Mana Zilnica

26 August 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Amon era în vârstă de douăzeci și doi de ani când a început să împărățească și a împărățit doi ani în Ierusalim. Și a făcut rău în ochii Domnului.

2 Cronici 33.21,22

Lecții din viața lui Amon (1) – O cale care pare bună

În cartea Proverbe găsim următorul verset: „Este o cale care pare dreaptă omului, dar la sfârșitul ei sunt căile morții“ (Proverbe 14.12). Aceste cuvinte au o aplicație directă la Amon. El a urmat o cale a idolatriei, pe care tatăl său umblase vreme îndelungată, deși Manase, în cele din urmă, se smerise adânc înaintea lui Dumnezeu și recunoscuse că Domnul este Dumnezeu. Manase și-a dovedit clar pocăința prin faptele sale, iar fiul său, Amon, văzuse probabil acest lucru, sau cel puțin rezultatele lui. Amon a fost însă în total dezacord cu faptul că tatăl său eliminase din cetate tot ceea ce ținea de idolatrie. Amon a umblat pe deplin în căile de mai întâi ale tatălui său: a slujit idolilor, s-a plecat înaintea lor și le-a adus jertfe. Pentru el, aceasta era calea bună de urmat. Dar a fost ea cu adevărat bună?

Dacă ceva pare bun nu înseamnă că și este. Aceasta este lecția pe care trebuie s-o învățăm. Ceea ce Dumnezeu spune determină ceea ce este bun și ceea ce este rău. Acest lucru este adevărat cu privire la păcat, cu privire la dreptatea lui Dumnezeu și cu privire la judecata viitoare. Este de asemenea adevărat cu privire la umblarea copiilor lui Dumnezeu, în mod personal și colectiv. Trebuie deci să deschidem Cuvântul lui Dumnezeu pentru a fi instruiți cu privire la ceea ce este corect și bine înaintea lui Dumnezeu, fiindcă „toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și folositoare pentru învățătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate“ (2 Timotei 3.16). Dar Amon a făcut exact contrariul. Nu L-a căutat pe Dumnezeu, nici Cuvântul Său. Drept urmare, moartea a fost sfârșitul căii sale.

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine.

Psalmul 23.4

Minunea din Chile (1)

Treizeci și trei de mineri exploatau aur și cupru la o adâncime de 700 de metri. Deodată, tunelul s-a surpat, iar toți minerii au rămas blocați în mină. De la data accidentului minier, care s-a produs pe 5 august 2010, rudele celor îngropați de vii în acea mină au campat în tabăra „Esperanza“ din apropierea minei San José, din deșertul Atacama din Chile, aflată la o distanță de 800 de km de Santiago, capitala țării.

Pe globul nostru interconectat, atenția întregii lumi a fost brusc concentrată asupra acestui loc singuratic. În ciuda celor mai moderne echipamente și a faptului că echipele de salvare lucrau cu febrilitate, zi și noapte, încercând din răsputeri să ia legătura cu cei dispăruți, tot nu reușeau! Le stătea în cale un bolovan uriaș, cu o greutate estimată la 700.000 de tone. Mulți au fost martori la disperarea din „Tabăra Speranței“, timp de 17 zile lungi, 17 × 24 de ore înfricoșătoare.

Pe 22 august a apărut o rază de speranță! – Echipele de salvare au reușit să ajungă cu ajutorul unei sonde subterane la cei captivi. La scurt timp după aceea, s-a auzit un strigăt de ușurare în tabără, în timp ce președintele Sebastian Pinera flutura o bucată de hârtie învelită în folie, pe care bărbații captivi mâzgăliseră câteva cuvinte cu litere roșii: „Suntem bine, cei 33, într-un refugiu“. Pe o altă bucată de hârtie, trasă prin puțul îngust de 8 cm, Mario Gómez, cel mai în vârstă dintre acei mineri, scrisese: „Dumnezeu este mare și cu ajutorul Lui vom reuși să ieșim vii din această mină, chiar dacă va trebui să așteptăm luni de zile“.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 11.14-25 · Ioan 8.48-59

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 16:36-50

Core şi oamenii săi au păcătuit nu numai „împotrivalui Moise şi Aaron“, nici numai „împotriva Domnului“ (v. 3, 11), ci şi „împotriva sufletelor lor“ (v. 38). Aşa va fi cu toţi necredincioşii: vor fi pentru eternitate propriile lor victime. O pedeapsă fulgerătoare stă gata să se dezlănţuie asupra acestor căpetenii de intriganţi şi Dumnezeu S-a îngrijit ca ea să nu poată fi uitată, expunând-o demonstrativ pe altar (v. 38). Cu toate acestea, chiar a doua zi, întregul popor se adună şi-i face răspunzători pe cei doi conducători ai săi. La început a fost în frunte un şef, Core, împreună cu Datan şi Abiram. Apoi li s-au alăturat două sute cincizeci de oameni. Acum se răscoală întreaga adunare (v. 41). Cât de nestatornică este inima omului! Am văzut deja cum zece iscoade au fost îndeajuns să abată poporul (cap. 13). De aceea Galateni 6.7 (vezi şi nota l) ne avertizează: „Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; pentru că ce seamănă omul, aceea va şi secera“.

Urgia este gata să înceapă. Ca în v. 4, Moise cade cu faţa la pământ, la fel şi Aaron. Apoi Aaron nu pierde nici o clipă. El, cel care fusese invidiat, insultat şi acuzat pe nedrept, ia singura cădelniţă potrivită şi face ispăşire pentru popor. Frumoasă imagine a lui Hristos, încă o dată, supre­mul Mijlocitor!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

GĂSEȘTE PUNCTELE COMUNE (2) | Fundația S.E.E.R. România

„…M-am făcut robul tuturor…” (1 Corinteni 9:19)

Fie că aplici pentru un loc de muncă, fie că încerci să câștigi pe cineva pentru Hristos, fie că oferi consiliere și sfaturi, sau corectezi comportamentul cuiva, pentru a fi eficient tu trebuie să cauți punctele comune. Iar pentru asta e nevoie de disponibilitate. Apostolul Pavel a scris: „m-am făcut robul tuturor, ca să câştig pe cei mai mulţi.” Stabilirea unor domenii de interes comun necesită timp. De asemenea, necesită efort. Se spune că, în prezent, un director de afaceri obișnuit are o capacitate de atenție la locul de muncă de șase minute. Jalnic! În șase minute, o persoană abia își poate pune picioarele pe pământ, cu atât mai puțin poate găsi domeniul comun. Identificarea aspectelor asupra cărora puteți cădea de acord necesită empatie și dorința de a asculta ce are de spus cealaltă persoană. În cartea sa „Cum să vorbești pentru ca oamenii să te asculte”, Sonya Hamlin (moderatoare a unor emisiuni TV și autoare de cărți pe teme de afaceri și comunicare) afirma că majoritatea oamenilor consideră acest lucru o provocare din cauza factorului „eu întâi”; ea scria: „Ascultarea necesită renunțarea la modalitatea noastră preferată de a ne petrece timpul: implicarea în activități care au în centru propria noastră persoană și propriul nostru interes. Este prioritar interesul nostru – și de aici provine motivația noastră de a face orice. Pornind de aici, înțelegi ce probleme pot apărea când ni se cere să ascultăm pe altcineva?” Deci, care este soluția? În primul rând, este esențial să recunoaștem și să răspundem la două dintre întrebările instinctive și nerostite ale ascultătorului, care sunt: „De ce ar trebui să te ascult? Ce câștig am eu dacă te ascult?” Ori de câte ori ești dispus să asculți oamenii și-ți dai seama că ceea ce le oferi răspunde nevoilor lor, ești la jumătatea drumului spre atingerea obiectivului tău de a găsi un punct comun. Deci, dovedește disponibilitate și generozitate în găsirea punctelor comune!

25 August 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

S-au adunat împreună în această cetate împotriva Sfântului Tău Slujitor, Isus, pe care L-ai uns, atât Irod cât și Ponțiu Pilat, împreună cu națiunile și cu popoarele lui Israel.

Fapte 4.27

După ce s-a consultat cu iudeii, Pilat a intrat din nou în sala de judecată și L-a întrebat pe Domnul două lucruri: „Ești Tu Împăratul iudeilor?“, și: „Ce ai făcut?“. Domnul răspunde: „De la tine însuți spui aceasta, sau alții ți-au spus-o despre Mine?“. Astfel, Domnul îl face pe Pilat să cunoască faptul că, împotriva oricărui act de justiție, El fusese defăimat înaintea lui. Dacă El S-ar fi făcut pe Sine Împărat în opoziție cu cezarul, slujitorii Lui s-ar fi luptat. Totuși, El avea o Împărăție și era Împărat, dar Împărăția Sa nu era din această lume. Împărăția Lui este a lui Dumnezeu și este din cer, iar când El va veni ca Împărat al împăraților, armatele din cer Îl vor urma și din gura Lui va ieși o sabie pentru a lovi națiunile. El fusese, într-adevăr, născut Împărat, dar venise să mărturisească pentru adevăr. Aici vedem gloria Persoanei Lui strălucind ca a Singurului din partea Tatălui, Care a devenit trup și a locuit în mijlocul nostru plin de har și de adevăr. Domnul face apel la conștiința lui Pilat. Era el unul care intrase sub puterea convingătoare a adevărului? Toți aceștia ascultă glasul Domnului. Din nefericire, Pilat dovedește faptul că glasul lui Isus nu-i atinsese niciodată conștiința sau inima, pentru că el întreabă în mod ușuratic: „Ce este adevărul?“. Dacă adevărul l-ar fi convins de păcatul său, i-ar fi descoperit și harul lui Dumnezeu și ar fi spus ca femeia din Ioan 4: „Mi-a spus toate câte am făcut: nu cumva Acesta este Hristosul?“.

