Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “daniel-121”

12 nov. 2025

12 Noiembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Vei merge în țara mea și la rudele mele și vei lua soție fiului meu, Isaac.

Geneza 24.4

Evenimentele relatate în Geneza 24 ne învață câteva lecții prețioase cu privire la ce înseamnă să fim slujitori buni și credincioși. Prima dintre aceste lecții este următoarea: slujitorul bun trebuie să-și primească instrucțiunile din partea stăpânului său. Slujitorul lui Avraam era un slujitor experimentat, fiindcă el era peste tot ceea ce Avraam avea.

El era totodată vrednic de încredere și, fără îndoială, era un om inteligent, însă nu s-a încrezut în propria experiență și nici Avraam nu i-a cerut, în chestiunea relatată în capitolul 24, să se bazeze pe propria judecată. Când slujitorul a avut o nedumerire cu privire la cazul în care femeia ar fi refuzat să-l urmeze, el a adus-o direct la cunoștința stăpânului său și nu s-a consultat cu cei împreună-slujitori cu el. El a dorit să audă adevărul direct de la sursa adevărului. Și noi avem acces la adevărul cuprins în Cuvântul lui Dumnezeu și la tronul harului. De asemenea, avem Duhul Sfânt, care ne călăuzește în tot adevărul.

Rezultatul a fost unul minunat. Avraam i-a spus foarte clar robului ce nu trebuia să facă și, de asemenea, ce trebuia să facă. Și nu numai atât, ci l-a asigurat de ajutorul de sus, de la Dumnezeul care îl ajutase și pe el până atunci, bazându-se pe promisiunile făcute lui de către Dumnezeu: „Domnul Dumnezeul cerurilor, care m-a luat din casa tatălui meu și din țara mea de naștere și care mi-a vorbit și mi-a jurat, zicând: «Seminței tale voi da țara aceasta!», El Însuși va trimite pe Îngerul Său înaintea ta“ (versetul 7). Slujitorul credincios a ascultat de stăpânul său credincios, Avraam, care, la rândul lui, se încredea în Dumnezeul credincios. Lecția pentru noi este una foarte clară: încredere și ascultare. Iar promisiunea este: „Eu te voi instrui și te voi învăța calea pe care trebuie să mergi“ (Psalmul 32.8).

A. M. Behnam

SĂMÂNȚA BUNĂ

Mulțimea … spunea: „A fost tunet“. Alții spuneau: „Un înger I-a vorbit!“.

Ioan 12.29

Stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară

Tulburat în sufletul Său, Isus Se roagă Tatălui ceresc și primește imediat un răspuns din cer. Mulțimea prezentă nu poate înțelege acea voce neobișnuită. Domnul le explică faptul că vocea respectivă este un avertisment: moartea Sa va aduce judecata asupra lumii și asupra prințului ei, diavolul.

Stăpânitorul lumii acesteia va fi „aruncat afară“, lucru care se va produce în etape diferite:

  1. Satan este deja înfrânt, puterea lui este biruită, prin moartea lui Isus (Evrei 2.14);
  2. Satan va fi alungat din ceruri, în necazul viitor (Apocalipsa 12.9,10);
  3. Satan va fi aruncat în adânc, înainte de Mileniu (Apocalipsa 20.3);
  4. Satan va fi aruncat în iazul de foc și de pucioasă la sfârșitul Mileniului (Apocalipsa 20.10).

În Imperiul Roman, sentințele de condamnare la moarte ale cetățenilor care nu erau romani erau executate frecvent prin crucificare. Acest mijloc crud și umilitor era tocmai bun pentru acești evrei de a-și arăta ura amară față de Isus. El a fost „înălțat de pe pământ“, pus pe o cruce, îndepărtat în mod disprețuitor din mijlocul lor. Omul Îl bate în cuie pe cruce pe Creator. Ce tablou zguduitor! Și totodată nu e unul mai măreț, când Dumnezeu deschide mormântul și-L scoate de acolo pe Preaiubitul Său!

