Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “iubire”

13 apr. 2024

13 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Ca planul lui Dumnezeu, potrivit alegerii, să rămână nu din fapte, ci de la Cel care cheamă.

Romani 9.11

Chemarea lui Dumnezeu (5) – Nu prin faptele noastre

Capitolele 9–11 din Epistola către Romani sunt scrise pentru a reconcilia harul evangheliei, care se adresează întregii lumi, cu promisiunile speciale făcute lui Avraam și descendenților săi. Apostolul Pavel își începe argumentarea folosind imagini din istoria lui Israel. Mai întâi, el spune că „nu toți cei din Israel sunt Israel“ (Romani 9.6) și folosește imaginea lui Isaac și Ismael. Ni se reamintesc cuvintele Domnului către Avraam: „În Isaac vei avea o sămânță“ (versetul 7). Nu Ismael, ci Isaac a fost cel ales.

Cel de-al doilea exemplu este cu privire la copiii Rebecăi și ai lui Isaac. Ni se spune că, înainte ca acești copii să se nască, înainte de a face ei vreun lucru rău sau bun, Dumnezeu l-a ales pe Iacov, și nu pe Esau, spunând că cel mai în vârstă va sluji celui mai tânăr. Acesta este contextul versetului nostru. Scopul lui Dumnezeu, alegerea Lui suverană și chemarea la binecuvântare nu au depins de faptele lui Iacov, nici de ale lui Esau. Chemarea făcută cunoscut Rebecăi cu privire la gemenii ei nu a fost bazată pe faptele omului, ci pe scopul și pe alegerea suverană a lui Dumnezeu.

Aplicația acestui principiu este importantă pentru noi astăzi. Există câteodată ideea că Dumnezeu a știut cine avea să-L aleagă și astfel i-a ales pe cei în cauză. Acest lucru nu este corect și, de fapt, el Îl lipsește pe Dumnezeu de gloria Sa în mântuirea oamenilor, făcând această mântuire dependentă de faptele lor. Așa cum spune versetul nostru, este nu din fapte, ci de la Cel care cheamă. Responsabilitatea omului cu privire la mântuire rămâne; cu alte cuvinte, el trebuie să creadă evanghelia atunci când îi este predicată. Totuși, toată gloria Îi aparține lui Dumnezeu. Poate nu înțelegem cum se împacă suveranitatea lui Dumnezeu cu responsabilitatea omului, însă Scriptura învață ambele adevăruri. Versetul de astăzi ne învață că totul începe cu inițiativa, cu alegerea și cu chemarea lui Dumnezeu.

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ce vrei să-ți fac? … Să-mi capăt vederea! … Credința ta te-a mântuit.

Luca 18.38,41,42

Pronumele personale

Cineva a spus odată: „Creștinismul este o religie a pronumelor personale“. Și parțial avea dreptate, căci, deși oamenii admit în general că sunt păcătoși și că Isus este Mântuitorul, important este să recunosc personal faptul că eu sunt păcătos și că am nevoie de El ca Mântuitorul meu.

Strigătul acestui orb din Luca 18 și răspunsul pe care el îl capătă personal din partea Domnului fac din acest tablou unul dintre cele mai prețioase inimilor noastre. „Ai milă de mine!“ — „Ce vrei să-ți fac?“ — „Să-mi capăt vederea.“ — „Credința ta te-a mântuit.“

Un om a venit odată la un predicator și i-a spus: „Cred tot ce spuneți și îmi plac predicile dumneavoastră, totuși de ce nu sunt salvat?“. Credinciosul l-a întrebat: „Ați stat vreodată înaintea lui Isus să-I spuneți: Doamne, dacă nimeni altcineva din această lume nu a păcătuit, eu am păcătuit; chiar dacă toți Te resping, eu am nevoie de Tine ca Mântuitor personal?“. — „Vreți să spuneți“, a zis omul, „că problema mea este că eu nu am aplicat la mine personal Cuvântul lui Dumnezeu?“ — „Da, cred că aceasta este problema.“ Acel om nu văzuse convertirea ca fiind o problemă personală între el și Hristos. Însă, atunci când a spus „eu am păcătuit“, eu trebuie să fiu „născut din nou“, a putut auzi aceleași cuvinte mângâietoare care au făcut și inima orbului să exalte: „Credința ta te-a mântuit“ (Luca 15.21; Ioan 3.7).