Totuși, dacă lui Pilat nu i-a fost atinsă conștiința, inteligența lui naturală l-a ajutat să înțeleagă faptul că nu era nicio greșeală în Isus și că doar ura îi făcea pe iudei să-L aducă pe Hristos înaintea scaunului de judecată. De aceea, el încearcă să scape din postura nedorită de a condamna la moarte o Persoană inocentă și recurge la un obicei iudeu, însă acest lucru nu face altceva decât să scoată la iveală ura puternică a inimii omenești față de Isus, care preferă în locul Lui un tâlhar și un ucigaș, pentru că iudeii spun: „Nu pe Acesta, ci pe Baraba!“.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Degeaba M-am muncit, pentru nimic și fără folos Mi-am epuizat puterea.

Isaia 49.4

Degeaba

Aceste cuvinte din Vechiul Testament ne vorbesc despre durerea Domnului Isus. El a venit ca Om pe acest pământ pentru a fi adevăratul Slujitor al lui Dumnezeu. Poporul pământesc al lui Dumnezeu a eșuat. Deși Domnul Isus a ascultat în toate de Dumnezeu, fiind ascultător până la moartea pe cruce, El tot a trebuit să deplângă slujba Sa pentru Israel, considerând-o în zadar sau degeaba: „Israel este încă împrăștiat“.

În Evanghelii găsim alte detalii despre acest efort al Domnului. Deși S-a prezentat oamenilor ca Fiu al lui David, ca adevăratul Mesia, ca Fiu al lui Dumnezeu și ca Trimis al Tatălui, pentru poporul Său pământesc El a rămas tot Isus Nazarineanul. Chiar dacă mulțimile Îl ascultau, Îl urmau și Îl înconjurau în permanență, pentru compatrioții Săi din Nazaret El era tâmplarul, fiul Mariei, deși se minunau de El și de lucrarea Sa.

Poporul căruia El îi făcuse numai bine – îi vindecase pe bolnavi, îi hrănise pe flămânzi, îi consolase pe îndurerați – s-a lăsat convins de conducători să strige în fața judecătorului Pilat teribila cerere: „Răstignește-L!“. În fața crucii, adunați ca pentru un spectacol, mulțimile și-au revărsat tot disprețul și toată batjocura asupra Celui care suferea răbdător.

Pentru că Israel L-a respins prin necredință, El a devenit lumina națiunilor și mântuirea lui Dumnezeu până la marginile pământului. Și acest har a ajuns până la noi.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 11.1-13 · Ioan 8.31-47

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 16:16-35

Core se înălţase în duhul său (v. 1). Dar este scris: „Oricine se înalţă pe sine va fi smerit“ (Luca 14.11). Proverbele confirmă acest adevăr atât de des verificat în istoria oamenilor: „Mândria merge înaintea pieirii …“ (Prov.16.18). Pentru răsculaţi, această pieire nu s-a lăsat mult aşteptată. Ce spectacol înfricoşător! Pământul „şi-a deschis gura“ sub picioarele lor; au fost înghiţiţi de vii cu tot ce era al lor. Moise a trebuit să aibă grijă să avertizeze: „Depărtaţi-vă, vă rog, de corturile acestor oameni răi“ (v. 26) şi este evident că acest lucru l-au făcut şi copiii lui Core. Ei au înţeles că trebuie să fie de partea lui Dumnezeu mai curând decât de partea tatălui lor, recunoscând în el un om rău. În adevăr, cap. 26.11 ne spune că „fiii lui Core n-au murit“. Îi vom reîntâlni mai târziu cântăreţi şi compozitori de psalmi. Între aceştia, Psalmul 84 conţine un rezumat al istoriei lor: „Aş vrea mai bine să stau în pragul casei Dumnezeului meu (coriţii erau şi uşierii Templului), decât să locuiesc în corturile răutăţii“ (Ps.84.10). Aşa sunt văzute corturile propriului lor tată!

Copii ai unui neam vinovat, suntem cruţaţi de o judecată şi mai grozavă, dacă avem credinţă. Cât de mare este harul lui Dumnezeu!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

GĂSEȘTE PUNCTELE COMUNE (1) | Fundația S.E.E.R. România

„M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei.” (1 Corinteni 9:22)

Pentru a influența pe cineva, trebuie mai întâi să te conectezi cu acea persoană. Și pentru a face asta, trebuie să cauți un punct comun.

Apostolul Pavel scria: „M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei.” Eugene Peterson parafrazează acest pasaj (1 Corinteni 9:19-23) în felul următor: „Chiar dacă sunt liber de cerințele și așteptările tuturor, am devenit de bunăvoie un slujitor al oricui și al tuturor, pentru a ajunge la o gamă largă de oameni: religioși, nereligioși, moraliști meticuloși, imorali cu moravuri ușoare, învinși, demoralizați – la oricine. Nu mi-am asumat modul lor de viață. Mi-am păstrat reperele în Hristos – dar am intrat în lumea lor și am încercat să experimentez lucrurile din punctul lor de vedere. M-am făcut un servitor în încercările mele de a-i conduce pe cei pe care îi întâlnesc spre o viață mântuită de Dumnezeu. Am făcut toate acestea datorită Evangheliei. Nu am vrut doar să vorbesc despre ea; am vrut să fiu părtaș la ea!” Să reținem exprimarea: „am intrat în lumea lor și am încercat să experimentez lucrurile din punctul lor de vedere.”

Când a fost vorba de predicarea adevărului, Pavel nu a cedat niciun centimetru. Dar când venea vorba de a-i atinge și influența pe oameni pentru Hristos, el încerca să înlăture orice obstacol dintre ei și Hristos. Și noi ar trebui să fim dispuși să facem la fel! Oamenilor nu le pasă cât de mult știi, până când nu știu cât de mult îți pasă! De aceea, trebuie să-i abordezi cu inima, nu cu mintea.

Înainte ca cineva să primească adevărul pe care-l ai de împărtășit, trebuie să fii convins că iubești acea persoană și că-ți pasă de ea. Iar asta înseamnă – să găsești un punct comun!

24 August 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă tu vei tăcea cu totul în timpul acesta, ajutorul și eliberarea iudeilor vor veni din altă parte.

Estera 4.14

S-a spus adesea că numele lui Dumnezeu nu este menționat nici măcar o dată în cartea Estera. Nu se aude în ea glasul niciunui profet și nicio rugăciune nu este redată. Singurele scrieri consultate sunt cronicile și legile imperiului persan, nu Scripturile. Totuși, Dumnezeu este peste tot prezent în această carte. Un exemplu se găsește în versetul citat mai sus. Mardoheu i-a spus Esterei despre decretul care prevedea ca, la sfârșitul anului, toți iudeii din provinciile persane, care includeau țara lui Iuda, să fie omorâți. Mardoheu i-a cerut Esterei să mijlocească la împărat pentru viețile celor din poporul ei. Când Estera i-a amintit că nu se putea intra oricum în prezența împăratului, versetul de mai sus a fost parte din răspunsul lui Mardoheu.

În ciuda tulburării lui, să remarcăm la Mardoheu expresia speranței: „Ajutorul și eliberarea iudeilor vor veni din altă parte“. Pe ce bază a putut face el o astfel de declarație? Siguranța lui nu se baza pe posibilitatea ca decretul să fie anulat, fiindcă legea mezilor și a perșilor nu putea fi schimbată (Estera 1.19; Daniel 6.8). El nu se încredea nici în îndurarea lui Haman, cel care promulgase legea, fiindcă acel om nelegiuit nu-și găsea plăcerea decât în rău. Nu, ci speranța lui Mardoheu se baza pe Dumnezeu, care făcuse promisiuni poporului Său. Dacă țara lui Israel trebuia să fie locuită; dacă Mesia trebuia să vină; dacă tronul lui David trebuia să fie ocupat din nou; dacă gloria Domnului trebuia să umple într-o zi întreg pământul, așa cum apele acoperă fundul mării – atunci cu siguranță că Dumnezeu avea să găsească o cale pentru a-Și elibera poporul, chiar dacă Mardoheu și Estera n-aveau să trăiască pentru a vedea acest lucru.

Și noi ne încredem astăzi în Dumnezeul care Își împlinește promisiunile. Hristos a venit, iar noi am văzut ceva din gloria Lui (Ioan 1.14; Luca 9.28-32). În El, toate promisiunile lui Dumnezeu sunt „Da“ și „Amin“.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Supuneți-vă deci lui Dumnezeu. Împotriviți-vă diavolului, și el va fugi de la voi.

Iacov 4.7

Furnicile atacatoare

În Africa există o specie de termite cunoscută drept furnicile războinice. Ele se deplasează prin păduri în grupuri mari și nu pot fi oprite de nimic. Când intră într-o casă, mănâncă toți paraziții care trăiesc acolo, dar îi mușcă și pe oameni. Locuitorii din aceste zone au găsit soluții pentru a le îndepărta sau stârpi. Atunci când aceste furnici sunt în mișcare, ele eliberează un miros specific, pe care oamenii îl sesizează ceva mai repede decât apariția lor și astfel pun repede frunze de trestie de zahăr în jurul locuințelor lor – pentru că ceva din aceste frunze nu le este lor pe plac – și le determină pe furnici să evite zona. De asemenea, când își construiesc un mușuroi în apropierea unui sat, sătenii îl distrug cu foc în timpul zilei, când furnicile sunt înăuntru.