Citirea Bibliei: Eclesiastul 1.1-11 · Marcu 4.10-20

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 36:1-14

În ansamblul său, poporul lui Iuda nu urmase exemplul lui Iosia. Multe semne indică aceasta. As­cul­ta­rea de lege le fusese impusă. La momentul Paştelui, ară­taseră mult mai puţină bucurie şi spontaneitate decât la Paştele lui Ezechia. A fost necesar ca împăratul şi condu­cătorii poporului să dea animalele pentru sacrificii (35.7-9). Acum, când credinciosul Iosia a fost scos din scenă, când cel drept a fost „luat (sau strâns, adunat) dinaintea răului“ (Isaia 57.1), nimic nu-L mai reţine pe Domnul să împli­nească judecata faţă de Iuda. Atunci evenimentele se petrec repede: Se succed pa­tru suverani: Ioahaz, Ioiachim, Ioiachin şi Zedechia; unul mai rău ca altul. Spi­ri­tul lor de revoltă le-a oferit întâi egiptenilor, apoi babi­lo­nienilor, ocazia să intervină în treburile micii împărăţii. Potrivnicul şi vrăjmaşul intră pe porţile Ieru­sa­limului (Pl. Ier. 4.12) şi, în trei rânduri, atât obiectele Tem­plului cât şi persoanele suferă aceeaşi soartă, fiind în­străinate, parţial, în Ba­bi­lon. Versetul 14 şi următoarele scot în evidenţă faptul că mai-marii preoţilor şi poporul îm­part răs­punderea împăraţilor lor în judecata care-i loveşte.

SĂ-ȚI DOREȘTI CEEA CE DOREȘTE DUMNEZEU | Fundația S.E.E.R. România

„Împăratul mi-a zis: „Ce ceri?…” (Neemia 2:4)

Reconstruirea zidurilor Ierusalimului a început… odată cu întrebările adresate de regele persan Artaxerxe dregătorului Neemia. Prima întrebare a fost „Ce te supără?” (vezi vers. 2); iar a doua: „Ce ceri?” (vers. 4) Neemia a răspuns: „Trimite-mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinţilor mei, ca s-o zidesc din nou.” (vers. 5) Neemia știa exact ce dorea, pentru că în duhul său se născuse o pasiune pentru aceasta. Se gândea și se ruga pentru asta de câteva luni, când regele l-a întrebat ce vrea. Un pastor a scris: „Puține lucruri sunt la fel de miraculoase ca momentul concepției omului. Un spermatozoid penetrează un ovul, iar toate datele genetice care determină cine vei deveni – de la trăsături faciale la trăsături de personalitate – sunt codificate în acea singură celulă. Și începe un proces de nouă luni de gestație. Corpul mamei începe să producă hormoni chiar înainte ca aceasta să știe că este însărcinată. Inima bebelușului începe să bată în a douăzeci și doua zi. La patru săptămâni, acea singură celulă a crescut de zece mii de ori. Cam prin a patruzeci și doua zi, neuronii încep să se înmulțească cu o viteză uimitoare de aproximativ zece mii pe secundă. Totul, de la nervul optic la cortexul auditiv și la sistemul respirator, se formează în uter!” Și viziunea dată de Dumnezeu este concepută în același mod. Începe cu ceva mic și continuă să crească în tine – până la momentul nașterii. Acesta este motivul pentru care Biblia spune: „Este o prorocie a cărei vreme este hotărâtă… dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit!” (Habacuc 2:3). Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: dorește-ți și tu ceea ce dorește Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , | Lasă un comentariu
01 nov. 2025

1 Noiembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Munții se vor muta și dealurile se vor clătina, dar bunătatea Mea nu se va muta de la tine, nici legământul Meu de pace nu se va clătina.

