Mana Zilnica

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Isus a vorbit acestea și Și-a ridicat ochii spre cer și a spus: „Tată, a venit ceasul! Glorifică-L pe Fiul Tău, ca Fiul Tău să Te glorifice pe Tine”.

Ioan 17.1

Cu încrederea pe care o oferă comuniunea neîntreruptă și perfectă, Fiul lui Dumnezeu Și-a ridicat ochii spre cer. Avem privilegiul să ascultăm, cu o reverență sfântă, revărsarea unei inimi care bătea la unison cu cea a Tatălui. Domnul cere să fie glorificat, deși avea tot dreptul să Se glorifice pe Sine ca Fiu, fiind egal cu Tatăl. Totuși El nu-Și părăsește locul pe care, prin har, îl luase ca Om, așa cum citim în Filipeni 2.6-11.

Prin urmare, El ca Om cere să fie glorificat cu gloria pe care o avea la Tatăl înainte de a fi lumea – adică să fie glorificat cu gloria Sa eternă! Vorbind în mod anticipativ, El spune: „Am împlinit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac” (versetul 4); apoi, pe cruce, El a rostit cuvintele acestei împliniri: „S-a sfârșit” (Ioan 19.30). Acest lucru ne umple de o bucurie negrăită, fiindcă problema păcatului a fost rezolvată, Dumnezeu a fost glorificat și onorat cu privire la caracterul Său sfânt, iar răscumpărarea noastră a fost făcută astfel sigură. Cererea Lui de a fi glorificat nu a fost guvernată de interesul Lui propriu, ci pentru ca, în cer, El să-L poată glorifica pe Tatăl, dând viață eternă tuturor celor pe care Tatăl îi dăduse Lui. Acest lucru este nespus de frumos, fiindcă arată că dorința Tatălui a fost aceeași cu a Lui: dăruirea vieții veșnice nouă, celor care eram morți.

Nu este deci de mirare că, adresându-Se Tatălui cu privire la Sine, El Se adresează apoi Tatălui cu privire la cei dăruiți Lui de El. Rugăciunea Lui pentru ei a fost ca ei să fie păziți de răul unei lumi corupte și păcătoase; și, în final, El prezintă scopul Său pentru ei: ca ei să fie împreună cu El acolo unde El Se află, pentru a contempla gloria Lui.

R. A. Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Adevărata Lumină era aceea care … luminează pe orice om. El era în lume și lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.

Ioan 1.9,10

Adevărata lumină

Deoarece Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos este El Însuși Dumnezeu veșnic, El este și adevărata Lumină, într-un contrast uimitor cu întunericul care îi ține pe oameni în orbire spirituală. Dar, deși Lumina adevărată a venit în lume și luminează pe orice om, totuși aceasta nu înseamnă că orice om este luminat de El, ci doar că Lumina adevărată strălucește peste toți.

Domnul Isus Hristos dorește să-i lumineze pe toți aceia care acceptă harul Său infinit, suveran, primindu-L ca Mântuitor și Domn. Dar încă de la început, de când Domnul Isus a venit în lume, lumea nu L-a cunoscut, deși El Însuși este Creatorul tuturor lucrurilor. Motivul nu a fost lipsa de mărturie a gloriei Sale; mai degrabă păcatul și răzvrătirea din inimile oamenilor au făcut ca ei să fie dușmani ai lui Dumnezeu.

Într-adevăr, Evanghelia ne spune că „Lumina a venit în lume și oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele” (Ioan 3.19). Dacă Cel care este Dumnezeu arătat în trup a binevoit să vină în lumea noastră, era corect ca lumea să se bucure și să se minuneze de harul infinit și de dragostea care a putut să coboare din cel mai înalt loc al măreției desăvârșite. Însă rezultatul a fost tocmai opusul. La lucru a fost vrăjmașul cel vechi, diavolul, care dorește să închidă ochii și urechile oamenilor, ca să nu-L cunoască pe Acela care este Calea, Adevărul și Viața – Domnul Isus Hristos.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SCHIMBĂ-ȚI DIETA! – Fundația SEER

„Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul… vostru…” (1 Corinteni 6:20)

Un pastor a scris: „Studiasem și meditasem la toate versetele din Scriptură despre vindecare. Într-un final, m-am îmbolnăvit atât de tare încât a trebuit să merg de urgență la spital. S-a descoperit că aveam cinci artere complet blocate și am fost programat la operație de bypass. După ce am trecut de toate acestea, am început să mă întreb: „Cum a fost posibil să pățesc așa ceva?” Sunt pastor. Cred că Dumnezeu vindecă. M-am rugat pentru alții și am văzut cum îi vindecă.” Apoi mi-am amintit! Fusesem avertizat în repetate rânduri asupra nivelului de colesterol și de zahăr din sânge… Trebuia să-mi schimb dieta, dar nu am ascultat. Am fost dependent de mâncărurile prăjite și de alimentele grase. Erau atât de gustoase, încât nu puteam renunța la ele.” Domnul Isus a spus că fiii acestei lumi sunt mai înțelepți decât fiii luminii (vezi Luca 16:8). Mass-media și instituțiile medicale ne avertizează în fiecare zi să mâncăm sănătos. Tutunul, alcoolul și drogurile te pot ucide, dar la fel și mâncarea nesănătoasă! Pavel scrie: „Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuiește în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 6:19-20). Tu ai o misiune de la Dumnezeu, dar și responsabilitatea de a rămâne sănătos pentru a o împlini. Trupul tău este templul în care locuiește El și unealta pe care o folosește. Așadar, caută să-L „proslăvești pe Dumnezeu în trupul tău” în fiecare zi.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 1:38-54

Toţi fiii lui Israel recenzaţi în acest capitol trecuseră Marea Roşie cu un an în urmă. Fuseseră „botezaţi pentru Moise în nor şi în mare”; avuseseră parte de toate privilegiile legate de calitatea de a fi popor al DOMNULUI: mana, apa din stâncă (1 Corinteni 10.2 …). Dar din cei peste şase sute de mii număraţi în v.46, câţi vor atinge ţara? Numai doi, în care Dumnezeu Îşi va putea găsi plăcere pentru că au credinţă (compară cu 1 Corinteni 10.5 şi cu Evrei 11.6). Din mulţimea celor care poartă astăzi numele de creştini, numai Domnul cunoaşte câte suflete Îi aparţin Lui cu adevărat (2 Timotei 2.19). Să repetăm aceasta, că nu botezul, ci credinţa în Isus Hristos ne face oameni din poporul lui Dumnezeu.

Fiii lui Levi nu au fost număraţi în rândul oamenilor de război (v. 47). Forţa şi puterea nu intră în calcul când este vorba de slujire pentru Domnul. Să observăm totuşi că cel credincios este astăzi înrolat prin credinţă şi în rândul ostaşilor şi în rândul slujitorilor Templului. El trebuie să fie apt ca şi Timotei să lupte „lupta cea bună” (1 Timotei 6.12) şi în acelaşi timp, la fel ca tânărul Arhip, trebuie să ia aminte la slujba pe care a primit-o „în Domnul” (Coloseni 4.17).

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Să ajuți tu pe cel rău și să iubești tu pe cei care urăsc pe Domnul?

2 Cronici 19.2

Un proverb spune că «cine se aseamănă se adună». În cazul de față, acest proverb nu se aplică, fiindcă Iosafat, împăratul lui Iuda, a fost un om bun, care a umblat pe căile „tatălui său, David”. El și-a pus în inimă să facă voia Domnului și a îndepărtat idolatria din țară. De asemenea, el a dat porunci ca poporul să fie instruit din legea Domnului. Când a fost mustrat de profetul Eliezer din cauza greșelilor făcute, el a răspuns într-un fel evlavios și și-a condus poporul la a se sprijini pe Domnul, în mijlocul dificultăților.

Însă Iosafat s-a asociat cu Ahab, împăratul nelegiuit al lui Israel. Se pare că această asociere a început atunci când Iosafat s-a dus în Samaria și a stat la masa lui Ahab. Apoi fiul său, Ioram, s-a căsătorit cu Atalia, fiica nelegiuită a lui Ahab și a Izabelei. Iosafat s-a pus după aceea pe el și poporul său la dispoziția lui Ahab, atunci când acesta a pornit la război împotriva Siriei. El a rămas pasiv atunci când cei patru sute de profeți ai lui Ahab spuneau minciuni și când Mica, adevăratul profet al Domnului, era aruncat în închisoare fiindcă vestise adevărul. După aceea aproape că și-a pierdut viața în lupta împotriva sirienilor. Pe scurt deci, din cauza acestei asocieri nepotrivite, Iosafat și-a distrus familia, s-a implicat într-un război nepotrivit, s-a expus profețiilor mincinoase, s-a aliat cu cei care l-au persecutat pe profetul adevărat al lui Dumnezeu și a fost aproape să-și piardă viața.