La fel cum oamenii procedează cu aceste vietăți, noi, credincioșii, trebuie să facem cu diavolul. De îndată ce observăm că vrea să ne atace, trebuie să ne împotrivim lui cu ajutorul Cuvântului lui Dumnezeu. Domnul Însuși a răspuns la fiecare ispită a diavolului cu un cuvânt din Sfintele Scripturi. Noi ar trebui să acționăm în același mod. Pentru aceasta însă este necesar să citim Biblia, să o cunoaștem și să o folosim. Iar dacă dușmanul a reușit totuși să ne doboare, pentru că noi nu am fost vigilenți, atunci avem nevoie de focul judecății de sine! El trebuie aplicat acolo unde inamicul a găsit un punct slab în noi. Pentru aceasta avem nevoie tot de Cuvântul lui Dumnezeu, care este „de folos ca să învețe, să convingă, să îndrepte, să dea înțelepciune în dreptate“. Deși avem de-a face cu un dușman puternic, Domnul ne-a dat totul în Cuvântul Său pentru a fi victorioși.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 10.14-29 · Ioan 8.21-30

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 16:1-15

Acum se mai adaugă o pagină tristă la sumbra istorie a poporului în pustiu. Epistola lui Iuda numeşte acest eveniment „răzvrătirea lui Core“ (Iuda 11). Acest incident arată cât de departe ne poate duce mândria despre care ne-a vorbit cap. 15: până la o adevărată revoltă împotriva lui Dumnezeu. Core este un levit din familia lui Chehat. Nemulţumit de nobilul său serviciu, râvneşte la preoţia pe care Domnul i-o încredinţase lui Aaron şi familiei sale. A face slujba Cortului, a sta înaintea adunării „ca să-i slujiţi“ (v. 9), nu li s-a părut suficient lui Core şi complicilor săi; au dorit ceva mai înalt. Vai, unii creştini sunt tot atât de nemulţumiţi de slujba pe care le-a încredinţat-o lor Domnul. Ei vor să fie importanţi, să se ridice deasupra altora. Apostolul Ioan este obligat să-l denunţe în cea de-a treia sa epistolă pe un anume Diotref care iubea întâietatea în adunare. Ce contrast cu Cel care „n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească …“ (Marcu 10.45).

Cât despre Datan şi Abiram, ei au îndrăznit să folosească în legătură cu Egiptul expresia: „ţară unde curge lapte şi miere“ (v. 13), care definea Canaanul. Pentru ei, „conducerea“ lui Moise era de nesuferit. Aceşti oameni întruchipează rebeliunea civilă (laică), în timp ce Core personifică apostazia religioasă.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MEDITATIA – PENTRU ÎNCEPĂTORI | Fundația S.E.E.R. România

„Dumnezeule, la bunătatea Ta ne gândim…” (Psalmul 48:9)

Sperăm că până azi te-ai convins că puterea care vine din meditarea la Cuvântul lui Dumnezeu este o putere de care ai nevoie să acționeze în viața ta. Dar poate că ești începător și ai nevoie de un punct de plecare. Te gândești: „Da, știu că trebuie să petrec mai mult timp meditând la Cuvântul lui Dumnezeu, dar cum să fac asta?”

Iată câteva idei pentru a te ajuta să începi:

1) Meditează la binecuvântările lui Dumnezeu. „Binecuvântează, suflete, pe Domnul şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt! Binecuvântează, suflete, pe Domnul şi nu uita niciuna din binefacerile Lui!” (Psalmul 103:1-2) Meditarea te face să ai o inimă mulțumitoare.

2) Meditează la relația ta cu Dumnezeu. Biblia spune că am „primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava!”, adică „Tată!” Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.” (Romani 8:15-16)

3) Meditează la dragostea lui Dumnezeu pentru tine. Iată ce spune David: „Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa, de aceea buzele mele cântă laudele Tale. Te voi binecuvânta dar toată viaţa mea şi în Numele Tău îmi voi ridica mâinile. Mi se satură sufletul ca de nişte bucate grase şi miezoase, şi gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze când mi-aduc aminte de Tine în aşternutul meu şi când mă gândesc la Tine în timpul priveghiurilor nopţii. Căci Tu eşti ajutorul meu şi sunt plin de veselie la umbra aripilor Tale. Sufletul meu este lipit de Tine; dreapta Ta mă sprijină…” (Psalmul 63:3-8).

De asemenea, poți să meditezi la promisiunile lui Dumnezeu de a te proteja, de a te călăuzi, de a te instrui, de a te mustra sau de a te binecuvânta… Ideea este că trebuie să începi!

23 August 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și am văzut ridicându-se din mare o fiară.

Și am văzut: și iată un nor alb, și pe nor stând Unul asemenea Fiului Omului, având pe capul Său o cunună de aur și în mâna Sa o seceră ascuțită.

Apocalipsa 13.1; 14.14

Din acest capitol solemn, Apocalipsa 13, înțelegem că timpul națiunilor se va sfârși cu cea mai cumplită formă de dictatură pe care lumea a cunoscut-o vreodată. Creștinătatea, după apostazia ei, va cădea într-o anarhie și o confuzie completă, din care oamenii vor încerca să iasă prin supunerea față de o putere care, deși animată de Satan și hulindu-L pe Dumnezeu, va fi capabilă în aparență să pună capăt războaielor și să aducă ordine în haosul existent (vedeți Apocalipsa 13.4). Drept rezultat, veacul se va încheia cu o repetare a idolatriei cu care a început, însă într-o formă cu mult mai cumplită. Așa cum Nebucadnețar a ridicat chipul de aur înaintea cărora toți oamenii trebuiau să se plece și să se închine, la fel, în zilele din urmă, toți locuitorii pământului vor trebui să se închine chipului fiarei, refuzul fiind pedepsit cu moartea.

Oamenii visează la o nouă ordine mondială, pe care s-o instituie prin propriile lor eforturi, ordine care, cred ei, va aduce pacea și belșugul în lume. Însă, așa cum cineva a spus, în loc să ne punem speranța într-un progres continuu al binelui, ar trebui să ne așteptăm la un progres continuu al răului, care va deveni atât de flagrant, încât va fi necesar ca Domnul să intervină și să-l judece.

Totuși, oricât de cumplit va fi sfârșitul veacului prezent, credinciosul poate avea răbdare, pace și credință în Dumnezeu, în timp ce privește la gloria viitoare. În capitolul 14 din Apocalipsa Îl vedem pe Cel care poate birui toată puterea răului, poate asigura gloria lui Dumnezeu și poate să-I aducă pe cei ai Săi în binecuvântarea promisă – Îl vedem pe Fiul Omului având o cunună a biruinței pe cap și o seceră ascuțită, a judecății, în mână.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Spunând sfârșitul de la început și cu mult înainte ce nu este încă împlinit.

Isaia 46.10

„Întreabă-Mă despre lucrurile viitoare“

Cresus, a cărui bogăție este proverbială până astăzi, a fost rege al ținutului Lidia din Asia Mică. Simțindu-se amenințat de regele persan Cyrus al II-lea, a decis să pornească un război împotriva acestuia. Înainte de a întreprinde aceasta, a consultat oracolul din Dephi. De la el a primit profeția: „Dacă treci râul Halys, vei distruge o mare împărăție“. Cresus a interpretat greșit aceste cuvinte. A crezut că sunt o încurajare de a trece la asalt. Și astfel a traversat râul de frontieră Halys cu armata sa, dar a suferit o mare înfrângere în fața lui Cyrus al II-lea. Credea că va distruge Imperiul Persan, dar, de fapt, și-a distrus propriul imperiu. A lui era acea „mare împărăție“.

Încă din Antichitate, afirmațiile oracolelor erau considerate exemple de ambiguitate înșelătoare. Și toate încercările oamenilor de a afla ceva despre viitor cu ajutorul puterilor oculte au eșuat la fel de rău, sau poate chiar și mai rău.

Ceea ce se întâmplă astăzi în acest domeniu este de asemenea absurd și nu lipsit de pericol. În spatele practicilor oculte se află diavolul, care vrea să facă rău. Dumnezeu ne avertizează în Cuvântul Său împotriva unor astfel de practici: „Să nu se găsească printre voi … niciun prezicător al viitorului“ (Deuteronom 18.10). Cine vrea să știe ceva despre viitor trebuie să-L întrebe pe Dumnezeul Atotputernic. El ne spune: „Întreabă-Mă despre lucrurile viitoare“ (Isaia 45.11). De asemenea, El declară: „Hotărârile Mele vor rămâne în picioare și Îmi voi aduce la îndeplinire toată plăcerea Mea“ (Isaia 46.10). Să ne încredem cu totul în acest Dumnezeu!

Citirea Bibliei: 1 Împărați 10.1-13 · Ioan 8.12-20

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 15:22-41

Cuvântul care pătrunde intenţiile inimii stabileşte cu grijă distincţia între păcatele „din greşeală“ (v. 22), rezultate din ignoranţă sau din neglijenţă (sau nechibzuinţă), şi păcatele din „îngâmfare“ (v. 30 vezi şi nota b), comise cu o voită sfidare a voinţei divine. Pentru această ultimă categorie de păcate nu era nici un remediu, cum ni se arată prin exemplul pedepsirii omului care n-a respectat Sabatul (v. 32-36). „Cine îşi înţelege greşelile? Curăţeşte-mă de cele ascunse ale mele“ − se roagă psalmistul, dar, conştient de slăbiciunea lui, adaugă − „Păzeşte, de asemenea, pe slujitorul Tău de păcatele mândriei, ca să nu stăpânească ele peste mine …“ (Psalmul 19.12, 13).