Dacă vrei să fii salvat, trebuie să vii personal la Isus! Apoi să te gândești și la alții și să le spui și lor această veste; căci am fost binecuvântați ca să fim o binecuvântare!

Citirea Bibliei: Deuteronom 26.1-19 · Galateni 3.21-29

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 10:24-29; 11:1-10

Nouă urgii au venit succesiv peste ţara Egiptului. Mai rămânea a zecea, mai grozavă decât toate cele dinainte, a cărei semnificaţie o vom vedea în continuare. Ea a fost precedată de o ultimă propunere a lui faraon: „Mergeţi, slujiţi Domnului; numai turmele voastre să rămână“ (v.24), care urmărea să împiedice poporul să aducă jertfele şi darurile. Recunoaştem bine în aceasta eforturile lui Satan de a ne lipsi de Cel care este Jertfa desăvârşită. El face orice pentru a ne lua bucuria lui Hristos, mai ales atunci când venim pentru a-L oferi Tatălui în închinare. Vai, cât de des îi reuşeşte aceasta! Rezultă o pierdere pentru noi, dar, mai presus de orice, Dumnezeu este lipsit de jertfa scumpă pe care o aşteaptă de la răscumpăraţii Săi. Şi, la modul general, răspunsul lui Moise ne aminteşte că Dumnezeu are drept nu numai asupra noastră, ci şi asupra a tot ceea ce este în posesia noastră.

Moise „a ieşit de la Faraon aprins de mânie“ (v.8). Îl vom vedea în mai multe rânduri pe acest om al lui Dumnezeu mânios, tocmai pe el, care era „foarte blând, mai mult decât toţi oamenii care erau pe faţa pământului“ (Numeri 12.3; vedeţi Exod 16.20; 32.19; Levitic 10.16; Numeri 16.15; 31.14). Dar era vorba de gloria lui Dumnezeu şi de binele poporului Său. Are mânia noastră întotdeauna o cauză atât de dreaptă?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CONDU-ȚI COPIII PE CALEA DOMNULUI! | Fundația S.E.E.R. România

„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Proverbele 22:6)

Când copilul tău începe să umble și să vorbească, începe să semeni Cuvântul lui Dumnezeu în inima lui. Lucrul acesta nu este o garanție că nu o va lua pe căi lăturalnice. Mulți dintre noi nu am înțeles la început, dar în cele din urmă am înțeles. Asigură-te că el știe care este „calea Domnului.” Imaginează-ți că un somon iese din ou în Severn (râul britanic cel mai lung și cu cel mai bogat debit), apoi când se maturizează, înoată în aval și își începe îndelungata migrare spre Atlanticul de nord. Somonul înoată mii de mile. Apoi, ca la comandă, își începe călătoria lungă înapoi spre locul în care a apărut pe lume. Și el nu numai că localizează locul pe unde a intrat în ocean, ci și estuarul, râul și golful exact de unde a fost eliberat.

Într-o relatare susținută de dovezi, se spune că un somon și-a croit drum printr-un canal de scurgere, a dat la o parte un capac greu cu plasă de la o țeavă verticală înaltă de un metru și a ajuns în același bazin în care a luat ființă. Semne specifice făcute pe aripioarele sale înotătoare au confirmat lucrul acesta.

Acest verset („Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.”) ne spune că, dacă le dăm copiilor noștri să guste din bunătățile lui Dumnezeu când sunt mici, când vor îmbătrâni, lumea nu le va satisface gustul și ei se vor întoarce la rădăcinile lor spirituale. Fă-ți așadar cu credincioșie partea, și fii încrezător că Dumnezeu Și-o va face pe a Sa. Rolul tău acum este să-i îngrijești, să-i iubești, să-i instruiești, și să te rogi pentru ei. Partea lui Dumnezeu este să-i aducă înapoi. Și o va face, pentru că El îi iubește mai mult decât îi poți iubi tu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
05 apr. 2024

5 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Gândiți-vă bine dar la Cel care a răbdat de la păcătoși așa mare împotrivire față de Sine.

Evrei 12.3

Când medităm la împotrivirea pe care Domnul a răbdat-o, ne plecăm capetele în închinare. El era Cel care a creat toate lucrurile și prin puterea Căruia toate stau în ființă. Înțelegând aceste lucruri, cât de uimitor este să ne gândim că El a fost judecat, lovit și disprețuit – El, Creatorul, a suferit din partea creaturilor Lui! A venit în lume ca Mântuitor și, chiar pe când era prunc, oamenii au căutat să-L omoare. A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit.

El a făcut toate lucrurile bine (Marcu 7.37) și a umblat făcând bine (Fapte 10.38), însă oamenii au preferat un ucigaș în locul Lui. Fiul diavolului (Ioan 8.44), Baraba (al cărui nume înseamnă „fiul tatălui“), a fost eliberat în schimbul Fiului lui Dumnezeu. El i-a mântuit pe alții și nu S-a mântuit pe Sine.

El a fost Cel perfect, în care nu a fost păcat și în gura Căruia nu s-a găsit viclenie. Totuși, a fost insultat și condamnat pe nedrept, iar în ultimele douăsprezece ceasuri ale vieții Sale a fost declarat nevinovat de cel puțin cinci ori de către oameni. Mai mult, fiind nevinovat, Dumnezeu a așezat asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor (Isaia 53.6; 2 Corinteni 5.21). Acela care era Dumnezeul Atotputernic a lăsat ca mâinile să-I fie străpunse de cuie.

Mormântul Său a fost pecetluit de către autoritățile omenești de cel mai înalt rang, care se temeau ca El să nu învieze. Dumnezeu însă a răspuns la toate acestea prin faptul că L-a înviat pe Domnul dintre cei morți. Pecețile au fost inutile, iar apoi vrăjmașii Săi au trebuit să înșele poporul, încercând să ascundă dovada aprobării lui Dumnezeu cu privire la Fiul Său. Iar Dumnezeu I-a dat Numele mai presus de orice nume și L-a așezat la dreapta Măreției în ceruri. Să-L onorăm și noi, declarând vrednicia Lui!

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci toți atenienii și străinii care locuiau acolo nu-și petreceau timpul cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou.

Fapte 17.21

Omul avea dreptate!

Un grup de bărbați mai în vârstă se întâlneau în mod regulat în piața unui mic oraș. Fiind pensionari, ei se bucurau de ceva mai mult timp liber. Făceau schimb de amintiri, discutau ultimele noutăți din politică și economie și aduceau în atenție evenimentele locale. Un domn venea din când în când și le înmâna pliante creștine. Aceștia le primeau, citeau puțin, dar nu se arătau interesați de ele.

Când un credincios a venit la ei cu aceeași intenție, s-a trezit brusc asaltat de domnii mai în vârstă: „Avem o întrebare. Zilele trecute, cineva ca dumneata, adică unul care crede și el în Dumnezeu, ne-a spus următorul lucru: Dacă nu vă pocăiți, veți merge cu toții în iad! – Ei bine, trebuie să recunoaștem că nu ni s-a întâmplat încă așa ceva. Ce părere aveți despre acel om?“. După o scurtă pauză, credinciosul a răspuns: „Nu știu dacă eu aș fi îndrăznit să vă spun așa direct; dar un lucru este sigur: omul avea dreptate“. A urmat o pauză stânjenitoare… În cele din urmă ei i-au spus: „Să ne lași în pace cu astfel de povești; nu avem nevoie de foițele dumitale!“.

Cuvântul cheie, „iad“, le-a fost suficient ca ei să respingă evanghelia. Cu toate acestea, evanghelia este tocmai vestea bună că Isus Hristos vrea să ne salveze de la judecata veșnică.

Cerul și iadul sunt realități. Așa ne învață Biblia, așa a predicat Domnul Isus și așa vă spunem și noi, întemeiați pe același adevăr de neclintit!

Citirea Bibliei: Deuteronom 20.10-20 · Matei 28.1-10

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 7:1-13

În Psalmul 90 (o rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu), Moise se referă la vârsta de 80 de ani ca fiind limită a vieţii pentru un om viguros. Totuşi aceasta este chiar vârsta la care el însuşi îşi va începe slujba (v.7). Când Dumnezeu cheamă un slujitor, El începe prin a anula puterea naturală a acestuia, asigurându-i apoi noi surse de putere care, într-o manieră evidentă, îşi au originea în El Însuşi.

Domnul a făcut cunoscut mai dinainte gândurile Sale lui Moise şi lui Aaron. Acele lucruri care pentru egipteni erau urgii (9.14), în relaţie cu poporul lui Dumnezeu erau numite „semne“ (v.3), rânduite pentru învăţătura lor morală. În felul acesta îi învaţă Dumnezeu pe creştini cu privire la lume, la Satan şi la sărmanele sale victime. Cuvântul Său ne ajută să înţelegem „marile judecăţi“ care se vor abate asupra oamenilor fără pocăinţă. Ne mai spune de asemenea despre modul cum Îşi va scoate din această lume poporul răscumpărat, pentru a-l introduce în patria cerească (v.4). De aceea, iubiţi prieteni creştini, ce fel de oameni ar trebui să fim noi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă! (2 Petru 3.11).

Moise şi Aaron prezintă înaintea lui faraon şi a slujitorilor săi semnele anunţate în cap.4. Vorbind despre victoria asupra lui Satan (şarpele) şi asupra păcatului (lepra), putem vedea în ele o ilustrare simplificată a Evangheliei.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MERGI CU DUMNEZEU ȘI IA-ȚI COPIII CU TINE! | Fundația S.E.E.R. România

„Lot… şi-a întins corturile până la Sodoma.” (Geneza 13:12)

Domnul Isus a spus: „Oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie înecat în adâncul mării.” (Matei 18:6) În aceste cuvinte este o provocare foarte serioasă pentru fiecare părinte și pentru fiecare persoană care este un model pentru copii, deoarece autoritatea ta morală nu vine din cunoștințele pe care le-ai dobândit, ci din stilul tău de viață și din integritatea ta. Pe măsură ce copiii tăi cresc, ei sunt din ce în ce mai puțin capabili să asculte ce spui, și mult mai predispuși să imite ceea ce faci. Deci, încotro duc urmele pașilor tăi?

Să ne aducem aminte de Avraam și de Lot. Ei făceau parte din aceeași familie, aveau aceeași credință și aceleași oportunități în viață. Dar când a venit vorba despre creșterea copiilor, Avraam a crescut trandafiri, iar Lot – buruieni. Care a fost diferența? Avraam L-a urmat pe Dumnezeu, pe când Lot și-a urmat propriile interese egoiste. Citim în Biblie că: „Lot… şi-a întins corturile până la Sodoma.” Iar noi știm bine ce era în Sodoma! Înainte să-și dea seama, Lot și-a pierdut autoritatea morală asupra familiei sale. Deci, iată întrebarea care se ridică: ca părinte (sau ca model pentru copii), tu până unde îți întinzi cortul?

Regele David și-a pierdut și el autoritatea morală asupra familiei sale. Chiar dacă Dumnezeu l-a iertat pentru aventura sa cu Batșeba și i-a permis să rămână pe tron, și-a plătit păcatul cu un preț teribil de mare. Amnon, fiul său, a abuzat-o pe Tamar, sora sa vitregă. Celălalt fiu al său, Absalom, a complotat să-i fure tronul, iar soțiile fiului care i-a urmat pe tron l-au dus în cele din urmă pe Solomon la idolatrie. Iar profetul Natan l-a avertizat din partea Domnului: „Iată, din casa ta voi ridica nenorocirea împotriva ta…” (2 Samuel 12:11).

Ai, de aceea, o singură șansă de a face lucrurile bine: urmează-L pe Dumnezeu și ia-ți copiii cu tine. Vei face așa?!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
03 apr. 2024

3 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Pe cei pe care i-a rânduit dinainte, pe aceștia i-a și chemat; și pe cei pe care i-a chemat, pe aceștia i-a și îndreptățit; iar pe cei pe care i-a îndreptățit, pe aceștia i-a și glorificat.

Romani 8.30

Chemarea lui Dumnezeu (4) – Chemarea eficace la binecuvântare

Expresia „pe care i-a rânduit dinainte“ înseamnă „pe care i-a predestinat“, iar această predestinare a avut loc în eternitatea trecută, iar ultima expresie, „i-a și glorificat“, ne conduce în eternitatea viitoare. Între acestea două avem lucrarea prezentă a lui Dumnezeu cu privire la cei ai Săi.

A fi predestinat înseamnă a fi pus deoparte în vederea binecuvântării. Prin alegere, Dumnezeu îi alege pe oameni pentru binecuvântare. Prin predestinare, El alege binecuvântările care sunt dăruite celor aleși. Aceste binecuvântări țin de planurile Sale tainice, însă El ni le-a revelat, așa cum vedem în Efeseni 1. Aici, în Romani 8, ni se spune că cei care au fost predestinați pentru binecuvântare au fost chemați de Dumnezeu. Cum cheamă El astăzi? Prin evanghelie! În pasajul de care ne ocupăm, chemarea este eficace, adică toți cei chemați astfel vor răspunde afirmativ chemării. Nu numai că suntem curățiți de toate păcatele noastre, însă Dumnezeu Însuși îi declară pe cei chemați (pe credincioși) a fi drepți. El nu ne mai vede în zdrențele cu care ne-am întors la El, precum fiul risipitor, ci ne vede îmbrăcați în haina cea mai bună pe care El Însuși ne-a dăruit-o. Avem o dreptate divină, dreptatea lui Dumnezeu, care ne este dăruită atunci când răspundem chemării Sale. Vedem acest lucru ilustrat și prin hainele de piele cu care Domnul i-a îmbrăcat pe Adam și pe Eva după căderea lor. Altul a trebuit să moară în locul lor. În imaginea din Geneza, cel care a murit a fost un animal, însă, pentru noi, Cel care a murit a fost Fiul lui Dumnezeu. Măreț har!

Apoi ni se spune că cei pe care i-a îndreptățit, El i-a și glorificat. Noi nu ne simțim în niciun fel glorificați, însă, în gândurile lui Dumnezeu, acest lucru este deja împlinit. Așteptăm ca Domnul să vină și să schimbe trupurile noastre și să le glorifice.

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiul cel mare era la ogor. Când a venit și s-a apropiat de casă, a auzit muzică și jocuri.

Luca 15.25

Întoarcerea acasă dintr-o țară îndepărtată (14)

Bucuria și veselia au umplut casa părintească. Atunci când fratele cel mare al fiului risipitor a venit acasă de la câmp, a auzit muzică și jocuri. Atunci a chemat un rob și l-a întrebat care este motivul; acesta i-a spus: „Fratele tău a venit și tatăl tău a tăiat vițelul cel îngrășat, pentru că l-a primit sănătos și bine“ (Luca 15.27).

Expresiile „fratele tău“ și „tatăl tău“ ar fi trebuit să trezească în fiul cel mare sentimente de dragoste, dar s-a întâmplat contrariul, căci inima lui a fost cuprinsă de furie. Mânios, nu a vrut nici să mai intre în casă. El era unul care se îndreptățea. Domnul Isus îl folosește ca imagine pentru oamenii care, fără să aibă o legătură vie cu Dumnezeu, cred totuși că pot sta înaintea Lui prin propria lor dreptate.

Acest fiu mai mare a murmurat împotriva harului pe care tatăl l-a arătat față de fratele mai mic și la fel făceau fariseii și cărturarii, căci și ei se simțeau jigniți de faptul că Isus i-a primit pe păcătoși și a mâncat cu ei. Ei înșiși nu voiau să-L accepte pe Fiul lui Dumnezeu și de asemenea îi împiedicau pe cei care ar fi vrut să vină la El (Matei 23.13).

„S-a mâniat și nu voia să intre în casă“ (Luca 15.28) – aceasta este dintotdeauna atitudinea oamenilor mândri și care se îndreptățesc! Cei care își alimentează îndreptățirea de sine nu pot înțelege bunătatea lui Dumnezeu față de cei pierduți. Ei urăsc harul lui Dumnezeu, pentru că nu-l doresc, căci nu-l cunosc și consideră că nu au nevoie de el. De aceea nu au parte de bucuria harului, aceasta le este chiar insuportabilă.