Isaia 54.10

Munții par să fie cu totul stabili, însă vântul și apa îi pot toci. Cel mai stabil lucru însă este bunătatea lui Dumnezeu. Orice alt lucru se poate schimba și poate dispărea mai devreme sau mai târziu – banii agonisiți cu trudă, casa și grădina îngrijite cu atenție, toate acestea pot dispărea în orice moment.

Dragostea lui Dumnezeu este însă neclintită și de nezdruncinat. „Legământul de pace“ al Lui „nu se va clătina“. Acestea sunt garanții glorioase. Nimic nu poate zdruncina siguranța celui credincios. Cineva a spus: «Cauza noastră este în mâinile Celui care a rostit aceste cuvinte de neclintit: „Nimeni nu la va smulge din mâna Mea“ [Ioan 10.28]». Ne bucurăm că nu în mâinile noastre stă cauza noastră; nici n-am dori ca ea să fie acolo. De ce? Oare n-am avut în mâinile noastre lucruri pe care le-am pierdut? Și nu este adevărat că tot ceea ce am încredințat în mâinile Lui încă avem?

Ne bucurăm în Dumnezeul nostru credincios, iar sufletul ne este ancorat de stânca siguranței divine. Vrăjmașul poate încerca să ne clatine încrederea și chiar să ne facă să ne punem la îndoială mântuirea. Însă ce sunt aceste lucruri în fața promisiunilor lui Dumnezeu? Căci, așa cum munții înconjurau și protejau Ierusalimul, la fel Domnul îi va înconjura pe cei ai Săi și îi va proteja „de acum și pentru totdeauna“ (Psalmul 125.2).

J. R. MacDuff

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iar Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu și spre răbdarea lui Hristos.

2 Tesaloniceni 3.5

Cumpăna apelor de la Naurouze

Pe autostrada dinspre Tolosa spre Carcassonne, un semn stradal indică pragul Naurouze. Este punctul în care apele de ploaie se separă și curg spre vest sau spre est, după care se varsă în oceanul Atlantic sau în Marea Mediterană. Și, așa cum există o cumpănă a apelor, există și un hotar de despărțire între oameni. Două picături de apă sfârșesc în mări diferite. Doi oameni aud același mesaj, dar părăsesc această lume pentru destinații diferite.

Apostolul Pavel a dorit să le îndrepte inimile tesalonicenilor spre dragostea și spre răbdarea lui Hristos. Ce încurajare! Ce bucurie, când dorința mea este în acord cu scopul Domnului Isus! În inimă se iau hotărârile. Iubirea lui Dumnezeu este cea care formează această relație cu El, care veghează asupra vieților noastre și care întotdeauna își va atinge scopul. Iubirea Lui se revarsă în inimile noastre și devine sursa de putere și forța vieții noastre creștine. O astfel de dragoste în tesaloniceni le dădea energie să fie un exemplu pentru credincioși și o mărturie în fața lumii.

Ce alegeți? Pentru cine vă decideți? „Cine nu este pentru Mine este împotriva Mea!“ Linia de mijloc poate părea înțeleaptă în afaceri. Există persoane foarte abile în arta de a se feri ori de câte ori trebuie să ia o decizie, gândind că așa își apără independența, rămânând neutri. Mereu dibaci în invocarea prudenței, a discreției, evită să se angajeze, ca să nu riște. Când însă este vorba de mântuirea eternă, aceasta este curată nebunie!

Citirea Bibliei: Isaia 57.1-21 · Marcu 1.1-8

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 30:1-14

Inima înţeleaptă a lui Ezechia înţelege că Paş­tele trebuie să fie restabilit: acesta va avea loc în luna a doua, cum autoriza Numeri 9.11. Inima largă a lui Ezechia cuprinde întregul Israel, unde trimite soli … în­toc­mai cum astăzi Domnul face publică, peste tot, invitaţia Lui de har. Oare vede El în noi acei ser­vitori cărora să le poată încredinţa preţiosul me­saj? Ce conţine acest mesaj?