În ce priveşte răul, israelitul mai dispunea de un mijloc de prevenire: aceşti ciucuri legaţi cu un fir albastru la veşminte, vorbind de legăturile lor cu Domnul şi avertizând constant să nu-şi întineze hainele. Frumos simbol pentru noi, cei credincioşi, aceasta reprezentând caracterul nostru ceresc, pe care nu trebuie să-l uităm nicio­dată! Astfel vom fi păziţi cu privire la păcatul din umblarea noastră şi de asemeni de a căuta poftele inimii sau ale ochilor (v. 39). „Căutaţi cele de sus … gândiţi la cele de sus …“ îndeamnă apostolul (Coloseni 3.1-2). Aceasta pentru că acolo este Hristos − satisfacţia inimilor noastre − aşezat la dreapta lui Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FĂ CE SPUNE DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Cuvântul Domnului a vorbit lui Avram într-o vedenie…” (Geneza 15:1)

Când Dumnezeu îți dă o viziune pentru viața ta, nu îți dă toate detaliile de la început. El spune doar ceva de genul acesta: „Nu-ți fie teamă; fă ce-ți spun Eu, și te voi călăuzi și te voi face să prosperi!” Ce a implicat viziunea lui Avram? Iată ce spune Biblia: „Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare.” (Geneza 12:1-2) Câți ani avea Avram? „Avram avea şaptezeci şi cinci de ani când a ieşit din Haran.” (Geneza 12:4). Ce avea Avram? „Avram era foarte bogat în vite, în argint şi în aur.” (Geneza 13:2) Cum a reacționat Avram? „Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-L ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce.” (Evrei 11:8) Avraam nu ar fi putut să spună care era destinul său final sau cum va ajunge acolo. El știa doar că Dumnezeu i-a spus să părăsească locul sigur în care se afla. Trebuie să înțelegem acest adevăr: ceea ce suntem dispuși să părăsim determină adesea ceea ce Dumnezeu ne poate încredința. S-ar putea să spui: „Dar trebuie să am mai multe informații, nu-i așa?” Vei ști, pe măsură ce mergi! Cu fiecare pas de credință pe care îl faci, Dumnezeu îți va mai dezvălui un detaliu. El te va informa în funcție de nevoia de a ști. Așadar, dacă Dumnezeul care i-a spus lui Avram: „Du-te în țara pe care ți-o voi arăta” îți va spune ceva similar și ție, astăzi – să nu te temi! Tot ce trebuie să faci este să-L asculți, și să umbli cu El prin credință!

22 August 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Femeia … a luat din rodul lui și a mâncat; și a dat și soțului ei care era cu ea și el a mâncat.

Geneza 3.6

Eva a falimentat în responsabilitatea ei de a fi un ajutor potrivit. Ea trebuia să-l ajute pe Adam să trăiască pentru Dumnezeu și să-și împlinească lucrarea pe care trebuia să o facă în grădină. Ea însă a preluat inițiativa și a început să converseze cu vrăjmașul. A nesocotit poziția de cap al lui Adam și, părăsindu-și poziția, a încercat să-i facă față lui Satan de una singură. Rezultatul a fost haosul, iar atunci când o soție creștină își părăsește poziția în cămin, totul devine haos. Eva fusese menită să fie un ajutor potrivit, însă, în loc să-și împlinească rolul dat de Dumnezeu, a acționat în așa fel încât l-a condus în greșeală și pe soțul ei.

Adam era cel căruia Dumnezeu îi spusese să păzească grădina, iar el a eșuat în responsabilitatea lui. Domnul S-a adresat lui Adam, capului responsabil. Adam și-a învinuit soția și a spus: „Femeia pe care mi-ai dat-o Tu, ea mi-a dat din rodul pomului și am mâncat“. După părerea lui Adam, vina era fie a lui Dumnezeu, fie a Evei. Domnul însă i S-a adresat lui. Eva a trebuit să sufere consecințele faptei ei, însă responsabilitatea era a lui Adam. El era cel căruia Dumnezeu îi spusese: „Ți-am poruncit“. Neascultarea a fost a lui.

Nu putem evita responsabilitatea pe care Dumnezeu a așezat-o asupra noastră. Soțul trebuie să-și păzească atent căminul și să fie sigur că nu pătrunde în el nimic din ceea ce l-ar face să-și piardă caracterul de grădină, așa cum Dumnezeu a intenționat să fie. Eva a falimentat în responsabilitatea ei de a fi un ajutor potrivit. Adam a falimentat în responsabilitatea lui de a proteja grădina și de a acționa ca și cap al căminului său. Dumnezeu a spus: „Blestemat este pământul din cauza ta“. În Romani 5.12 ni se spune: „Printr-un singur om a intrat păcatul în lume, iar prin păcat, moartea“. Dacă noi am fi scris Scriptura, am fi zis: «Printr-o singură femeie a intrat păcatul în lume». Duhul lui Dumnezeu însă n-a scris așa, fiindcă Adam avea poziția de cap și de responsabilitate. Învățătura Bibliei este că Adam a fost cel care a primit porunca divină. A falimentat, iar căminul lui n-a mai fost o grădină.

J. Brereton

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci toți trebuie să fim arătați înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să primească răsplata pentru lucrurile înfăptuite în trup, potrivit cu binele sau răul pe care-l va fi făcut.

2 Corinteni 5.10

Adevărat sau fals?

Timp de zeci de ani, tabloul s-a aflat pe peretele din sufragerie. Pictura îi era atribuită celebrului pictor Rubens și a fost ornamentul casei. Când războiul a adus cu sine o perioadă de mari nevoi, familia a decis să vândă tabloul. A fost chemat un expert în picturi vechi, care urma să îl evalueze. Acesta l-a examinat cu atenție și a constatat că tabloul nu era autentic. „Este o copie și nu veți primi prea mulți bani pe ea“, a spus el. Aceasta a fost o mare dezamăgire pentru familie. În toți acești ani, ei consideraseră un tablou fals ca fiind unul adevărat, atribuit lui Rubens. Acum, în situația lor atât de dificilă, speranța pe care o nutriseră s-a dovedit a fi înșelătoare.

Pentru toți oamenii vine un moment în care viața le este pusă la încercare. Totul va fi dezvăluit în fața scaunului de judecată al lui Hristos. Acolo se va descoperi ce este real și are valoare eternă și ce este fals și nu poate sta în fața lui Dumnezeu.

Tot ceea ce face omul pentru a deveni neprihănit în fața lui Dumnezeu, după bunul său plac, nu este autentic. Chiar și un stil de viață decent sau faptele de caritate, toate sunt lipsite de valoare, dacă sunt considerate a fi un mijloc de mântuire. Autentic și, prin urmare, valoros pentru Dumnezeu este doar ceea ce a făcut Hristos pentru păcătoși pe cruce. Toți aceia care se bazează prin credință pe lucrarea făcută de Hristos și își mărturisesc păcatele în fața lui Dumnezeu se bucură de ea.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 9.10-28 · Ioan 8.1-11

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 15:1-21

După evenimentele tragice din cap. 14 ar fi normal să gândim că necredinţa şi răzbunarea poporului l-au făcut să-şi piardă toate drepturile asupra ţării Canaan. De aceea Dumnezeu, imediat după acestea, vine să le vorbească despre ţara promisiunii, arătând că nimic nu-L determină să Se răzgândească de la împlinirea ţelurilor harului Său. În acelaşi timp El menţionează în acest capitol (15) şi diferitele jertfe: arderea-de-tot (v. 3), jertfele de pace (v. 8), jertfele pentru păcat (v. 24), precum şi darurile de mâncare şi de băutură, tocmai pentru a le arăta că are resurse pentru a rezolva cele mai grave crime sau, mai curând, că are o singură resursă, sub multiplele-i aspecte, în lucrarea Preaiubitului Său.

Din aceasta se ridică, oricât de tristă ar fi starea poporului, o „mireasmă plăcută Domnului“ (expresie amintită de cinci ori). Prezentată figurat sub multiplele ei aspecte, lucrarea lui Hristos se manifestă în folosul întregului popor. Legea era aceeaşi pentru străin ca şi pentru un israelit prin naştere; străinului i se permitea să aducă aceleaşi jertfe şi aceleaşi daruri de băutură, prefigurând harul extins în afara limitelor Israelului, Evanghelia vestită „oricărei făpturi de sub cer“ (Coloseni 1.23).

Versetele 17-21 tratează cele dintâi roade şi ni se aminteşte că Domnul are întotdeauna primul drept asupra a tot ce avem (Matei 6.33).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ROAGĂ-TE CU PROMISIUNILE LUI DUMNEZEU! (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde…” (Ieremia 33:3)

Când începi să te rogi bazându-te pe promisiunile lui Dumnezeu din Scriptură, vei primi răspunsurile de care ai nevoie.

Iată de ce: Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, iar El Își respectă întotdeauna Cuvântul. Așadar, iată cum și mai cu seamă când ar fi bine să te rogi:

1) Când nu știi ce să faci: „Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoşti.” (Ieremia 33:3);

2) Când ești îngrijorat și stresat. „Vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” (Ioan 14:27);

3) Când ai nevoie de o perspectivă spirituală: „Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare.” (Ioan 16:13);

4) Atunci când ai nevoie de energie în slujire: „Cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu mă duc la Tatăl: şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.” (Ioan 14:12-14);

5) Când ai nevoie de binecuvântarea lui Dumnezeu peste munca ta: „Le voi trimite ploaie la vreme, şi aceasta va fi o ploaie binecuvântată! Pomul de pe câmp își va da roada și pământul își va da rodurile.” (Ezechiel 34:26-27). Iar atunci când vei vedea rezultatele rugăciunii, conform promisiunilor lui Dumnezeu, nu te vei mai ruga niciodată altfel!

