ei cu mesajul: „Acest Isus, care a fost înălțat la cer dintre voi, va veni în același fel cum L-ați văzut mergând în cer“ (Fapte 1.8,11).
După înălțarea Sa, Domnul Isus a plecat la cer „și S-a așezat la dreapta Măririi, în locurile preaînalte“ (Evrei 1.3). Acolo, El este activ pentru ai Săi, rugându-Se pentru ei, astfel încât credința lor să nu slăbească în împrejurările dificile ale vieții. El are compasiune pentru slăbiciunile lor, pentru că El Însuși a fost ispitit în viața Sa pământească.
Isus nu-Și părăsește ucenicii!
Citirea Bibliei: 1 Samuel 24.1-22 · Filipeni 2.19-30
de Jean Koechlin
Levitic 2:1-16
Dacă arderea-de-tot vorbeşte de mireasma plăcută a lui Hristos în moartea Lui, darul de mâncare corespunde perfecţiunii vieţii Lui ca om pe pământ. Într-adevăr, această jertfă nu cere sacrificarea unui animal, nici sânge, ci numai făină, untdelemn, tămâie şi sare. Umanitatea Domnului: bobul de grâu măcinat fin; născut şi botezat cu Duh Sfânt: frământat şi uns cu untdelemn; încercat prin suferinţă, fie văzută, fie ascunsă: focul sobei, al tigăii sau al cuptorului. Toate acestea au fost pentru Tatăl o mireasmă extrem de preţioasă. Credinciosul, oferindu-I lui Dumnezeu această viaţă perfectă a lui Isus, obţine din ea propria lui hrană. Să privim acest Om minunat în Evanghelii. Dependenţa Sa, răbdarea Sa, încrederea Sa în Dumnezeu, blândeţea Sa, înţelepciunea Sa, bunătatea Sa, dăruirea Sa care a rămas neschimbată în toate suferinţele Lui, iată câteva subiecte admirabile care vin în legătură cu darul de mâncare presărat cu tămâie. Este „ceva preasfânt“ (v.3, 10). Aluatul, imagine a păcatului, nu intra deloc, nici mierea, simbol al afecţiunilor omeneşti. În schimb, sarea separării pentru Dumnezeu, care împiedică degradarea, a marcat viaţa Domnului Isus şi nu trebuie să lipsească deloc nici din vieţile noastre (Marcu 9.50; Coloseni 4.6).
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CREDIBILITATEA LUI HRISTOS (1) | Fundația S.E.E.R. România
„Isus, care ştia că acum totul s-a sfârşit… a zis: „S-a isprăvit!” (Ioan 19:28-30)
Ce i-a făcut pe mari intelectuali, precum C. S. Lewis, să-și încredințeze viața lui Hristos? Credibilitatea Mântuitorului! Să remarcăm câteva dintre profețiile din Vechiul Testament pe care Domnul Isus le-a împlinit în timpul vieții Sale: 1) El va intra în Ierusalim pe un măgar: „Iată că Împăratul tău… este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar…” (Zaharia 9:9); 2) El va fi trădat de un prieten: „Chiar şi acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea… ridică şi el călcâiul împotriva mea.” (Psalmul 41:9); 3) El va fi vândut pe treizeci de arginți: „Mi-au cântărit, ca plată, treizeci de arginţi.” (Zaharia 11:12); 4) Ei au tras la sorți pentru hainele Lui: „…îşi împart hainele mele între ei şi trag la sorţi pentru cămaşa mea” (Psalmul 22:18); 5) Niciunul dintre oasele Lui nu va fi rupt: „Toate oasele i le păzeşte, ca niciunul din ele să nu i se sfărâme.” (Psalmul 34:20); 6) Va fi îngropat în mormântul unui om bogat: „…mormântul Lui, la un loc cu cel bogat” (Isaia 53:9); 7) Va învia din morți: „Nu vei lăsa sufletul meu în Locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea.” (Psalmul 16:10). Iar apostolul Ioan scrie: „După aceea, Isus, care ştia că acum totul s-a sfârşit, ca să împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete.” Aflat în deplinătatea facultăților Sale mentale, total lucid și dedicat, Domnul Isus a împlinit profețiile pe care trebuia să le împlinească până la ultima, și a spus: „S-a isprăvit!” Hristos este credibil pe deplin, așa că poți avea încredere în El – oricând!
Mana Zilnica 