Citirea Bibliei: Deuteronom 19.1-14 · Matei 27.39-54

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 5:15-23; 6:1-8

Faraon nu dă nimic; dimpotrivă, devine din ce în ce mai sever. În zadar se plâng la el (v.15-18). Nu numai că Satan nu cunoaşte îndurarea, ci îşi găseşte plăcerea în nenorocirea robilor săi. Abia dacă este satisfăcută o poftă, că apare o alta şi trebuie să fie împlinită imediat. Numai Hristos poate satisface o inimă în mod desăvârşit. Uneori Dumnezeu rânduieşte lucrurile astfel încât eliberarea nu este imediată, pentru ca omul, simţind apăsarea jugului vrăjmaşului şi adâncimile stării sale nenorocite, să fie în sfârşit gata să recunoască faptul că numai Dumnezeu îl poate scăpa de acestea.

Răspunzând la descurajarea robilor Săi (v.23), Dumnezeu nu le face nici un reproş. Dimpotrivă, este ocazia unei noi revelaţii din partea Lui. DOMNUL sau „Iehova“ este numele pe care Dumnezeu Şi-L ia în relaţia Lui cu Israel. Pentru patriarhi, El era Dumnezeul cel atotputernic (Ebr. „El-Şadai“), Proprietarul cerului şi al pământului. Acum scopul Lui este de a introduce o relaţie nouă, ceea ce de asemenea Îi aduce un nume nou: „Eu sunt DOMNUL!“. DOMNUL este Cel care nu Se schimbă niciodată şi care rămâne credincios legământului Său. Pentru noi, credincioşii din vremea harului, El are un nume şi mai scump, acela de Tată, pe care Isus a venit să ni-L facă cunoscut (Ioan 17.26).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EȘTI LIPSIT DE BUCURIE? | Fundația S.E.E.R. România

„Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” (Ioan 10:10)

Plămânii tăi au nevoie de oxigen ca să funcționeze, corpul tău are nevoie de hrană ca să trăiască și sufletul tău are nevoie de bucurie ca să prospere.

Cum îți dai seama când cineva este lipsit de bucurie? Prin felul cum arată și prin ceea ce spune. Un lider spiritual a scris: „Când am început să înțeleg Ioan 10:10, mi-am dat seama că vrăjmașul m-a păcălit și m-a făcut să cred că a te bucura de lucruri nu este ceva important. Am ajuns să cred – fals, desigur – că dacă mă bucur, ceva nu e bine. Probabil că nu mă străduiesc suficient de mult pe calea Domnului! Nu l-am văzut niciodată pe tata bucurându-se de viață și părea că-l enervează când alții se bucurau, așa că am crescut crezând că veselia este un lucru greșit. Îmi amintesc că mi se spunea să fac liniște, dacă mi se întâmpla să râd mai tare. Madame Guyon, scriitoare creștină din secolul al XVII-lea, a spus că cea mai înaltă chemare a fiecărui copil al lui Dumnezeu este să se bucure de Dumnezeu. Îmi amintesc ce povară grea s-a ridicat de pe mine când am citit prima oară lucrul acesta. Încercam din răsputeri să fiu pe placul lui Dumnezeu, dar gândul de a mă bucura pur și simplu de El nici nu-mi trecuse prin minte. Nu auzisem niciodată așa ceva! Eram un membru dedicat al bisericii de peste 20 de ani când am aflat că Dumnezeu dorește ca eu să mă bucur de El și de viața pe care mi-a dat-o!”

Îți sună cunoscut? Dacă este așa, e timpul să faci și tu niște schimbări în viața ta.

Ia-ți o pauză, fără să te simți vinovat; vei fi mult mai productiv când ești odihnit și înviorat. Destinderea nu este „nespirituală”; e esențială pentru a-ți păstra echilibrul. Trăim într-o societate plină de ambiții și stresată, dar – te poți schimba! Poți să fii bucuros, dacă îți dorești și-ți propui asta. Și fă-o de azi, în reverență și curăție!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

Newer Entries →