21 August 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Chiar dacă va fi căzut un om în vreo greșeală, voi, cei spirituali, îndreptați pe unul ca acesta cu duhul blândeții, fiind atent la tine însuți, ca să nu fii ispitit și tu.

Galateni 6.1

Disciplina este cel mai dificil lucru cu care o adunare are de-a face și, chiar dacă judecata omului care se implică proeminent în aceasta va fi absolut corectă, totuși, dacă sufletul său nu este în comuniune cu Dumnezeu, el nu va avea greutatea morală care să inspire încredere. Cuvântul lui va fi lipsit de putere și el va fi o piedică; din acest motiv, trebuie să avem permanent în gând faptul că problemele adunării sunt în preocuparea lui Hristos și că ochii Săi sunt ca o flacără de foc pătrunzând gândurile și intențiile fiecărei inimi, iar disciplina nu poate fi susținută în mod real prin propria noastră tărie.

Oricât de slabi am fi, dacă ne sprijinim pe Domnul și căutăm cu sinceritate călăuzirea Duhului, vom dobândi, dacă nu un discernământ profund, cel puțin o pricepere instinctivă prin care ne vom da seama cine este în părtășie cu Dumnezeu și are dreptate și vom beneficia de un simțământ foarte puternic cu privire la diferența între ceea ce este corect și ceea ce este impus. Avem nevoie, într-un fel cu totul special, să fim aproape de Dumnezeu atunci când acționăm pentru gloria Domnului în chestiunile de disciplină, să simțim răul ca și cum noi am fi vinovați de el; altfel, preocuparea în disciplină cu răul are ca efect slăbirea duhului și afectează negativ simțul moral. Satan este activ acolo unde este prezent răul, iar disciplina are în vedere răul; prin urmare, este vorba de un conflict, iar biruința poate fi câștigată doar prin ascultarea față de Cuvântul lui Dumnezeu și în supunere față de Duhul Sfânt.

În plus, există întotdeauna o tendință de întinare atunci când ne preocupăm cu răul, chiar dacă facem aceasta pentru a-l judeca și a-l înlătura; vedem de aici nevoia absolută de a ne judeca pe noi înșine în astfel de ocazii. De fapt, când judecăm răul în alții, suntem în pericol de a fi împinși de vrăjmaș într-o stare de mândrie.

H. F. Witherby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci Dumnezeu n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Cine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.

Ioan 3.17,18

Născut din nou (18)

Prin natura sa, omul este un păcătos și va avea parte de judecata lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu îl iubește pe om și L-a trimis pe Fiul Său – nu pentru a ne judeca, ci pentru a ne salva. Acum depinde de om dacă vrea să creadă sau nu în acest Mântuitor.

Teologul iudeu Nicodim, care deținea una dintre cele mai înalte funcții de demnitate publică, fiind membru al sinedriului, a făcut acest pas de credință. Nu știm dacă Nicodim a făcut această schimbare în viață imediat după conversația avută cu Domnul Isus în acea noapte memorabilă, dar știm că mai târziu a luat poziție pentru El în fața colegilor săi de slujbă care Îl respinseseră. „Nicodim, cel care venise la Isus noaptea și care era unul dintre ei, le-a zis: Legea noastră judecă ea pe un om dacă nu aude mai întâi de la el și nu cunoaște ce face?“ (Ioan 7.50,51).

După moartea lui Isus pe cruce, lui Nicodim i s-a alăturat un alt membru al sinedriului. Cei doi au fost curajoși, au mărturisit despre El și s-au ocupat împreună de înmormântarea Domnului: „După aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica iudeilor, l-a rugat pe Pilat să ia trupul lui Isus … Și Nicodim, care la început venise la Isus noaptea, a venit și el și a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă și de aloe“ (Ioan 19.38,39). Dragostea lui Dumnezeu, care s-a descoperit deplin în moartea lui Isus pe cruce, a învins frica de oameni a acestor bărbați.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 9.1-9 · Ioan 7.37-53

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 14:26-45

În acest trist episod, ce consolare este să ne putem gândi la Iosua şi la Caleb! Ei au fost însufleţiţi de un „alt duh“. De aceea nu şi-au pierdut răsplata. Din toată generaţia lor, ei vor fi singurii care vor intra în ţară. Până atunci însă vor fi nevoiţi să împărtăşească soarta unui popor vinovat: să rătăcească patruzeci de ani traversând nisipul deşertului. Dar în timpul acestui lung pelerinaj vor fi neîncetat încurajaţi de amintirea ţării pe care o cercetaseră, acest pământ al Canaanului din care deja gustaseră roadele.

Moise anunţă veştile rele. Cum reacţionează poporul? Când Caleb îi îndemna să urce plini de curaj şi să ia în stăpânire ţara, ei voiau să se întoarcă în Egipt sau vorbeau de pieirea în pustiu (13.30; 14.2). Acum, în timp ce judecata lui Dumnezeu îi determină să-şi refacă drumul spre Marea Roşie şi Dumnezeu îi anunţă că vor muri în pustiu, ei vor să scape de pedeapsă şi răspund: „Iată-ne, şi ne vom sui!“ (v. 40). Inima omului nu se pune niciodată de acord cu Dumnezeu, mai cu seamă când este vorba să-şi recunoască greşelile comise, să se supună disciplinei sau să accepte cu umilinţă consecinţele păcatelor sale. Deşi Moise le spune „Nu vă suiţi“ (v. 42), ei se încăpăţânează şi suferă o crudă înfrângere.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ROAGĂ-TE CU PROMISIUNILE LUI DUMNEZEU! (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.” (Ioan 15:7)

Conform unei statistici, în Biblie există 3.573 de promisiuni. Asta înseamnă aproape zece promisiuni pentru fiecare zi a anului. Când știi care dintre aceste promisiuni se aplică în cazul tău, și îndeplinești condițiile care le însoțesc – tu poți începe, literalmente, să te rogi ca promisiunile lui Dumnezeu să existe în viața ta (vezi Ioan 15:7). Îți vor fi ascultate rugăciunile peste noapte? Unele da, altele nu… Biblia spune: „Să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele.” (Evrei 6:12). Cea mai puternică rugăciune pe care o poți rosti este aceasta: „Doamne, ai promis în Cuvântul Tău că vei face asta… și astăzi mă rog și mă încred în Tine pentru asta!” Iată câteva sugestii pentru a invoca promisiunile lui Dumnezeu în rugăciune: 1) Când ai nevoie de îndrumare și călăuzire: „Eu, zice Domnul, te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.” (Psalmul 32:8) 2) Când ai nevoie de eliberare dintr-o situație sau dintr-un obicei: „Cheamă-Mă în ziua necazului şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!” (Psalmul 50:15) 3) Când ai nevoie de putere pentru a sta în picioare: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41:10) 4) Când nu ai  suficient pentru a-ți satisface nevoile: „Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos.” (Filipeni 4:19) Deci, dacă meditezi la Cuvântul lui Dumnezeu zilnic, de fiecare dată când apare o nevoie, vei ști pe care dintre promisiunile Lui să le revendici în rugăciune!

20 August 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeu L-a uns cu Duh Sfânt și cu putere; pe El, care umbla din loc în loc făcând bine și vindecând pe toți cei asupriți de diavolul, pentru că Dumnezeu era cu El.

Fapte 10.38

Lumea merge înainte cu religia și cu filantropia ei. Face binefaceri, construiește spitale, îi hrănește pe cei flămânzi, îi îmbracă pe cei goi, și așa mai departe; însă resortul interior al acțiunilor ei nu este Hristos. Niciuna dintre motivațiile care L-au guvernat pe Hristos în umblarea Lui aici nu există printre cele care îi guvernează pe oameni; și niciuna dintre motivațiile care animă lumea în umblarea ei nu s-a găsit absolut deloc în Hristos.

Cel necredincios recunoaște frumusețea morală a lui Hristos, iar egoismul își poate găsi plăcerea în altruism, însă creștinul trebuie să se „îmbrace cu Hristos“. Domnul a umblat făcând binele în tot timpul și n-a existat niciun moment în care El să nu fie gata, ca Slujitor în har, să împlinească nevoile celorlalți. Și să nu gândim că aceasta nu L-a costat nimic! El n-a avut unde să-Și plece capul, a suferit de foame și a fost obosit. Iar când a șezut, unde s-a întâmplat acest lucru? În arșița soarelui, lângă fântână, în timp ce ucenicii Săi erau în cetate ca să cumpere mâncare. El a fost întotdeauna gata să întâmpine nevoile păcătoșilor sărmani, ca și cum nu I-ar fi fost foame, nici sete, ca și cum n-ar fi fost obosit, nici trudit. A experimentat toate necazurile și dificultățile pe care omul le îndură, și cât de minunat a fost felul în care El a umblat! A înmulțit pâini pentru alții, dar pentru Sine Însuși n-a vrut să prefacă o piatră în pâine.

În ce privește motivațiile morale ale sufletului, omul din lume n-are niciun principiu în comun cu Hristos. El nu este pe drumul către cer, iar fiecare pas pe care îl face îl conduce tot mai departe de adevăratul țel. Când un om se află pe un drum greșit, cu cât merge mai mult pe el, cu atât se rătăcește mai rău.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă are cineva urechi, să audă!

Apocalipsa 13.9

Urechi înfundate

Un om în vârstă a intrat în cabinetul medicului. Părea sănătos, dar mâna pe care o ținea la ureche pentru a auzi mai bine arăta limpede problema omului. Era necesar un aparat auditiv? Avea nevoie de o operație? Bărbatul nu prea avea speranțe că starea lui se va îmbunătăți vreodată.

Doctorul s-a uitat în urechea bărbatului și apoi, cu grijă, cu ajutorul unei pensete, a scos de acolo un dop de ceară lung de aproape un centimetru. Cu șaizeci de ani în urmă, un medic îl tratase pe bărbat de otită și îi introdusese o bucată de vată în ureche. Aceasta a rămas acolo căci a uitat de ea. Cerumenul s-a adunat pe vată, înfundând urechea din ce în ce mai mult.

Fericit, omul în vârstă s-a urcat în mașină și a pornit motorul pentru a merge acasă. Dar ce zgomot! Cu siguranță, motorul este stricat, și-a zis el. Nu, nu era stricat! Mașina lui era în regulă, doar că, în sfârșit, putea auzi bine din nou. El avea urechi, chiar urechi bune, numai că nu auzise bine în toți acești ani, pentru că fuseseră înfundate!

Urechile inimii pot fi de asemenea „înfundate“. De aceea Dumnezeu spune: „Cine are urechi, să audă“. Ce trebuie să auzim? Evanghelia! Isus spune: „Cine aude cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis are viață veșnică și nu vine la judecată“ (Ioan 5.24). Deci trebuie să auzim și să credem, apoi avem viață eternă. Când ar trebui să auzim? Acum și aici! „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile“ (Evrei 4.7). Dumnezeu Însuși ne cheamă: „Ascultați, și sufletul vostru va trăi“ (Isaia 55.3).

Citirea Bibliei: 1 Împărați 8.54-66 · Ioan 7.25-36

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 14:11-25

Poporul acesta Mă dispreţuieşte, declară DOMNUL (vezi v. 11, 23). În descrierea „ţării cercetate“ (13.32, compară cu Ps. 106.24), Dumnezeu este, de fapt, subiectul dispreţului şi al nerecunoştinţei lor. Cum putem califica noi atitudinea atâtor oameni care dispreţuiesc darul care este chiar cerul, dăruitorul fiind Însuşi Dumnezeu?

Moise intervine din nou, ca în episodul cu viţelul de aur. Cu nici un chip nu se lasă ispitit de propunerea ca el să devină căpetenia unei noi naţiuni (v. 12; Exod 32.10 sf). Aducând un argument de necombătut, Îi aminteşte Domnului că este în discuţie grandoarea Numelui Său înaintea naţiunilor. Apoi, arătând ceea ce a învăţat de la El şi citându-I propriile cuvinte (Exod 34.6-7), Îi aminteşte Domnului că El este „încet la mânie şi bogat în îndurare (sau: bunătate)“, sugerându-I că acum are ocazia să ierte „nelegiuirea şi răzvrătirea“. Unde nu este vină, iertarea nu are rost. Dar păcatul omului, al meu şi al tău, I-a dat lui Dumnezeu ocazia să-Şi manifeste ha­rul. Copii ai lui Dumnezeu, şi noi Îl cunoaştem pe acest Dumnezeu care iartă. El este Tatăl nostru. Şi avem lângă El un apărător plin de iubire: este Isus, Mântuitorul nostru (1 Ioan 2.1).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MEDITEAZĂ LA CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Ferice de omul care… zi și noapte cugetă la Legea Lui…” (Psalmul 1:1-2)

Thomas à Kempis, călugăr german din secolul al XIV-lea, cunoscut pentru cartea sa „Imitatio Christi sau urmând pe Cristos”, a scris: „Dacă vrei să crești în viața ta spirituală, nu trebuie să te lași prins de faptele lumii. Trebuie să-ți găsești timp pentru a fi singur, departe de zgomot și confuzie, departe de atracția puterii și a bogăției.” S-ar putea să spui: „Dar asta nu înseamnă că Dumnezeu nu vrea ca eu să-mi stabilesc obiective și să realizez lucruri în viață?!” Nu, dimpotrivă, El vrea! Doar că prioritățile tale trebuie să fie corecte. Biblia spune: „zi și noapte cugetă la Legea Lui. El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc; tot ce începe duce la bun sfârşit.” (Psalmul 1:2-3). Care este secretul rodniciei unui pom? Faptul că are rădăcini adânci, conectate la izvoare de apă dătătoare de viață. Tot la fel este și în domeniul spiritual: pe măsură ce solicitările asupra timpului și energiei tale devin tot mai mari, tu trebuie să te disciplinezi să petreci și mai mult timp în Sfânta Scriptură, nu mai puțin. Atunci când viața ta interioară nu este în ordine, viața ta exterioară devine disfuncțională și începe să se destrame. Iar dacă muncești mai mult, tu nu faci altceva decât să grăbești procesul. Vei fi ca pilotul care și-a anunțat pasagerii: „Oameni buni, avem o veste proastă și una bună. Vestea proastă este că instrumentele noastre de bord au cedat și nu știm încotro ne îndreptăm. Vestea bună este că avansăm foarte repede!” Care este răspunsul? Psalmistul se bucura scriind: „Când urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parc-aş avea toate comorile. Mă gândesc adânc la poruncile Tale şi cărările Tale le am sub ochi. Mă desfătez în orânduirile Tale şi nu uit Cuvântul Tău.” (Psalmul 119:14-16) Așadar, fă-ți timp și meditează zilnic la Cuvântul lui Dumnezeu!

19 August 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și aceasta, cunoscând timpul, că este deja ceasul ca noi să ne trezim din somn, pentru că acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. Noaptea este mult înaintată și ziua este aproape.

Romani 13.11,12

Cât timp „Soarele dreptății“ nu a răsărit încă, lumea aceasta rămâne în noapte. Oamenii încearcă să uite de acest lucru în ocupațiile lor și în goana lor după plăceri și poate reușesc acest lucru pentru o clipă, dar, pentru oricine are înțelegere spirituală și Îl cunoaște pe Hristos, acum este noapte, o noapte întunecoasă. Întunericul este cu atât mai adânc, cu cât noaptea înaintează. Dar în inima credinciosului este lumină; el este trezit din somn, iar în inima sa a răsărit deja Luceafărul de dimineață. Noaptea este foarte înaintată și, în timp ce, în ciuda tuturor avertizărilor, lumea continuă să doarmă, credinciosul privește cu bucurie revărsatul zorilor. Domnul Său nu întârzie să vină, deși unii așa cred. Fiecare zi îl apropie tot mai mult de țintă și el stă ca un rob care, cu mijlocul încins și cu lampa aprinsă, îl așteaptă pe stăpânul casei.

„Pentru că cei care dorm, dorm noaptea; și cei care se îmbată, se îmbată noaptea“, citim în 1 Tesaloniceni 5.7. Ce altceva poți aștepta de la astfel de oameni decât lucrările neroditoare ale întunericului, lucruri rușinoase, care nu trebuie nici măcar amintite? (versetele 12 și 13; vedeți și Efeseni 5.12). Contrar acestora, creștinul umblă „cum se cuvine, ca în timpul zilei“. Lucrările întunericului nu se pot uni cu un om care este salvat de sub autoritatea puterilor întunericului și chemat acum să umble ca un „copil al luminii“. „Pentru că ne este de ajuns că am împlinit, în timpul trecut, voia națiunilor, umblând în poftele oamenilor.“ Imediat urmează îndemnul „să lepădăm deci faptele întunericului și să îmbrăcăm armura luminii“. Într-adevăr, fără luptă nu se poate, pentru că ne găsim în împărăția lui Satan, domnul întunericului, și puterile răutății ne stau împotrivă. Dar, dacă lumina în care umblăm constituie armura noastră, dacă puterea luminii, a adevărului și a evlaviei care aparțin acelei zile locuiește în inimile noastre, atunci atacurile și cursele vrăjmașului vor fi descoperite de noi și nu vor găsi nicio poartă de intrare în sufletele noastre, nici nu vor câștiga vreo autoritate asupra noastră.

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ziua aceasta este o zi de vești bune și noi tăcem; dacă vom aștepta până la lumina zilei de mâine, ne va ajunge pedeapsa.

2 Împărați 7.9

Vioara în mâna artistului

Fritz Kreisler (1875-1962), un violonist celebru, câștiga bine din concertele sale. Dar cea mai mare parte a venitului său o cheltuia imediat. În timpul unei călătorii a găsit o vioară renumită, dar nu a putut să o cumpere, deoarece îi lipseau banii necesari. Mai târziu, de îndată ce a câștigat suficient pentru a plăti prețul, s-a dus la vânzător și a sperat că va putea achiziționa acel instrument deosebit. Spre marea sa dezamăgire, vioara fusese între timp cumpărată de un colecționar. Dar s-a dus la noul proprietar și l-a rugat să-i permită să cumpere vioara. Însă acesta nu a vrut să dea piesa bună pentru niciun preț. Kreisler a crezut că va trebui să se resemneze, dar i-a mai venit o idee.

— Pot să cânt și eu o dată la instrument înainte ca acesta să fie condamnat la tăcere?, a întrebat el.

I s-a permis, așa că marele artist a luat vioara și a umplut încăperea cu o muzică atât de minunată, încât colecționarul a fost profund emoționat.

— Nu am dreptul să o păstrez pentru mine, a exclamat el. Este a dumneavoastră, domnule Kreisler. Luați vioara, pentru ca toți oamenii să audă acordurile ei!

Pentru păcătoșii mântuiți, evanghelia harului este o muzică cerească. Nu avem dreptul să o păstrăm doar pentru noi. Domnul Isus ne spune: „Duceți-vă în toată lumea și predicați evanghelia la orice făptură!“ (Marcu 16.15).

Citirea Bibliei: 1 Împărați 8.41-53 · Ioan 7.14-24

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 13:26-33, 14:1-10

Au fost trimişi doisprezece cercetaşi: câte unul pentru fiecare seminţie. Iniţial nu era nici o distincţie între ei. Dar cele patruzeci de zile de călătorie i-a pus pe aceşti oameni la încercare (numărul 40 în Biblie vorbeşte întotdeauna de punerea la încercare). La întoarcere, fiecare arată ce este în inima lui. Rezultatul? Zece sunt necredincioşi. Numai doi – Iosua şi Caleb – au încredere în Domnul. Credinţa Îl cunoaşte pe Domnul şi apreciază circumstanţele din punctul Lui de vedere, în timp ce necredinţa le măsoară cu dimensiuni omeneşti şi se opreşte la obstacole vizibile. Uriaşii, fii ai lui Anac, nu erau o fabulaţie, cum nu erau fabulaţie nici zidurile înalte. Dar greşeala oamenilor era că luau în considerare limitele lor şi că se ocupau cu ceea ce duşmanii puteau gândi despre ei (v. 33 sf.), când ar fi trebuit să privească spre Domnul. Iosua şi Caleb nu se ruşinează să-şi declare credinţa în faţa tu­turor. Ei preţuiesc moştenirea promisă şi îşi îndeamnă fraţii s-o ia în stăpânire. Ce frumos       exemplu! Ne numărăm şi noi printre aceia care îndeamnă spre „ţară“, sau printre cei care descurajează sufletele ca să nu Îl urmeze pe Isus? Să nu fii de acord cu ceilalţi    (v. 10) este întotdeauna dificil, uneori periculos. Aceşti doi oameni era să fie ucişi cu pietre (v.10), dar Dumnezeu a fost de partea lor.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU TE VA SALVA! | Fundația S.E.E.R. România

„Să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu…” (2 Corinteni 1:9)

Te simți deznădăjduit de situația în care te afli, și nu știi încotro să te îndrepți? Poate că te străduiești să găsești un motiv pentru a continua să mergi mai departe, dar ești atât de obosit și copleșit, încât vrei să renunți. Dacă asta este situația în care te găsești în prezent, te afli într-un loc vulnerabil. Fii atent: Satan va încerca să te convingă că trebuie că există vreun păcat în viața ta, că ești în afara voii lui Dumnezeu, care este nemulțumit de tine pentru că nu L-ai ascultat în vreun domeniu de care nu ești conștient… Nu cădea în capcană! Poți fi în centrul voii lui Dumnezeu, făcând totul așa cum trebuie, și totuși să experimentezi strâmtorarea. Apostolul Pavel scrie: „Nu voim să vă lăsăm în necunoştinţă despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă. Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim, pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu, care înviază morţii. El ne-a izbăvit şi ne izbăveşte dintr-o astfel de moarte şi avem nădejde că ne va mai izbăvi încă. Voi înşivă ne veţi ajuta cu rugăciunile voastre, pentru ca binefacerea făcută nouă prin rugăciunile multora să fie pentru mulţi un prilej de mulţumiri lui Dumnezeu pentru noi.” (2 Corinteni 1:8-11). Când experimentezi strâmtorarea, doi factori acționează în viața ta: în primul rând, Dumnezeu te învață să te sprijini pe El, în loc să te sprijini pe tine însuți; în al doilea rând, oamenii din jurul tău sunt întăriți și încurajați pe măsură ce văd harul lui Dumnezeu la lucru în viața ta. Așadar, să nu te îndoiești nicio clipă, Dumnezeu te va salva!

18 August 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Ce am văzut și am auzit vă vestim și vouă, ca și voi să aveți comuniune cu noi; și comuniunea noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos. Și vă scriem aceste lucruri, ca bucuria voastră să fie deplină.

1 Ioan 1.3,4

Cum să pot avea comuniune cu Dumnezeu, dacă nu știu ce este în inima Lui, dacă nu știu ce Persoană umple inima Sa și dacă nu am aceleași gânduri ca și El cu privire la această Persoană? Abia după ce L-am cunoscut pe Domnul Isus – nu numai ca pe Acela care a purtat păcatele mele, care a fost făcut păcat pentru mine și care a satisfăcut toate cerințele dreptății lui Dumnezeu pentru mine, ci așa cum este El pentru inima și sentimentele lui Dumnezeu, după ce a înfăptuit totul și după ce, ca Om pe pământ, a devenit subiectul plăcerii mele, al sentimentelor mele, astfel că pot mânca din El, în prezența lui Dumnezeu – numai atunci pot avea comuniune cu Dumnezeu, căci comuniune înseamnă participare la aceleași lucruri.

În cele mai multe locuri din Noul Testament care vorbesc despre comuniune, cuvântul are înțelesul de a avea aceeași parte. Petru spune (2 Petru 1.4) că noi am obținut o „fire dumnezeiască“ și Ioan spune că am primit „viața eternă“, iar aceasta este Persoana Domnului Isus Însuși. Astfel, putem avea aceleași sentimente, același subiect pentru inimile noastre, aceleași interese ca și Tatăl și Fiul.

Deci cunoașterea faptului că am fost aduși aproape de Tatăl și de Fiul – căci putem avea comuniune prin aceea că prețuim aceleași lucruri ca Tatăl și ca Fiul – ne conduce, involuntar, la sentimentul că trebuie să corespundem, în mod practic, părtășiei sfinte. „Dumnezeu este lumină, și în El nu este deloc întuneric“ – comuniunea trebuie să fie în concordanță cu lumina, iar cine se gândește la aceasta și este obișnuit să stea în Locul Preasfânt, în prezența lui Dumnezeu – așa cum este prezentat simbolic în fiii lui Aaron, preoții, care erau întotdeauna în prezența lui Dumnezeu, ca să-I slujească, și care știau deci ce se potrivește în prezența lui Dumnezeu – acela se va judeca pe sine în lumina lui Dumnezeu și, prin judecata de sine, va înlătura tot ceea ce nu este demn de prezența lui Dumnezeu.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Astfel, fraților, fiindcă prin sângele lui Isus avem o deplină libertate, să intrăm în Locul Preasfânt, … să ne apropiem cu o inimă curată.

Evrei 10.19,22

Să ne apropiem de Dumnezeu ca închinători

Lucrarea de răscumpărare a Domnului Isus ne dă îndrăzneala de a intra în prezența lui Dumnezeu pentru a ne închina Lui în duh și în adevăr. Când ne adunăm să frângem pâinea, intrăm împreună în Locul Preasfânt ceresc. Și, în timp ce cu picioarele stăm pe pământ, cu inimile noastre suntem la Dumnezeu în cer.

Când venim înaintea Lui ca închinători, nu Îi prezentăm problemele noastre, ci onorăm Numele Său cel sfânt. Ne minunăm de dragostea Sa de nepătruns, pe care ne-a arătat-o prin faptul că L-a dat pe Fiul Său. Stăm cu respect în fața sfințeniei Sale, care a fost arătată pe cruce în judecata asupra păcatului.

Dumnezeu S-a revelat în Fiul Său. Prin urmare, putem să ne închinăm Lui admirând viața și moartea pe cruce a Domnului Isus, care au scos la lumină toate atributele lui Dumnezeu. Exprimăm în fața lui Dumnezeu cât de glorios și de măreț este Fiul Său și, astfel, ne închinăm înaintea Lui.

Închinarea în adunare reprezintă tot ceea ce se ridică din inimile noastre către Dumnezeu în timpul cântărilor, al rugăciunilor de mulțumire sau al citirii versetelor biblice corespunzătoare. Astfel, toți cei adunați la frângerea pâinii pot fi implicați în închinarea colectivă.

Dumnezeul și Tatăl nostru Se bucură atunci când noi Îl admirăm pentru harul Său, dragostea, sfințenia și dreptatea Sa, arătate în moartea Domnului Isus!

Citirea Bibliei: 1 Împărați 8.31-40 · Ioan 7.1-13

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 13:1-25

Poporul se apropia de ţara promisiunii. Moise trimite doisprezece cercetaşi cu misiunea de a cerceta ţara şi totodată de a aduce din ea informaţii şi ceva din roadele ei. Le-au trebuit patruzeci de zile pentru această recunoaştere. Iscoadele s-au suit la Hebron, loc pe care deja îl cunoaştem, unde Avraam cumpărase peştera Macpela ca loc de înmormântare. Ei aduc un ciorchine de struguri atât de greu, încât trebuia purtat de doi oameni.