1) „Întoarceţi-vă la Domnul“: pocăinţa.

2) „Daţi mâna Domnului“: credinţa.

3) „Veniţi la sfântul Lui lo­caş“: căutaţi locul prezenţei Sale.

4) „Slujiţi Domnului“.

5) În sfârşit: Să ştiţi că El este milos şi în­durător (v. 9).

     Un asemenea mesaj este întâmpinat cu mult dispreţ, iar atitudinea pe care prea mulţi oameni o au faţă de che­mă­rile harului este una de neîncredere sau de indi­ferenţă. Totuşi atenţionarea lor a meritat, pen­tru că unii s-au sme­rit şi au venit la Ierusalim, locul unde se strângea o mare adu­nare. Acolo continuă cu­răţirea începută prin leviţi. Altarele pe care Ahaz le făcuse pentru sine însuşi „în toate colţurile Ieru­salimului“ (28.24) ajung din urmă necu­răţiile din templu, fiind şi ele aruncate tot în adâncul pâ­râu­lui Chedron (29.16).

BINECUVÂNTAREA VINE TREPTAT! | Fundația S.E.E.R. România

„Strânge acum pe tot Israelul la mine, la muntele Carmel…” (1 Împărați 18:19)

Cel mai important capitol din istoria vieții lui Ilie a avut loc pe Muntele Carmel. Atunci a chemat foc din cer, i-a învins pe profeții lui Baal și a întors inimile israeliților către Dumnezeu. Numele „Carmel” înseamnă „grădina sau via Domnului”… Dar înainte ca Ilie să ajungă la Muntele Carmel, a trebuit să treacă prin două locuri: mai întâi, Dumnezeu l-a condus la pârâul numit Cherit.

Cuvântul „Cherit” înseamnă „despicătură” sau „a face legământ”. Aici a descoperit Ilie că Dumnezeu este un Dumnezeu care face și respectă legământul, și care te poate sprijini în cele mai grele momente. Aici, în timpul secetei și foametei, corbii îi aduceau mâncare în fiecare zi și el bea din apele răcoritoare ale pârâului. Dar Biblia ne spune că „După o vreme… pârâul a secat…” (1 Împărați 17:7)

Acum, când Dumnezeu permite ca pârâul tău să sece, o face pentru a te conduce înapoi la adevărata ta sursă – care este El Însuși, pentru ca tu să poți primi instrucțiuni suplimentare.

În al doilea rând, Dumnezeu l-a condus la o văduvă din Sarepta. Cuvântul „Sarepta” înseamnă „a rafina/a topi (ca într-un creuzet)”. Aurul nu este pur în forma sa originală, trebuie să fie rafinat – iar acest lucru se realizează prin încălzirea sa până la punctul de topire. Căldura separă substanța brută de impuritățile sale, care ies la suprafață și sunt îndepărtate.

Dumnezeu va face același lucru pentru tine, folosind focul încercărilor pentru a separa aurul de zgura din viața ta. El știe de ce experiențe ai nevoie pentru a ajunge la Muntele Carmel, locul rodniciei – așa că ai încredere în El, Domnul știe ce face!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
12 oct. 2025

12 Octombrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și în toată țara nu era pâine, pentru că foametea era foarte mare; și țara Egiptului și țara Canaanului erau istovite de foamete.