Privind la viața plină de credincioșie a lui Iosafat, ne gândim la cât de bine ar fi fost ca mărturia lui să nu fi fost întinată de aceste asocieri nepotrivite. Dar să privim și la viața noastră – există cumva prietenii și tovărășii rele și în cazul nostru? Domnul să ne dea harul să dăm la o parte orice greutate și păcatul care ne înfășoară atât de ușor (Evrei 12.1)!

G. W. Steidl

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci nimeni nu poate să pună o altă temelie decât aceea care este pusă și care este Isus Hristos. Nimeni să nu se laude deci cu oameni.

1 Corinteni 3.11,21

Adevărata temelie

În anul 817, Claudio a fost numit episcop de Torino. El era un creștin sincer, devotat lucrării lui Dumnezeu. La început, în calitate de episcop, a dedicat o mare parte din timpul său studiului Scripturilor și scrisului. Avea de gând să facă un comentariu la întreaga Biblie. În urma studiului, Claudio a ajuns la concluzia că „Piatra este una singură, Hristos, și că Petru numai în relație cu Hristos putea fi socotit urmașul Domnului”. Aceste adevăruri erau o referire la versetul din Matei 16.18: „Și Eu de asemenea îți spun: Tu ești Petru și pe această stâncă voi zidi Biserica Mea”.

O cercetare atentă a Scripturii ne conduce la concluzia că Centrul în jurul căruia se strânge Biserica lui Dumnezeu este Hristos, și nu Petru. Suntem îndreptățiți să ne apropiem de Domnul Isus Hristos, „piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă și scumpă înaintea lui Dumnezeu” (1 Petru 2.4). Biserica lui Dumnezeu trebuie să se strângă în jurul Persoanei Mântuitorului Isus Hristos, nu în jurul unei învățături sau porunci. Duhul Sfânt ne conduce numai la Isus Hristos, Piatra vie.

Acesta este un punct de cea mai mare însemnătate, care a fost înțeles de episcopul Claudio de Torino. Acesta este punctul de vedere al Scripturii și suntem chemați să-l practicăm și noi. Toate încercările oamenilor religioși de a pune alte temelii sunt zadarnice. Nimeni să nu se fălească cu oameni! Adevărul Sfintei Scripturi rămâne veșnic.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ASCULTĂ GLASUL LUI DUMNEZEU! – Fundația SEER

 

„Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul” (Isaia 30:21)

Un consilier, care se luptase multă vreme cu o dependență, mărturisea: „Îmi făceam tratamentul, dar aveam nevoie de un loc de muncă pentru a ieși din acel mediu. Am căutat luni la rând, dar nimeni nu a vrut să mă angajeze. Într-o zi, așteptam autobuzul, când am auzit o voce șoptindu-mi: „Uită-te în spate!” M-am uitat și am văzut firma unui birou de avocatură. „Du-te, vorbește cu directorul firmei și spune-i că ai nevoie de un loc de muncă,” au fost cuvintele pe care le-am auzit. E o nebunie, m-am gândit eu… dar aceeași voce domoală m-a îndemnat din nou, așa că am ascultat. Când am vorbit cu avocatul și i-am spus ce se întâmplă în viața mea, m-a înțeles, întrucât cineva din familia sa își revenea dintr-o dependență. Apoi m-a privit și a zis: „E ciudat că ai intrat la mine în birou astăzi. Mă gândeam să creez un post nou de secretar juridic și nu am reușit încă să dau anunțul.” Două săptămâni mai târziu eram angajat, și a fost mai bine decât la toate celelalte locuri de muncă pentru care aplicasem vreodată. Eram mai bine plătit și îmi punea cel mai bine în valoare competențele.”

Problema nu este că Dumnezeu nu ne mai vorbește, ci că nu-i mai recunoaștem glasul. Nu te grăbi să alungi gândurile răzlețe care îți trec prin minte (vezi 1 Corinteni 2:16). În general, Dumnezeu nu-ți vorbește prin tunete sau fulgere pentru a-ți atrage atenția. De cele mai multe ori, El îți vorbește prin gânduri, printr-o persoană din familie, printr-un prieten, printr-un pastor, printr-o schimbare de situație, prin descoperirea neașteptată a unui verset „perfect”, prin cartea unui scriitor inspirat sau în odăița ta, când îți umple inima cu o pace desăvârșită…

Așadar, învață să asculți glasul lui Dumnezeu!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 1:22-37

Douăzeci de ani este şi astăzi, în unele ţări, vârsta la care tinerii sunt chemaţi obligatoriu în serviciul militar. Odată recunoscut ca apt să poarte armele, recrutul se îndatorează faţă de ţara lui. De îndată ce este încorporat, el renunţă la independenţa lui, pentru a se supune în slujba comunităţii; învaţă respectul datorat superiorilor, sensul disciplinei, al datoriei, al onoarei; se pregăteşte pentru luptă … (Luca 7.8). Această «chemare sub drapel» nu are ea pentru orice tânăr creştin aplicaţia ei spirituală? Fără îndoială, chiar din ziua următoare convertirii sale, un „prunc în Hristos” va fi dintr-o dată bun pentru „a ieşi la luptă”. Familia lui Dumnezeu este compusă din „copilaşi”, din „tineri” şi din „părinţi” (1 Ioan 2.13). Ca în orice familie, în care copiii sunt în diferite stadii de creştere, şi în familia lui Dumnezeu întâlnim diferite nivele de capacitate şi de responsabilitate. Dar trebuie să fie creştere (compară cu Luca 2.40, 52). Soseşte momentul când copilaşul trebuie să devină un tânăr în sens spiritual, puternic, având experienţa victoriei asupra celui rău (1 Ioan 2.14), apoi un om matur, potrivit cu Evrei 5.14.

Am ajuns şi noi în acest stadiu? Sau n-am progresat deloc de la convertirea noastră?

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Și nu după multe zile, fiul mai tânăr, adunând totul, a plecat într-o țară îndepărtată și acolo și-a risipit averea, trăind în destrăbălare. Iar după ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în țara aceea și el a început să ducă lipsă.

Luca 15.13,14

Fiul mai tânăr și-a adunat bogățiile moștenite și a plecat din casa tatălui către mirajul unei țări depărtate, către un loc care îi oferea mai multe oportunități de a-și împlini plăcerile și dorințele. Credea că împlinirea acelor dorințe pe care Dumnezeu le interzice îi va aduce fericire și împlinire. Aceasta este minciuna lui Satan, prin care i-a amăgit pe oameni de la cădere până astăzi.

O temă majoră în cartea Proverbe este înțelepciunea care ne ferește de căile păcatului. În Proverbe, păcatul este adesea arătat ca având acest caracter înșelător – el promite ceea ce niciodată nu va putea oferi (Proverbe 5.3,4). El este foarte atractiv, mai dulce decât mierea, însă la sfârșit este nespus de amar. Farmecul păcatului dispare odată cu comiterea lui, așa cum cineva a spus: «Păcatul este atractiv în perspectivă, însă hidos în retrospectivă». Acesta este motivul pentru care multe păcate sunt numite „pofte înșelătoare” (Efeseni 4.22).

„Țara îndepărtată” este țara lui Satan, un loc aflat departe, din punct de vedere moral, de prezența lui Dumnezeu. În țara depărtată, prințul lumii îi conduce pe oameni, prin intermediul poftelor lor, către pierzare și mânie (Efeseni 2.1-3). Însă, „după ce a cheltuit totul, … a început să ducă lipsă”. Iată încă un lucru care caracterizează țara lui Satan: acolo nu se oferă nimic, ci doar se cheltuiește. Tânărul începea să învețe că nu te poți bucura de ceea ce banii oferă, dacă nesocotești ceea ce banii nu pot niciodată cumpăra. El credea că devenise liber să nu mai slujească acasă la tatăl său, însă nu ajunsese decât să fie forțat să lucreze pentru un locuitor al acelei țări (versetul 15). Cu toții slujim cuiva: fie suntem robi ai păcatului și ai lui Satan, fie ai dreptății și ai lui Dumnezeu (Romani 6.16).