Pentru noi, ţara promisiunii este cerul. Asemenea poporului, noi suntem încă în pustiu, simbol al acestei lumi. Încă nu am văzut moştenirea în care ne va aduce Dumnezeu, dar Cineva o cunoaşte şi poate să ne spună despre ea. Este Duhul Sfânt, care ne întreţine cu subiecte cereşti. Întocmai cum strugurii de la Eşcol făceau dovada bogăţiei ţării, Duhul ne dă „arvuna“, ceea ce înseamnă că ne dă să gustăm mai dinainte din bucuriile cerului. El ne face cunoscut lucrurile lui Dumnezeu (1 Co­rinteni 2.12). El primeşte ceea ce este al lui Hristos şi ne descoperă (Ioan 16.14). Deşi suntem într-o lume care din punct de vedere moral este un pustiu pentru noi, putem deja să ne ocupăm cu Cel pe care Îl iubim fără să-L fi văzut (1 Petru 1.8).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ARTA DE A FACE PARTE DIN TURMĂ (2) | Fundația S.E.E.R. România

„El Își va paște turma ca un Păstor…” (Isaia 40:11)

Ce trebuie să știm despre Păstorul nostru? Următoarele două lucruri: 1) Caracterul Păstorului nostru. Domnul Isus a făcut deosebirea dintre păstorii buni și cei răi (vezi Ioan 10:11-16). Păstorii răi își văd de propriile interese, și nu de bunăstarea oilor. Nu sunt de încredere; când apare o amenințare, ei abandonează turma. Dar Domnul Isus a afirmat: „Eu sunt Păstorul cel bun.” (Ioan 10:11). Ce Îl face pe El bun? „Păstorul cel bun își dă viața pentru oi.” (Ioan 10:11) Nevoile și siguranța lor sunt mai presus de ale Sale și, dacă este necesar, va interveni pentru ele. El spune: „Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine…” (Ioan 10:14) Domnul Isus Își cunoaște fiecare oaie în parte și dorește o relație apropiată cu fiecare dintre ele. El le cheamă pe fiecare pe nume; ele au încredere în El și Îl urmează acolo unde El le conduce (vezi Ioan 10:3). Așa că, te poți baza pe Păstorul tău că te protejează și te călăuzește! 2) Starea oilor este responsabilitatea păstorului. El nu poate fi un păstor bun dacă nevoile oilor sale nu sunt împlinite. Oile nu cunosc drumul spre pășune, nici locația adăpostului sau strategia pentru propria lor siguranță. Dar păstorul le știe! Oile sale cred în el, se bazează pe el și îl urmează. Tot la fel este și spiritual vorbind: a crede și a te bizui pe ocrotirea și grija Păstorului nu este ceva instinctiv – este singura decizie înțeleaptă pe care o poți lua, este un act de voință. Indiferent de sentimente sau de circumstanțe, tu iei hotărârea de-a te încrede în Păstorul tău (Domnul Isus), care Se va ocupa de tot și va acționa ca tu să fii în siguranță. Atunci când îți lași grijile și preocupările tale în seama Lui, și te odihnești în bunătatea Sa, El Își împlinește promisiunea că „nu vei duce lipsă de nimic”!

17 August 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Manase a cunoscut că Domnul, El este Dumnezeu … Și a îndepărtat pe dumnezeii străini, și idolul din casa Domnului … Și a refăcut altarul Domnului și a adus pe el jertfe de pace și de mulțumire și a poruncit lui Iuda să slujească Domnului Dumnezeului lui Israel.

2 Cronici 33.13,15,16

Lecții din viața lui Manase (3) – Rodul luminii

După ce Manase s-a smerit adânc înaintea Lui, Domnul l-a adus înapoi la Ierusalim. Atunci Manase a cunoscut că Domnul era Dumnezeu. N-a fost doar o schimbare de gândire la el, căci realitatea smeririi lui profunde și a pocăinței veritabile s-a arătat imediat: „Pentru că întristarea potrivit lui Dumnezeu lucrează pocăință spre mântuire, de care nu-ți pare rău; dar întristarea lumii lucrează moarte“ (2 Corinteni 7.10).

Regretul nu înseamnă pocăință. Iuda Iscarioteanul a avut regrete, însă sfârșitul său a fost unul cumplit. De altă parte, citim că Petru a plâns cu amar după ce se lepădase de Domnul, însă în sufletul lui a fost produsă pocăință adevărată, spre mântuire.

Putem vedea clar rezultatele pocăinței veritabile a lui Manase: el a îndepărtat dumnezeii străini și idolul din casa Domnului; a dărâmat toate altarele pe care le zidise; a restabilit altarul Domnului și a adus jertfe de mulțumire pe el; a poruncit întregului Iuda să-I slujească Domnului. Manase nu fusese caracterizat de niciunul dintre aceste lucruri în viața lui de mai înainte, însă, după pocăința sa, el a făcut ceea ce era bine, drept și adevărat.

De aici învățăm lecția că trebuie să umblăm ca niște copii ai luminii. În viața lui Manase a fost schimbare clară, nu doar cuvinte. Umblarea noastră, de asemenea, trebuie să fie într-un contrast total cu lucrările neroditoare ale întunericului – „Rodul luminii este în orice bunătate și dreptate și adevăr“ (Efeseni 5.9). Să fim și noi caracterizați de această roadă întreită a luminii!

A. Leclerc

>

SĂMÂNȚA BUNĂ

Să ne apropiem deci cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să aflăm har, ca să avem ajutor la momentul potrivit.

Evrei 4.16

Să ne apropiem de Dumnezeu cu încredere

Prin lucrarea Domnului Isus pe cruce, accesul la Dumnezeu este deschis tuturor celor care cred în Mântuitorul. Ei I se pot adresa Dumnezeului cel viu în rugăciune în orice moment. El are întotdeauna urechea deschisă pentru copiii Săi și este interesat de tot ceea ce îi privește.

Ne apropiem de Dumnezeu cu o profundă reverență, pentru că știm că El este sfânt. De aceea, cuvintele pe care I le adresăm sunt respectuoase și adecvate. În același timp, venim la Dumnezeu cu încredere deplină, pentru că El ne iubește și are numai lucruri bune pentru noi. Astfel, Îi spunem deschis ceea ce avem pe inimă. Putem veni la Dumnezeu cu toate problemele noastre. Nimic nu este prea dificil și nimic nu este prea neînsemnat pentru El. Nevoile noastre nu-L copleșesc și grijile noastre nu-L neliniștesc. De aceea, David ne recomandă: „Popoare, încredeți-vă în El în orice timp; vărsați-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru“ (Psalmul 62.8).

Când Îi prezentăm cererile noastre lui Dumnezeu, El este întotdeauna gata să ne ajute. La tronul harului primim îndurare. Aceasta include atât compasiunea, cât și ajutorul lui Dumnezeu. Mai mult, la Dumnezeu găsim har, astfel încât să nu ne împiedicăm pe calea credinței, ci să mergem înainte curajoși. Să ne folosim mai mult de accesul nostru liber la Dumnezeu și să ne rugăm Lui în mod regulat! Momentele pe care le petrecem în prezența Lui vor avea un impact pozitiv asupra întregii noastre vieți.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 8.12-30 · Ioan 6.60-71

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 12:1-16

„Limba“, spune Iacov, este „un rău de nestăpânit, plină de otravă aducătoare de moarte“ (Iacov 3.8 …). Încă o dată îi constatăm ravagiile. Nu sub forma cârtirilor şi a murmurelor în mijlocul „adunăturii de oameni“ (cap. 11), ci sub cea a criticilor şi a calomniilor care întinează membrii celei mai onorabile familii dintre conducătorii poporului: pe Aaron marele preot şi pe Maria, profetesa. Vorbele lor rele fuseseră probabil şoptite la ureche, în cea mai mare taină (Luca 12.3). Dar… „Domnul a auzit“ (v. 2 sf; comp. cu 11.1).

Să nu uităm niciodată că şi cele mai confidenţiale remarci au Auditoriu în cer. Moise tace. De fiecare dată când erau sfidate drepturile Domnului, mânia lui se aprindea, pe bună dreptate; acum însă, când este vorba să se apere pe sine, blândeţea lui extremă se traduce prin tăcere. De aceea Dumnezeu ia apărarea slujitorului Său. Îi invită în cort pe cei trei în cauză şi îi cheamă pe cei doi vinovaţi să iasă înainte. Gravitatea pedepsei o descoperă pe cea a păcatului comis. Maria este lovită cu lepră. Pentru prima dată (în această împrejurare) Moise îşi deschide gura, stăruind în favoarea surorii lui aflate în nenorocire, ca să fie vindecată.

Domnul să ne păzească de „invidii şi de orice vorbiri de rău“ (1 Petru 2.1)!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ARTA DE A FACE PARTE DIN TURMĂ! (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Domnul este Păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.” (Psalmul 23:1)

Poate că ai memorat Psalmul 23 încă de când erai copil. Imaginile pe care ni le-am creat din acest Psalm vor rămâne cu noi toată viața.

Scriitoarea Hannah Whitall Smith (evanghelistă, reformatoare și autoare creștină americană de la sfârșitul sec. al XIX-lea) a spus: „Lucrul de care avem nevoie cu toții este doar să ne întoarcem din nou în grădiniță, să reluăm versetele copilăriei și, recitindu-le cu ochii și mintea de adulți, să le credem cu toată credința noastră de copii.” Ca adulți, devenim obosiți, pierzând bucuria simplă de care are nevoie viața noastră plină de stres.

Ce trebuie să învățăm din acest Psalm? Cel puțin trei lucruri:

1) Cine este Păstorul nostru – „Domnul este Păstorul” nostru. El este sursa a tot ceea ce vom avea nevoie vreodată, începând cu mântuirea. Domnul Isus a spus: „Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun își dă viața pentru oi.” (Ioan 10:11)

2) Care este slujba Păstorului – El ocrotește și îngrijește oile. Și știe ce-are de făcut cu oile capricioase, încăpățânate, vulnerabile, și cum să aibă grijă de ele. Cu mult înainte ca Domnul Isus să vină ca Păstor al nostru, Tatăl a spus: „voi veni în ajutorul oilor Mele, ca să nu mai fie de jaf… Voi pune peste ele un singur păstor, care le va paşte, şi anume pe Robul Meu David; El le va paşte, El va fi păstorul lor.” (Ezechiel 34:22-23).

3) Care este grija oilor – Să aibă încredere deplină în Păstorul lor. Încercările noastre de a face partea Păstorului ne vor epuiza și ne vor frânge. Trebuie să credem „cu toată credința noastră de copii” că Isus este un Păstor de încredere, angajat și capabil – și apoi să acționăm conform credinței noastre. Iar faptul că știm că bunătatea și îndurarea Lui ne vor însoți în toate zilele vieții noastre ar trebui să ne înlăture grijile prezentului și să ne risipească toate îngrijorările viitoare. Așa să ne ajute Dumnezeu!