Geneza 47.13

În timpul anilor de belșug, Iosif și-a folosit locul de înălțare pentru a culege un seceriș bogat pentru Egipt. El s-a preocupat de strângerea secerișului Egiptului în timpul anilor de belșug și s-a preocupat de locuitorii Egiptului în timpul anilor de foamete. În această zi de har, lumea trece prin cei „șapte ani de belșug“, perioadă în care harul lui Dumnezeu oferă binecuvântări din plin. Oamenii lumii neglijează complet binecuvântarea pe care harul o aduce la ușile lor și își urmează drumul fără să le pese de viitor. Se pare că oamenii Egiptului nu au profitat de anii de belșug pentru a-și strânge hrană pentru anii de foamete. Nu citim nimic despre faptul că au avut vreo preocupare în acest sens. Iosif a fost acela care a mers prin țară și a strâns grâul. La fel stau lucrurile și astăzi, Hristosul înălțat este Cel care strânge secerișul sufletelor în timpul zilei harului. El merge prin lume strângându-Și poporul. Însă când anii de har se vor sfârși, El Se va ocupa de oamenii acestei lumi nepăsătoare.

Cei doi fii care i s-au născut lui Iosif sunt și ei o imagine prefigurativă cu privire la Hristos. Manase, după cum știm, înseamnă „uitare“, iar Efraim înseamnă „rodire“. Lepădat de către frații săi, drumul său a fost unul al suferinței și al trudei, însă Iosif a primit o mare răsplată și a devenit roditor în țara necazurilor lui. La fel stau lucrurile și cu privire la Hristos. Poporul Său pământesc L-a disprețuit și L-a lepădat, L-a pus în numărul celor fărădelege; însă, în această zi a lepădării Lui, când sufletul Său a fost făcut o jertfă pentru păcat, El „va vedea o sămânță de urmași“, „va vedea rodul muncii sufletului Său și va fi satisfăcut“. Israel a spus: „Sângele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri“, și, prin urmare, ei vor bea până la fund paharul vinovăției lor, însă Hristos nu a suferit pierdere din cauza lepădării lor. „Truda“ Lui și-a primit răspunsul glorios prin obținerea unui seceriș bogat strâns din întreaga lume, în acest timp al lepădării Lui de către Israel. Timpul în care El este „uitat“ de către Israel este timpul în care El strânge un rod bogat din mijlocul națiunilor.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar Acesta n-a făcut nimic rău.

Luca 23.41

„Acesta nu a făcut nimic rău“

Tâlharul de pe cruce s-a recunoscut nu numai pe sine, ci a recunoscut și Cine era Persoana răstignită lângă el. El a devenit conștient, în lumina lui Dumnezeu, de distanța morală dintre el și Domnul, deși ochiul natural nu putea distinge nimic diferit în acel moment. În timp ce Domnul Isus atârna pe cruce ca un condamnat, tâlharul Îl recunoaște ca un Nevinovat.

„Acesta nu a făcut nimic rău.“ Această afirmație s-a dus mult mai departe decât mărturia lui Iuda sau a lui Pilat. Iuda Iscarioteanul a spus: „Am păcătuit, dând sânge nevinovat“ (Matei 27.4). Pilat a mărturisit: „N-am găsit în Omul acesta nicio vină“ (Luca 23.14). Cuvintele tâlharului exprimă însă perfecțiunea morală a Domnului Isus.

Harul a dat acelui tâlhar credință și lumină. Deși gloria Celui crucificat era ascunsă în smerirea Lui, el L-a recunoscut ca fiind Domnul. Deși Isus purta cununa de spini, tâlharul I s-a adresat ca Împăratului de drept al împărăției viitoare. Deși nu era nicio scăpare de la moartea pe cruce pentru el, era o realitate că Domnul urma să vină în împărăția Lui. Cât de repede a lucrat Duhul lui Dumnezeu în sufletul tâlharului! El a vorbit ca și cum L-ar fi cunoscut pe Domnul Isus de mulți ani. În timp ce majoritatea și-au arătat disprețul, acest om a mărturisit perfecțiunea Omului Isus Hristos: „Acesta n-a făcut nimic rău“. Inima tâlharului de pe cruce a auzit o chemare tainică, personală, a crezut în Domnul Isus și a primit o mare promisiune: „Astăzi vei fi cu Mine în paradis“.