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

După ce suferise, li S-a prezentat El Însuși viu, prin multe dovezi … și vorbind despre lucrurile care privesc împărăția lui Dumnezeu.

Fapte 1.3

Multe dovezi

Toată activitatea Domnului în lumea aceasta a fost începutul marii lucrări pe care El urma să o continue prin puterea Duhului Sfânt și cu ajutorul slujitorilor Săi, până la împlinirea planurilor lui Dumnezeu pentru cer și pentru pământ. În cartea Fapte vedem partea pe care apostolii au avut-o la această lucrare. Citim că Domnul lucra împreună cu ei și întărea cuvântul prin semnele care-l însoțeau (Marcu 16.20). Ce puteau face Petru și toți slujitorii lui Dumnezeu, dacă Domnul nu lucra El Însuși în ei și prin ei? Lucrarea este a Domnului, slujitorul nu este decât un instrument.

Domnul Isus Însuși a început-o pe pământ, și ea va fi în întregime terminată când pământul actual va face loc unui pământ nou, sub ceruri noi. Domnul le-a dat apostolilor pe care El i-a ales porunci prin Duhul Sfânt, Reprezentantul Său, prin care El a săvârșit întotdeauna totul. Mărturia Duhului are o foarte mare importanță în zilele noastre, pentru că ea susține adevărul esențial al învierii Domnului. După ce a pătimit, Domnul a murit, dar El S-a înfățișat viu, dându-le dovezi că El era Același; apostolii L-au văzut timp de patruzeci de zile; El a mâncat și a băut împreună cu ei, spune Petru în capitolul 10.41 din cartea Faptele Apostolilor, și le-a vorbit despre lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu, dar și despre adevărul că ei vor primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt, și vor fi martori în Ierusalim și până la marginile pământului.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCEARCĂ SĂ „VEZI” CE FACE DUMNEZEU ÎN VIAȚA TA! – Fundația SEER

„Îngerul Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, care ieșea din mijlocul unui rug.” (Exodul 3:2)

Moise a trăit la marginea deșertului timp de patruzeci de ani: asta înseamnă peste 21 de milioane de minute! Ceea ce i-a definit viața a fost monotonia, până când a avut o epifanie. Într-o zi, care începuse la fel ca celelalte 4.600 de zile de până atunci, Moise a văzut cu coada ochiului un rug aprins. Apoi a auzit un glas din rug care îl striga pe nume. Uneori Dumnezeu te va lua prin surprindere! Un rug aprins care nu se mistuie este la fel de irațional ca o măgăriță care vorbește. Dar Dumnezeu a făcut aceste lucruri posibile, nu-i așa? Unul dintre pericolele umblării cu Dumnezeu, vreme îndelungată, este să crezi că L-ai înțeles. Încercăm să-L introducem într-o cutie, dar nicio cutie nu e suficient de mare ca să-L cuprindă.

El spune: „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre și căile voastre nu sunt căile Mele”, zice Domnul. „Ci, cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre.” (Isaia 55:8-9). În loc să plutești prin viață fără niciun scop și să lași zilele să treacă, mai bine trezește-te în fiecare dimineață și roagă-te: „Tată, îți mulțumesc pentru această nouă zi. Te rog să-mi dăruiești o înțelegere nouă a Cuvântului Tău, ca să descopăr aspecte noi ale caracterului Tău… și astfel să pot face voia Ta și să Te slăvesc!”

Fii treaz și informat; nu pierde ceea ce ți-a pregătit Dumnezeu. Fă ce a făcut și Moise, care și-a zis: „Am să mă întorc să văd ce este această vedenie minunată și pentru ce nu se mistuie rugul.” (Exodul 3:3). Astăzi, încearcă să „vezi” ce face Dumnezeu în viața ta!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 1:1-21

Instrucţiunile din Levitic priveau închinarea şi comuniunea. Numeri reia istoria poporului despre traversarea pustiului pentru a ne vorbi de alte aspecte ale vieţii creştine: umblarea şi slujirea. Domnul începe prin procedeul numărării („Numerele”) seminţiilor lui Israel: ostaşi, leviţi, preoţi. Fiecare avea să-şi declare filiaţia (v.18). În timpul lui Ezra, cei care vor urca din captivitate va trebui să fie verificaţi dacă fac parte din Israel. Şi câţiva preoţi vor fi îndepărtaţi ca necuraţi pentru că nu vor putea, din neglijenţă, să-şi găsească „înregistrarea genealogică” (Ezra 2.59, 62).

Dragi prieteni, fiecare dintre noi trebuie să ştie în primul rând dacă este sau nu un copil al lui Dumnezeu. Şi trebuie să fie gata să declare aceasta înaintea altora (Romani 10.9). Dar, atenţie! Erau israeliţi toţi cei ai căror părinţi aparţineau uneia din cele douăsprezece seminţii. Spre deosebire, astăzi cineva devine creştin numai când crede personal în Domnul Isus Hristos. Atunci face parte din poporul ceresc, a cărui numărătoare exactă şi la zi o ţine Dumnezeu în „registrul Său de naşteri” sau mai degrabă în „Cartea vieţii”. Dacă astăzi veniţi la Isus, numele vostru va fi înscris acolo. Pentru că „tuturor celor care L-au primit, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1.12).

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Și, pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leproși, care stăteau departe. Și ei au ridicat glasul, spunând: „Isuse, Stăpâne, ai milă de noi!” … Și unul dintre ei, văzând că a fost vindecat, s-a întors înapoi, glorificându-L pe Dumnezeu cu glas tare. Și a căzut cu fața la picioarele Lui, mulțumindu-I; și era un samaritean.

Luca 17.12,13,15,16

Zece leproși L-au întâlnit pe Domnul și au strigat la El după îndurare. Remarcabil fapt, unul dintre ei era samaritean. În împrejurări obișnuite, ceilalți nouă n-ar fi acceptat tovărășia unui samaritean, căci iudeii nu aveau legături cu samaritenii, însă această cumplită boală îi așezase pe toți la același nivel. Păcatul este lucrul care îi așază pe absolut toți oamenii la același nivel, iar imaginea lui este lepra. Mari și mici, bogați și săraci, religioși sau atei, toți sunt în aceeași poziție înaintea lui Dumnezeu. Ce contează că unii au o datorie de cinci dinari, iar alții de cinci sute, dacă niciunul nu are cu ce să plătească?

Ca răspuns la strigătul leproșilor, Domnul a spus: „Mergeți și arătați-vă preoților!”. De ce a spus El aceasta? De ce mai degrabă nu Și-a pus mâinile peste ei, atingându-i și oferindu-le o vindecare imediată? Motivul pare să fie acela că a dorit să le pună la încercare încrederea în cuvintele Sale. Răspunsul lor a fost cel potrivit. Fără să existe încă o schimbare a stării lor, ei și-au îndreptat pașii către templu și, pe când se duceau, au fost curățiți. Acești oameni ne oferă o lecție și nouă astăzi. Încrederea în cuvintele divine (pentru noi, acestea sunt Scripturile) este o nevoie acută în zilele noastre. Binecuvântarea este găsită doar pe calea credinței. „Credința vine prin auzire; iar auzirea, prin Cuvântul lui Dumnezeu” (Romani 10.17).

S-a întâmplat apoi un lucru remarcabil. De îndată ce acești oameni și-au dat seama că au fost vindecați, samariteanul s-a despărțit de ei și s-a întors la Isus, căzând la picioarele Lui și glorificându-L pe Dumnezeu. În ochii săi, sanctuarele, ceremoniile și preoții erau doar nimicuri, în comparație cu Fiul lui Dumnezeu. Nu putea fi fericit decât la picioarele Mântuitorului. Nu există nimic atât de uscat precum ceremoniile religioase! Și nimic nu poate satisface și ferici inima precum Persoana Fiului lui Dumnezeu.

W. W. Fereday

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus, răspunzând, a zis: „Este scris: Omul va trăi nu numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”.

Matei 4.4

Dorința Domnului

Pe tot parcursul vieții Sale pe pământ, Domnul și Mântuitorul nostru a stăruit asupra Scripturilor ca fiind cele care conțineau propria-I istorie și în special ascultarea Sa până la moartea pe cruce. Domnul a făcut în mod repetat referire la necesitatea împlinirii profețiilor, iar când a fost pe cruce, Sfânta Scriptură era în gândul, în inima și pe buzele Sale.

Singurul indiciu care ne este dat cu privire la trăirile Sale interioare în timpul celor trei ore de întuneric de pe Golgota este dat de exclamația: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. Aici, Psalmul 22 a fost împlinit ca profeție. Mântuitorul a știut în acele momente că împlinea în totul experiențele și declarațiile profetice ale lui David.

Domnul a dorit, de asemenea, ca Biserica Lui să știe că între Scriptură și propria-I inimă, aflată în acele stări groaznice, exista o legătură profundă, care nu putea fi ruptă niciodată. Și cu puțin timp înainte ca Domnul să spună: „S-a sfârșit”, ca să se împlinească întocmai cuvintele Scripturii, a spus: „Mi-e sete”, „Mi-au dat fiere, de mâncare, și, în setea Mea, Mi-au dat să beau oțet”. Apoi Domnul Isus a exclamat: „S-a sfârșit”. Și această ultimă afirmație pe cruce, ultimele cuvinte pe care lumea le-a auzit de pe buzele Sale, sunt cuvinte din Scriptură: „În mâinile Tale Îmi încredințez duhul” (Psalmul 31.5). În toate aceste cuvinte observăm dorința Domnului Isus Hristos de a împlini Scripturile.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DOMNUL ISUS DOREȘTE SĂ TE FACĂ LIBER – Fundația SEER

„Dacă rămâneți în cuvântul Meu… adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 8:31-32)

Dacă te lupți și încerci să scapi de un obicei nepotrivit, Domnul Isus dorește să te elibereze.

„Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți într-adevăr ucenicii Mei; veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va elibera!”

Poate întrebi: „Care este acest „adevăr” care mă va face liber?” Domnul Isus oferă răspunsul în cinci cuvinte: „Dacă rămâneți în cuvântul Meu.” Izbânda se dobândește în mintea ta și este păstrată acolo. O femeie a glumit amar: „E ușor să renunți la fumat; eu am făcut-o de nenumărate ori.”

Serios vorbind, cum poți să nu te mai întorci la vechile obiceiuri? Pocăindu-te de ele, renunțând la ele și înlocuind vechile gânduri care ne duc înapoi la ele cu gânduri noi. De unde vin aceste gânduri noi? Domnul Isus răspunde: „Dacă rămâneți în cuvântul Meu…” Asta înseamnă să te ferești de locuri care te fac să nutrești gânduri nepotrivite și de oameni care încurajează aceste gânduri. Ar putea însemna chiar să schimbi emisiunile sau canalele tv pe care le urmărești. Vei observa că înainte să cedezi în fața unui obicei rău, sunt niște gânduri care te conduc la el.

Biblia spune: „Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți, prin înnoirea minții voastre” (Romani 12:2). În primele etape ale recuperării dintr-o dependență, e vital să-ți umpli mintea în fiecare zi cu versete, să te rogi și să fii dispus să apelezi la sprijinul unui prieten, Biblia spune: „dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul…” (Eclesiastul 4:10).

Vei cădea oare pe drumul tău spre eliberare? Da! Dar victoria începe când te hotărăști să fii liber și când crezi că Dumnezeu te va face liber.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 27:16-34

Să lăsăm ca Domnul să aprecieze şi să estimeze ceea ce fac alţii! Şi nici să nu fim preocupaţi să primim pentru noi aprobarea celor din jurul nostru; să nu aşteptăm de la oameni mai mult decât ce a primit Cel care a fost „preţuit de ei” la numai treizeci de arginţi (Zaharia 11.12, 13). Mai curând să ne străduim să ne prezentăm pe noi înşine ca lucrători aprobaţi
de Dumnezeu (2 Timotei 2.15).

În cartea Levitic, al cărei studiu îl vom termina, ne-am ocupat de preot şi de funcţiile sale. Studiu puţin anevoios uneori, dar care ne-a permis să ne îndreptăm atenţia spre Isus, Marele nostru Preot! Am putut recunoaşte implicarea Sa în toate domeniile vieţii alor Săi. Pentru mântuire: El a intrat în Locul Sfânt cu propriul Său sânge, obţinând o răscumpărare eternă. Pentru umblare:El veghează să îndepărteze toată lepra. Pentru slujbă: El este, în capitolul nostru, Cel care apreciază toate potrivit cu propria Sa măsură!

Lucru trist de spus, există creştini care acceptă bine mântuirea, dar care apoi ar prefera ca Domnul să nu Se ocupe de socotelile lor. Atunci, pentru aceştia, va trebui să vină triste experienţe, ca cele din cap. 26, până când afecţiunile lor vor fi redeşteptate. Domnul să ne dea o încredere deplină în Persoana Sa şi în lucrarea Sa!

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Și lucrarea dreptății va fi pace; și rodul dreptății, liniște și siguranță pentru totdeauna.

Isaia 32.17

Cât de zadarnice au fost de-a lungul veacurilor încercările de a institui pacea pe pământ! Totuși aceste încercări nereușite nu par să fi adus o schimbare în atitudinea oamenilor și a guvernelor, fiindcă ei continuă să spună: „Pace, pace” atunci „când nu este pace” (Ieremia 6.14). După lungi secole de faliment total ne gândim că ar fi trebuit să-și dea seama că există ceva radical greșit în metodele lor și că ar trebui să încerce altceva, cu totul nou.

Domnul Însuși arată un remediu nespus de prețios pentru această boală care afectează întreaga omenire. El spune: „Căutați dar întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea vi se vor da pe deasupra” (Matei 6.33). Pacea nu este un scop în sine, ci este efectul faptului că inima are adevăratul scop înaintea ei. Cuvintele Domnului se potrivesc întru totul cu învățătura din Vechiul Testament. Vine o zi când lucrarea dreptății va fi pacea. În împărăția viitoare a Domnului Isus, când dreptatea va fi instituită o dată pentru totdeauna, lucrarea ei va fi pacea.

Deși pacea este un lucru străin lumii de astăzi, cel care crede în Domnul Isus are pace cu Dumnezeu, ca rezultat al lucrării mărețe de răscumpărare pe care Domnul Isus a împlinit-o la Golgota. Păcatul este cel care produce dușmănie și conflicte, însă el, pentru noi, a fost înlăturat atunci când povara vinovăției noastre a fost așezată asupra binecuvântatului Fiu al lui Dumnezeu. Efectul acestei judecăți drepte este pacea temeinică, împreună cu liniștea și cu siguranța veșnică. Efectele minunate ale jertfei Sale sunt eterne. Întreaga lume va înțelege acest lucru într-o zi viitoare, însă astăzi valoarea acestei jertfe minunate este înțeleasă doar prin credința în Domnul Isus. „Deci, fiind îndreptățiți din credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos” (Romani 5.1).

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.

Galateni 2.20

O minune a harului (4)

După un timp de la evenimentele prezentate mai înainte, doamna X a primit din nou vizita preotului care o sfătuise să meargă la acel concert. Fiind surprins să întâlnească o față senină și liniștită, a spus: „Nu am nevoie să vă întreb ce mai faceți, văd că sfatul meu a fost eficient!”. — „A fost, într-adevăr, dar nu după cum gândiți”, a răspuns calm doamna X. Apoi i-a relatat greșeala involuntară pe care a făcut-o și cum Dumnezeu a condus totul spre binele ei. Când a terminat de povestit, vizitatorul ei, foarte agitat, a început să umble prin cameră și să strige: „Iată ce s-a întâmplat! Ați căzut în mâna ereticilor! Nu voi încerca să vă conving de eroarea dumneavoastră, dar voi trimite pe cineva care va ști mai bine decât mine să vă arate în ce situație oribilă vă găsiți!”. El a părăsit încăperea cuprins de indignare; strategia sa dăduse greș în fața biruinței evangheliei, care este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede.

În fața Cuvântului lui Dumnezeu, niciun om și nici diavolul nu au nicio putere. Doamna X a înțeles din Scriptură că era o păcătoasă pierdută; a găsit în Mântuitorul liniște pentru frământările și tulburările inimii sale. Ce valoare mai aveau pentru ea raționamentele cele mai subtile ale preotului, câtă vreme nu se bazau pe Cuvântul divin? Această minune a harului lui Dumnezeu poate fi și partea cititorului. Citiți Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, și vă veți convinge!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DE CE ESTE NOCIV PĂCATUL? – Fundația SEER

„Fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuși…” (Iacov 1:14)

Iată pasajul în care Iacov a inserat aceste cuvinte: „Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu”. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, și El Însuși nu ispitește pe nimeni. Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuși și momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naștere păcatului; și păcatul odată făptuit, aduce moartea. Nu vă înșelați, prea iubiții mei frați…” (vers. 13-16).

Când continui să păcătuiești și să-ți încalci valorile, poți ajunge până acolo că îți este greu să trăiești confortabil în propria ta piele. Orice poftă care este tolerată prea mult poate deveni rapid o dependență. Te trezești că ceea ce ți-ai dorit ieri, ai nevoie și astăzi. Apoi, fără să realizezi măcar, te lași în seama acelui lucru care îți controlează viața, pentru că este singura cale prin care îți poți găsi alinarea temporară.

Când se întâmplă acest lucru, oprește-te și întreabă-te:

1) „Cum rămâne cu scopul vieții mele și cum rămâne cu ceea ce m-a chemat Dumnezeu să fiu?” Bucuria altora îți amintește de bucuria și celelalte lucruri pe care le-ai pierdut.

2) „Ce se întâmplă atunci când necazul dă peste viața mea sau peste familia mea?” În astfel de momente te întrebi: „Nu cumva toate acestea se întâmplă din cauza mea?” Poate auzi din toate părțile că nu e vina ta, dar în sinea ta nu ești sigur.

Singura modalitate prin care îți poți găsi pacea adevărată este să fii împăcat cu Dumnezeu. Și se poate! Iată ce te-nvață Cuvântul: „Căutați pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemați-L, câtă vreme este aproape. Să se lase cel rău de calea lui, și omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând.” (Isaia 55:6-7).

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 27:1-15

Acest capitol se ocupă de legămintele (v.1 nota a: promisiuni de bunăvoie care, odată făcute, nu se mai puteau schimba) pe care le puteau face copiii lui Israel, cât şi de modul în care preotul avea să le estimeze. În cap. 30 din Exod atenţia noastră a fost atrasă de faptul că preţul răscumpărării era identic pentru toţi. Aici, dimpotrivă, aprecierile variază de la unul la altul. Într-adevăr, nu se pune în discuţie ceea ce reprezintă mântuirea noastră, ci mai degrabă capacităţile pe care le posedă fiecare. Răscumpăraţi cu acelaşi preţ: sângele preţios al lui Isus, toţi copiii lui Dumnezeu sunt departe de a fi la acelaşi nivel spiritual, la aceeaşi aptitudine pentru slujire. Şi preotul trebuia să intervină pentru a aprecia lucrarea fiecăruia: „potrivit cu preţuirea preotului, aşa va fi”      (v. 12). Dacă vom avea tendinţa să criticăm ceea ce fac sau nu fac alţi credincioşi, ar trebui să ne amintim că Cel care judecă este Domnul şi că, în trupul lui Hristos, fiecare mădular are importanţa sa şi funcţiunea sa particulară (1 Cor. 4.4, 5).

Persoane, animale sau case, toate puteau fi consacrate Domnului. Cu siguranţă, nu avem nimic mai de preţ să dedicăm Domnului decât propria persoană. Aceasta au făcut macedonenii despre care vorbeşte apostolul: „întâi s-au dat pe ei înşişi Domnului”. Şi toată slujirea lor, promptă, abundentă în bucurie, a izvorât din această dăruire iniţială (2 Corinteni 8.2-5).

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Dacă fratele tău … sau fiul tău, sau fiica ta, sau soția sânului tău, sau prietenul tău … te va îndemna în taină, zicând: „Să mergem și să slujim altor dumnezei”, … să nu te învoiești cu el și să nu-l asculți.

Deuteronom 13.6,8

Aplicația morală a acestui pasaj se găsește în Noul Testament. Ce s-ar întâmpla dacă un prieten apropiat, sau chiar un membru al familiei ar încerca să ne depărteze de Dumnezeu? Acest lucru poate avea loc nu doar în vederea părăsirii căii lui Dumnezeu, ci și în vederea unor detalii subtile care țin de umblarea noastră după voia Lui, ca de exemplu șubrezirea râvnei noastre sau a dragostei și a devotamentului nostru pentru El (vedeți versetul 4), ori introducerea unui gând care să slăbească autoritatea Domnului asupra sufletului nostru, pentru a fi conduși pe un drum care nu este exact ceea ce Scriptura spune că ar trebui să fie (versetul 5). Deci ce trebuie să facem, mai ales atunci când astfel de influențe vin din partea cuiva pentru care avem o adâncă afecțiune?

Cuvintele Domnului din Matei 10.37,38 vorbesc cu putere inimilor noastre: „Cine iubește pe tată sau pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; și cine iubește pe fiu sau pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Și cine nu-și ia crucea sa și vine după Mine nu este vrednic de Mine”. Adevărata dragoste pentru Domnul ne va face să păzim Cuvântul Său și să-L urmăm, adăugând, rând pe rând, fapta, cunoștința, înfrânarea, răbdarea, evlavia, dragostea de frați și dragostea față de Dumnezeu, în har și în adevăr, prin puterea Duhului Sfânt. Într-adevăr, atitudinea de inimă pe care Domnul o dorește de la noi trebuie bine înțeleasă. Ea nu trebuie să fie una de legalism, nici de iritare sau de ceartă, nici aceea de a face ce este plăcut în ochii noștri, ci o atitudine de acceptare a suferinței pentru numele Său, fiindcă dorim să-L urmăm cu credincioși, cu blândețe și cu smerenie, luând jugul Său. Pe o astfel de cale va fi suferință.

Am fost cumpărați cu un preț mare și Îi aparținem lui Hristos. El ne dorește în întregime pentru Sine Însuși. Nimic, nici măcar cele mai sacre afecțiuni de familie, nu trebuie să fie un obstacol în calea acestui lucru. Domnul mă cheamă să-L urmez cu credincioșie, timp în care să-i iubesc și să le port de grijă celor din jurul meu.

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci este un singur Dumnezeu și un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Hristos, care S-a dat pe Sine Însuși.

1 Timotei 2.5,6

Pentru doamna X, evanghelia Mântuitorului Isus Hristos avea toată prospețimea; era, într-adevăr, o veste bună, care i se adresa și ei personal. Duhul Sfânt i-a deschis inima și mintea, și Cuvântul dumnezeiesc i-a pătruns adânc în suflet. A început să înțeleagă faptul că evanghelia este „puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede” (Romani 1.16). Terminându-se reuniunea, s-a apropiat de predicator și l-a întrebat: „Cum aș putea să fiu sigură că tot ce ați spus este adevărat?” — „Aveți o Biblie?”, a întrebat domnul M. N. „Nu.” — „Vă rog să citiți în a mea.” Și, deschizând Biblia la Ioan 5, a rugat-o pe doamnă să citească versetul 24, care era subliniat: „Adevărat, adevărat vă spun că cine aude cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis are viața veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață”.

Predicatorul i-a indicat doamnei un alt verset, de asemenea subliniat: „V-am scris aceste lucruri, ca să știți că voi, care credeți în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveți viața veșnică” (1 Ioan 5.13). Doamna X nu avea încă o Biblie, dar un creștin care participase la reuniune și asistase la discuție i-a oferit Biblia lui și a rugat-o să citească și să recitească versetele subliniate, spunând: „Dumnezeu să binecuvânteze citirea Cuvântului Său pentru sufletul dumneavoastră!”. Și Cel care face mai mult decât cerem sau gândim noi a răspuns acestei cereri.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVAȚĂ DE LA MOISE! – Fundația SEER

„Dumnezeu l-a chemat… şi a zis: „Moise! Moise!” El a răspuns: „Iată-mă!” (Exodul 3:4)

 Moise a avut tot potențialul din lume la patruzeci de ani, dar s-a simțit a fi o cauză pierdută la optzeci. În loc să facă voia lui Dumnezeu așa cum dorea Dumnezeu, el a încercat s-o grăbească… și a amânat-o timp de patruzeci de ani! La un moment dat din viața noastră, majoritatea dintre noi avem sentimentul că viața a trecut pe lângă noi, iar visul nostru pare o cauză pierdută. Această criză ne oferă o alternativă: să renunțăm la luptă sau să intrăm în competiție. Mulți dintre noi renunță la visele lor pentru că au impresia că Dumnezeu a renunțat la ei. Dar noi slujim Dumnezeului restaurării (vezi Ioel 2:25).

Viața lui Moise dovedește că indiferent pe ce căi am umbla, sau am fi umblat, harul lui Dumnezeu este cel care ne readuce pe calea dreaptă. Moise a crezut că trecutul l-a descalificat, dar Dumnezeu l-a folosit pentru a-l pregăti pentru întâlnirea lui cu destinul. Nimeni nu cunoștea protocolul de la palat la fel de bine ca prințul Egiptului. La urma urmelor, crescuse acolo! Și după ce a păstorit oile timp de patruzeci de ani, el a făcut cunoștință cu drumurile pustiului – cu sălbăticia, cu ochiurile de apă, cu condițiile climatice. Mai întâi, Moise a înțeles greșit, și apoi a înțeles corect… și s-ar putea ca și cu tine să fie la fel.

Iată vestea cea bună: Dumnezeu îți poate folosi eșecurile din trecut pentru a-ți hrăni caracterul și pentru a te echipa cu puterea și înțelepciunea necesare pentru a-ți împlini destinul pe pământul acesta.

E adevărată, și e pentru tine astăzi, afirmația: „E minunat ce poate face Dumnezeu cu o viață zdrobită, atunci când Îi dai toate piesele!”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 26:34-46

Într-un fel sau în altul va trebui ca drepturile lui Dumnezeu să fie respectate. Dacă poporul nu ţine anii sabatici prescrişi în cap. 25, Domnul îl va constrânge, scoţându-l cu forţa din ţara care este a Lui. Israel «nu-şi va îndeplini obligaţiile de chiriaş faţă de proprietarul său», am putea spune. Şi acesta va fi unul din motivele plecării lui în Babilon. Cei 70 de ani ai captivităţii vor corespunde celor 70 de ani sabatici nerespectaţi în timpul întregii perioade a împăraţilor (2 Cronici 36.20-21).

Teribile vor fi consecinţele păcatului lui Israel. Dumnezeu este mai sever cu acest popor decât cu alte naţiuni. Responsabilitatea acestuia este într-adevăr cu mult mai mare. Oracolele divine lor le-au fost încredinţate. Ei sunt în relaţie cu Dumnezeul cel adevărat, al Cărui Nume, din cauza lor, nu va fi lipsit de a fi hulit printre naţiuni (Romani 3.2; 2.24). Dar, dacă Dumnezeu a fost mai exigent cu Israel decât cu naţiunile păgâne, nu credeţi că trebuie să fie şi mai exigent faţă de cei care, ca şi noi, au în mâini Cuvântul Său? „Oricui i s-a dat mult, i se va cere mult” (Luca 12.48).

Să reţinem de asemenea că a-şi mărturisi păcatul     (v. 40) şi a accepta pedepsa pentru aceasta (v. 43) sunt condiţiile restaurării.

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Adam, Set, Enoș, Cainan, Mahalaleel, Iared, Enoh, Metușala, Lemec, Noe, Sem …

1 Cronici 1.1

Cartea Cronici începe cu genealogiile fiilor lui Israel, firul poporului ales mergând înapoi până la Adam. Relatarea începe cu numele lui și, în ce privește starea naturală, orice nume care urmează nu este decât o altă adăugire a primului om. „Omul al doilea este Domnul din cer”. Venirea Acestuia lumea încă o aștepta. Omul potrivit lui Dumnezeu nu fusese vreodată văzut pe pământ de-a lungul veacurilor acoperite de istoria și de genealogiile acestor cărți și, de fapt, de-a lungul întregului Vechi Testament.

Dumnezeu a adus într-adevăr suflete la viață încă de la început, nu poate fi nicio îndoială cu privire la acest lucru, tot așa cum nu poate fi nicio îndoială că Adam însuși a obținut în felul acesta viața divină atunci când L-a luat pe Dumnezeu pe cuvânt; și, primind declarația făcută șarpelui cu privire la Sămânța femeii, ca pe o primă evanghelie (veste bună) propovăduită, el a numit-o pe soția sa Eva, „viață”, crezând că Dumnezeu găsise o cale să dea la o parte cumplita consecință pe care păcatul lor o merita pe drept. Credința acționa; și, unde este credință, este în mod necesar viață veșnică și, astfel, o natură nouă. Prin urmare, în mulți dintre urmașii lui s-a manifestat același adevăr binecuvântat. Astfel că de-a lungul acestor liste de persoane, liste pe care Dumnezeu a găsit de cuviință să le păstreze (și care vor fi păstrate pentru totdeauna în cer), vedem când într-unul, când într-altul, rodul vieții noi manifestate spre slava Celui care a dat-o.

Există o solemnitate deosebită pentru sufletul căruia i se permite să străbată o astfel de relatare de nume demult uitate de om, însă de care Dumnezeu Și-a adus aminte, împreună cu orice detaliu al drumului lor prin această lume. Într-o zi, și numele noastre se vor pierde pentru omenire, însă Dumnezeu nu ne va uita nici pe noi, nici căile noastre.

H. A. Ironside

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toți oamenii s-a arătat și ne învață ca, tăgăduind nelegiuirea …, să trăim în veacul de acum cu … evlavie.

Tit 2.11,12

O minune a harului (2)

„Nu pot asista la o astfel de reuniune, trebuie să plec imediat”, și-a zis doamna în sinea ei. S-a ridicat în grabă, dorind să părăsească sala înainte ca predicatorul, care urcase în acel moment pe scenă, să înceapă să vorbească. În graba sa, a lovit mai multe umbrele din spatele scaunului, care au căzut cu zgomot. Contrariată de această stângăcie și de teamă să nu se facă de rușine, a luat iarăși loc pe scaun. „Ce necaz”, și-a spus doamna, „dar ce să fac? Acum este prea târziu să mai plec; în definitiv, nu este nicio nenorocire dacă trebuie să stau aici o oră. Mă voi concentra să nu ascult”. Dar, surpriză! Într-o clipă, tot interesul i-a fost trezit. Asculta cu o atenție din ce în ce mai mare cuvintele predicatorului, care vestea ascultătorilor săi evanghelia harului și dragostea lui Dumnezeu. Textul ales de predicator era acesta: „Cine crede în Fiul are viața veșnică; dar cine n-ascultă de Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el” (Ioan 3.36). Erau la această reuniune multe urechi închise, multe inimi pe care mesajul păcii le lăsa indiferente. Istoria atât de prețioasă și de asemenea atât de serioasă a dragostei lui Dumnezeu a fost repetată de mii de ori, și pentru mulți dintre cei care erau strânși în această sală, această istorie era atât de cunoscută, încât nu-i mai dădeau importanța cuvenită. Vrăjmașul sufletelor, diavolul, întreținea neobosit o astfel de indiferență.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DARUL ȘI DĂRNICIA – Fundația SEER

„Dați, și vi se va da…” (Luca 6:38)

Mulți dintre noi vrem să dăruim celor dragi ai noștri și cauzelor în care credem, însă teama ne oprește. Ne este teamă că dacă dăruim, s-ar putea să nu ne rămână atât cât (credem că) avem nevoie. Așa că în loc să semănăm, păstrăm sămânța… și pierdem secerișul pe care ni l-a promis Dumnezeu! Cauza? Necredința, îndoiala: „Oare Dumnezeu binecuvântează într-adevăr pe cineva ca noi?” Domnul Isus a zis: „Dați , și vi se va da; ba încă vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra.”

Dacă o bancă ți-ar promite o asemenea dobândă pentru investiția ta, ai alerga cât te-ar ține picioarele până acolo, nu-i așa? Dar băncile pot da faliment, iar bancherii nu sunt întotdeauna demni de încredere… pe când Dumnezeu nu Și-a încălcat niciodată promisiunile! Iată un adevăr biblic important: când îți deschizi mâna pentru lucrarea lui Dumnezeu, El și-o deschide pe a Lui spre tine. Și Dumnezeu are o mână mai mare! Dar la fel cum înveți să dăruiești, tu trebuie să înveți și să primești.

Domnul Isus a zis: „o măsură bună… care se va vărsa pe deasupra.” Când Dumnezeu te răsplătește pentru ceva, El o face adesea prin oameni. Prin tot felul de oameni! Așa că nu lăsa mândria sau prejudecata să te împiedice să primești de la alții, deoarece Dumnezeu dorește să le dea lor un seceriș pentru sămânța pe care o seamănă în viața ta. Nu ocoli secerișul – nici pe al tău, nici pe al lor! Nu ezita niciodată să dăruiești unui slujitor adevărat al lui Dumnezeu! „Încredeți-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, și veți fi întăriți; încredeți-vă în proorocii Lui, și veți izbuti.” (2 Cronici 20:20). Când Dumnezeu îți spune să pui o sămânță, El o face pentru că ți-a pregătit un seceriș ca să-l culegi. Nu-l rata!

Deci, „dați – și vi se va da!”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 26:14-33

Domnul îl pusese în gardă încă o dată pe poporul Său cu toată seriozitatea asupra idolatriei (v. 1). Vai! – va mai fi necesar şi un cuvânt din partea profetului Amos (Amos 5.25-27), citat de Ştefan (Fapte 7.42, 43), pentru ca noi să ştim aceasta: că încă în deşert, casa lui Israel a adus omagiu idolilor pe care şi-i făcuse, mai ales înaintea groaznicului Moloh (vezi cap. 20.1-5). De aceea se vor fi împlinit ulterior toate acele ameninţări din ce în ce mai serioase împotriva poporului vinovat. Cât de dură este inima omului! Pentru a o zdrobi, Dumnezeu este constrâns să lovească din ce în ce mai tare. Uneori este obligat să Se poarte aşa şi cu noi. Începe prin a ne corecta cu blândeţe, dar, dacă nu ascultăm, vocea Sa devine din ce în ce mai imperioasă. Proverbe 29.1 avertizează că „omul care, fiind mustrat des, îşi înţepeneşte grumazul, va fi zdrobit deodată şi fără leac”.

Să învăţăm deci să recunoaştem imediat glasul Domnului şi să nu refuzăm să fim îndreptaţi de El (Psalmul 141.5). Pentru că ne iubeşte, nu ne va pedepsi niciodată mai mult decât va fi necesar pentru ca lecţia să fie învăţată. Pentru că este credincios, va stărui până când această lucrare a răbdării va întoarce spre El gândurile şi inimile noastre.

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu, și ești frământat înăuntrul meu? Pune-ți speranța în Dumnezeu, pentru că iarăși Îl voi lăuda: fața Sa este mântuirea.

Psalmul 42.5

Acesta este un psalm al fiilor lui Core. Ei fuseseră cruțați atunci când Dumnezeu, acționând în judecată, a deschis pământul, iar cei care se răzvrătiseră împotriva Lui au fost înghițiți (Numeri 16). Ce zi tristă! Mai târziu, câțiva psalmi minunați au fost scriși de urmașii lui Core, psalmi care exprimă exercițiile spirituale adânci prin care ei trecuseră. Ca rezultat al unei experiențe amare, ei învățaseră să se încreadă în Dumnezeu și să-și pună nădejdea în El. Dumnezeul care trebuie să judece păcatul, fiindcă El este sfânt, este același Dumnezeu care iartă și îi restabilește pe cei ai Săi care strigă la El.

Faptul că există atât de mulți creștini aflați într-o stare de tulburare și de suferință produce tristețe inimii celor care sunt interesați de onoarea Domnului și de binele spiritual al celor ai Săi. În 2 Corinteni 11.28 găsim acest lucru exprimat de către apostolul Pavel: „Pe lângă cele de afară, este ceea ce mă apasă zilnic, preocuparea pentru toate adunările”. Pavel își găsea însă mângâierea în Domnul, iar acolo o putem găsi și noi.

În mod profetic, Psalmul 42 privește poporul lui Dumnezeu ca fiind în exil, dus departe de țara binecuvântării, din cauza neascultării. Vrăjmașul dobândise o victorie, iar poporul lui Dumnezeu se afla în mare suferință. Dumnezeu însă nu-i uitase, iar El nu ne uită nici pe noi. Să avem nădejde în El! Astfel putem fi încurajați în împrejurări dificile, în care nedreptatea și păcatul par să meargă înainte, fără să fie ținute sub control. El însă Își va duce lucrarea la bun sfârșit, către un țel glorios. El Se îngrijește de Adunarea Sa și, de asemenea, de Israel. „Pe cine am eu în ceruri? Și n-am avut plăcere pe pământ decât în Tine. Carnea mea și inima mea se topesc; Dumnezeu este stânca inimii mele și partea mea pentru totdeauna” (Psalmul 73.25,26).

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre, în care trăiați odinioară, după mersul lumii acesteia după domnul puterii văzduhului.

Efeseni 2.1,2

O minune a harului (1)

În salonul frumos mobilat dintr-o elegantă casă din Londra, două persoane purtau o discuție. Una dintre aceste persoane era o doamnă cu fața tristă și descurajată, iar cealaltă persoană era un preot care se străduia să o îmbărbăteze. „Sunteți demoralizată, stimată doamnă”, a spus el. „Suferiți de un fel de depresie spirituală și trebuie să acționați pentru a o îndepărta. Folosiți-vă întreaga dumneavoastră tărie și voință pentru a lupta împotriva acestei slăbiciuni trecătoare.” Fața interlocutoarei sale s-a luminat puțin și preotului nu i-a scăpat această ușoară schimbare și a continuat pe un ton convingător: „Da, într-adevăr, aveți nevoie de o schimbare; astăzi se ține un concert la sala Saint James; mergeți și distrați-vă!”. Înțeleptul Solomon ar fi spus: „Ce a fost va mai fi, și ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare”.

Doamna X, urmând sfatul vizitatorului său, s-a dus în după-amiaza acelei zile la sala unde urma să se țină concertul. După ce s-a așezat pe scaun a observat cu mirare că în sală nu era niciun instrument muzical și niciun muzician. Foarte surprinsă, i-a cerut explicații unei doamne așezate lângă ea. „Oh”, a răspuns aceasta, „concertul nu va avea loc în această după-amiază! În această după-amiază M. N. va ține o evanghelizare”.— „Am făcut o greșeală”, a spus doamna X, tare încurcată. Greșise ora, sau Altcineva o urmărea pentru binele ei veșnic?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ALEGE VIAȚA DE BIRUINȚĂ! – Fundația SEER

 

„Ceea ce câștigă biruința asupra lumii este credința noastră.” (1 Ioan 5:4)

Biblia ne asigură că: „…oricine este născut din Dumnezeu biruiește lumea; și ceea ce câștigă biruință asupra lumii este credința noastră.” Ca să ai o viață de biruință, trebuie să faci aceste trei lucruri:

1) Limitează accesul diavolului în viața ta! Domnul Isus a spus: „Adevărat vă spun că orice veți lega pe pământ va fi legat în cer și orice veți dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer. Vă mai spun iarăși că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, care este în ceruri. Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor.” (Matei 18:18-20). Satan nu dorește să știi că Dumnezeu ți-a dat puterea de a restricționa intervenția lui în viața ta, dar tu ai această putere. Folosește-o!

2) Îndrăznește să crezi și aleargă spre ceea ce ți-a promis Dumnezeu! Pavel spune: „cine seamănă mult, mult va secera” (2 Corinteni 9:6). Sămânța este ceea ce plantezi pentru a obține rodul dorit, iar secerișul este ceea ce dorești să primești înapoi de la Dumnezeu. Și ambele necesită un act de credință! Nu numai că Dumnezeu este sursa ta, dar El este nelimitat, imparțial și generos.

3) Trezește visătorul din tine! Biblia spune: „bătrânii voștri vor visa visuri și tinerii voștri vor avea vedenii. Chiar și peste robi și peste roabe voi turna Duhul Meu în zilele acelea.” (Ioel 2:28-29). Anotimpul vieții în care te găsești și faptul că ești bărbat sau femeie nu sunt o problemă pentru Dumnezeu. Cere-i lui Dumnezeu să-ți reaprindă credința, să te ajute să te refocalizezi asupra viziunii… și alege viața de biruință!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 26:1-13

Două principii divine merg mereu împreună: Unul este harul suveran – l-am admirat în lucrare în cap. 25. Celălalt este guvernarea, subiectul cap. 26. În timp ce, pe de o parte, Dumnezeu dă fără a pune condiţii, pe de altă parte are grijă ca fiecare să secere ceea ce a semănat. Domnul Se îngrijeşte să prevină poporul asupra consecinţelor comportării lor, în bine sau în rău, după faptele lor bune sau rele. Şi cum gândeşte întotdeauna bine, El începe nu cu ameninţări, ci cu promisiuni încurajatoare, descriind binecuvântările care vor izvorî pentru Israel ca urmare a umblării în ascultare. Desigur, acestea sunt binecuvântări pământeşti, spre deosebire de cele cereşti ale creştinului, care este „binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cereşti, în Hristos” (Efeseni 1.3). Dar una dintre aceste promisiuni ale Domnului, de o valoare cu totul deosebită, este comună atât pentru poporul pământesc, cât şi pentru cel ceresc: cea din v. 12, pe care Pavel o citează corintenilor: „Eu voi umbla între voi şi voi fi Dumnezeul vostru şi voi veţi fi poporul Meu”.

Aceasta implică aceeaşi responsabilitate atât pentru creştin cât şi pentru Israel: aceea de a fi complet despărţiţi de orice formă de idolatrie (v.1: comp. cu 2 Cor. 6.16).

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu, și ești frământat înăuntrul meu? Pune-ți speranța în Dumnezeu, pentru că iarăși Îl voi lăuda: fața Sa este mântuirea.

Psalmul 42.5

Acesta este un psalm al fiilor lui Core. Ei fuseseră cruțați atunci când Dumnezeu, acționând în judecată, a deschis pământul, iar cei care se răzvrătiseră împotriva Lui au fost înghițiți (Numeri 16). Ce zi tristă! Mai târziu, câțiva psalmi minunați au fost scriși de urmașii lui Core, psalmi care exprimă exercițiile spirituale adânci prin care ei trecuseră. Ca rezultat al unei experiențe amare, ei învățaseră să se încreadă în Dumnezeu și să-și pună nădejdea în El. Dumnezeul care trebuie să judece păcatul, fiindcă El este sfânt, este același Dumnezeu care iartă și îi restabilește pe cei ai Săi care strigă la El.

Faptul că există atât de mulți creștini aflați într-o stare de tulburare și de suferință produce tristețe inimii celor care sunt interesați de onoarea Domnului și de binele spiritual al celor ai Săi. În 2 Corinteni 11.28 găsim acest lucru exprimat de către apostolul Pavel: „Pe lângă cele de afară, este ceea ce mă apasă zilnic, preocuparea pentru toate adunările”. Pavel își găsea însă mângâierea în Domnul, iar acolo o putem găsi și noi.

În mod profetic, Psalmul 42 privește poporul lui Dumnezeu ca fiind în exil, dus departe de țara binecuvântării, din cauza neascultării. Vrăjmașul dobândise o victorie, iar poporul lui Dumnezeu se afla în mare suferință. Dumnezeu însă nu-i uitase, iar El nu ne uită nici pe noi. Să avem nădejde în El! Astfel putem fi încurajați în împrejurări dificile, în care nedreptatea și păcatul par să meargă înainte, fără să fie ținute sub control. El însă Își va duce lucrarea la bun sfârșit, către un țel glorios. El Se îngrijește de Adunarea Sa și, de asemenea, de Israel. „Pe cine am eu în ceruri? Și n-am avut plăcere pe pământ decât în Tine. Carnea mea și inima mea se topesc; Dumnezeu este stânca inimii mele și partea mea pentru totdeauna” (Psalmul 73.25,26).

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre, în care trăiați odinioară, după mersul lumii acesteia după domnul puterii văzduhului.

Efeseni 2.1,2

O minune a harului (1)

În salonul frumos mobilat dintr-o elegantă casă din Londra, două persoane purtau o discuție. Una dintre aceste persoane era o doamnă cu fața tristă și descurajată, iar cealaltă persoană era un preot care se străduia să o îmbărbăteze. „Sunteți demoralizată, stimată doamnă”, a spus el. „Suferiți de un fel de depresie spirituală și trebuie să acționați pentru a o îndepărta. Folosiți-vă întreaga dumneavoastră tărie și voință pentru a lupta împotriva acestei slăbiciuni trecătoare.” Fața interlocutoarei sale s-a luminat puțin și preotului nu i-a scăpat această ușoară schimbare și a continuat pe un ton convingător: „Da, într-adevăr, aveți nevoie de o schimbare; astăzi se ține un concert la sala Saint James; mergeți și distrați-vă!”. Înțeleptul Solomon ar fi spus: „Ce a fost va mai fi, și ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare”.

Doamna X, urmând sfatul vizitatorului său, s-a dus în după-amiaza acelei zile la sala unde urma să se țină concertul. După ce s-a așezat pe scaun a observat cu mirare că în sală nu era niciun instrument muzical și niciun muzician. Foarte surprinsă, i-a cerut explicații unei doamne așezate lângă ea. „Oh”, a răspuns aceasta, „concertul nu va avea loc în această după-amiază! În această după-amiază M. N. va ține o evanghelizare”.— „Am făcut o greșeală”, a spus doamna X, tare încurcată. Greșise ora, sau Altcineva o urmărea pentru binele ei veșnic?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ALEGE VIAȚA DE BIRUINȚĂ! – Fundația SEER

 

„Ceea ce câștigă biruința asupra lumii este credința noastră.” (1 Ioan 5:4)

Biblia ne asigură că: „…oricine este născut din Dumnezeu biruiește lumea; și ceea ce câștigă biruință asupra lumii este credința noastră.” Ca să ai o viață de biruință, trebuie să faci aceste trei lucruri:

1) Limitează accesul diavolului în viața ta! Domnul Isus a spus: „Adevărat vă spun că orice veți lega pe pământ va fi legat în cer și orice veți dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer. Vă mai spun iarăși că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, care este în ceruri. Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor.” (Matei 18:18-20). Satan nu dorește să știi că Dumnezeu ți-a dat puterea de a restricționa intervenția lui în viața ta, dar tu ai această putere. Folosește-o!

2) Îndrăznește să crezi și aleargă spre ceea ce ți-a promis Dumnezeu! Pavel spune: „cine seamănă mult, mult va secera” (2 Corinteni 9:6). Sămânța este ceea ce plantezi pentru a obține rodul dorit, iar secerișul este ceea ce dorești să primești înapoi de la Dumnezeu. Și ambele necesită un act de credință! Nu numai că Dumnezeu este sursa ta, dar El este nelimitat, imparțial și generos.

3) Trezește visătorul din tine! Biblia spune: „bătrânii voștri vor visa visuri și tinerii voștri vor avea vedenii. Chiar și peste robi și peste roabe voi turna Duhul Meu în zilele acelea.” (Ioel 2:28-29). Anotimpul vieții în care te găsești și faptul că ești bărbat sau femeie nu sunt o problemă pentru Dumnezeu. Cere-i lui Dumnezeu să-ți reaprindă credința, să te ajute să te refocalizezi asupra viziunii… și alege viața de biruință!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 26:1-13

Două principii divine merg mereu împreună: Unul este harul suveran – l-am admirat în lucrare în cap. 25. Celălalt este guvernarea, subiectul cap. 26. În timp ce, pe de o parte, Dumnezeu dă fără a pune condiţii, pe de altă parte are grijă ca fiecare să secere ceea ce a semănat. Domnul Se îngrijeşte să prevină poporul asupra consecinţelor comportării lor, în bine sau în rău, după faptele lor bune sau rele. Şi cum gândeşte întotdeauna bine, El începe nu cu ameninţări, ci cu promisiuni încurajatoare, descriind binecuvântările care vor izvorî pentru Israel ca urmare a umblării în ascultare. Desigur, acestea sunt binecuvântări pământeşti, spre deosebire de cele cereşti ale creştinului, care este „binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cereşti, în Hristos” (Efeseni 1.3). Dar una dintre aceste promisiuni ale Domnului, de o valoare cu totul deosebită, este comună atât pentru poporul pământesc, cât şi pentru cel ceresc: cea din v. 12, pe care Pavel o citează corintenilor: „Eu voi umbla între voi şi voi fi Dumnezeul vostru şi voi veţi fi poporul Meu”.

Aceasta implică aceeaşi responsabilitate atât pentru creştin cât şi pentru Israel: aceea de a fi complet despărţiţi de orice formă de idolatrie (v.1: comp. cu 2 Cor. 6.16).