Citirea Bibliei: Isaia 42.18-43.7 · Evrei 7.18-28

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 16:1-14

Versetul 11 face distincţie între „cele dintâi“ fapte ale lui Asa, care erau plăcute lui Dumnezeu, şi „cele de pe urm㓠care, în mod trist, erau rele.

Baeşa, împăratul lui Israel, gelos să-i vadă pe mulţi dintre supuşii lui trecând în ţara lui Iuda (15.9), con­struieşte o cetate întărită, ca să-i împiedice. Apoi Asa, în loc să privească spre Domnul ca să oprească lucrarea lui Baeşa, face o alianţă păgână, cu Siria. Politică inteligentă la prima vedere, de vreme ce a început prin a pro­duce efec­tul dorit! Însă Dumnezeu nu vede lucru­rile în acelaşi fel şi-l mustră pe împărat prin in­termediul unui profet. Lipsa lui de încredere – şi de ţinere de minte (v. 8) – îl va priva pe Asa de o victorie asupra sirienilor. Iritat că a lăsat să-i sca­pe o ocazie atât de bună şi lezat în amorul pro­priu, Asa îl aruncă în închisoare pe cel care-i devenise vrăjmaş pentru că-i spusese adevărul (Galateni 4.16) şi-i asupreşte pe unii din popor. Dumnezeu îl disciplinează printr-o boală dureroasă. În zadar! Continuă să se sprijine tot pe oameni în loc să se bazeze pe Dumnezeu şi, în mod trist, moare fără să fi învăţat această ultimă lecţie. Timp de treizeci şi cinci de ani din patruzeci, Asa umblase cu Dumnezeu. I‑ar mai fi trebuit câţiva ani ca să-şi sfâr­şească viaţa bine. Să-I cerem Dom­nului să ne păstreze drepţi pe cale până în ultima zi a vieţii noastre (2 Timotei 1.12; 4.18).

CE VREI SĂ FAC, DOAMNE? | Fundația S.E.E.R. România

„Doamne, ce vrei să fac?” (Faptele apostolilor 9:6)

Viața lui Saul s-a schimbat pentru totdeauna când a pus întrebarea: „Doamne, ce vrei să fac?” Vedem ce i-a răspuns Dumnezeu la întrebare (tot în acest verset 6): „Scoală-te”, i-a zis Domnul, „intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci.” Descoperirea voinței lui Dumnezeu are loc în etape.

Primul pas este conștientizarea. Nu poți schimba direcția dacă nu ești conștient că te îndrepți în direcția greșită, așa că stai și gândește-te încotro te îndrepți în prezent. Dacă direcția nu este cea bună, stabilește și notează pașii pe care trebuie să-i faci pentru a ajunge unde trebuie sau dorești să ajungi, pentru a realiza ceea ce dorești să realizezi. Fă-i cât mai concreți cu putință. Vor fi ei în mod absolut pașii potriviți? Poate că da, poate că nu… Dar nu vei ști sigur până când nu vei începe să mergi înainte.

Pasul doi este acțiunea. Nu poți câștiga dacă nu începi! Ia inițiativa. Fă în fiecare zi ceva specific care te va aduce cu un pas mai aproape de obiectivul tău. Apoi, continuă să faci acest lucru în fiecare zi!

Pasul trei este responsabilitatea. Puține lucruri te vor inspira să-ți atingi obiectivele mai mult decât responsabilitatea. Un mod în care poți face asta este să împărtășești altora obiectivele. Atunci când le spui oamenilor ce ai de gând să faci, simți presiunea de a continua să lucrezi la ele. Dă-le posibilitatea și permisiunea acelor oameni să te întrebe despre progresul tău. Este ca și cum ți-ai da un termen limită, astfel încât să continui să înaintezi spre țintă.

Când scrii ce ai de făcut, ai o altă formă de responsabilitate.

Deci, dorești să faci voia lui Dumnezeu? Începe cu acești pași: conștientizarea, acțiunea, responsabilitatea!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole